437 matches
-
cu persoanele din distrugător? - Nu, zise repede detectorul. Adică... Ezită iar și reluă hotărât. - Adică, nu chiar. Excelența Voastră, acest om este Ashargin și totuși nu este. El... Amuți și mai apoi se rugă: - Întrebarea următoare, vă rog. Patricia Hardie pufăi. Părea deplasat. Enro îi aruncă o privire teribilă Spuse furios: - Care-i imbecilul care mi-a adus un detector stricat? Altul, imediat. Al doilea detector, odată instalat, răspunse la întrebarea lui Enro: - Da, este chiar Ashargin. Se opri, reluă: - Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
puținii neîntinși pe divan, singurul care nu își aștepta supa tolănit ca un pașă. Auzise că îi spuneau „inginerul de frig care stă ca un împăiat la o masă“. Între ei, deprinsese plictisul bărbaților care își iroseau orele de siestă. Pufăia, în salonul cu narghilele, și apoi se simțea obosit. În jur, erau inși care nu trăiau decât lenea după-amiezelor aromate de ceai și de aburi de opiu. Nu mai exista îndoială: bărbații Iranului se împărțeau în martiri, în dezavuați și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
niciodată. — Te bazezi pe asta? se miră Sharoudi. Sunt lucruri despre care nu vorbești, uneori. Și pe mine, dacă m-ar întreba un anchetator dacă soției mele îi plac țigările, aș răspunde la fel, deși, când e doar cu mine, pufăie narghilea, fiindcă îi face plăcere... Suntem în țara vieților duble, ai uitat? Nu vorbim niciodată deschis despre noi, despre bucuriile ori slăbiciunile noastre. Și acum, nu te uiți la ce facem? Mergem pe dibuite, după toți anii ăștia, atât de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
corecție și la spital; mi-a fost frică totdeauna să nu nimeresc lângă cineva care sforăia. Nopțile au devenit un calvar. Stăteam, cu nervii întinși, la pândă. Câtva timp nu sforăia. Respira liniștit. Apoi începea un concert sinistru; sforăia, șuiera, pufăia și horcăia în același timp. În clipa aceea nervii mei se aprindeau și îi simțeam ca pe niște mărăcini fierbinți. Tușeam tare ca să-l trezesc. El deschidea ochii și-mi surâdea. Doamne, cât îl uram atunci. După ce că mă ținea nedormit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
copilăroasă să trișeze și să câștige. Cum făceam o gafă, care încheia practic partida, își freca mâinile mulțumit. ― Mai facem una? zicea. Puteam să-l refuz? În schimb, dacă nu izbutea să încline balanța în favoarea lui de ajuns de repede, pufăia nervos și bea mereu limonadă, din care pricină transpira abundent. Petele din obraz deveneau mai vizibile, iar degetele îi tremurau. Nu mai ridica ochii spre mine și nici eu nu îndrăzneam să-l privesc decât pe furiș. Mă străduiam din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a chicotit el. Nu e prea bine să te afli la mijloc. Politica internațională nu apreciază ambiguitatea. Însă cu capul În nori, Asya nu l-a auzit. A aprins altă țigară și și-a Îndesat-o Între buzele crăpate. A pufăit indiferentă din țigară, ignorând după aceea senzația degetelor lui pe piele, a limbii lui atingând-o pe a ei. — Trebuia să existe o cale de a ajunge la Johnny Cash Înainte să moară. Vreau să spun că tipul trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
corecție și la spital; mi-a fost frică totdeauna să nu nimeresc lângă cineva care sforăia. Nopțile au devenit un calvar. Stăteam, cu nervii întinși, la pândă. Câtva timp nu sforăia. Respira liniștit. Apoi începea un concert sinistru; sforăia, șuiera, pufăia și horcăia în același timp. În clipa aceea nervii mei se aprindeau și îi simțeam ca pe niște mărăcini fierbinți. Tușeam tare ca să-l trezesc. El deschidea ochii și-mi surâdea. Doamne, cât îl uram atunci. După ce că mă ținea nedormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
copilăroasă să trișeze și să câștige. Cum făceam o gafă, care încheia practic partida, își freca mâinile mulțumit. — Mai facem una? zicea. Puteam să-l refuz? În schimb, dacă nu izbutea să încline balanța în favoarea lui de ajuns de repede, pufăia nervos și bea mereu limonadă, din care pricină transpira abundent. Petele din obraz deveneau mai vizibile, iar degetele îi tremurau. Nu mai ridica ochii spre mine și nici eu nu îndrăzneam să-l privesc decât pe furiș. Mă străduiam din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
