470 matches
-
O epșoară, bună, rea Îmi țineam casa cu ea. 5 Slujbașii Măriei Tale, Venetici și haimanale Mi-o ochiră Și-o răpiră. {EminescuOpVI 261} Când vor fi oameni mai mulți, La mine să nu te uiți; Când or fi mai puțintei, Ochii tăi să fie-ai miei. 336 Culbeci, ca să crești, Scoate coarne boerești Și te du încet pe cale Pân-la Dunăre la vale, Fie apa-i bună, rea, Tot să bei din Dunărea. 337 Jos în vale pe-un pietroi Șede
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Pământule, cum ai răbdat Într-acel ceas blăstămat, Pământule, nu te - aprindeai, Au pe semne și tu vreai. Mai bine moartea să mă fi luat Într-acel ceas blăstămat, Decât acum pentru tine Puică - n-au rămas inimă-n mine. Puțintică ce-au rămas Mi-o mâncași numa-ntr-un ceas. Puiule, ce necaz avuși pe mine Să mă pedepsești atât în lume. Sărutatul Dumitale M-au adus la amară stare, De vreme ce sunt orânduit Din ceasul cel afurisit, Să fie așa
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Câte slujbe le fac toate Și le scoț la căpătâi; Grijind slujesc toată casa Supusă pân-la pământ, Și mica cenușăreasă Sluga Dtale sunt. (fuge) În zădar eu nici odată De orice slujbă grea nu fug Și nimenea nu-mi arată Puțintel prieteșug; Las ce-or vrea toți facă, zică, Tac dar am dreptate eu, De-o cenușăreasă mică Îngrijește Dumnezeu. 453 {EminescuOpVI 454} No. 58 Verde frunză foaie lată, Pentru tine Stanco fată Mâncai Vinerea odată Și Lunea niciodată, Dumineca o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
O’Hara a apărut? întrebă Ignatius din dreptul cotului celui care făcea reclamă. — Tiii! Uite și mutra grasă-n persoană! Bre omule, de ce to’ porți cercelu’ și eșarfa? Pe cine-o faci? Zi și mie. Te rog, începu Ignatius, zăngănind puțintel din sabie. Nu am timp de stat la taifas și nici sugestii pentru succes în carieră. Spune-mi dacă a început domnișoara O’Hara. — Începe-n câteva minute. Intră-năuntru și așează-te chiar lângă scenă. Ț-a rezervat chelneru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
oare vreun tătar chipeș siluise cândva femeile strămoșilor ei? Puțin probabil dat fiind că, din câte știa, se trăgeau din Surrey, un ținut din acelea în care până și tătarii aveau Jaguare. Avea nasul ușor cam prea lung și ochii puțintel cam înguști. Era un chip care ieșea în evidență, știa. Nu frumos, dar memorabil. Cu buzele pline pe care le moștenise de la mama ei și părul roșu ca un bănuț de aramă, putea chiar, în zilele bune, să fie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de cap sau să urle. — Nici măcar nu sunt sigură că mai vreau să aflu! Dat fiind că nu mai sunt nici cu unul, nici cu celălalt, ce mai contează de fapt? Stevie zâmbi, luându-și aerul unei maimuțe înțelepte și puțintel cam pline de sine. — Când erai mică, îți plăceau surprizele de ziua ta sau preferai să alegi ce vei primi? — Punct ochit. Detestam surprizele. Bănuiesc că n-ai verificat cumva și mersul trenurilor pentru mine, nu-i așa? — Ai unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și grea. Spada i s-a tocit de-o stea. [1937] * CIOCÎRLIA Cântă cineva în nori de zi deodată cu zorile. Cine-o fi? Cântă cineva-n văzduh. E o pasăre? E duh? Numai el o fi, numai el: pământeanul puțintel cu trupul ca bucatele mult lăudatele, cu glasul ca seninul cu sânge ca aminul. Numai el poate fi: Hristosul păsăresc! Cel ce-n fiecare zi se-nalță o dată, biruitor fără fier, din holdă la cer, și descântă păcatele peste toate
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
scutura de tot ceea ce nu-mi place și de-a pune în aplicare ceea ce îmi. Când colo, în loc să mă scutur, m-am trezit rostind în gând o rugăciune. - "Dă-mi Doamne, niște caaafea! Dă-mi și mie, Doamne, puțintică cafea", m-a parodiat zeflemitoare intrusa și-a ușchit-o, în antreu, după niște cești. Nu mă pierd ușor. Nu m-am pierdut ușor. M-am comportat precum un bătrân dinozaur, care, după ce-i zbori capul, continuă să mai alerge
