605 matches
-
nu făcea față calitativ sau cantitativ aportului de agenți patogeni, când rezoluția nu ar fi avut loc, urmarea procesului inflamator fiind supurația. Aceasta evoluează în mai multe etape succesive, inflamația fiind urmată de formarea puroiului din bacteriile și leucocitele distruse. Puroiul are o reacție ușor alcalină și este înconjurat de membrana piogenă. Membrana piogenă subțiază prin acțiunea ei distructivă țesuturile perilezionale, conducând la fistulizarea supurației într-o cavitate preexistentă (vase sanguine, pleură, pericard etc.) sau la piele. Supurația este urmată de
Capitolul 5: INFECŢIILE CHIRURGICALE - GENERALITĂŢI. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1184]
-
sistemică, griseofulvina, utilă în terapia dermatomicozelor superficiale, nistatinul, eficace în tratamentul candidozelor, flucitozina, miconazolul și ketoconazolul. 5.6.2.4.9. Sulfamide Deși au inițiat revoluția chemoterapeutică antibacteriană, nu au mare valoare în terapia infecțiilor chirurgicale, fiind inactivate în prezența puroiului. Sulfamidele de uz chirurgical sunt sulfisoxazolul și sulfametoxazolul folosite în tratarea infecțiilor urinare și mafenidul în aplicații locale. Combinația trimetoprim-sulfametoxazol (Biseptol®) este utilă în terapia infecțiilor urinare, pulmonare, fiind medicamentul de elecție în febra tifoidă cu tulpini de Salmonella rezistente
Capitolul 5: INFECŢIILE CHIRURGICALE - GENERALITĂŢI. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1184]
-
intern (rețea de fibrină în care sunt cuprinse leucocite și microbi), stratul mijlociu (țesut conjunctiv tânăr și vase de neoformație) și stratul extern (țesut scleros care constituie limita dintre țesutul infectat și cel sănătos). b. conținutul abcesului este format din puroi, care în funcție de etiologie are următoarele aspecte: cremos, vâscos, inodor (stafilococ); fluid, de aspect seropurulent (streptococ); gros, de aspect verzui, bogat în fibrină ( pneumococ); seros, cenușiu-murdar, fetid (anaerobi). Antibiograma efectuată după examenul bacteriologic dă posibilitatea unei terapii țintite. Semnele clinice: a
Capitolul 6: INFECŢII ACUTE LOCALIZATE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
serozitate tulbure, ce conține germeni și leucocite, țesuturile având un aspect slăninos-gălbui, iar mușchii și aponevrozele o tentă verzuie, realizând difteria interstițială descrisă de Chassaignac. b. Stadiul de necroză (după 2-4 zile), când apar mici cavități pline cu țesut necrozat, puroi și sânge. c. Stadiul de supurație (din a 5-a, a 6-a zi). Din acest moment supurația este masivă, invadând spațiile celulare; se produce separația mușchilor și aponevrozelor, extensia de-a lungul vaselor, care prin necroză septică pot fi
Capitolul 6: INFECŢII ACUTE LOCALIZATE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
verzui. Epidermul este uneori decolat de o secreție sero-sanguinolentă. Între ziua a 3-a și a 8-a fenomenele locale scad în intensitate, conturându-se fluctuența. În cazurile netratate, se produce fistulizarea, cu necroză tegumentară, lăsând să se evacueze un puroi gros, cremos amestecat cu țesuturi necrozate, rămânând mari defecte cutanate. În infecții grave flegmonul poate duce la exitus prin șoc septic grav. O ameliorare a stării generale survine pe măsura eliminării sfacelurilor și a puroiului. Forme clinice particulare: flegmonul difuz
Capitolul 6: INFECŢII ACUTE LOCALIZATE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
lăsând să se evacueze un puroi gros, cremos amestecat cu țesuturi necrozate, rămânând mari defecte cutanate. În infecții grave flegmonul poate duce la exitus prin șoc septic grav. O ameliorare a stării generale survine pe măsura eliminării sfacelurilor și a puroiului. Forme clinice particulare: flegmonul difuz al planșeului bucal (angina Ludwig); flegmonul lemnos al gâtului (Reclus). Diagnosticul diferențial. Diagnosticul flegmonului este în general ușor, dar uneori pretează la confuzie cu: erizipelul flegmonos (etiologia fiind aceeași); gangrena gazoasă (în care se întâlnesc
Capitolul 6: INFECŢII ACUTE LOCALIZATE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
