320 matches
-
trecu peste buzele lui Fersen, care Își preciză gîndul: - Voi da totul În vileag presei. Mă Întreb cum vor reacționa fanii dumitale aflînd cine e cu adevărat eroul lor. Aluzia la naufragiul din 1968 stîrni o reacție imediată. - Eram un puștan pe vremea aia... - Dar nu și cînd ai agresat-o pe Marie la abație. Christian se agită stingherit. - Ea m-a iertat, lansă el nu prea convins. - Așa s-ar părea. Eu, nu. Pauză. Privire rece. - Un sfat: nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și 77th Street, cu efective aproape în întregime de culoare, vor trimite noaptea echipaje dotate cu stații radio, care să patruleze pe lângă taverne și locurile unde se adună tinerii negri, să-l caute pe Nash și să-i avertizeze pe puștani să fie cu ochii-n patru. Nu puteam face nimic altceva decât să patrulăm prin zonă, în speranța că Nash încă se învârtea pe-acolo, și să dăm sfoară în țară printre informatorii lui Lee. Ne-am hotărât să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și am primit răspunsuri negative. Am notat adresele unde nu mi-a răspuns nimeni, astfel încât al doilea val de polițiști să aibă un punct de pornire. Am stat de vorbă cu casnice machite care trăgeau la măsea, cu pramatii de puștani, cu pensionari și militari în permisie, ba chiar și cu un polițist pensionar care lucrase la Divizia West L.A.. Am adăugat la chestionar și întrebări legate de Junior Nash și sedanul lui alb, model vechi, și le-am arătat fotografia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dar îi ieși neliniștit, trist și istovit. Avea vocea răgușită și stinsă. — O păzeam pe Laurie când se juca. Eram un bătăuș și tuturor băieților le era frică de mine. Aveam o grămadă de iubite - știi cum e, aventuri de puștan. Fetele mă tachinau în legătură cu Laurie, ziceau întruna cât de mult timp îmi petreceam cu ea, de parcă ar fi fost adevărata mea iubită... Vezi tu, eram cu ochii pe ea. Era frumușică și era de gașcă. Tata își făcea planuri în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dea de urmă. Sub numele ei, între paranteze, un polițist de la Moravuri scrisese cu creionul „Lucrează în zona barului Biltmore - agață participanții la convenții“. Fritzie înconjurase informația cu pixul. Mi-am impus să raționez ca un detectiv, nu ca un puștan fericit la gândul răzbunării. Lăsând la o parte bucata cu șantajul, era clar că Charlie Issler o știa pe Betty Short. Betty o cunoștea pe Sally Stinson, care făcea trotuarul în față la Biltmore. Fritz Vogel nu voia ca cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu lesbiene? Sally pufni: — Vorbea numai de baseball și de daravela lui. Îi spunea Șnițelul Baban... și știți ceva? Nu era deloc baban. — Continuă, domnișoară Stinson, o îndemnă Russ. Păi, ne-am tras-o toată după-amiaza și am ascultat balivernele puștanului despre Brooklyn Dodgers și Șnițelul Baban până mi s-a acrit. Apoi eu zic „Hai să luăm cina și o gură de aer curat“. Coborâm în hol și acolo dăm de Liz, singură-singurică. Îmi spune că are nevoie de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Pescarii îi recunoșteau în mod evident autoritatea cu toate că, fiind mut, nu putea porunci decât cu ochii. Dar avea, ce-i drept, niște ochi neobișnuiți. Striga cu ei și blestema cu ei dacă era nevoie. M-am convins chiar atunci. Un puștan s-a ridicat de lângă ceilalți pescari și ne-a întrebat, obraznic, dacă ne-am băut cafeaua. Cu alte cuvinte: „Cărați-vă!” În clipa următoare am auzit o bufnitură. Masa la care stătea Profetul s-a prăbușit sub pumnul care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
umbră pe mese. Ea pricepuse că în dușmănia lor se cuibărise dorința, că fiecare ar fi vrut s-o răstoarne acolo în praf poate, și stătea cu ochii în pământ, înfruntându-i tocmai prin refuzul de a se dezvinovăți. Un puștan obraznic, slab, numai piele și os, cu capul ascuțit ca o pasăre, a venit atunci prin spatele ei și i-a sfâșiat bluza. Marta s-a întors fulgerător și l-a pleznit peste obraz, de l-a podidit sângele. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a pleznit peste obraz, de l-a podidit sângele. Și toți pescarii, după o clipă de uluială, au început să râdă la mesele lor. Râdeau continuu, iar râsul lor puternic se rostogolea de-a lungul uliței, în vreme ce, furios și umilit, puștanul s-a făcut nevăzut. Marta privea omizile care se târau pe trunchiul bătrân al arțarului, așteptând cu pumnii strânși, dar râsul i-a obosit și ușurat pe pescari. Când au tăcut și s-au întors spre ea, nu mai exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
