466 matches
-
Șobolanului, ca și un îndemn mai mult formal, la temperanță, lansat de către Dănuț: Lilico, fată, te ginește Marius! Acoperă-ți farmecele îndoielnice! Lili, Lili, fiară rea... În secunda ce urmează, Avocatul este înăuntru, în căcăstoare, aprinzând becul electric și trăgând pudic ușița cu zăvoraș, după el. În actul prodigios, spumant, al unei micțiuni torențiale îndelung reprimate (pișă-te, că trece trenu', pișă-te, că trece trenu', se îngână singur, pentru a se putea goli complet), acesta scrutează curios pereții latrinei. Înregistrând
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ajungi la nici o concluzie. Mă recunoști în unele pasaje din zodiac, dar altele nu mi s-ar potrivi în nici un fel. Renunți și ne apucăm să facem patul. Apoi ne dezbrăcăm (tu, ca întotdeauna, te schimbi în baie și apari, pudică, în capotul cu flori stacojii pe sub care, spre mereu reînnoita mea dezamăgire, nu mai porți nimic). Eu sânt de mult sub imensa pilotă când intri și tu în pat și te lipești imediat de mine. Aici, drag cititor, mă tem
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
răspunde Profesorul, cu o melancolică îngăduință. în el însuși simte balansul celor două suflete contrarii : acum, când cel binevoitor față de discipol pare iarăși să se fi înstăpânit, Profesorul își reamintește o veche ipoteză a sa. Că sensibilul tânăr își ascunde pudic sufletul prea vulnerabil în spatele căznitei sale conversații stereotipe. O ipoteză în conformitate cu modul generos al Profesorului de a-și privi semenii, pe care, hélas !, destul de rar realitatea se îndură să îl confirme. Cineva mi-a spus că, legat de incidentul de la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mîinile, pe măsură ce ea s-a mutat În poala ta, au desăvîrșit această cunoaștere Înfierbîntată. CÎnd autocarul a Început să vă planteze prin oraș, În funcție de zonele În care locuiați, ai coborît prin raza ucigătoare a privirii dirigintei și a cîtorva colege pudice, mișcîndu-te jenat și greoi. Tu așa credeai, că nu vă vede nimeni? ți-a zis Cătălin În timp ce ați făcut restul drumului pînă acasă pe jos. Dar problema lui era alta. Cum ai supraviețuit faimoasei răsuflări a Monei? Circulă legende despre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Poate că te gândești că voi contratenorii, trebuie abia să vă croiți drum în lume și să vă zbateți pentru a fi acceptați. Nu, nu-i asta. — Sper că nu te tulbură anumite prostii lumești? Domnul Hanway avea o delicatețe pudică pe care Emma o aprecia mult. — Nu, nu. — Pari atât de timid în general. Emma, care nu se considera deloc timid, și care era confruntat cu necesitatea eroicei sale opțiuni, roși de enervare. — Nu sunt timid, sunt numai încurcat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
John Robert în felul în care-i vorbise, făcându-i acea declarație de dragoste. Și toate adevărurile izbucniseră într-un mod atât de urât, de nedelicat. Pearl îl cunoștea bine pe filozof, știa cât e de vanitos, de demn, de pudic, de discret. Îi ofensase toate aceste trăsături și nu putea fi iertată. În momentele mai optimiste (la începutul dimineții), se gândise că s-ar putea, de dragul lui Hattie, să fie totuși tolerată. În momentele pesimiste, încercase să se consoleze pe cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
celălalt nu se mai construiește în funcție de un sistem teoretic sau altul. De aici, de facto, toleranța care predomină în ceea ce privește moravurile, modurile de a fi, modele vestimentare sau diferitele comportamente care se exprimă în manifestările pe care le calificăm în mod pudic ca "estetice". Acestea sunt esențialmente homosociale, ele se sprijină pe un sentiment de apartenență foarte puternic. Dar care, în același timp, acceptă că pot exista și alte maniere de a fi sau de a părea fie că le ignoră sau
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sportiv, așa cum de altfel s-a și încetățenit, și că tragerea militară e departe de a avea vreo legătură cu sportul. În sfârșit, alții au susținut că aici se ascunde una din nenumăratele ipocrizii ale societății moderne, care se arată pudică acolo unde n-ar trebui și inventează termeni diferiți pentru ceva cu care nu are motive să se mândrească. Fiindcă în definitiv prin ce se deosebește tragerea de tir? Nu sunt ambele exerciții de perfecționare a măiestriei de a lovi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