din conflictul leucocite-agresori; proteine produse și puse în libertate de celulele locale la semnalele agresorilor, etc. Aceasta aglomerare de celule și molecule migrate și autohtone, cel mai adesea nocive gazdei, constituie o masă semifluida cenușie gălbuie cunoscută sub numele de puroi. Caracterele morfologice ale puroiului variază în funcție de specie, agentul etiologic și evoluția procesului inflamator, determinată și ea de reactivitatea generală a animalului. La cabaline și la carnasiere puroiul este în general fluid, la IOAN PAUL68 taurine și la suine este semifluid
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
produse și puse în libertate de celulele locale la semnalele agresorilor, etc. Aceasta aglomerare de celule și molecule migrate și autohtone, cel mai adesea nocive gazdei, constituie o masă semifluida cenușie gălbuie cunoscută sub numele de puroi. Caracterele morfologice ale puroiului variază în funcție de specie, agentul etiologic și evoluția procesului inflamator, determinată și ea de reactivitatea generală a animalului. La cabaline și la carnasiere puroiul este în general fluid, la IOAN PAUL68 taurine și la suine este semifluid, la iepuri adesea este
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
adesea nocive gazdei, constituie o masă semifluida cenușie gălbuie cunoscută sub numele de puroi. Caracterele morfologice ale puroiului variază în funcție de specie, agentul etiologic și evoluția procesului inflamator, determinată și ea de reactivitatea generală a animalului. La cabaline și la carnasiere puroiul este în general fluid, la IOAN PAUL68 taurine și la suine este semifluid, la iepuri adesea este smântânos iar la păsări este cazeos, brânzos. Consistentă cazeoasă a. puroiului la păsări este rezultatul enzimei antitriptice descrise de către Runnells, particularitate de specie
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și ea de reactivitatea generală a animalului. La cabaline și la carnasiere puroiul este în general fluid, la IOAN PAUL68 taurine și la suine este semifluid, la iepuri adesea este smântânos iar la păsări este cazeos, brânzos. Consistentă cazeoasă a. puroiului la păsări este rezultatul enzimei antitriptice descrise de către Runnells, particularitate de specie, legată de evoluția filogenetica. În raport cu agentul etiologic determinant, puroiul este gros cremos, gălbui, în infecțiile cu Staphylococcus spp., este vâscos, galbenverzui, în infecțiile cu Streptococcus pneumoniae (Diplococcusă; este
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și la suine este semifluid, la iepuri adesea este smântânos iar la păsări este cazeos, brânzos. Consistentă cazeoasă a. puroiului la păsări este rezultatul enzimei antitriptice descrise de către Runnells, particularitate de specie, legată de evoluția filogenetica. În raport cu agentul etiologic determinant, puroiul este gros cremos, gălbui, în infecțiile cu Staphylococcus spp., este vâscos, galbenverzui, în infecțiile cu Streptococcus pneumoniae (Diplococcusă; este gros și albastru-verzui, cu infecțiile cu Pseudomonas spp. În infecțiile streptococice în general, puroiul este fluid, cu flocoane sau grunji gălbui
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
de evoluția filogenetica. În raport cu agentul etiologic determinant, puroiul este gros cremos, gălbui, în infecțiile cu Staphylococcus spp., este vâscos, galbenverzui, în infecțiile cu Streptococcus pneumoniae (Diplococcusă; este gros și albastru-verzui, cu infecțiile cu Pseudomonas spp. În infecțiile streptococice în general, puroiul este fluid, cu flocoane sau grunji gălbui, iar în cazul intervenției florei anaerobe, culoarea puroiului devine verzuie murdară, puroiul emanând un miros fetid. Cu cat puroiul este mai fluid cu atâta va fi mai periculos pentru organism având o putere
