914 matches
-
văd și ce aud/ Stăpânind ungurul crud/ Iar din Olt până la Criș/ Nu mai este luminiș/ De greul suspinelor/ De umbra străinilor,/ De nu mai știi ce te-ai face/ Sărace, român, sărace!// De la Turnu-n Dorohoi/ Curg dușmanii în puhoi/ Și s-așează pe la noi;/ Și cum vin cu drum de fier/ Toate cântecele pier/ Zboară paserile toate/ De neagra singurătate/ Numai umbra spinului/ La ușa creștinului/ Codrul geme și se pleacă/ Săraca, țară, săraca!// Cine ne-a adus jidanii
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
Nu apucă bietul flăcău să explice împăratului că florile care sunt rupte nu trăiesc prea mult și că peștii care nu au în apropiere apă nu mai pot mișca nici o aripioară, că împăratul făcu un semn cu mâna și tot puhoiul de oșteni din alaiul său se revărsă în grădina cea frumoasă. Soldații smulseră florile din straturi, prinseră peștii și-i aruncară unul peste altul în sacii de călătorie, după care dărâmară fântânile și dădură foc întregului loc. De parcă tot dezastrul
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
om-natură prin atribuirea unor calități omenești fenomenelor din natură, animalelor sau lucrurilor, este rezolvată de către autor cu plăcută și inspirată îndemânare: „Vântoasele-și încep baletul, / Pe gânduri a rămas poetul, / singur-cuc. Coboară liniștea-n zăvoi, / Cețuri prin văi se-abat ‒ puhoi, / Rămân copaci pustii și goi, „Iubire de toamnă „M-am înțeles cu ploaia să-ți cânte la fereastră,”/.../ „Se-ntoarse supărată, plângând ca o copilă, / Că i-ai închis fereastra, și ne plângea de milă.” M-am înțeles... „Când nasc
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
mi-a fost teamă că poate vreun glonț rătăcit m-a rănit și astfel mi-am pierdut cunoștința însă după ce m-am controlat rapid constatând că sunt întreg și fără nici o rană, m-am ridicat de pe bancă îndreptându-mă spre puhoiul de oameni care alergau bezmetici în toate direcțiile în timp ce răpăiala mitralierelor și fasciculele luminoase ale trasoarelor care se încrucișau pe fundalul cerului întunecat asigurau o imagine și un fond sonor specific oricărei confruntări militare în adevăratul sens al cuvântului. Imediat ce
TICBARABURIBITARAC CERFIJEMISLETEPOCAIOMIJE !!! CLAR !? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380902_a_382231]
-
înfiorându-ne... Balanța Lumii veșnic se înclină, Când înspre Bine, dar mai ales spre Rău... Glasul Mulțimii râde zilnic, sau suspină, Uitând, sau amintindu-și des numele Tău.... Pe cerul nostru-înalt sunt păsări, o mulțime, Țărâna e călcată de vietăți, puhoi, Apele și uscatul încă mai pot susține Eterna foame, sete, care zace-n noi... Dar...cred că uneori ar fi mai bine Pământul să-l învârți și Tu din marți în joi. Astfel, nebunii toți vom înțelege-n fine, Perfecțiunea
RAPORT ASUPRA STĂRII PĂMÂNTULUI... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374616_a_375945]
-
cărora să li se ofere perspective... Pentru un viitor mai bun pentru mine și pentru copiii mei, în țara mea, nu printre străini. Pentru o Românie de vulturi, nu de struți... Ajunge! Haideți să ne trezim!” Strigătul ei prelins din puhoiul de lacrimi al durerii Neamului, rupe zăgazul unui urlet dureros, ce s-a învolburat într-un țipăt sfâșietor de zvâcnire spre salvare, spre luptă, spre onoare, spre adevăr, spre credință, spre demnitate, spre jertfă, spre biruință, spre iubire, spre încununare
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
