KorAP: Find »[drukola/base=pungaș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...20 >

480 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

preț cu un mușteriu și muierea dădea din clanță. - Așa căișori nu mai găsești dumneata, domnule, ehe... Clientul ocolea gloabele, le pipăia burțile pline și clătina din cap: - Le-ați umflat ca să pară mai grase, lasă, că vă știu eu... Pungașii se apropiară ca și când nu-l cunoșteau pe Cocîrță. Florea, care era mai îmbrăcat, făcea pe niznaiul: - Da ce-au cârlanele astea, că ți-e mai mare dragul! Eu am târguit mai de dimineață tot așa ceva și m-a costat două sute

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
tremurau pe coarde. Cu acordeonul cânta Neacșu, cel mai gras, proțăpit într-o cravată albă de ginere, iar ultimul, Mitică Ciolan, dădea pe gură. Caiafe bătrâne, și Dumitru, și Mitică, și Neacșu, că erau toți de pe vremea lui Maciste. Cântaseră pungașilor, lui Gică-Adormitu, lui Mielu-Calapod, cine-i mai ținea minte? Zicea guristul: Inel, inel de aur, Cu piatră la mijloc, Eu te-am iubit, copilo, Dar n-am avut noroc. Inel, inel de aur, Focul să te arză Și lumina zilei

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
mică lăcrămioară. Frumoasă e Constanța, Frumoasă e și viața, Dar mai scumpă și mai dragă Îmi este libertatea! Sunetul dulce al viorii acoperise ploaia de afară. Gheorghe striga la muieri să aducă mai repede ciorba de burtă. Cârciumarul așternuse dinaintea pungașilor o fată curată de masă și le turna în pahare o drojdie pricopsită, galbenă ca untdelemnul, cu un iz vechi, plăcut. Se împărtășiră și lăutarii, ca să capete puteri. Începură masa cu o gozbă năprasnică, în care nevasta cfrciu-marului farîmase piper

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
se întoarcă cu trăsura acasă, însemna că le merge bine... *: 4 Didina Trupeșă Didina! Și-avea o govie, roșie, cărnoasă, numa bună de pupat! Paraschiv picase într-o seară cu ceilalți în casa ei din Cațavei. Când au deschis ușa, pungașul rămăsese uluit în prag. Muierea se întorsese, și el o zări la lumina lămpii. Era înaltă, clădită bine, cu un păr bogat adunat într-un coc la spate. - Ăsta-i ucenicul nostru! a rostit Bozoncea, și-a făcut loc lăutarilor

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
stau coardă, la-nchisoare, Tu cu șuții prin locale, La-nchisoarea cu capace, Unde dezertorii zace. Tu comanzi sticle cu bere, Eu cu lanțuri de picere, Tu comanzi sticle-nfundate, Eu sfnt condamnat la moarte... Ii apucase un plâns pe pungași și nu-și mai ridicau ochii din pahare. Țiganca și-a aruncat privirile peste masă și 1-a măsurat pe Paraschiv. Era subțire și ager. Sub fruntea largă u luceau doi ochi vii. Își freca palmele ușor și zâmbea. Gura

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-i atîfnase de gât. Se răsucea numai în ciorapi, împrejurul mesei, clipind către Sandu, care bătea tactul din palme: - Așa! Așa! Afară se lumina de ziuă și numai în casa Didinei mai stăruia lumina lămpilor în toată mahalaua Cațaveiului. 117 Pungașii aveau o inimă cum au oamenii cărora viața le merge din plin... N-au plecat de acolo decât după trei zile. Paraschiv se uita lacom la ibovnică, ar fi pus-o jos. Nici muierea nu se sfia. Îl privea cu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
o țigară și-a aprins-o. Rămăseseră singuri până a doua zi în casa țigăncii. În odăi mai stăruia duhul femeii duse, un miros muieresc, ațâțător, de parfum șters și de lucruri încălzite. Pe scaun, atârna o rochie verde, și pungașul simți în clipa aceea că dorește și femeia, și puterea stăpânului ei... i. Ghetele Se ridicaseră și copiii. Toți, o ceată. Ăl mai mare era Oprică al lui coana Mărita, una de da în cărți și făcea de dragoste la

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Pe Horea îl lăsaseră acasă cu Titi Aripă. Începuse să viscolească. Se stârnise un crivăț care lovea în pereții casei cu putere și lemnele se topeau repede în para focului.La miezul nopții, tot orașul stătea mort sub giulgiul înghețat. Pungașii au luat-o 153 de-a dreptul pe linia pustie a tramvaiului. Vântul stinsese toate felinarele și nu se vedea nici la doi pași. Ăl bătrân se învelise pe dedesubt cu un sac, și Sandu căra într-un buzunar un

