441 matches
-
Sava curge tulbure-verzuie, locomotiva șuieră și Încetinește, iar la fereastra vagonului de clasa a doua Își face apariția tatăl meu, scrutînd În depărtare orașul necunoscut. E o dimineață răcoroasă, ceața se ridică Încet de la orizont, iar din coșul vaporului Smederevo pufăie un fum negru, se aude șuieratul Înăbușit al navei Înaintînd spre Novi Sad. Tata și-a petrecut la Belgrad, cu scurte Întreruperi, cincizeci de ani de viață și suma acelor trăiri, cu un total de optsprezece mii de zile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
triplează, se multiplică. Pe urmă cineva intră, Închide ușa și aprinde lumina. Este CECELIA. Se duce la șifonier, deschide sertarele, se uită În ele și ezită. Merge apoi la birou, de unde scoate tabachera și extrage o țigară. O aprinde și, pufăind și suflând fumul, se duce la oglindă.) CECELIA (cu accente sofisticate, extrem de Îngroșate): Ouu, da, a ieși În lume, vă dați seama, nu este astăzi decât o farsă. De fapt te hârjonești atâta până nu Împlinești șaptesprezece ani, când e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aibă pentru că, și aici voi face o parabolă care sper să-și placă, nu ajunge un tren să încapă toți poeții buni din Oltenia, dacă se suie de la Târgu Jiu ca să ajungă în București. Așadar, într-un tren care pleacă pufăind de la Târgu Jiu urcă Tudor Arghezi, Daniel Turcea, Gheorghe Grigurcu, iar pe drum, la următoarele halte se suie Macedonski (iată Adâncata!), Radu Gyr (a făcut școala la Craiova, unde s-a și retras după anii de detenție), după care, pe la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mai poți recupera? Aceeași chestie călătoriile, ieșirile, excursiile pe mapamond, dintotdeauna jinduite. Mă avertiza tătânele, acest Brucan personal, când, arând cu el ogorul de lîngă Pădurea Baronului, îmi ieșeau ochii ca la melc după țugul ce intra cu viteză, și pufăind, în gara Todirești, venind dinspre Soloneț: "O să te saturi de umblat cu el". N-am ajuns încă la vorba lui, dar mult nu mai e până atunci. Le-am ratat în junețe, voiajele formatoare. Iaca, le implementez acum, la vârstă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Chawla descoperi sticlele goale de rom lângă toaletă, deveni clar că luna plină nu era câtuși de puțin vinovată. — Oh, sunt doar niște maimuțe, se simți Sampath obligat să le apere. Ce să știe ele? Când restul casei doarme, copilul pufăie din pipa tatălui său. — Așa e, spuseră unii, în timp ce alții, rușinați că se descoperise alcool în curte, doar chicotiră. Nu e vina maimuțelor. Oamenii sunt întotdeauna cei degenerați. E foarte trist, dar într-un loc ca ăsta, cu așa mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
eu nu eram familiarizat cu ele, să poată vorbi cu Zoli și cu Edna despre filmele În vogă În lume, nimic. Apărusem În fața lor În pantaloni scurți și-n șlapi, Într-o bluză de casă, fumînd țigări chinezești puternic aromate, pufăind Îndelung În căutarea cîte unui cuvînt mai epatant, făcusem paradă de cultură mai mult ca să mă aud pe mine decît pe ei și mă-ntorsesem În colivie. Nici un anturaj, nici o distracție, zero barat peste tot. CÎnd i-am spus mamei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
barocului, cu destule lacune. Spre mâhnirea mea, în spațiile revendicate de Rubens și Van Dyck nu lipisem nimic. Aveam probleme de aprovizionare. După ce a început războiul, binecuvântarea bonurilor valorice a secat. Fumătorii civili s-au transformat în soldați care-și pufăiau departe de casă țigările Juno sau R6. Unul dintre cei mai de încredere furnizori ai mei, un căruțaș de la fabrica de bere, a căzut în lupta pentru fortăreața Modlin. În același timp au intrat în circulație și alte serii: animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai mult de o duzină de gări. După oarece îmbulzeală, iată-ne șezând într-un compartiment, de nefumători cu toate locurile ocupate, lucru de care pipa caporalului meu nu se sinchisea. Buruiana lui făcea fum din belșug. În timp ce încă mai pufăia, a scos din raniță un coltuc de pâine și o bucată de cârnat, despre care afirma că era din Eichsfeld, locul unde, cine nu știe, se făceau cei mai buni cârnați. Cu un cuțit, un cuțit de parașutist, a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
