1,588 matches
-
să nu mămai mângâie ,nimic să nu mă mai doară nimic să nu mai poată lua chip de floare...doar imense goluri care se cască și așteaptă îngenuncheate să fie umplute de lumină (de tine ?) și unde nimic nu mai pulsează din Big-Bang-ul primordial ;a rămas doar amintirea unei explozii de lumină și de culoare care a fost...sau...doar ar fi putut să fie... Doamne îndură-te și înpăienjenește-ne ochhi cu ceva...! Referință Bibliografica: Lumină pură / Alexandru Maier : Confluente Literare
LUMINĂ PURĂ de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 by http://confluente.ro/alexandru_maier_1428063697.html [Corola-blog/BlogPost/374512_a_375841]
-
lotus, vîntul le mătura deja de pe alee. Aș fi vrut să-i întreb ce au pățit dar, dacă pînă și viața mea o luase razna, mă gîndeam că și a lor trebuia să fie supusă acelorași legi ale materiei ce pulsa ritmic în jurul nostru și în noi înșine, tăcută și indiferentă, rece și distantă chiar și cu ea însăși. Prea multe gînduri de tot felul și senzații și emoții și îngrijorări și mesaje subliminale negative primite prin mass-media. Și, totuși - îmi
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_43_48_ioan_lila_1339754333.html [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
la inimă și joacă în fiecare meci pe semnătură. Nu se știe dacă este și cazul lui Patrick Ekeng. Potrivit unor informații, venite tot pe surse, Ekeng ar fi suferit un șoc cardiogen. Altfel spus, inima nu ar mai fi pulsat sânge către organele vitale, inclusiv creier. În primele minute nu i s-au dat intervențiile necesare în astfel de cazuri. Salvarea a venit după 3-4 minute. N-am văzut măști de oxigen, n-am văzut măsuri de resuscitare. A fost
Patrick Ekeng, luat cu ambulanța de pe teren! A leșinat în timpul meciului Dinamo - Viitorul () [Corola-website/Journalistic/105325_a_106617]
-
lui și-acum eu o aud molcomă ca izvorul de sub stâncă Și parcă văd acum trecând călări cohortele de zmei , balauri, zâne, Ilene-sânziene, Feți-frumoși, ori cotoroanțe rele și bătrâne și-aș vrea ca să le strâng din nou sub palma mea pulsând înfiorată,, dar ele sunt doar amintiri. Și nu pot fi copilul de-altădată. Copilul care-am fost Am fost odată. Leonid IACOB Referință Bibliografică: din alte vremi / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 274, Anul I, 01 octombrie
DIN ALTE VREMI de LEONID IACOB în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Din_alte_vremi.html [Corola-blog/BlogPost/355503_a_356832]
-
2234 din 11 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Era trecut bine de ora prânzului, când Carlos ieși pe terasă cu ochii împăienjeniți încă de somnul tulbure și agitat, în care căzuse către dimineață. Habar nu avea cum ajunsese acasă. Tâmplele pulsau dureros, strânse ca într-o menghină neînduplecată iar stomacul otrăvit cu cine știe ce substanțe ciudate, pe care le băuse și fumase în ultimele ore, se contorsiona pradă unor accese incontrolabile de greață și arsuri. ,, Mai lipsește doar să arunc flăcări pe
DILEME ( FRAGMENT 27) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1486768973.html [Corola-blog/BlogPost/368808_a_370137]
-
Acasa > Poezie > Amprente > MĂRȘĂLUIND PRIN VENE Autor: Ion Mihaiu Publicat în: Ediția nr. 1863 din 06 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Simt în cadență sângele pulsând precum o legiune decimată, cu golurile proaspete în rând spre viitor ducându-și vlaga toată. Ascult străin cum pasul cadențat prin vene urcă ritmic înspre stele și parcă am fost și eu înnumărat, și am rămas un gol pulsând spre
MĂRŞĂLUIND PRIN VENE de ION MIHAIU în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 by http://confluente.ro/ion_mihaiu_1454768093.html [Corola-blog/BlogPost/354012_a_355341]
-
