338 matches
-
este „primul organ al plăcerii” la copilul nou-născut, reprezentând organul prin care se realizează actul suptului. Suptul este „plăcere tactilă”, dar și „plăcere gustativă”. Această „funcție primară”, deosebit de complexă a gurii reprezintă În psihanaliză „stadiul oral” al dezvoltării și evoluției pulsionale a persoanei (S. Freudă. Gura reprezintă, dincolo de „anatomia” și „fiziologia” ei și semnificațiile psihologice și morale, fiind din punct de vedere simbolic, dar și În calitatea de „acțiune/comportament” practic, un „organ al apetențelor”, precum și un „organ al distrugerii”, asociat
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În cazul prejudiciului adus unei persoane trebuie să vedem relele intenții orientate Împotriva acesteia. Ele sunt pulsiuni agresive orientate, voluntar sau aparent involuntar, Împotriva unei alte persoane, considerată ca adversar, rival etc. În acest caz, orice prejudiciu este o descărcare pulsională, În care distingem mai multe registre ale acțiunii psihologice. Semnificația prejudiciului Dacă am stabilit că prejudiciul este o acțiune psihologică complexă, cu mai multe aspecte, să analizăm care este semnificația acesteia. Psihologia, Psihanaliza și Morala vin ca să explice aceste aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pe rând, pe fiecare. 1. Persoana care prejudiciază După cum se poate deduce din cele deja prezentate mai sus, nu orice persoană poate fi Împinsă În direcția prejudicierii alteia. Sunt absolut necesare anumite condiții care să determine adoptarea unei asemenea Înclinații pulsionale de factură ostil-negativă. De regulă, cel care prejudiciază are un anumit profil psihologic, caracterizat prin următoarele trăsături: are un mare potențial agresiv, care se manifestă prin conduite de violență; este o persoană imatură emoțional, frustrată, având carențe educaționale și afective
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
conținutului psihologic al acesteia; de exagerările asemeni, nu putem să nu condamnăm și exagerările înțelesului psihanalitic de „complex” („complex al frustrației”), adică de factor inconștient, rezultat din conflictul intrapsihic dintre instanțe („Sine” și „Eu”, „Eu” și „Supra-Eu”), sau dintre forțele pulsionale ostile („Libido” și „Thanatos”). Antrenând participarea aproape integrală a psihicului, fenomenul frustrației influențează, la rândul său, în mod dinamic, cea mai mare parte a personalității omului: „gândirea” se anagarjează pe o linie strategică, algoritmică și euristică specifică; „afectivitatea” parcurge un
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
V. Pavelescu - doar un rol de „figurant pasiv și fără importanță, în spatele noului protagonist”. Desigur, nu putem fi de acord cu această interpretare biologistică, care desconsideră rolul influențelor externe în determinarea activității psihice, subliniind în schimb rolul hotărâtor al factorilor pulsionali, instinctuali. Nu există procese psihice în sine, ca trăiri subiective pure, neraportate la manifestările comportamentale exterioare și la determinările obiective exterioare. Dintr-o astfel de perspectiă, biologistică, fenomenul frustrației apare mai mult ca un întreg structural ce se desfășoară automat
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
psihologiei”, 1965, Ed. științifică, p. 187). În concepția „ reformiștilor”, frustrația apare nu atât ca rezultat al unor conflicte interioare, inerente unei structuri dinamice contradictorii („Sine” și „Supra-Eu”, „Eros” și „Thanatos”), cât mai ales ca provenind din conflictele specifice între individul pulsional și exigențele mediului social. K. Horney, de pildă, criticând metapsihologia „instinctuală” și „genetică” a lui S. Freud, reclamă un mod dialectic de gândire și o abordare sociolaogică (în locul celei instinctuale-biologice, promovată de S. Freud). Cu toate acestea, K. Horney păstrează
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