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Staphylococcus spp., este vâscos, galbenverzui, în infecțiile cu Streptococcus pneumoniae (Diplococcusă; este gros și albastru-verzui, cu infecțiile cu Pseudomonas spp. În infecțiile streptococice în general, puroiul este fluid, cu flocoane sau grunji gălbui, iar în cazul intervenției florei anaerobe, culoarea puroiului devine verzuie murdară, puroiul emanând un miros fetid. Cu cat puroiul este mai fluid cu atâta va fi mai periculos pentru organism având o putere de difuziune mai mare. Puroiul gros, cremos are o putere de difuziune redusă, fiind adesea
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
galbenverzui, în infecțiile cu Streptococcus pneumoniae (Diplococcusă; este gros și albastru-verzui, cu infecțiile cu Pseudomonas spp. În infecțiile streptococice în general, puroiul este fluid, cu flocoane sau grunji gălbui, iar în cazul intervenției florei anaerobe, culoarea puroiului devine verzuie murdară, puroiul emanând un miros fetid. Cu cat puroiul este mai fluid cu atâta va fi mai periculos pentru organism având o putere de difuziune mai mare. Puroiul gros, cremos are o putere de difuziune redusă, fiind adesea circumscris de țesutul înconjurător
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
este gros și albastru-verzui, cu infecțiile cu Pseudomonas spp. În infecțiile streptococice în general, puroiul este fluid, cu flocoane sau grunji gălbui, iar în cazul intervenției florei anaerobe, culoarea puroiului devine verzuie murdară, puroiul emanând un miros fetid. Cu cat puroiul este mai fluid cu atâta va fi mai periculos pentru organism având o putere de difuziune mai mare. Puroiul gros, cremos are o putere de difuziune redusă, fiind adesea circumscris de țesutul înconjurător. Examenul morfoclinic al puroiului permite decelarea a
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sau grunji gălbui, iar în cazul intervenției florei anaerobe, culoarea puroiului devine verzuie murdară, puroiul emanând un miros fetid. Cu cat puroiul este mai fluid cu atâta va fi mai periculos pentru organism având o putere de difuziune mai mare. Puroiul gros, cremos are o putere de difuziune redusă, fiind adesea circumscris de țesutul înconjurător. Examenul morfoclinic al puroiului permite decelarea a doua componente esențiale: solidă și lichidă. Componentă solidă este reprezentată prin elementele figurate ale sângelui, prin celulele locale, fibrele
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
fetid. Cu cat puroiul este mai fluid cu atâta va fi mai periculos pentru organism având o putere de difuziune mai mare. Puroiul gros, cremos are o putere de difuziune redusă, fiind adesea circumscris de țesutul înconjurător. Examenul morfoclinic al puroiului permite decelarea a doua componente esențiale: solidă și lichidă. Componentă solidă este reprezentată prin elementele figurate ale sângelui, prin celulele locale, fibrele de colagen și de reticulina cât și prin agentul etiologic. În raport cu elementul celular sanguin predominant, se cunosc exsudate
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și în infestațiile parazitare; - limfocitare, în infecțiile cu evoluție subacută și cronică, la rumegătoare și la suine. Componentă lichidă este reprezentată prin plasma bogată în fermenți proteolitici, lipolitici, substanțe toxice etc. Raportul dintre aceste două componente imprimă caracterele macroscopice ale puroiului. Așa cum s-a menționat anterior, importanța exsudației în focarul inflamator este deosebită. Elementele celulare din exsudat participa la apărarea locală, neutrofilele fiind considerate ca elemente de „avangardă”, eozinofilele că antitoxice, macrofagele și limfocitele că efectori ai apărării umorale și celulare
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
graniță, denumirea se menține mai mult pentru organele compacte și evoluțiile rapide ale unor leziuni gastrointestinale („carbunculii" din antraxă. Inflamațiile purulente Inflamațiile purulente se caracterizează prin predominantă exsudatului leucocitar, care împreună cu elementele locale distruse și lichidul tisular excesiv formează puroiul. Pentru a sublinia caracterul evolutiv, agresiv al procesului se utilizează și termenul de inflamație supurativa. După celulele predominanțe în exsudatul purulent, respectiv în puroi, putem deosebi în cadrul inflamațiilor purulente: inflamații neutrofilice, cele mai frecvente, eozinofilice consecutive migrațiilor parazitare, monocitare în
