1,270 matches
-
care eram acoperiți căzuse Într-o parte, lăsând la iveală trupul gol al Maestrului. Dormea doar cu chiloții pe el și În partea din față am observat o umflătură serioasă. La Început am arătat-o cu degetul și ne-a pufnit pe amândouă râsul văzându-l că se excitase, deși era ud leoarcă de transpirație și urla cu disperare, dar pe urmă ne-a cuprins o senzație ciudată pe care n-aș putea-o defini, de stinghereală poate, și am tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a spus că electroterapia are ca efect temporar tulburarea memoriei. În rest, mă simt grozav. Bruno mă privi cu neliniște: — Ești sigur? Nu m-am simțit nicicând mai bine. Ei, mai bine tu decât eu, aruncat așa acolo, zise. Apoi pufni: Așadar, ceea ce ai reușit să afli cât ai stat la clinica lui Kindermann e temporar rătăcit în capul tău, nu-i așa? — Nu e chiar atât de rău. Am reușit să arunc o privire prin biroul lui. Și mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de la Parchimer nu-și amintea ca ea să fi urcat în tren, dar a spus că stătuse la băute toată noaptea și probabil că oricum nu și-ar fi amintit. Această remarcă provocă un hohot de râs general. — Bețivul naibii, pufni Hans Lobbes. Aceasta este una dintre cele două fete care au fost îngropate de atunci, zise Illmann pe un ton calm. Nu cred că aș mai putea adăuga ceva la rezultatele acestei autopsii. Puteți continua, Herr Korsch. — Christiane Schulz. 16
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe care am văzut-o vreodată. — Și ai văzut câteva, nu-i așa, Helmut? Bărbatul zâmbi cu modestie și se uită peste umărul lui Becker în timp ce acordă fotografiilor o atenție sporită. — Tipul de fată drăguță din vecini, nu crezi? Becker pufni: Dacă se întâmplă să locuiești lângă un afurisit de adăpost pentru câini. — O, asta e bună, râse Helmut și începu să-și curețe monoclul. În timp ce făcea asta, o șuviță lungă și foarte căruntă din părul lui șaten, lins, se desprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
masaj? — Nu va trebui să merg în instanță, nu-i așa? Nu zic nimic dacă asta înseamnă să merg în fața unui judecător și să spun că sunt o femeie ușoară. — Singura persoană cu care trebuie să vorbești sunt eu. Fata pufni fără prea mult entuziasm: — Păi, păreți de treabă, cred. Aruncă o privire la țigara din mâna mea: Pot să mă răzgândesc în legătură cu țigara aia? — Sigur, i-am zis și i-am întins pachetul. Primul fum păru să o învioreze. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pare rezonabil, nu-i așa? Dacă sunt incapabili să aibă grijă de ei înșiși, atunci cu greu ar putea fi potriviți să crească și să educe copii. Asta nu pare să-i fi împiedicat pe fruntașii de la Tineretul Hitlerist. Nebe pufni și se duse înapoi în spatele biroului său: — Va trebui să ai grijă ce vorbești, Bernie, zise el pe jumătate amuzat. — Treci la partea interesantă. — Păi, e asta: Un număr de rapoarte recente, plângeri dacă vrei, adresate Kripo-ului de către cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
așa? — Nu atunci când e vorba de crimă, domnule, nu. Eu văd tipare unde alți oameni văd coincidențe. Sau cel puțin încerc. M-am lăsat pe spătarul scaunului, încrucișându-mi picioarele: — Cunoașteți opera lui Carl Jung pe această temă, domnule? El pufni disprețuitor: — Dumnezeule, de așa ceva se ocupă Kripo la Berlin acum? — Cred că ar fi fost un polițist foarte bun, domnule, i-am zis zâmbind afabil, dacă nu vă supărați că spun asta. — Scutiți-mă de prelegerea de psihologie, Kommissare, oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mi-am zis fie-ce-o-fi, n-am mai avut ezitări și bine am facut că așa elegant ingenunchesem în fața ta de și te mirai, da tare..apoi când am scos o hârtie, hm...din care abia am scos inelul, chiar mă pufnise și pe mine râsul la așa hârtie ce-am aruncat-o în spate și ți l-am înfățișat cu textul aferent... cand terminasem abia mă apucase iar panică, mai ales că tăcere profundă, hmm, lumea am văzut că toți..ochi
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