siguranță că liceanul cu numele meu era îndrăgostit lulea de Lilli Kröhnert. Dar nici o privire, nici o încercare de atingere. Derutantă într-un cu totul alt mod, s-a apropiat ea de mine. Pe una dintre măsuțele pentru fumat - profesoara mea pufăia fără încetare -așezase, poate fără nici o intenție sau poate totuși cu premeditare, un teanc de publicații și cataloage de artă răsfoite de nenumărate ori, care probabil că erau de vârsta mea sau chiar mai bătrâne decât mine, unele ilustrate alb-negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în coc, o pieptănătură care încă din timpul războiului era ironizată ca „anunțând încetarea alarmei“ și care încerca să mă cocoloșească - fuma ca o doamnă, cu portțigaret. Prietena ei, care era favorizată de profesorul nostru - probabil că era iubita lui -, pufăia nervos țigări pe care și le răsucise singură și pe care le stingea într-un bulgăre de lut de îndată ce Mages intra în atelierul studenților. Toți pufăiau, unul dintre colegi fuma chiar pipă. E de presupus că eu, ca începător zelos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
portțigaret. Prietena ei, care era favorizată de profesorul nostru - probabil că era iubita lui -, pufăia nervos țigări pe care și le răsucise singură și pe care le stingea într-un bulgăre de lut de îndată ce Mages intra în atelierul studenților. Toți pufăiau, unul dintre colegi fuma chiar pipă. E de presupus că eu, ca începător zelos din cale-afară, am imitat imediat sau destul de repede gestul de a extrage țigara ori tehnica răsucirii ei cu propria mână, așa cum copiasem și halatele albe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
făcea apariția, toți aceia care se apropiau prea mult de el luau altă înfățișare. Astfel, Otto Pankok, care voia să-l vadă ca model și să-l transforme, s-a preschimbat în propria sa caricatură și a devenit profesorul Cozonac pufăind praf de cărbune. De îndată ce Oskar a început să audă cărbunele siberian al desenatorului scârțâind pe hârtie, a schițat o imagine opusă, tot ce-i pica sub ochi în care era înnegrit cu cuvinte. Cam tot așa se purta și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cuvintele și - lucru de care îi era cel mai frică- ar putea să-i împrăștie vraja. Și chiar și eu, elevul cel mai receptiv al lui Pankok, am rămas pe dinafară nu numai în acele capitole în care profesorul Cozonac pufăia praf de cărbune, ci m-am pierdut de-a binelea în acel vălmășag de cuvinte care, până la urmă, ajustat într-un roman, a ajuns pe piața de carte. O simplă unealtă de scris, asta eram eu, o unealtăcare urma panta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Hai pe culoar! — Nu fumez, spune Teofana. — Hai cu mine, o ia de mână Alexandru. Cum pe atunci nu erau indicate vagoanele pentru fumători și pentru nefumători, Alexandru nu caută să se asigure în ce vagon este, își aprinde țigara, pufăind fumul pe fereastră ca să nu-l respire Teofana. Sper să avem vreme frumoasă și caldă. — Cât de cald ți-ar plăcea?o întreabă Alexandru. — Peste douăzeci și două de grade. — Dacă în camera ta, unde vei fi repartizată, ar fi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
lei, cu balauri. Nu, că de ăștia nu mă temeam. Era un film chiar pentru copii, dar într-o scenă a apărut un tren cu o locomotivă care înainta, înainta și cu cât se apropia tot mai tare șuiera și pufăia și în întunericul din sală, fiind în primul rând, am avut impresia că vine peste mine. M-am ridicat speriat, țipând și am fugit pușcă afară. M-am și împiedicat că nu vedeam pe unde să merg mai repede, în
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
o vreme. Se supără pe mine degeaba... foarte des se supără pe mine... Și măcar de mi-ar spune din ce cauză, dar tace mereu... La Piatra Domniței făcură un popas mai mare, se spălară pe mîini și pe față, pufăind de plăcerea apei reci și limpezi din iazul de la poalele peretelui de stîncă și minunîndu-se tot timpul de frumusețile extraordinare pe care le vedeau de jur împrejur. Și pentru că toți se pomeniră cu o poftă grozavă de mîncare, se hotărîră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se apropiară de ei Vlad și Virgil vorbind... dar Bărzăunul nu mai putea fi atunci atent la nimeni și nimic în afară de Ilinca. Puse tartina pe o piatră, lîngă hainele pe care le dezbrăcase și se aruncă deodată în apa rece pufăind și scoțînd fel de fel de strigăte. Toți de pe mal se apropiară de apă privindu-l mirați și făcînd glume pe seama sa. Și cînd toți se așteptau mai puțin, Bărzăunul se ridică din apă ținînd în mîna dreaptă un păstrăv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