sângele pulsând precum o legiune decimată, cu golurile proaspete în rând spre viitor ducându-și vlaga toată. Ascult străin cum pasul cadențat prin vene urcă ritmic înspre stele și parcă am fost și eu înnumărat, și am rămas un gol pulsând spre ele. Îmi port în piept sinistra defilare și tot mereu sunt cel din locul zece, mărșăluind spre încă o lapidare, neputincios privind cum timpul trece. De mi-aș retrage trupele în castru să nu mai fie freamătul din sânge
MĂRŞĂLUIND PRIN VENE de ION MIHAIU în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 by http://confluente.ro/ion_mihaiu_1454768093.html [Corola-blog/BlogPost/354012_a_355341]
-
bucur mai mult, N-am putut nici să zămbesc, Nici să trăiesc, Doar să tot mor câte puțin Și să revin; Tot însetat... Și acum nici nu mai știu, A fost iad, a fost rai Tot ce-n sânge-mi pulsai? Voi povesti la sfinți , Sau stafii , Ce frumos e acolo jos Doar fiindcă pe deșertul pământ Vibrezi când gingaș, când sfânt, Alchimizănd urât și gunoi Ce vin în valuri spre noi... Privesc și acum pustiul din drum, Cimitirile reci, oamenii
DOR DE DINCOLO de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/alexandru_maier_1451980197.html [Corola-blog/BlogPost/368176_a_369505]
-
în armonia divină a cosmosului, ne fac mai vii, mai mari, mai puternici și mai bucuroși de viață” ( Ernest Bernea, Trilogie Filosofică, Ed. Dacia Cluj-Napoca, 2002, p.65.) Omul, creație a lui Dumnezeu este înrădăcinat în Cosmos, lumea Creatorului, care pulsează de viață, frumusețe și armonie. Omul trăiește nu în sine, pentru sine, ci în mod plenar, prin participare la comunicarea cu Ființa absolută și cu semenul său. Prin urmare omul se intensifică, trăiește viața prin frumusețea divină, capătând așadar o
HRISTOS A ÎNVIAT ! de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_hristos_gheorghe_constantin_nistoroiu_1334279010.html [Corola-blog/BlogPost/358450_a_359779]
-
o reciprocitate ce ține de paradoxul și sublimul inefabil al realității dumnezeiești atotcuprinzătoare, Biserica face Euharistia și Euharistia face Biserica. Așadar, în Sfânta Euharistie se realizează cu adevărat Biserica, în înțelesul ei de Trup tainic al Domnului Hristos, și aici pulsează în chipul cel mai puternic viața ei. Biserica este prin excelență euharistică, iar Euharistia este prin excelență bisericească (eclesiologică), fiindcă ea este în chip indisolubil legată de viața Bisericii. Biserica și Euharistia (comuniune), sunt, cu alte cuvinte, două lucruri ori
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1466583015.html [Corola-blog/BlogPost/382137_a_383466]
-
pe- un alt val O scară rulantă de clipe, În așteptare Aud inima poemului Orizontul e doar o eșarfă ANATOMIA UNEI BUCURII Clipele se ciocnesc puternic, Ca la biliard, Se împing într-o mecanică osândită În buzunarul timpului, bastard. Noaptea, pulsează, rană deschisă, Cresc mărăcinii tenebrelor, liniștea Își linge rănile domnișoară proscrisă Fugărită-n orice cotlon De lama tăioasă din umbra cuvintelor. Clipele ciocnite, fiecare în propriul buzunar, Sunt repede de-o mână nevăzută Aliniate pentru același desant Al geometriei mute
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 by http://confluente.ro/Teo_cabel_intalnire_neast_teo_cabel_1374715903.html [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
se cernea în zori, de dansul ce plutea în poezie cuprins da vraja miilor de flori. M-ai întrebat și-am adăstat o clipă sub cetina bătrână, la izvor, apoi am scris pe-o floare de verbină cuvânt de patimă pulsând cu-aripi de dor, I-am dat apoi scrisoarea unei stele să ți-o aducă-n taina printre flori, ploua cu roua cald-a unui suflet și-am așteptat, cum te-așteptam de multe ori... Dar numai vântul a venit
RĂSPUNS de LEONID IACOB în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Raspuns_leonid_iacob_1379090285.html [Corola-blog/BlogPost/365021_a_366350]
-