a tamponat ușor cu prosopul. În acest timp, plictisit, domnul răsfoia ziarul. -Ce mai scrie la gazete, dragule ? Domnul mormăie indiferent : -Lasă...pe tine nu te interesează! -Ba, mă interesează, dar n-am timp! Mă informez citind doar titlurile. Domnul pufnește: -Dacă tu crezi că asta e informare... După ce termină, doamna ia ligheanul, prosopul, ciorapii împuțiți și săpunul: -Gata, ”Țicușor”! Acum, citește liniștit! Îndată pun masa. Dar...înainte de masă, spală-te măcar pe mâini!..Te rog!.. Domnul mormăie, afundat în ziar
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
discutau cu pasiune despre personajele dintr-un roman de-al meu, ca despre niște persoane reale. Nu m-am putut abține și le-am spus că eu sînt autorul. N-am mai scăpat de ei pînă la București. M-a pufnit rîsul. Uite ce gînduri îmi trec mie prin minte. Ajunsesem deja la Otopeni și trebuia să mă concentrez. Intrarea în București este obositor de aglomerată. Mai mult trebuia să frînez, decît să accelerez. După ce mi-am terminat treburile, spre seară
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
vrut să mă termine. Ce mi-a pus, Thomas? Știu și eu, a zis el îngîndurat; ce substanță l-ar putea orbi pe un om? Dacă e obez, mai scapă ... dar cum tu erai numai piele și oase ... M-a pufnit rîsul: Știi ce-mi reproșa, Thomas? Că nu mă îngraș, că nu fac burtă, ca alți bărbați, care se respectă, că nu chelesc ca Ionuț și că mi se mai scoală ... Femeia asta e bolnavă, biata de ea, a zis
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
-i prea stătea în obicei. Ciudat, spusese după această constatare. Dar mai ciudate fuseseră altele. Prezența străinului aceluia, muzica funebră care îl obsedase întreaga noapte, și apoi subita moarte a mătușii Augusta... Toate păreau că se leagă între ele. Aiurea, pufnise în cele din urmă nemulțumit. Simple coincidențe, naiba să le ia! Uite cu ce-și pierdea vremea. Iar pentru ziua următoare avea programate două operații. Plătite gras dinainte. Și ce va face cu ele? Asta era problema!... Pe tanti Augusta
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
i-am făcut, dom’ doctor, se precipitase femeia să răspundă. Îu, ce m-am speriat că ați și plecat deja la priveghi!... Nu veniți și dumneavoastră pe-aici?...” Promisese că se duce. Așa-l chemau la nevoie de fiecare dată. Pufnise a lehamite pe nas. Ce putea să facă? A mai făcut el hemoptizii din astea. O să-i treacă, iar dacă nu?... Iar dacă nu?... repetase întrebarea. Chipul prinsese să i se lumineze treptat. Parcă și durerea de stomac i se
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
Ediția nr. 1131 din 04 februarie 2014 Toate Articolele Autorului (FRAGMENT DIN ROMAN) Eva a primit un buchet de flori în cabina pe care o împărțea cu alte trei acrițe tinere și zănatece. Acestea și-au dat coate și au pufnit în râs, vorbind tare chiar în prezența ei, știind că nu înțelegea bine ebraica, deci își puteau bate joc de ea fără teamă că le-ar putea răspunde. Avea de rostit în scenă doar două replici. Le visa și noaptea
CASA DIAMANT – CEREREA ÎN CĂSĂTORIE de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364131_a_365460]
-
-și încet privirea pierdută, dar nu spuse nimic. Baraba îi luă cana de lut fără să-i ceară voie celui din fața sa și gustă din conținut, însă ucenicul nu reacționă în nici un fel. Era doar apă, după cum avea să constate pufnind și eliberându-și gura de lichid. Trecu un timp în care tâlharul se așeză mai bine, chiar în fața ucenicului privindu-l cu mare atenție pe cel din față, ca și cum ar fi vrut să înțeleagă ceva de pe fața acestuia și într-
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
morții sufletești. Cel care e mort sufletește nu știe că e mort până nu află că e mort, dar odată ce află că e mort, el e deja viu! -Hmm! Ciudată logică. Nu vă înțeleg pe voi ăștia ucenicii Lui, spuse pufnind Baraba. Voi ucenicii și adepții învățătorului vostru nu trăiți într-o lume reală prietene ci într-o lume a presupunerilor, care e mai amețitoare și mai nesigură decât vinul acesta. Tăcură amândoi. În han intrase un grup de studenți gălăgioși
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
înscrise în listă, nemulțumit că erau amestecate acțiunile penale cu cele civile. „De ce naiba nu procedăm la toate penalele și apoi la toate civilele? Sau invers..., nu se putea? O să ne vâjâie capul toată ziua, ca de obicei, de altfel”, pufnea el, destul de supărat pe acest „sistem odios”, cum îi plăcea să-l numească. Le studiase pe toate, în zilele anterioare, pentru că a trebuit să întocmească numeroase documente în cazul celor cu acțiuni penale. Rezolvase un maldăr de adrese pentru anumite
DIVORŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368270_a_369599]
-
o cafea? Da, aveți dreptate... Vă rog să mă scuzați! Nu v-am recunoscut vocea. Mai sunt zece minute până la ședință, domnule... - Și ce-i cu asta? Hai, că se răcește! Ia-ți maculatura cu tine și vino odată, zăpăcilă! pufni judecătorul Vasile Diaconu, trântind neglijent receptorul în furcă, nemulțumit de răspunsul grefierului de ședință, Florin Cocora. - L-ai auzit? Nu l-ai auzit, dar ți-ai imaginat ce-a zis: Nu v-am recunoscut vocea". Poți să crezi așa ceva? Hai
DIVORŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368270_a_369599]
-
te învoiești la ceva treabă în locul cocoșului, el va accepta să-ți fie profesor. - Cocoșul e cu nasul pe sus, se auzi un glas mic de lângă grămada de paie rezemată de gard. Un șoricel își arătă boticul roz din spatele ei, pufnind ușor. Oricum, cel mai bun profesor este măgărușul. Dar tariful lui e atât de piperat, că nu te poți apropia de el. Am auzit că fără zece morcovi și zece mere nici nu stă de vorbă cu tine. Marinică se
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
-și încet privirea pierdută, dar nu spuse nimic. Baraba îi luă cana de lut fără să-i ceară voie celui din fața sa și gustă din conținut, însă ucenicul nu reacționă în nici un fel. Era doar apă, după cum avea să constate pufnind într-o parte și eliberându-și gura de lichid. Trecu un timp în care tâlharul se așeză mai bine pe bancă, chiar în fața ucenicului, privindu-l cu mare atenție pe acesta, ca și cum ar fi vrut să înțeleagă ceva de pe fața
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
morții sufletești. Cel care e mort sufletește nu știe că e mort până nu află că e mort, dar odată ce află că e mort, el e deja viu! -Hmm! Ciudată logică. Nu vă înțeleg pe voi ăștia ucenicii Lui, spuse pufnind Baraba. Voi ucenicii și adepții învățătorului vostru nu trăiți într-o lume reală prietene ci într-o lume a presupunerilor, care e mai amețitoare și mai nesigură decât vinul acesta. Tăcură amândoi. În han intrase un grup de studenți gălăgioși
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
undi mama șioarilor să ieu io rachiu di șela? Be și tu mai fimeii o drojdii că tați lumea, nu ți mai proști, ci ți văd muieri în toată hirea! Deși situația mi se pare cam albastră simt că mă pufnește râsul când soția mea accepta sugestiile fiarei, ba chiar, manifestând o îngăduința pe care nu i-o cunoșteam! Ce-nseamnă un restaurant exotic domnule, mă mir eu, dar numai mental!! Deschid cartea de meniuri și mă pregătesc să comand, numai
RESTAURANT EXOTIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367360_a_368689]
-
Au trecu vreo șapte ani de atunci... Și râde lumea că nici carnet n-a fost omul ei în stare să ia. A dat examen de peste zece ori... - Păi, de! Dumnezeu nu doarme..., dar pentru el a dormit! concluzionă Maria pufnind în râs. - Mda... Ascultați voi la mine, fată! Dumnezeu știe mai bine ca noi de care ajutor avem nevoie. Scrie lumea acatiste, dar nu știe ce să ceară. E mai bine să nu ceară nimic... Să mulțumească Domnului pentru tot
ACATISTE...! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367408_a_368737]
-
strigă ''tTrăiască Petru Groza!'' și cum Petre și Roza erau cam fuduli de urechi, i-au zis lui unchi-to: „Auzi, Ionele,ce strigă aia, trăiască Petre și cu Roza, și tu ții da preț la arenda, păi bine e? Am pufnit în râs de întâmplare, dar bunicul a continuat: -Râzi tu, râzi, dar intimplarea i-a ajutat, pentru că-l știi pe Ionel cît de cărpănos e și ține la preț, dar această intimplare l-a înveselit într-atât încât s-a
PETRU ŞI ROZA, POVESTIRE DE ION DOREL ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366883_a_368212]
-
său corp. Nu își găsi nici cel mai mic defect și tocmai din acest motiv deveni și mai contrariată. Săltă din umeri și se strâmbă la propria ei figură din oglindă. „Și cu asta ce-am făcut?” se întrebă ea pufnind în râs. „Cert este că nu-l pot primi în ținuta aceasta de ștrengăriță! Sunt mai mult goală și nu mă caracterizează acest stil. În plus, nici nu-mi stă bine... Ce impresie își va face? Chiar dacă m-a văzut
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]