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
strige: - Apropie-te, neamule! Praf pentru pureci! Omoară lighioanele, nu te mai scarpini! Ce te uiți, nea Ioane? E bun și pentru păduchii de lemn! Cumpără, vere Marine, să dormi liniștit. Ia praful de pureci! Ascultau lelițele, se uitau la pungași. Parcă n-ar fi fost de-ai lor. Paraschiv era pestriț și gălbejit, doar ochii i se vedeau de sub căciulă, verzi ca prazul. Celălalt, îndesat și isteț, dădea drumul prafului printre degete, îl freca mărunțel, mărunțel de podul palmei și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Că mă râde lumea. Se uita caiafa la muiere, râdea, își scotea căciula, o scutura, își ștergea picioarele. - Văduvă, văduvă, da ce mai ochi! N-ai dumneata inima aia să lași călătorii afară, noaptea, să se prăpădească... O încălzeau privirile pungașilor. fi poftea apoi la masă. Aducea de-ale gurii. Mâncau, se încălzeau la foc. Huiduma se făcea iar spre femeie: - Da vreo ulcică de vin n-ai? - Oi avea, că mă uit la dumneavoastră, taman de unde veniți. - Așa e! Miloasă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
când era la rigiment, c-a fost reangajat și el! Oh, când mă gândesc ce viată am dus și cum mă mai chinuiesc acum... 156 Călifarul îi așternea palma pe ceafă. -Ce faci? -Ttt! - Doamne ferește... > - Doamne ferește, pîn' te nimerește! -Zău... Pungașul avea o mustață rară și ochi adânci, încercănați. Femeia, stătută, cu poftă de bărbat. - Lasă-mă, măiculiță! -Nttt! Și-i despica bluza cu zale de arnici. - Să știi că strig la vecini! -Strigă! Și-o pupa sub puful urechii, unde

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
în palmă și tocmai la telali se opreau. Domnul Goldenberg își punea mâna în cap: - N-oți fi omorât pe cineva?! - Se poate, jupîne? se fasolea ăl bătrân. Nu mă știi că hxcrczelegant, fără pagube... Se înțelegeau în preț, și pungașii plecau ușurați, cu bani la buzunar. Uite așa trecuse săptămâna. Încă întreba Paraschiv: - Unde-o fi Oacă? Unde-o fi Nicu-Piele? Unde-o fi Florea? Dar el, Sandu-Mînă-mică? Und' să fie? Se dăduseră jos la Alexandria dintr-un tren înghețat

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cu saci. În zori, se întorceau negustorii de la București, burdușiți de parale. 158 Au mai stat până au început iar niște viscole. Iarnă grea. Toată câmpia Munteniei era acoperită de un omăt gros și șoselele se înfundaseră. Noaptea cădea repede. Pungașii jucau stos la căldură. Căsca Florea de plăcere: - Ce bine e... - Bine, ai? ,,." - Așa să-mi fie toată viața! - Îți zice oasele bodaproste... Auzeau chiotele vântului de afară. Pe geamuri se împleteau florile frigului. - Mă, ce fel de hoț oi

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Pe la patru după masă, zăpada albăstrise. Soarele șters, depărtat și rece, se rostogolea peste coroanele despuiate ale fagilor. În pădurea Munteniei venea o noapte sură și înfricoșătoare. Vântul lovea trunchiurile subțiri și drepte. I-a 159 luat o frică pe pungași! Se uita Horea împrejur, se uita Oacă. Nu erau obișnuiți. Parcă tot mai bine era în mahalalele lor, la golitul buzunarelor! Pe cerul lucios și verde răsăriseră stelele. Auziră din depărtare chiotele negustorilor beți. Zurgălăii săniilor sunau ușor în aerul

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
dar tremură bine... Gheorghe fuma întins pe spate, cu coatele în grămada de nisip. Alături mai mocnea încă un rest de foc. Rămăsese numai un miez fierbinte cât un ban, care pâlpâia. Lumina lui putină juca pe fețele ostenite ale pungașilor. Mînă-mică horcăia, Nicu-Piele se întorcea când pe o parte, când pe alta. Ăl bătrân privea bilele schelei. Avea niște ochi posomoîți și sub buză i se adâncise o dungă neagră. - Nu dormi? fl întrebă Paraschiv. -Nu. - De ce? - Nu mi-e

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
la el! Zis și făcut. A început să strângă. Azi un ban, mâine altul, a făcut o sumă. S-a dus într-o dimineață și pe la primărie, a întrebat. Nu era scump, dar lui nu-i ajungeau banii, și un pungaș de funționar de-acolo, văzîndu-l așa, cam prost, i-a spus că, dacă nu se grăbește să ia un lot, se vinde tot, și alt pământ, mai la față, -lar costa o groază de parale. A socotit Mielu ce-a