este importantă. E caracterizată de discreție și umilință, pentru că el aduce în fața confesorului o materie care este supusă judecății; el nu-și mărturisește meritele, ci păcatele. În ceea ce privește mărturisirea păcatelor împotriva Poruncii a VI-a, aceasta trebuie să aibă un caracter pudic. Deși mărturisirea ar putea fi privită ca o nevoie de ordin psihologic sau ca o caracteristică antropologică, ea este totuși ceva mult mai profund: îi cere penitentului o schimbare radicală, o convertire și o întoarcere la Dumnezeu. Iar el împlinește
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
din lanțurile slăbiciunilor etc. - tot atâtea sarcasme drăcești ale unei misoginii de cinism carnavalesc. Ei bine, ce credeți? Tot numărând și croind statistici, am ajuns la concluzia că angelicul (mai ales dimensiunea marianică) domină copios demonicul în literele noastre. Cuminte, pudic, pufos-filial, scriitorul român trage amarnic la feminitatea matern ocrotitoare și fuge ca dracul de tămâie de amazoane și menade. Când nu fuge, sucombă sub virilitatea lor arghirofilă și narcisiacă. Abia câteva soațe încărcate negativ - Veturia Goga, Fanny Rebreanu, Elena Preda
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
alcătuită din funcționarii instituțiilor federale, ai băncilor etc, care, spre seară, se urcă în mașini și se duc în localitățile-satelit, unde locuiesc. Cealaltă, formată din tot felul de "prestatori de servicii", de la servitori la "tehnicienii de suprafață", ca să folosesc limbajul pudicilor cărora "măturător" le sună nepotrivit. Aceasta înseamnă că o parte din "lumea bună" se află numai ziua în Washington. Noaptea, capitala Americii rămâne, cumva, la discreția pegrei. De aceea, de cum se lasă seara, Washingtonul devine unul din cele mai primejdioase
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fie văzuți de jos ca să mă atace. Am intrat în panică, neștiind ce decizie să iau. Dacă vroiam să scap, strigând după ajutor și fugind pe coastă în jos, mă făceam de râs, căci eram gol. Dacă țineam să fiu pudic, să-mi iau mai întîi hainele și să mă îmbrac, îi lăsam pe cei trei să pună mâna pe mine, să mă jefuiască, după care mă puteau omorî fără să vadă cineva. M-am trezit tremurând. 26. Mă gândesc la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cine știe ce se poate crede și spune după un eventual refuz. Așa... treaba-i bună. Cine, ce are de pierdut? Am sau n-am dreptate?” În locul unui răspuns, celălalt, jenat, lăsă ochii în jos. “Ei, ce-i mutra asta de domnișoară pudică? Se poate? Suntem bărbați, sau...? La urma-urmei, vinovați de cele întâmplate suntem noi, adică nevastă-mea și cu mine. Ea, pentru că ți-a căzut în brațe, iar eu, pentru că am neglijat-o, crezând că satisfacțiile profesionale sunt... “Sandi, mamă, unde
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Iar dragostea lui... Parcă-i un roman din Bibliothèque Rose. Poți să pui rămășag că păstrează acasă într-un sanctuar tot felul de fleacuri rătăcite de Florence: o floare, un etu gol de ruj, o jartieră... Adică nu! E prea pudic pentru o jartieră... Bilețele în care-i solicită mici servicii, sau îl sfătuiește să-și pună ventuze. Bunica îți povestea mereu de primul ei flirt, un domn foarte bine din Rîmnicu Vâlcea, care să dădea în vânt după canotiere și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
garnisită cu briliante. ― Oh! Melania Lupu își duse degetele la gură: îngrozitor! ― Ce anume, doamnă? se interesă amabil Cristescu. ― Povestea asta cu dinți... Cianura băgată în plombă! Este pentru prima oară când mă bucur sincer că am proteză. Își coborî pudică pleoapele: Dacă vreți să știți, acest motiv a cântărit greu când l-am refuzat pe domnul Van der Hoph. Gîndiți-vă numai! O mireasă fără dinți... Vâlcu interveni cu glas răgușit: ― Pretindeți, deci, că le-am introdus în interiorul plombei otravă. Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să sporovăiesc cu el În timp ce e ocupat cu asta. — CÎh, exclamăm eu și Sally la unison, căci ea nu ajunsese niciodată În acel stadiu al unei relații În care să contemple o asemenea perspectivă, iar eu Încă mai eram oarecum pudică În privința obiceiurilor legate de igiena personală. — Exact, așa e. Și-i tot repet lui Marcus că asta nu e nici inteligent, nici amuzant, și uneori mă aduce la exasperare, dar Îl iubesc și trebuie să accept și asta. — Tu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de lucru, adăugă ea, calină. - L-ai fi putut lăsa acolo, spuse Jeanne, În timp ce prindea vălul mătăsos În părul Mariei. Acolo. Jeane