asta, spuse Tomoe așezându-se lângă Takamori cu un oftat adânc. Odată l-am și întrebat... când am luat masa împreună la restaurantul din Yotsuya, înainte să plece la Yamagata. Și ce-a răspuns? — A dat din cap și a pufăit pur și simplu, fără să scoată o vorbă. Avea gura plină de macaroane și n-a fost capabil să scoată nici măcar un „da“. — În stilul lui. — Oare nu o să ne dăm seama de scopul venirii lui în Japonia dacă deschidem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a suflat din nou fumul în nas, spunându-mi că asta ar mai lipsi, ca eu să trag perfect, cum poate să-mi treacă prin cap o asemenea tâmpenie, se enervase de-a binelea, am văzut cum îi tremură mustața, pufăia scurt din țigară, iar eu l-am întrebat că de ce nu mă crede în stare de asta, nu-și mai aduce aminte cât de bine trăgeam, eu simt pușca, știu cum să mă fac una cu glontele în momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
îmi văd de treabă... În clipa în care Trish iese din cameră, trântesc fierul jos cu zgomot și-mi îngrop capul în mâini. Sunt nebună. N-o să meargă niciodată. Nu sunt făcută să fiu menajeră. Aburii fierului de călcat îmi pufăie în față și țip, speriată. Îl scot din priză și mă prăbușesc lângă perete. E abia nouă și douăzeci și deja sunt cu nervii la pământ. Și eu care credeam că e foarte stresant să fii avocat. UNSPREZECE În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
face troacă de porci. Și mai apoi să faci față cu brio perdafului de douăzeci de minute pe care ți-l trage în bucătărie soția acestuia, când află ce-ai făcut. — Domnule Geiger pune la cale o afacere extrem de importantă ! Pufăie furioasă din țigară, și părul proaspăt vopsit îi tresaltă pe umeri. Iar întâlnirea aia era crucială ! — Îmi pare foarte rău, doamnă, spun cu privirea în pământ. — Știu că nu ai cum să înțelegi aceste lucruri, Samantha. Mă fixează. Dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cântat pe instrumente originale. Franța nu mai era, vai, leagănul raționalismului și iluminismului. Nu era nici căminul spațiului cibernetic. Franța nu mai atrăgea marile intelecte și tot restul acelui schtuss cultural. Francezii Își trăiseră traiul. De Gaulle, girafa umană care pufăia disprețuitor pe nări! Churchill, care afirmase În legătură cu el că pentru Anglia fusese o ofensă faptul că trebuise să ajute Franța. Acea creatură militară, distantă și alungită, care privea peste vârfurile copacilor din lumea modernă, nu putuse tolera gândul că țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În valoare de 20.000 de dolari, cuțitașul de aur cu care Își reteza havanele obținute prin contrabandă din Cuba, cutia uriașă de țigări plină cu Marlboro, brichetele Dunhill, scrumierele pătrate din cristal greu, - mucurile lungi ale țigărilor din care pufăise nervos unul sau două fumuri și apoi le rupsese. Mormane de scrum. Lângă perete, pe un raft Înclinat, un elaborat set de aparate telefonice cu multe butoane - centrala telefonică particulară a lui Abe, operată de el Însuși cu multă dexteritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
trag căciulile și mai bine peste urechi, se bat peste brațe, tropăie. Deși nu s-a luminat, felinarul se stinge. Poate s-a stricat. Oricum n-are nici o însemnătate, cei care așteaptă autobuzul nu au a se duce altundeva. Câțiva pufăie din țigări, prin aburul alb al vieții. E liniște, nimeni nu zice nimic. Ce-ar fi de zis? De undeva de la capătul liniei autobuzul a și pornit către ei. Iar ei știu asta și îl așteaptă. Peste tot încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cerul e verde și adânc; un stol de ciori despică privirea, în lumina trandafiriu-cenușie. Străbătând câmpia care se adâncește în fund de căldare la orizont, pe drumușorul cenușiu de asfalt găurit, autobuzul mititel și roșu ca o vacă a Domnului pufăie prin peisajul nemărginit către capătul liniei. Dar autobuzul merge încet, nu se poate face nimic, chiar dacă șoferul, scăpat acum în linie dreaptă, gonește spre pauza de zece minute dintre două parcursuri. A trecut de ultimele bordeie de la mahala, de câinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vede, nu vede? Figura ei, buzele care murmură ceva, murmură necontenit, se desenează în bucata de geam verzui din spatele șoferului. Ea însă nu dă nici o atenție acelei străine cu două căciuli, cu nas coroiat și buze vinete. Autobuzul se oprește pufăind. Lumea coboară. Coboară toată lumea, deși încotro au de gând să se ducă în pustietatea