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
să-l chinui cum m-a chinuit el pe mine... Gunoierii se întorceau cu spatele, să nu le vadă prostul rouă din ochi... Sinefta Era într-o sâmbătă. Prin mahalale, ieșiseră femeile cu împărțitul pentru sufletul morților. Lângă o poartă, pungașii dădură cu ochii de o fetișcană, năltuță și făcută bine, care mai mult alerga decât mergea. Coadele părului îi săltau pe spate ca niște hățuri. - Ia privește, Treantă, a zis Nicu-Piele. S-a uitat ăl bătrân. Bună bucățică! Lunganul o

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
dungi și-un pardesiu scump. Într-o mână ținea un baston. - Să-ți ducem geamantanele, stăpîne? Se înființase ăl bătrân în fața lui, scoțîndu-și șapca din cap. - Ieftin, un pol până la trăsură, a adăugat și lunganul. Străinul n-a zis nu. Pungașii au pus mâna pe valize. Scumpă marfă! Din piele de porc, cu catarămi de aluminiu. Le-au pus pe spinare și-au mers spre ieșire, unde așteptau birjarii. În urmă, pășea liniștit mușteriul, lovind pietrele peronului cu bastonul. Mergea ușure-lușurel

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Nicu-Piele. -Acu! Au zbughit-o amândoi, unul într-o parte, altul în cealaltă. În urma lor, boierul s-a dumerit greu și-a început să strige: - Hoții! Până să alerge păgubașul, ia-i de unde nu-s! Se adunaseră sergenții, fluierau degeaba. Pungașii s-au urcat fiecare într-un tramvai și duceau prada. Spre Calea Văcăreștilor era un târg înghesuit între două străzi murdare, unde se desfăceau lucruri de furat. Acolo nu te întreba nimeni de unde ai cămășile de mătase sau hainele scumpe

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
rămăseseră numai gabrovenii și caramangiii. Jocul se întărîtase. Câștigau negustorii, după planul lui Florea. Osteniseră, dar nu se lăsau. Miza creștea și li se făcuse cald. Atunci a început Gheorghe a măslui cărțile. Polii au făcut picioare. Treceau sub palma pungașilor. Piele clipea din când în când peste masă. Păgubașii se frecau de scaune. În cafenea, fum să-l tai cu cuțitul. Sandu juca în pierdere, ca să nu se prindă păcăliții. Au mai schimbat ce-au mai schimbat popii și damele

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
ibovnice uitate de mult, le spuneau că nu-i mai slăbesc presării din urmă și petreceau cu lăutari. Nicu-Piele s-a dus întins la Tarapana, după Sinefta. Filantropia se vedea de departe, dreaptă și luminată de felinare. Ningea blând și pungașul prindea în palmă fulgii ușori, care se topeau. S-a uitat în dreapta, s-a uitat în stânga, a întrebat. A găsit, a ocolit o curte luminată cu lămpi de carbid și-a sărit niște uluci înalte. A măsurat lung ferestrele din fata

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
pisicește. Zăpada se așeza liniștit, straturi-straturi. S-a dat lângă fereastră. În odaie ardea numai o candelă, și când Sinefta i-a văzut chipul în geam, alb ca țuica, a țipat cu mâna la gură. - Deschide! a spus de afară pungașul. Copila era speriată, dar parcă-l cunoscuse. A deschis. - Cine e? De afară pătrunse frigul ușor și o ploaie de fulgi albi. - Eu, mă mai cunoști? îl ținea minte. - Nu mai puteai, veniși! Și până să mai zică ceva, lunganul

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
ce ședea în inima ei să nu fie nici la dușmani! Și dacă el, bărbat ce se afla, voia să-l aibă de suflet, să-l iubească, trebuia să mai aștepte, să se deprindă împreună. Praf îl făcuse Sinefta pe pungaș, că era frumoasă, frumoasă! Râdea Gheorghe: - Te-a-ntors pe plătit oafa aia, Nicule! El dădea din cap cu mîndrie: - Da de unde! - Parcă eu sânt chior, nu văz... - Ți se pare. -Mă! - Du-te dracului și lasă-mă-n pace! - Să te

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
unde cânta Sinefta. Se uita. Se mai lipea vreun gagistru de avea parale. Pleca cu el. Rămânea Piele cu buzele umflate. Iar râdea Gheorghe: - Tu o aștepți ca prostu, și ea se dă-n bărci cu ăi de are franci! Pungașul punea capul în pământ. - Când îți spun eu că asta are stofă, tu nu mă crezi! Te joacă pe degete, ca pe fraieri, și tu-nghiți! Înghițea, că nu mai putea după ochii ei. Încă tot el o apăra: 185

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Sinefta: - Ia să-mi joci, puică, pe masă, să știe și ăștia de te cumpără pe cine iubești tu! Curva a înțeles că nu mai e de glumă. Și-a ridicat fustele și i-a jucat pe masă. În zori, pungașul a chemat o trăsură și a luat muierea în brațe. - Asta-i ziua ta de nuntă, Sinefto! i-a zis. Copila râdea. Avea un obraz proaspăt și rumen în lumina dimineții. Vântul îi spulbera părul, și sufletul lui Nicu-Piele era

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]