s-a lăsat o cortină grea de gheață, de parcă acolo ar fi marginea lumii (Vâltoarea). Elementele de toponimie vin să dovedească statornicia, sfințenia satului, conturează și delimitează spațiul rural: Un cer negru și greu. Pâraiele dintre hăurile dealurilor își deversaseră puhoaiele pline de bolovani și bușteni în Limpejoara / Ziua era pe sfârșite, soarele sta sprijinit într-un vârf de deal, aerul rece, parfumat. Ședeam la marginea Limpejoarei. Valea principală, pe iarbă (Valea proscrișilor). Cârnu urla înfuriat aruncând valuri, valuri de ape
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
oferă modele care vor să pară pure. Amintiți-vă... Grecii au fost învinși mai înainte de a fi supuși Romei de către ...greci. Războiul Peloponesiac unde atehenienii au fost înviși de Sparta, a pus capăt lumii elene, care oprise sute de ani puhoiul persan, cu un pumn de oameni. Am sărit de la una la alta prieteni... -Și cum se termină povestea acestui om?! întrebă Ponțiu Pilat nerăbdător. -A fost găsit vinovat și condamnat la moarte, cum altfel? replică magistratul Simbinacus zâmbind. Dar a
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(2) CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371678_a_373007]
-
în ceea ce-l privea. Îndrăzneam totuși să-mi închipui că după un somn strașnic voi găsi răspunsul bun la frămăntările mele și la telefonul lui Ovidiu. În viață, inconștient, alergăm după siguranță, însă mai tot timpul trebuie să ținem piept puhoiului de incertitudini care năvălesc peste noi la orice pas. Omul este condamnat să aleagă, lipsit de privilegiul cunoașterii absolute, petrecându-și pieritoarea existență pe pământ între “da”, “nu” și “poate”. Acest “poate” reprezintă apogeul opțiunii pentru oricare individ conștient că
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
m-a și inspirat, pentru: Decât cucuveaua ziua să te ascunzi, Doar șmeneua nopților să o pătrunzi, Mai bine vulturul zburând spre înalt, Nevăzut din înaltul zborului înaripat. Decât ciorile ce tot craună pe gunoi, Fiind atâtea croncănind pe cer puhoi, Mai bine doar un singur vultur destoi, Ca un contur din cer are grijă de noi! Decât pui de cuci clociți prin avorton, Far’de părinții ce-avura cancer de colon, Mai bine ou de vultur născut pe stânci, În
ROMÂNIA A VOTAT “MAREA UNIRE”? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371956_a_373285]
-
dreapta credință, cuvântul lui Dumnezeu curat, nefalsifi¬cat, ajutându-i și pe ceilalți să-l cunoască. Apoi este grija de a păstra integritatea unității Bisericii. Pe Nistru voievozii români au construit cetăți care să ne delimiteze, să ne apere de puhoaiele ce veneau din adâncurile pustelor, stepelor siberiene. Spre apus nu s-au putut construi cetăți, dar au existat nenumărate altare ortodoxe, acestea fiind cetățile care ne-au apărat de înstrăinare. Am fost de multe ori peste Tisa, i-am văzut
UN GÂND DE RECUNOŞTINŢĂ ŞI PREŢUIRE LA CEAS ANIVERSAR – ÎNALTPREASFINŢIA SA IUSTINIAN CHIRA LA ÎMPLINIREA A PATRUZECI DE ANI DE VIAŢĂ ARHIEREASCĂ, SLUJITOARE ŞI PILDUITOARE... de STELIAN GOMBOŞ în edi [Corola-blog/BlogPost/372881_a_374210]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > NE VA POTOPI PRĂPĂDUL Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1273 din 26 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Dumnezeu iar ne desfidă Și ne biciuie cu ploaie... Peste lumea gri, lichidă Bat furtuni și vin puhoaie; Tot pământul e o apă, Curge-n sine, se prăvale Într-un hău ce fundu-și sapă În acvatice canale... Curge cerul, lutul curge, Plouă spastic, fatalmente, lumea s-a topit, se scurge, Prăbușindu-se-n torente. Apa spumegând ia totul
NE VA POTOPI PRĂPĂDUL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371074_a_372403]
-