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cîntă În stilul lui Ienăchiță: „Arz fără de Încetare, mă usuc și mă topesc, Fără să cunosc pricina de ce atît pătimesc, Plîng, vărs păraie de lacrămi, dar toate-mi sînt În zadar, Că nu pot să-mi stingă focul, cît de puțintel măcar...”. Un Ienăchiță Într-un vers Însă de 15-16 silabe. CÎntecul purifică („parcă Îmi piere focul și simț că mă răcoresc”), dar Amor nu cedează. Imaginea incendiului cosmic este remarcabilă: „Arde-ntraga lume-n pară, și elementele toate...”. Tema celui de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pui la un loc și să ții În gură. Stafide mici cu oțet și cu miere să ții În gură. Holercă (rachiu) și chiper (piper) să pisezi bine și să le pui Într-o lingură, amestecându-le bine și cu puțintel bumbac, să pui la măsea. Pentru Îndulcitul (diabet zaharat) și curățarea sângelui: fumărie să fierbi cu apă și să o bei În toate zilele. Alta: un dram de praf de mărgăritar să iei pe zi, dimineața, la amiază și seara
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
apa aceea În care vei Înmuia cuibul să o strecori și cu zahăr să o bei și vei avea folos, fiindcă s-a cercat (verificat) de doctori. Isop să-l fierbi În oțet și să clătești gura, să pui și puțintică apă de trandafiri. Pentru junghi: să fierbi Lemnul Domnului În vin și cât vei putea suferi de fierbinte să pui la locul acela, unde te Înjunghie. Vin amestecat cu apă să fierbi și o parte să torni untdelemn și unde
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
te vei folosi. Pentru cârcei la mâini și picioare: să iei muștar alb să rozi În vreo câteva dimineți, că te vei folosi. O doftorie ce poate omul folosi din frunza de vie: vinul este doftoria omului, Însă să bei puțintel, iar nu mult, iar frunza viței este foatre bună pentru cine are patimă la inima. Cine are negreală la dinți: să ia corn de cerb să-l arzi bine până se va face alb, apoi să-l pisezi bine, și
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
proces din istoria proceselor. Acesta a început în anul 1983 și încă nu s-a terminat. Până în prezent, litigiul este încă tinerel, fercheș și zburdalnic, are frumușelul, o vechime de doar 28 de ani, dardacă dă Dumnezeu și mai avem puțintică răbdarenu este exclus să își schimbe cu succes de mai multe ori „prefixul". Parcă văd acum, că v-am făcut curioși, foarte, și lungiți gâturile spre mine, doar, doar voi da mai rapid pe goarnă despre ce este vorba. Păi
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mineralierului. Mircea Toader și-a luat safardeaua meritată și a rămas pe mai departe lider de grup. Situația aceasta, chiar dacă multora le pare imbecilă, și PDL spera să nu se mai repete, cică de curând, tocmai s-a mai degradat puțintel. Și asta, cu ocazia dezbaterii unei - sanchi!, vorbă să fie - măsuri de reformă, același lider bine săpunit ulterior, a făcut iar din deget, de data asta corect. Dar parlamentarii din subordine, nici măcar la deget nu s-au mai obosit să
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și el la școală iar învățătorul văzându-l atât de pipernicit l-a întrebat câți ani are. Răspunsul lui că are suta kili ani a rămas de pomină și așa i-a rămas numele în sat, Suta Kili. Mic, foarte puțintel la trup, uscat ca un țâr sărat, cu o vârstă nedefinită, pe care nici el nu o știa de fapt, era veșnicul comisionar al sătenilor pentru a cumpăra unele produse de la Pungești, în general petrol lampant sau sare. Prețul pentru
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
omenim și pe doamna mușcată, că pare cam bleagă... Alex: Pelargonium... Bunica: Ce-ai zis? Alex: Pelargonium... mușcată adică... ai uitat cum te-am învățat că se spune pe latinește? Bunica: D-apăi dă, mai uit și eu... S-o înviorăm puțintel și pe domnișoara căldărușă... Alex: Aquilegia vulgaris... Bunica: Așa... așa... Și amărîtei ăsteia de micșunică să-i răcoresc oleacă fețișoara... Alex: Cheiranthus cheiri... Bunica: D-apoi cum nu, cum nu... Și-acu s-o întremăm și pe oftigita asta de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
scrisoare cu care "tulbură apele", fiind furată de Cațavencu, dar tot el asigură liniștea, în final, când regăsește scrisoarea. În comedia "O scrisoare pierdută" întâlnim: comicul de situație (pierderea și găsirea scrisorii, întâlnirea Cațavencu-Tipătescu); comicul de limbaj: ticurile verbale ("Ai puțintică răbdare", "Curat..."), tautologia ("O soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are"), stâlcirea cuvintelor ("momental", "famelie"), clișeele verbale, negarea primei propoziții prin a doua ("Industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire"), comicul de caracter (ipostazele
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