se tot străduiesc să străbată printre fisurile lor abia întrezărite. Sufletul îngenuncheat sub povara grea a trădării, geme bolnav într-un ungher, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei, ca un copil oropsit. În piept, inima e toată o rană ce pulsează sub arsura durerii. Sub ochelarii negri de soare, paravan inutil și patetic pentru ochii orbiți de torentul fierbinte al lacrimilor, tristețea grăiește mută povestea ei incredibilă. E sărbătoarea mamelor din lumea întreagă...Femeie, mamă, soră, fiică, bunică...iubită...da, întrunesc
SILVIA GIURGIU by http://confluente.ro/articole/silvia_giurgiu/canal [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
se tot străduiesc să străbată printre fisurile lor abia întrezărite. Sufletul îngenuncheat sub povara grea a trădării, geme bolnav într-un ungher, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei, ca un copil oropsit. În piept, inima e toată o rană ce pulsează sub arsura durerii. Sub ochelarii negri de soare, paravan inutil și patetic pentru ochii orbiți de torentul fierbinte al lacrimilor, tristețea grăiește mută povestea ei incredibilă. E sărbătoarea mamelor din lumea întreagă...Femeie, mamă, soră, fiică, bunică...iubită...da, întrunesc
SILVIA GIURGIU by http://confluente.ro/articole/silvia_giurgiu/canal [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
în Ediția nr. 2234 din 11 februarie 2017. Era trecut bine de ora prânzului, când Carlos ieși pe terasă cu ochii împăienjeniți încă de somnul tulbure și agitat, în care căzuse către dimineață. Habar nu avea cum ajunsese acasă. Tâmplele pulsau dureros, strânse ca într-o menghină neînduplecată iar stomacul otrăvit cu cine știe ce substanțe ciudate, pe care le băuse și fumase în ultimele ore, se contorsiona pradă unor accese incontrolabile de greață și arsuri. Mai lipsește doar să arunc flăcări pe
SILVIA GIURGIU by http://confluente.ro/articole/silvia_giurgiu/canal [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
nu de puține ori își ... Citește mai mult Era trecut bine de ora prânzului, când Carlos ieși pe terasă cu ochii împăienjeniți încă de somnul tulbure și agitat, în care căzuse către dimineață. Habar nu avea cum ajunsese acasă. Tâmplele pulsau dureros, strânse ca într-o menghină neînduplecată iar stomacul otrăvit cu cine știe ce substanțe ciudate, pe care le băuse și fumase în ultimele ore, se contorsiona pradă unor accese incontrolabile de greață și arsuri.,, Mai lipsește doar să arunc flăcări pe
SILVIA GIURGIU by http://confluente.ro/articole/silvia_giurgiu/canal [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
publicat în Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016. Clara rămase cu brațele sprijinite pe volanul mașinii, al cărei motor încă mai torcea silențios, așteptând răbdător să-și încheie misiunea din acea zi. Era sfârșită de oboseală iar tâmplele îi pulsau dureros, strânse în menghina unei migrene ce o torturase fără milă, încă de dimineață. Avusese la serviciu o zi infernală și pierduse numărul cafelelor pe care le băuse, pentru a rezista ritmului absurd de muncă, ce li se impunea de către
SILVIA GIURGIU by http://confluente.ro/articole/silvia_giurgiu/canal [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
Viteza cu care se muncea determina ... Citește mai mult Clara rămase cu brațele sprijinite pe volanul mașinii, al cărei motor încă mai torcea silențios, așteptând răbdător să-și încheie misiunea din acea zi. Era sfârșită de oboseală iar tâmplele îi pulsau dureros, strânse în menghina unei migrene ce o torturase fără milă, încă de dimineață. Avusese la serviciu o zi infernală și pierduse numărul cafelelor pe care le băuse, pentru a rezista ritmului absurd de muncă, ce li se impunea de către
SILVIA GIURGIU by http://confluente.ro/articole/silvia_giurgiu/canal [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