intrat în locuința pictorului, iar Simionescu a urcat în mașină și a pornit spre oraș. În scurt timp, cerul se umplu de nori negri și ploaia începu instantaneu, biciuind bezna. Fulgerele își etalau imperial forța prin văzduh. De pe coama dealurilor, puhoaiele luau startul. Ilona și Mihai înfruntau întunericul cu stoicism. Pentru prima dată după mult timp alergau de mână spre niciunde. Pașii se amestecau cu pământul clisos de pe potecile abia deslușite. Pilotul le cunoștea cu ochii închiși, acum însă îi deveniseră
PROMISIUNEA DE JOI (XV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346012_a_347341]
-
apei. De secole această zonă nu mai fusese umblată și era firesc ca sălbăticia naturii să se fi reinstalat. În cele din urmă descoperi o potecuță pe care pășeși atent la tot ce se întâmplă în jurul său. Se depărtă de puhoiul de apă și desluși trilul păsărelelor care nici nu se sinchisiră de prezența sa. În urechi îi persista acel vuiet continuu și armonios produs de micile cascade. Simți în păr și pe obraji adierea răcoroasă a vântului ce-i revigoră
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
apei. De secole această zonă nu mai fusese umblată și era firesc ca sălbăticia naturii să se fi reinstalat. În cele din urmă descoperi o potecuță pe care pășeși atent la tot ce se întâmplă în jurul său. Se depărtă de puhoiul de apă și desluși trilul păsărelelor care nici nu se sinchisiră de prezența sa. În urechi îi persista acel vuiet continuu și armonios produs de micile cascade. Simți în păr și pe obraji adierea răcoroasă a vântului ce-i revigoră
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
a fost lansat romanul la librăria „Eminescu” din capitală s-a strâns un număr imens de iubitori de literatură, de la profesori, la scriitori și cititori de rând pentru a-i cumpăra cartea. Trecând prin zonă Elena Ceușescu și văzând atâta puhoi de oameni, a întrebat pentru ce sunt strânși acolo atâția oameni și cineva din escortă i-a răspuns că Marin Preda a scris un roman care se numește „Cel mai iubit dintre pământeni”. Auzind de titlu a crezut că cel
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347271_a_348600]
-
opească o rachetă interplanetară. În aceea urmau să se îmbarce și să fie duse la rai. Dacă ajungeau acolo înaintea celorlalte și nu se făcea prea mare bulibășeală, aveau toate șansele să fie primite, ca fecioarele înțelepte. După aceea venea puhoiul cel mare de suflete, dar șansele lor erau minime. Porțile se puteau închide pentru totdeauna și noi rămâneam ca fecioarele nebune din Biblie. Ce înseamnă informația, domʼle! Știi precis când trebuie să mori! Interesant este, însă, că în cazul respectiv
SFÂRŞIT ŞI DE LA CAPĂT de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348784_a_350113]
-
politic că membrii de partid sunt ateiști ?” ,,Adică cum ateiști ?” ,,Ei, cum...adică fără Dumnezeu...Domnule, vorba asta populară, fără Dumnezeu, nu sună bine...Sună, nu sună, așa sunt comuniștii !” Din vorbă-n vorbă ajunseră în Gara de Nord, aici vărsau trenurile puhoi de lume care se încolona sub supravegherea milițienilor și coloane-coloane plecau spre sediul comitetului central, unde era depus corpul neânsuflețit la lui Dej. Carol cu Ion al Oații priveau uimiți la solemnitatea acestei ceremonii și se întrebau în sinea lor
ÎNMORMÂNTAREA (FRAGMENT DIN ROMANUL MOROMEŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348915_a_350244]
-
dat în șapte sate zvon: Măgaru' a ucis-o pe mămica (!) Așa că, n-a trecut de miezul zilei Și-atâta lume-n jurul casei lor S-a adunat, dar, la aflarea știrei Acestui accident îngrozitor, Însă Ion avea nedumerire Văzând puhoiul ce intra-n ogradă, Că soacră-sa, a dracului din fire, Avea prieteni mulți și-nc-o grămadă (!?) “Ioane, înțelegem ce-ai pierdut” Zise un ins oftând cu tot amarul, “Uită de soacră, ce-a fost a trecut ... Noi am venit s-