anacolutul ("În sănătatea alegătorilor... care au probat patriotism și mi-au acordat... asta...cum să zic de! zi-i pe nume de!..."; expresii tautologice ("intrigi proaste "); 3. Repetiția obsedantă a unor cuvinte sau sintagme ce duc la ticuri verbale ("Ai puțintică răbdare!"); 4. Contradicția (neconcordanța, nepotrivirea stilurilor) Cațavencu ține un discurs patriotard în fața lui Pristanda ("Nu brațul care lovește, voința care ordonă e de vină..."); 5. Confuzii ale unor dictoane celebre sau folosirea nepotrivită ale altora Cațavencu atribuie dictonul lui Machiavelli
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a conturului național. Se scrie multă literatură artistică pe marginea unor momente de istorie românească, se scrie cu fervoare lăudabilă chiar dacă, de cele mai multe ori, talentul scriitoricesc aproape lipsește. Este poate unicul moment din istoria literaturii noastre în care entuziasmul poate puțintel suplini talentul. Pare barbară o asemenea afirmație, însă, dacă ne transpunem pe valurile vârtejurilor culturii române din acea epocă − atunci se șlefuiau grafia latină, gramatica, unirea Principatelor provoca turbioane lexicale etc. −, gândindu-ne (de exemplu) numai la agitația provocată de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și peste reptile (ovațiuni). Ești un om de geniu politic. Fiindcă orele sunt destul de înaintate, dați-mi voie să vă fac istoria țării de la 1866 încoace (ilaritate). Voi căuta să fiu cît mai complet și, se înțelege, trebuie să aveți puțintică răbdare...". Pentru ca să nu credem cumva că glumește, cel care se recomanda alegătorilor "sunt nepotul unui bucătar arnăut" își demonstra către fiul lui Gherea demnitatea în demersul politic: "...sunt absolut legat pe cuvîntul de onoare să nu fac un pas fără
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
acasă să meargă la București pe-atâția ani în școli, mama lui - de treabă femeie! - l-a sărutat. Eu, spusei fericit, nu pot nimic despre partea minții, i-a răspuns ursitoarea. Și să știi - a adăugat Nino, după ce a stat puțintel pe gânduri - că în toată vremea de zece ani pe pământ, ai să fii supus la toate necazurile, slăbiciunile și ticăloșiile pământenilor. I. 5 Relația predicativă sau de interdependență Relația predicativă sau de interdependență se stabilește între doi termeni; fiecare
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
altă parte, această forță încă există și nu exclud absolut deloc să ne trezim cu o surpriză de proporții când ne așteptăm noi mai puțin! Am auzit că va lansa un volum nou la viitorul târg de carte. Să avem puțintică răbdare, mon cher! Leul e încă în putere și nu-l vor răpune pisicile care scuipă și zgârâie! De altfel, nu l-au răpus și nu-l vor răpune nici măcar cei cât de cât comparabili ca valoare și forță cu
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
risipă de retorisme, de secvențe narative, colindele asigurîndu-și conciziunea prin limbajul gestic. e. Sfaturile ce se dau păstorului divin merită o atenție specială. Oile se autosacrifică. Este în firea lucrurilor: turma, în mare cantitate numerică, în vreme ce berbecii sunt sacrificați mai puțintei, aproape simbolic. Le bănuim ținuta mirifică, de bestiar fabulos, purtînd coarne solarizate. f. Nu este vizată o recompensă materială în genul economiei de piață, nici măcar în sens ortomănesc, pe placul lui Nechifor Lipan, ci una ideală, în scopul într-ajutorării
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
tu abia le măsuri. Oh, cum este de ciudată, Lingușită, desmierdată. Nici prea mare, nici prea mică, Dar crescută subțirică, Nimeni n-ar putea să zică Că nu-i coz de frumușică. Are haine-alesățele Și podoabe de inele, Multe fie, puțintele, Tot îi stă bine cu ele. {EminescuOpIV 524} Dulce mîngîiere-mi fuse Dar la rău mă mai aduse. Blestemat să fie locul Unde mi s-au aprins focul. Căci un cântec cât de mândru Ce cu glasul se-mpreună - El din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
biv vel stolnic” s-a închinat nemților și chiar „pămîntul țării noastre l-au închinat nemților pînă într-apa Siretului”. Și spune vodă mai departe: „În vreme ce ne-au încungiurat podgheazul în Curtea domnească, ghenar în dzece, gioi, unde eram cu puțintei boiarinași de curte și cu copiii din casă, și din boierii cei mari... Și așea bătîndu-ne noi cu dînșii, am ieșit pînă la mănăstire la Cetățuia. Într-acea ună vreme ne-au sosit și o samă de tătari într-agiutoriu... biruindu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]