era și ea bine asigurată în foraibăre, candela se afla la locul ei, cu sămânța de lumină sub icoana Maicii Domnului cu Pruncul. Ușa de la intrare era încuiată cu zăvorul, iar Năstăsia torcea liniștită din somnul dulce al dimineții... Copiii pufăiau și ei în pătuțul lor... Nu te mai fă, fă cucoană! Unde-i Dorin, ca să vă fac eu să pătimiți împreună! Să vă sting eu vâlvătaia ce v-a cuprins pe amândoi! Tu visezi, bărbate! Tu ai visat, Aritoane! Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
răspunzi, prietene. Dar poate-mi dai și-un foc în timp ce reflectezi. Cinic bătrânul. Cred că nu l-am omorât degeaba până la urmă. Îmi place mai mult așa. Îi aprind țigara și văd că mâna nu-mi mai tremură deloc. Cavanosa pufăie din țigară și trage fumul adânc în plămâni. Mmm. O minune. Aproape că uitasem. Vezi că ai scris greșit, prietene. Acum vreo două rânduri. Plămâni. Așa ai scris. Plămâni. La plural. Ori eu nu pot să mă laud decât cu
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
care pompa și ți-o introducea pe sub cămașă, prin haine, îți stropea și părul de pe cap. Mai veneau cu o mașinărie pe care noi o numeam tulumbă. Ne aliniam, în șir indian, ca și la untura de pește și ne pufăia cu praful de care ți-am vorbit. Cam o dată pe lună veneau prin sat și prin școli. În vreo cinci-șase ani după război, au cam fost lichidați păduchii, dar nu în totalitate, deoarece, cum ți-am mai spus, și astăzi
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Marinescu a fost nevoit să plătească amenda respectivă, fără să clipească măcar. La noi nici nu s-a mai uitat. Trenul, scârțâind plictisit din toate încheieturile, întocmai unui bătrân cu ciudățenii, deranjat degeaba de la tabietul lui, își urni roțile alene, pufăind morocănos, parcă mustrător și cu drept cuvânt supărat pe elevii certați cu disciplina. A doua zi, luni, la liceu, a fost scandal mare de tot! Profesorul Marinescu a reclamat cazul lui Jujucă și s-a instituit imediat o anchetă. În
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
răposaților, și de ce apăruse tunsă și sulemenită, la un restaurant de lux, Înconjurată de pahare și de bărbați străini!? De ce râdea În hohote și Își dădea mereu, ca o cocotă, ochii peste cap!? Ba pe deasupra purta poșetă și mănuși și pufăia dintr-o țigară... Cu ce greșise oare față de bunul Dumnezeu? În nopțile de insomnie, când se sucea Încoace și Încolo, negăsindu-și locul pe cuptor, bătrâna se gândea În fel și chip cum să se descotorosească de cutie. Dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un moment dat, Întâlneai doar cizme de cauciuc. Uneori chiar și tătucul Stalin obișnuia să poarte Încălțăminte de acest gen. Îl priveam de sus: Iosif Visarionovici apărea la tribună, În Piața Roșie, În uniformă militară și cu cizme de cauciuc. Pufăia tacticos din pipa-i din lemn de abanos: puf, puf, puf..., scuturând scrum peste mulțimea de capete ascunse sub un singur cozoroc. Habar n-avea Iosif Visarionovici că se poate fabrica rachiu din cizme de cauciuc, că ar fi deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
problema la care Gosseyn începuse să se gândească. Cum ar fi mai bine să procedeze cu băiatul? O privire aruncată împăratului îl făcu să observe ochii acestuia ieșiți în afară, cu fața foarte încordată. Era momentul să ia o hotărâre. Pufăind, Gosseyn își dădu drumul la respirație. Și aproape imediat băiatul făcu la fel. Dar țipă încântat: - Am câștigat! Am câștigat î Gosseyn care dispunea de un cortex complet dezvoltat - cel puțin așa considera el - rumegase însă alte câteva idei. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
se mișca Încoace și Încolo sub trabuc. Bărbia Îi aruncă pe pat un set de cărți de joc, slobozind deasupra lui Noimann cîteva rotocoale de fum. Celelalte chipuri se roteau ca niște mormoloci În aer, aliniindu-se În spatele trabucului care pufăia de zor. Medicul privea pasiv această defilare de măști din jurul său, așteptând deznodământul final. La ce-i folosește omului să posede mai multe chipuri odată ce umblă purtând pe față același chip? Chiar și femeile n-au nevoie decât de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]