arțarului, așteptând cu pumnii strânși, dar râsul i-a obosit și ușurat pe pescari. Când au tăcut și s-au întors spre ea, nu mai exista nici urmă de dușmănie în atitudinea lor. Palma pe care Marta i-o trăsese puștanului le plăcuse. „A dracului femeie, ziceau parcă mutrele lor. Ați văzut cum l-a pleznit?” O priveau chiar cu simpatie și au lăsat-o să plece. Noaptea însă au năvălit peste ea trei inși. Puștanul cu capul ascuțit ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care Marta i-o trăsese puștanului le plăcuse. „A dracului femeie, ziceau parcă mutrele lor. Ați văzut cum l-a pleznit?” O priveau chiar cu simpatie și au lăsat-o să plece. Noaptea însă au năvălit peste ea trei inși. Puștanul cu capul ascuțit ca o pasăre și frații lui mai mari. I-au smuls hainele și au violat-o pe rând, după care au aprins focul în vatră, au înroșit în jăratec coada vătraiului și cu fierul încins au însemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cearceaf circular, întinzîndu-se peste apele situate la trei zile navigație de formele de relief ale arhipeleagului Amiral Serafim. Într-adevăr, pe la 10,10 fără 5, dintr-o chichineață de curte aflată în centrul Bucureștilor, pe strada Dionisie Lupu, ieși un puștan înalt la stat, minunat la obraz, călcând cu pașii lui de cocostârc, nebăgători în seamă la nimica, stropind de-a valma trecători, trecătoare, sacoșe, precum și porțiunea specială, bătută de val, a clădirilor de sub ferestre, cotind la stânga spre Teatrul "Nottara", înscriindu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o singură suflare spumele de pe haine și încrusta pe vitrine dâre de sare, mai ceva decât florile de gheață cât degetarul de groase, răsărite pe geamuri, pe la Crăciun. La etajul doi al inconfundabilului bloc ROMARTA, pe pervaz, deasupra perechii de puștani, în interiorul apartamentului nr. 7, în care locuiau doar un pisic și matusalemica mătușă ce-l aduse în zbor, în spinare, pe rusnacul acela Mihail Afanasievici Bulgakov, direct din buricul Teatrului de Balet și de Operă, BALȘOI - de unde altundeva, decât
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
proaspăt intrați își încheiaseră ședința săptămânală de lectură din seara de vineri, bântuiseră apoi crâșmele cu bere ieftină, fuseseră alungați de acolo de minuscula oră de închidere, cei mai gingași se retrăseseră către case, cei mai întărîtați nimeriseră aici. Acești puștani erau deci genul acela proaspăt reapărut de poeți, care nu se înghesuiau deloc să-i înalțe lui, Conducătorului Iubit, nici regimului, cântece de slavă, erau negativiști și, ca atare, puțini își văzuseră vreo consoană publicată pe undeva!! Ei erau, dar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
locuiește chiar lîngă casa pe care ți-am găsit-o ție. Acolo mergem acum. Știu că o să fii foarte curios - e exact genul tău de femeie... Răsuci cheia În contact și mă invită s-o iau din loc, zîmbind aidoma puștanului agresat și vizionar care jefuise dulapurile colegilor de școală din vestiar, lăsînd În urmă comoara imboldului și-a dorinței. 23 Vino să vezi — Noua ta casă, Charles. Aruncă o privire. Arată bine, este? — Foarte. Ai de gînd să dai spargere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dar asta, Henry BlythPullen trebuia să admită, chiar îl bulversase. La urmă, îmbrăcate în straturi triple de bandă adezivă și de hârtie termoizolantă, erau douăsprezece hidoase brățări fermecate, de genul celor pe care, se gândi Henry imediat, le-ar cumpăra puștanii de la un automat cu monede de pe cheiul din Blackpool. Din toate transporturile primite în optsprezece ani de afaceri, ăsta era pe departe cel mai dezolant. Artizanat pe naiba. Astea erau prostii pentru turiști și atâta tot. Când vorbiseră, Henry crezuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tom Ițac“. Chiar și acum, instinctiv, când intru într-o frizerie, ochii îmi aleargă spre o imaginară măsuță, dintr-un nevăzut colț al încăperii, unde vălătucii nălucirilor par stivuiți în mape maronii... Când curva ieșea în oraș, o urmăream toți puștanii strânși în poarta casei lui D. Trecea printre noi unduindu-și ușor coapsele durdulii, aranjându-și