asta, cine știe? E capătul liniei, Domnești, autobuzul va poposi aici vreo zece minute, apoi va întoarce, va culege cei doi militari în termen și țăranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și a prins între ele creta. Semnele scrijelite aproape că se confundau cu dârele alburii rămase de la ștergerea tablei. - Nu se prea vede, am spus eu cu jumătate de gură. Ea nu mă băga în seamă. Continua să scrie, să pufăie și să se chinuie și mă gândesc că în nesimțirea mea aș fi putut s-o ajut ținându-i caietul, dar am lăsat-o să se opintească și să macine cretă tot mai mult, până când a umplut toată tabla și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o dădeam pe isterică la o parte din drum, nu mai poți face nimic în țara asta, unde o să se ajungă? La școală, primul om pe care l-am văzut a fost directorul. Mă aștepta la intrarea profesorilor, nerăbdător și pufăind o țigară. L-am urmat în birou. Avea un ficus uriaș în dreptul geamului cu jaluzele, așa că în încăpere erau numai săgeți de lumină. Soarele răsărise, luminând rece. Directorul se juca cu un pix ce avea la un capăt o sferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Am luat-o, dar n-am aprins-o. Friepke s-a așezat și mi-a indicat harta de pe perete. - Ne restrângem, domnule. Uite, „Franzisk” avea o rută ce atingea Madagascarul. Acum, Atlanticul e înțesat. Ce să mai zic de... Friepke pufăi din țigara pe care și-o aprindea... Oceanul Indian, situația e urâtă de tot - și filtră iar fumul prin mustață - însă, după cum vezi pe hartă, problema e de combustibil și de... În timp ce-l priveam depunând chibritul în scrumieră, vorbele lui slăbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
2000, odată cu admiterea la una din cele mai promițătoare facultăți din țară. Stătuseră una lângă alta în timpul examenului și făcuseră schimb de informații, lucru care le-a unit și mai mult, căci în vreme ce toată lumea din jur, la sfârșitul testului, își pufăia țigările pe culoarul argintiu și lucios, zâmbind protocolar (deși gândul că omul din fața ta ți-ar putea sufla locul era omniprezent și chinuitor), ele două se simțeau într-adevăr bine, fără a se preface. Bancurile pe care și le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
la bătaie. Era o perspectivă interesantă, oricum nu mi se întâmplase nimic de foarte multă vreme. Am ieșit din cantină și m-am îndreptat spre bloc. Nu digerasem prea bine și aveam stomacul umflat. Am încercat degeaba să râgâi, am pufăit și am bombănit. Înaintea lui 433 m-am simțit mai ușurat și am deschis repede ușa. Hector stătea pe pat, liniștit, cu mâinile și picioarele încrucișate, molfăind între dinți o țigară neaprinsă. Nu se uita la mine. Linoleul era curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Dion). Viață de rahat: Agent imobiliar - mort - accident de circulație (azi). Om cu Tatuaj pe umăr (Celine Dion) - mort - stâlp de telegraf căzut peste mașină (azi). Privi rândurile, apoi introduse hârtia în sertar și îl încuie cu cheia. Aprinse țigara, pufăi câteva secunde, după care se scărpină după ureche. Își aminti cuvintele Luciei: „... strada din spatele curții noastre...” Mormăi: - Ia uite, domnule, ce coincidență stranie... Se ridică de la birou și merse să verifice pe ce stradă și la ce oră căzuse un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
furculița încă o bucată din albuș și o introducea în gură, mesteca repede, se simțea, dintr-o dată, mult mai bine. Când termină, șterse farfuria cu o bucată de pâine. Și trase mai aproape ceașca de cafea. După ce aprinse o țigară, pufăi mulțumit și exclamă: - Un bun început de zi! Ziua bună se cunoaște de dimineață, Magicianule, Nu-i răspunse decât un tunet, iar el ridică din umeri și sorbi din ceașcă. 2 Trecuseră două ore de când se trezise, dar nu se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
al tău. Cât de curând. Poți să consideri că asta este o previziune. - Nostradamus cu joben, am trăit s-o văd și peasta! Unde-ai citit viitorul, în fundul jobenului? Magicianul scoase o pipă lungă din buzunar, o aprinse tacticos și pufăi. Rotocoalele de fum se ridicau către cer împreună cu stropii de ploaie, iar imaginea părea desprinsă dintr-un film în care unii se jucaseră mult prea mult cu efectele speciale. Apoi pocni din degete și deasupra orașului izbucni un foc de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]