modalităților de interpretare „behavioriste” și „biologiste”, care reduc semnificația „fenomenului de frustrație” la simplismul ipotezei „S-R” („Stimul-Reacție”), sau la înțelesul psihanalitic de „complex” - adică de factor inconștient, rezutat din conflictul intrapsihic dintre „instanțe” (Sine, Eu, Supra-Eu), sau dintre forțele pulsionale ostile (Libido și Thanatos). Credem, în schimb, că „fenomenul frustrației”, ca orice fenomen psihologic complex, apare și se dezvoltă în cadrul interacțiunilor diverse, complexe, ale omului cu lumea obiectivă, în cadrul efortului de autoperfecționare, de lărgire a sferei informaționale și creatoare a
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
glicemică, este strâns legată de activitatea electrică, care contribuie la acumularea i.c. de calciu necesară promovării exocitozei. 3.6.7. Canalele CaVOLT După cum se știe, concentrația plasmatică a insulinei în vena portă prezintă la persoanele normale oscilații regulate (secreție „pulsională”). Acestea sunt modificate la pacienții cu T2DM, obezitate sau la persoanele cu insulinorezistență. Oscilațiile secretorii, care se regăsesc și în secreția altor glande endocrine (hipofiză, suprarenală, paratiroide, adipocit etc.), sunt importante pentru efectul înregistrat în organele țintă. În cazul insulinei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
de evoluție a naturii (Darwin) și legitățile sociale definite aproape simultan (Marx). Selecției naturale dintr-un domeniu i-ar corespunde lupta de clasă în celălalt. Se știe că darwinismul a profitat de ideile malthusiene din sfera socialului și că "atracția pulsională" a fourieriștilor beneficiase la rândul ei de observațiile lui Newton asupra legilor naturale. Domeniile se interferează, dialogul reduce vechile distanțe și aprehensiuni. Succesele medicinei în secolul XIX i-au sporit considerabil puterea simbolică, asigurându-i chiar o funcție legitimizantă în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
folosi expresia lui Vance Packard) nu consumau obiectul în sine pentru valoarea sa de întrebuințare, ci ca semn de apartenență la un grup social superior, în faza magiei produsului și recursului la imaginea socială, se poate vorbi și de determinări pulsionale, evaziune, reguli de integrare socială, norme culturale ("dacă publicitatea sugestivă propune evaziunea, visul, paranteza psihologică, publicitatea proiectivă propune și/sau impune norme, modele, reguli de integrare, de participare, de aculturație" B. Cathelat & A. Cadet, 1976: 114). În fapt, dimensiunea repetitivă
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
elementelor naturale ori supranaturale. Animal Din cele mai vechi timpuri, animalul este folosit pentru a simboliza atitudinile și înclinațiile umane. De la mitologie la fabule, trecând prin bestiarele medievale, animalele sunt învestite cu o puternică încărcătură alegorică. Încarnează dimensiunea instinctivă și pulsională și trimit ființa umană la condiția sa primordială și arhaică. După cum explică Jung: Animalul, care reprezintă în om partea instinctuală a psihicului, poate deveni periculos atunci când nu este recunoscut și integrat vieții individului. Acceptarea spiritului animal este condiția unificării individului
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
domesticit și că trage la plug, exprimă servitudinea consimțită și pozitivă, respectul față de lege, stăpânirea instinctelor. Fără îndoială că din acest motiv el este plasat, alături de măgar, în scenele cu nașterea lui Iisus. Țap Identificat cu diavolul, țapul simbolizează energia pulsională liberă și neînfrânată. Revelează celui ce visează fie un libido puternic, fie dependența de instinctele carnale. Subiectul are resurse și dorințe ce îl fac să îndrăznească, să acționeze, să întreprindă, dar pasiunea sa este prea puternică și amenință să îl
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