zulufii blonzi sau trecându-și degetul pe obrajii ei bucălați. O fetișcană plinuță era curva, nu prea înaltă, zâmbind parcă mereu speriată, încercând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Multe dintre manifestări au fost niște eșecuri. Era de așteptat, dar mai periculoase pentru galerie s-au dovedit trădările celor șase sau șapte artiști plastici adevărați pe care Harry i-a descoperit pe parcurs. Oferea prima șansă în viață unui puștan, îi promova creația cu inspirația și panașul obișnuit, îi organiza o piață, începea să obțină și un profit confortabil și pe urmă, după două sau trei expoziții, artistul cu pricina fugea la o galerie din New York. Aceasta era problema amplasării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
vrut să stea așa o veșnicie, pentru că mi se agățau așa de tare ochii de țâțele lor, încât... Drăcoaicele simțeau asta, dar mă torturau, știind că sunt doar un puțoi inofensiv. Iar eu, care uram vizitele de lucru, tot repovestind puștanilor scenele acelea cu fetișcanele în alb, eram ascultat de parcă le citeam din Decameron. Mai mult, după orice mărturisire de acest gen, spuneam că mor de dor după o vizită de lucru de-a lui Dej, dar numai dacă se lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
foarte frumos despre mine, adică rostindu-se adevărul gol-goluț. Este o satisfacție deosebită să vezi atâta lume care o viață întreagă te-a ponegrit, te-a urgisit, și acum, obligată de această desăvârșită personalitate morală, Moartea, spune adevărul. Merită, spunea puștanul de mine, să trăiești toată viața purtat în șuturi, pentru a savura o asemenea clipă de glorie. 8 Nu încape nicio îndoială, Z: omul este cea mai ciudată ființă. Îți aduci aminte de vremurile acelea, în care ni se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
până Într-a opta. Dolofan, cârlionțat, idiot. Securistul școlii, am aflat după ’89, pe atunci nu prea știam ce-i aia. Bătea copiii, când Îi plesnea avea obiceiul să exclame: Acțiunea egală cu reacțiunea! Și râdea fericit, văzându-i pe puștani cum se ghemuiau sub palmele lui. Altă dată, la fel de științific, te punea să stai aplecat În față, la nouăzeci de grade, și te plesnea razant cu liniarul de lemn. Iar când tu săltai și-ți reluai, săgetat de durere, poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
copii În casă, se dusese vestea, unul i-a venit tocmai de la Satu Mare, așa că, pentru Început, a mai cumpărat câteva parapante, a Învățat și el să zboare, apoi și-a diversificat oferta, a mai achiziționat și câteva motociclete enduro, zburdau puștanii cu ele pe dealuri. Celor mai mici, pe care nu-i putea lăsa să zboare decât În parapanta dublă a instructorului, le-a făcut pistă de rolere În fundul curții. Ar mai fi ceva de amintit În cazul lui Sorin: consumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
bate, că-i acasă. Tot nu răspunde nimeni. A dracului lumină, iar se stinge. - Cine-i? - Pizza! răspunde Leac hohotind. Nu mai apuc să aprind becul pe scară, se deschide ușa și lumina vine acum dinăuntrul apartamentului. În prag, un puștan, cred că n-are nici douăzeci de ani, În pantaloni scurți și maieu, blonziu și simpatic. Slăbănog, Într-adevăr. - Ce vreți? Întreabă el. Nu-i răspundem nici unul, Leac Îl Împinge ușor În apartament, intru și eu. În camera din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Nu-i răspundem nici unul, Leac Îl Împinge ușor În apartament, intru și eu. În camera din față pâlpâie un televizor, se aude muzică, ceva românesc. Mă Întind să văd dacă mai e cineva În casă, ajung față În față cu puștanul. Îi zic: - Am venit după banii lui Adelin. Blondul face un pas În spate, eu sunt sigur că l-am speriat. Înaintez. El, mergând cu spatele, cotește ușor spre bucătărie. - Am vorbit cu el la telefon. Adineaori am vorbit. - Știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
să spun nimic. Trec câteva clipe, prea multe. În spărtură apare chipul lui Adelin, unde naiba o fi fost pân-acum? Adelin e scund, de-acolo de unde stau nu-i văd decât ochii galeși și fruntea. L-a văzut și puștanul, Începe iarăși să legene sucitorul. De câteva ori, lent, până aproape de tâmpla mea. Și spune: - Mai lasă-m-o lună! Mai lasă-m-o lună! Tânguitor, moale, descurajant. Balansând sucitorul, la mai e sus, la nă e lângă scăfârlia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]