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
caracterizează prin predominantă exsudatului leucocitar, care împreună cu elementele locale distruse și lichidul tisular excesiv formează puroiul. Pentru a sublinia caracterul evolutiv, agresiv al procesului se utilizează și termenul de inflamație supurativa. După celulele predominanțe în exsudatul purulent, respectiv în puroi, putem deosebi în cadrul inflamațiilor purulente: inflamații neutrofilice, cele mai frecvente, eozinofilice consecutive migrațiilor parazitare, monocitare în unele infecții cu Listeria monocytogenes,si limfoide în inflamațiile subacute ale rumegătoarelor și ale suinelor. După sediul și caracterul colecțiilor purulente se deosebesc: empiemul
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
subacute ale rumegătoarelor și ale suinelor. După sediul și caracterul colecțiilor purulente se deosebesc: empiemul, flegmonul, pustula și abcesul. Empiemul (gr. en = în și pyon = puroia este inflamația purulenta localizată la nivelul cavităților, caracterizată prin acumularea unor mari cantități de puroi în lumenul acestora. Se utilizează expresiile de: empiem al pungilor guturale, empiem articular, empiem pleural etc. Flegmonul (gr. flegmaino = a se inflamaă este inflamația purulenta difuza a țesutului conjunctiv. Puroiul se infiltrează printre fibrele și celulele conjunctive cuprinzând teritorii întinse
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
la nivelul cavităților, caracterizată prin acumularea unor mari cantități de puroi în lumenul acestora. Se utilizează expresiile de: empiem al pungilor guturale, empiem articular, empiem pleural etc. Flegmonul (gr. flegmaino = a se inflamaă este inflamația purulenta difuza a țesutului conjunctiv. Puroiul se infiltrează printre fibrele și celulele conjunctive cuprinzând teritorii întinse. Este frecvent întâlnit flegmonul grebănului la cabaline și flegmonul subcutanat la păsări și iepuri în pasteureloza cronică. Pustula este o colecție purulenta intraepitelială, deci în afara membranei bazale. Această situare superficială
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
piogeni pe de altă parte induc și exsudația macrofagelor care vor contribui la detersia (curățireaă focarului. Pe masura ce lupta dintre agresor și fagocite se intensifică, prin capilarele din zona limitrofa afluează noi fagocite (macro- si microfageă care vor spori cantitatea de puroi. În același timp țesutul mezenchimatos local se activeaza și celulele componente (monocite, histiocite și limfociteă încep să se multiplice și să se diferențieze în direcție macrofagică și plasmocitară, să sintetizeze precursori de colagen și să contribuie la formarea unei bariere
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sintetizeze precursori de colagen și să contribuie la formarea unei bariere celular-fibrilară, cunoscută sub numele de membrana piogena sau mai corect peretele abcesului. Denumirea de membrana piogena este improprie. Ea a fost atribuită considerându-se că țesutul mezenchimal este generatorul puroiului. Actualmente se acceptă că elementele constitutive ale puroiului provin în cea mai mare parte din circulația locală prin exsudație. Peretele abcesului are un rol de detersie, de adaptare și de apărare. Pentru această pledează și constituția lui citologica. În peretele
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
formarea unei bariere celular-fibrilară, cunoscută sub numele de membrana piogena sau mai corect peretele abcesului. Denumirea de membrana piogena este improprie. Ea a fost atribuită considerându-se că țesutul mezenchimal este generatorul puroiului. Actualmente se acceptă că elementele constitutive ale puroiului provin în cea mai mare parte din circulația locală prin exsudație. Peretele abcesului are un rol de detersie, de adaptare și de apărare. Pentru această pledează și constituția lui citologica. În peretele unui abces matur se pot identifica trei zone
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]