locuri întunecoase, indică, în vis, necesitatea de a sonda propriul sine pentru a găsi adevărul sau soluția. Invită subiectul să își depășească angoasele și să își înfrunte demonii pentru a răzbate la lumină. Cal Calul simbolizează extraordinara putere a energiei pulsionale. Evocă înflăcărarea, forța, elanul, dinamismul, dorința. Considerat drept cea mai frumoasă cucerire a omului, reprezintă, atunci când este dresat, stăpânirea inteligentă a instinctelor, folosirea pulsiunii în serviciul unor misiuni nobile. Iată de ce eroii, prinții, sfinții sunt călăreți iscusiți, deținând controlul asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
forța, elanul, dinamismul, dorința. Considerat drept cea mai frumoasă cucerire a omului, reprezintă, atunci când este dresat, stăpânirea inteligentă a instinctelor, folosirea pulsiunii în serviciul unor misiuni nobile. Iată de ce eroii, prinții, sfinții sunt călăreți iscusiți, deținând controlul asupra vieții lor pulsionale. Noțiunea de supunere a energiei interioare se regăsește în imaginile frâului și șeii, dar și a cowboy-ului ce prinde cu lasoul un cal sălbatic. În vis, calul reprezintă energia subiectului. În acest sens are o dimensiune pozitivă, întrucât îi oferă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și puterea sa. Totuși, în funcție de scenariul oniric, interpretarea se nuanțează: - în cazul în care calul este domesticit, prietenos și liniștit, el simbolizează stăpânirea instinctelor, acordul între dorință și realitate, armonia emoțională; - dacă este agresiv, nervos și neprietenos, reprezintă amenințarea revărsărilor pulsionale; Subiectul nu știe să își gestioneze energia și cade pradă dorințelor; - dacă este rănit ori mutilat, înseamnă o pierdere de energie, lipsa libidoului, instalarea unei stări depresive; - dacă este legat, speriat, pus în jug, exprimă refularea aspectului instinctual a individului
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
exprime, dar cu măsură. În schimb, în cazul în care câinele trage de lesă, dacă are o zgardă care îl strânge sau, semn și mai puternic, o botniță, cel ce visează este angajat într-un conflict violent cu viața sa pulsională și inconștientă. Este angajat într-o luptă pentru refularea laturii sale animalice. Forțele împotriva cărora luptă și pe care le reduce la tăcere amenință să îl copleșească, să îi dea peste cap existența. În sfârșit, cușca este simbolul casei (vezi
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ne avertizează și împotriva pericolului de a ceda în fața orgoliului și a vanității, deoarece animalul este recunoscut și pentru faptul că își cultivă defectele. Lup Dușman dintotdeauna al omului, lupul simbolizează cruzimea și agresivitatea. Simbolizează caracterul neîmblânzit al instinctelor, energia pulsională liberă și nestăvilită, făcându-l pe om să își piardă stăpânirea de sine. În plan psihanalitic, trimite la oralitate, la un libido devorator, la aservirea față de instincte. Asociat cu foamea insațiabilă și vorace, «o foame de lup», el pune problema
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
semaforul roșu ne obligă să ne oprim, obiectul sau elementul roșu poate fi incitant, dar interzis sau periculos. Roșcat Roșcatul reia în esență semnificațiile atribuite roșului, însă mai ales în aspectele sale negative de violență, de instincte dezlănțuite, de energie pulsională necontrolată. Iată de ce, în imaginarul popular, roșcatul este asociat cu demonii și vrăjitoarele. Conform expresiei „ferește-te de omul cu părul roșu”, roșcatul poate evoca și pericolul și îl poate alerta pe cel ce visează asupra amenințărilor ce-l pândesc
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
atunci când pulsiunea este controlată și supusă regulilor realității înconjurătoare. Astfel, în vis, dacă electricitatea (sau gazul) este controlată, înseamnă că energia subiectului este stăpânită; în caz contrar (scurtcircuit, scurgere de gaz etc.), înseamnă că subiectul este depășit de viața sa pulsională, că își pierde stăpânirea activității psihice profunde. În acest caz, există amenințarea de a fi copleșit de instincte, dorințe sau angoase. Emoții și sentimente Constituind o activitate inconștientă, visele lasă adesea impresii, sentimente, emoții simțite în timpul producerii lor («eram terorizat