ale nopții, cuibărite încă în ochii somnoroși ai viețuitoarelor de tot felul. Satul se trezea în fiecare zi conștiincios la semnalul lor ancestral, statornic și exact, gata să-și reia activitățile lăsate baltă pentru a da onorurile cuvenite nopții. Viața pulsa din nou mai intensă cu fiecare clipă ce trecea sub îndemnul soarelui. Din gospodăriile tuturor, se auziră în curând orătăniile și vitele ce-și pretindeau dreptul la hrana zilnică. În curând porțile se deschiseră pentru a elibera în poiana întinsă
SILVIA GIURGIU by http://confluente.ro/articole/silvia_giurgiu/canal [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
ale nopții, cuibărite încă în ochii somnoroși ai viețuitoarelor de tot felul. Satul se trezea în fiecare zi conștiincios la semnalul lor ancestral, statornic și exact, gata să-și reia activitățile lăsate baltă pentru a da onorurile cuvenite nopții. Viața pulsa din nou mai intensă cu fiecare clipă ce trecea sub îndemnul soarelui. Din gospodăriile tuturor, se auziră în curând orătăniile și vitele ce-și pretindeau dreptul la hrana zilnică. În curând porțile se deschiseră pentru a elibera în poiana întinsă
SILVIA GIURGIU by http://confluente.ro/articole/silvia_giurgiu/canal [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
mă arde. Mâinile fetei se înfipseră în umerii tânărului, corpul său se lipi de al iubitului, rămânând într-o nemișcare statuară. Doar zvâcnirile celor două corpuri, ce eliberau din chingi orice energie reținută în timpul cât nu s-au văzut, mai pulsau în mijlocul patului cu cearceafurile mototolite. În liniștea camerei, se puteau auzi bătăile inimilor celor doi îndrăgostiți, goliți de orice urmă de putere, pentru următoarele secunde. - Doamne, sunt cea mai fericită fată! Simt că iubirea ta și-a dezvăluit puritatea, frumusețea
PLACERE SI SPERANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1403189943.html [Corola-blog/BlogPost/370438_a_371767]
-
Chiriac, era fiica micului boier Ștefanache Chiriac din satul Ursa (la 6 km de Burdusaci), de obârșie grecească, subprefect al ocolului Zeletin. Despre originea sa maternă, Ștefan Zeletin avea să scrie: "Sângele elenic, pe care nu fără fior îl știu pulsând în vinele mele, mi-a creat sălașul sufletesc în templul uman al filozofiei romantice germane, ea însăși plămădită în spiritul și temeliile elenismului" (p. 37). Catinca Chiriac a fost căsătorită cu postelnicul Dumitrache Motăș, care încetase din viață cu 16
O carte despre Ștefan Zeletin by Mihai Sorin Radulescu [Corola-website/Imaginative/14751_a_16076]
-
în fiecare zi îți voi povesti cîte puțin istoria propriilor războaie cu mine, rîsul de groază mi-l știi, altminteri n-aș înțelege cum m-ai găsit în cotlonul cu guguștiuci și salcîmi. poate vei primi în dar capul meu pulsînd neobosit pe care să-l duci tu în brațe ca pe un miel. ca și iubire eu m-am tras în penumbră dar chipul îți strălucește de parcă aș fi o flacără de carbid. ține-mi mereu oglinda ochilor tăi în
Poezie by Mariana Codruț [Corola-website/Imaginative/8374_a_9699]
-
pot plînge. Pictură O după-amiază blîndă aidoma oaselor o tensiune nervoasă trebuitoare ciorchinilor aurii de struguri un consum necontrolat de culori cum al apei la chiuvetă un simbol umil cum o mișcare a mîinii o șuviță de fum de țigară pulsînd cu îndărătnicia unei artere un regret de demult cum un ornament poleit de lehamite o pensulă ce-ar vrea să picteze creierul cerului un contur pe care nu-l umpli cu nimic fluierînd a pagubă. E dură poezia asta E
Poezie by Gheorghe Grigurcu [Corola-website/Imaginative/5056_a_6381]
-
un om fără însușiri." Pasajul aduce o înlănțuire de metafore ce asociază spațiului urban densitatea și soliditatea unei pietre, ariditatea unui peisaj selenar, rigiditatea "paravanelor pliante", duritatea și durabilitatea unei matrițe tipografice. În contrast cu acesta, ființa umană apare ca o inimă pulsând gingaș, ca o ceață străvezie, ca o invizibilă răsuflare de viață. Un om fără însușiri: în această stare de mobilitate și imponderabilitate ar vrea Ulrich să rămână. Dacă ar dobândi însușiri, atunci s-ar trezi fixat într-un rol, imobilizat
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]