nu se putuse niciodată deprinde să numească altfel SRPJ, Serviciul Regional al Poliției Judiciare. Tot așa cum le răspundea pudic celor care o Întrebau despre fiica ei că era funcționară la Ministerul de Interne. Marie aruncă o privire spre oglindă și spre chipul ei, căruia delicata muselină Îi alcătuia o aureolă de blîndețe, dar magia se evaporase. Iar gîndurile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îi plăcea s-o privească. S-o simtă. S-o amușine. Spunea că era preludiul care anunța plăcerea ce avea să vină. Marie avea impresia că el se temea să n-o spargă. Dragostea cu el era ceva tandru, blînd, pudic. Regreta uneori că el nu arăta În dragostea ce-i purta aceeași pasiune pe care o arăta plecării pe mare și se acuza considerîndu-se o veșnică nemulțumită. MÎinile bătătorite ale marinarului știau să devină atît de blînde ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aveam nevoie după toate cîte s-au Întîmplat. - Nu-l pot pune sub un clopot de sticlă, replică Gwen. - Dar la Sainte-Guénolé, da. Tocmai am vorbit cu cei de acolo. S-a eliberat o cameră, poate merge acolo mîine. Sainte-Guénolé. Pudic numit „Institut pentru persoane În dificultate”. În realitate, un azil de alienați a cărui vizitare o făcuse pe Gwen să simtă că o ia cu fiori pe șira spinării. Îl iubea pe Pierric și se opusese din răsputeri plasării lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îngheță. Ar fi putut jura că Îl Înspăimînta. Mai rău: Îi producea oroare! Se scutură ca să alunge stinghereala și se Îndreptă spre cei doi bărbați care așteptau la o parte. Franck Caradec strînse cu blîndețe mîna coechipierei lui, un mod pudic de a-i spune că putea conta pe el. Apoi trecu la lucrurile cu adevărat esențiale. - Nu există alte amprente În afară de ale tale, spuse el, Înapoindu-i biletul găsit asupra cadavrului. - Nici măcar cele ale lui Gildas? Întrebă ea cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de data asta nici un semn de viață, deschise ușa pe care el n-o Încuiase. Făcu un pas Înăuntru și-l văzu pe Lucas ieșind gol pușcă din baie, cu un prosop În mînă, cu care se acoperi În grabă, pudic. Marie, jenată, Își ceru scuze. - Îmi pare rău, comandante, dar...Tocmai a sunat Morineau. E ceva urgent! - Sper să fie așa, pentru că detest să fiu văzut nemachiat. Tulburarea Mariei se accentuă, căci Fersen, care nu se gîndea că trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
stătea tăcut lîngă ușă. Se făcu nevăzut, socotind preferabil să nu fie de față cînd Fersen avea să le spună celor două femei că fusese forțată cutia metalică păstrată În biroul de la contabilitate - pentru ceea ce se putea numi În mod pudic cheltuieli neprevăzute, conținînd cam zece mii de euro bani gheață. Forțată și golită. În ciuda aparențelor, Yvonne, care pînă atunci răspunsese cu voce slabă Întrebărilor puse de Lucas, Își redobîndi toată vigoarea pentru a declara că cel care furase banii nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Durerea pe care cea de colo o afișa era oare sinceră? Teroarea care năpădea trăsăturile celuilalt era reală? PÎnă la urmă tot am să știu. Era doar o chestiune de timp. *** Pescarii se Întorseseră pe la casele lor ca să-l plîngă pudic departe de priviri pe unul dintre ai lor. În spatele barului unde termina de spălat paharele abandonate, Anne strecură o privire În direcția Mariei, care stătea În stare de prostrație la o masă din colț. O ceașcă plină cu cafea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
jos. — Îmi... cer scuze, spun bâlbâindu-mă, făcând un pas înapoi. Nu mi-am dat seama... — Nu te prosti ! Intră ! exclamă Trish veselă, părând că s-a împăcat total cu ideea că eu mă aflu în dormitorul ei. Nu suntem pudici. OK, sinceră să fiu, mi-ar fi plăcut să fie. Mă apropii cu grijă de pat, trecând peste un sutien de dantelă mov. Găsesc un loc pentru tavă pe noptiera lui Trish, împingând ușor într-o parte o fotografie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Bordaz... încă puțin. — Doamnă Bordaz, sunteți acasă ? X înaintează cu precauție, un pas, doi pași... în holul apartamentului, nimeni. în salon, nimeni. în bucătărie, nimeni. X ezită să intre și în dormitor. nu se cade. Doamna Bordaz este o femeie pudică. Doamnei Bordaz nu i-ar face plăcere să fie surprinsă în dormitor, cel puțin așa crede X. mai bine plec, își spune X. Cu atît mai mult cu cît îl inundă o senzație de disconfort. X nu se simte bine
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]