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
diferite situații sociale, apreciate de acesta drept frustrante va copia o serie de reacții, atitudini și acte observate la persoanele semnificative din viața acestuia: părinte, frate mai mare, tutore etc.). Aici intervine autocontrolul manifestat de subiect, acea trecere de la automatismul pulsional arhaic la organizarea voluntară a eu-lui. Este necesar să atragem atenția asupra faptului că morala nu deține un caracter nativ, nu reprezintă un instinct. Aceasta se contruiește pe baza unui proces laborios de "reașezare" a pulsiunilor primare, prin intermediul jocului copilul
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
asupra acestor manifestări, ci ne vom referi la relațiile dintre aceste conduite ritualizate și nebunie. Rolul nebuniei în cazul ritualurilor culturale este de a realiza un catarsis colectiv. În cazul acesta nebunia trebuie înțeleasă ca fiind o formă de „descărcare pulsională colectivă”, desfășurată după anumite norme, reguli, acceptate și instituționalizate, ce revin periodic în viața unei societăți. Fiind manifestări „acceptate”, dar și „necesare”, ele au o funcție catartică, fapt care face ca „nebunia culturală” să se înscrie, în mod paradoxal, în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care omul se îndreaptă cu întreaga sa ființă dincolo de prezent, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, dar care, în mod esențial, este viitorul său”. În felul acesta, „anticipația” prefigurează destinul persoanei. La baza procesului de anticipație stau forțe pulsionale interne care mobilizează ființa proiectând-o către viitor. Astfel, anticipația ne apare ca fiind anterioară obiectivelor, ea fiind o „propulsiune-către”, o „orientare” vectorializată către ceva anumit. Din aceste considerente, anticipația este și expresia unei „dinamici temporale” a personalității umane (E.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
emoțional-afectivă, tendința la forme de conversiune isterică. În psihobiografia acestor indivizi se notează existența unor carențe emoțional-afective familiale în copilărie (absența tatălui, mame care și-au neglijat rolul etc.). 4) Dezvoltările ipohondriace Acest tip de tulburări sunt puse în legătură cu patologia pulsională (Hansen). Frica, suspiciunea, organizate sau centrate în jurul propriului Eu având ca temă majoră impresia unui pericol la adresa stării de sănătate personală, constituie factori emoționali în geneza acestui tip de dezvoltări anormale ale personalității. Bolnavul se află într-o permanentă stare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la actul de suicid propriu-zis și ea este reprezentată prin actul suicidar. Faza de act suicidar constă din următoarele aspecte: - declanșarea crizei sau furtuna suicidară, - comiterea actului suicidar autoagresiv propriu-zis. 3) Etapa post-critică este cea care urmează după „descărcarea tensiunii pulsionale suicidar-autoagresive” și are o configurație psihopatologică specifică reprezentată prin următoarele aspecte: - stare de epuizare emoțional-afectivă, - sentiment de culpabilitate, - sentiment de rușine și regret, - dorința de a ascunde actul comis. Separat însă de aceste aspecte post-suicidare, în cazul în care „pulsiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
celelalte persoane. Elementul cel mai caracteristic din punct de vedere psihopatologic este reprezentat de reacțiile antisociale ale acestei categorii de bolnavi psihici. Exaltarea pasională a acestor indivizi este rezultatul unei „structuri endogene” de tip constituțional, caracterizată prin următoarele: o forță pulsională anormală a instinctelor, hiperactivitate, trăiri afective de o intensitate deosebit de puternică, producție imaginativă și interpretativă sau halucinatorie care duc la crearea unei „ficțiuni delirante” de tipul „gândirii dereiste” (E. Bleuler). În cadrul acestor constituții pasionale de factură patologică, M. Dide și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]