ACCIDENT DE ... MǍGAR de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346994_a_348323]
-
DORUL ALTOR VREMI Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 421 din 25 februarie 2012 Toate Articolele Autorului M-atinge dorul altor vremi, Spre mine vine în bătăi de clopot Pădurile se scutură de tropot Se-ntorc la vatră puhoaie de osteni. C-au năvălit dușmanii să ne fure glia, Pădurile și cerul, ciocârlia Și cântecul și hora și credința Credeau că zace-n noi doar neputința. Dar fulger întâlniră și secure, Bărbați umăr la umăr, în calea lor, pădure
M-ATINGE DORUL ALTOR VREMI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346333_a_347662]
-
încă - Incantații vagi, oculte, Prebusite peste frunte! Și de îmi rămîn vapoare Ancorate într-un vis, Pot pluti la întîmplare Înapoi spre Paradis ! PLOAIA Putem să mai visăm o ploaie Cu incantații magice și pure Din minții albi vor navalii puhoaie De fructe dulci crescute să ne-ndure Dar nu putem să ne rugăm de zei Să ne redea din puritatea lor Pentru că noi avem alți dumnezei, Cu mult mai vii, iubiți în locul lor Ce ne rămîne ? poate o speranță Că
MA INTREB DE VE MI-E NOAPTE de CRISTINA LILA în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346402_a_347731]
-
fugă până sus pe deal, să vadă despre ce luciri de ape tot vorbește Ionuț. Când au ajuns sus la Ionuț, într-adevăr, ce minunăție! Toate gropile din toloacă, și mai adânci, și mai mici, se umpluseră de apă din puhoiul de ieri, iar acum luceau ca niște oglinzi, sub cerul curat ca o pânză albastră. Unul după altul, pe rând, copiii intrară în apa puțin adâncă, rece și nu prea. Se învățară cu apa repede. Găsiră băltoace mai adânci, până la
LA SCĂLDAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376801_a_378130]
-
-nnădi poclăzi de fulgi ce-acopăr trăinicia oceanului de grâu spre a rodi apoi s-au ridicat în zare cornuri ce trâmbițau sosirea în rafale a hergheliilor de nori și volburi ce greu aștern omătul peste cale ajuns la noi puhoiul de ninsoare se-acordă-ntr-o superbă simfonie cu dansul lin al fulgilor ce-mi pare un joc de îngeri plin de armonie *** Ciclul "Iarna" Volum "Surori metrese tumpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: colindă fulgii ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
COLINDĂ FULGII ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377074_a_378403]
-
ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului CHEMAREA VÂNTULUI ELEONORA(LIDIA) DONDESI. Codrul piere de secure, Omul de necaz și ura. Codrul piere în foc și pară, Omul de viață amară. Codrul piere de furtună, Omul de durere lungă. Codrul piere în puhoaie, Omul în descânt de babe. Codrul piere sub o glie, Omul se transformă-n huma. Codrul cărbune se face, Omul doar pământ de oale. Referință Bibliografica: ELEONORA(LIDIA) DONDESI. Chemarea vântului / Varvară Magdalena Măneanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ELEONORA(LIDIA) DONDESI. CHEMAREA VÂNTULUI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376346_a_377675]
-
adânci, Zboară cu fluturi-n stomac, Pătrunde noaptea peste prag, Intră în vis și voinicește Îmbrățișează și iubește. În raza ei suntem parfum, Urme lăsate-n praf de drum! Cu iubirea învingi durere și mister Relele trec peste șanțuri adânci, Puhoaie de neguri pun omul pe brânci, Furtuni și mocirle îi vin până-n gât, Surpriza rămâne când intră-n mormânt. De-acolo pământul nu-l lasă Să se-ntoarcă o clipă acasă, Tuturor să spună cum e în moarte, Ce bine
AMINTIRE ASCUNSĂ-N NOI DE DUMNEZEU de MARIN MOSCU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376529_a_377858]