361 matches
-
nu toți oamenii de geniu sunt clienți ai casei de nebuni sau ai clinicilor psihiatrice. Ipoteza patologică, dimpotrivă, pune într-o lumină mai enigmatică apariția geniului. Căci dacă la mii și mii de nefericiți, aceeași boală se manifestă ca o pustiire subnormală a ceea ce este omenesc, la omul de geniu ea apare înfrântă de măreția supranormală a plăsmuirilor artistice. Ipoteza patologică e ilustrată îndeosebi de nume ca al lui Cesare Lombroso, Max Nordau și Sigmund Freud. E în firea negativismului iudaic
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Iahweh.” Și continuă cu coloana X: ,, Cît timp voi viețui, întipări-se-va porunca lui pre limba mea... La plecarea se-rii și a dimineții rosti-voi poruncile sale... La începutul groazei și al spaimei, Atunci cînd se așterne teama și pustiirea, L-oi binecuvînta pentru minunățiile sale nespus de mari... Pînă în ziua răzbunării, Mînia nu mi-o voi abate de la nelegiu- iții oameni. Nu le voi arăta bunăvoință cît timp nu-i judecata pronunțată.” În același text la Vlll,12
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
preotul mincinos care a înșelat multă lume pentru a ridica o cetate prin vărsare de sînge și a întemeiat o frăție prin minciună, purtîndu-se trufași și îndemnîndu-i la fapte mișelești... «Căci silniciile făcute împotriva Libanului vor cădea asupra ta și pustiirile fiarelor te vor îngrozi». Aceasta trimite la preotul păcătos și Dumnezeu va da acestuia leacul pe care preotul cel rău l-a dat celor aflați în nevoie. «Libanul» înseamnă aici Adunarea Frăției și «fiarele sălbatice» înseamnă iudeii.” Textul spune că
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și prin contrast și la starea acelor suflete, peste care a pus stăpânire lipsa de rugăciune, cu pustiul secetei sufletești. Sub arșița acestei stări, se usucă în suflete sentimentele duhovnicești și florile care zidesc virtuțile. Și în această stare de pustiire sufletească se strecoară pe neobsevate în firea noastră, îndeletnicirile rele și rătăcirile sufletești. Procesele purtate pentru calomnii, furturi, crime, neînțelegeri sunt rezultatul lipsei de credință. Ce sunt intrigile, răzbunările și tragediile, în care se împotmolește viața? Sunt flora veninoasă a
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
nu vă temeți”. Era voința lui Dumnezeu ca fiii săi să nu se lase biruiți de nici un obstacol, ci să lupte cu credință și cu nădejde nedezmințită în ajutorul și lucrarea lui Dumnezeu. în acele vremuri de strâmtorare și de pustiire spirituală eram conștienți că nu suntem singuri, ci cu Hristos, care suferea împreună cu noi răstignirea poporului român dreptcredincios. Se cuvenea să îndrăznim și am îndrăznit, ne-am măsurat cu toate greutățile și suferințele timpului și ne- am adunat toate puterile
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
fiecare zi 50 de morți la Iași, și o situație asemănătoare se întâlnea și la Galați, Brăila și Focșani. Holera din Crimeea făcea ravagii, de asemenea, în Principate. Un raport al lui Kisseleff însuși, trimis cancelarului Nesselrode, zugrăvește dimensiunile tragediei: „...pustiirile pe care boala le face în Iași sunt fără de seamăn în Europa (...) Numai cu mare greutate am parvenit a deserta acest oraș infect și nesănătos de 2/3 din populația sa. Cei 8-10 mii de locuitori rămași dau de la 150
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
lumină, sufletele globulare par să fie singurele încă vii, conștiințe pure, descărnate de orice urmă a existenței sensibile. Intuiția nu surprinde aici decât imaginea epurată a unei suspensii sau, altfel spus, epura unei ființări încă posibile, abia răzbătătoare prin deriva pustiirii și a absenței. Cât despre "alb pe clișeul negru al lacului", contrar aparențelor, nu e imaginea-clișeu a unei antinomii facile, ci expresia developării imaginii interioare în camera obscură a exteriorității. Cu cât exteriorul se voalează mai intens, cu atât - prin
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
În apariția acestui dar sfințitor, durerea se sublimează, devine adorare, iese din nimic și se deschide totului. Se lămurește în lumina celui ce o dăruiește, adică în lamura adevărului, în quidditatea Celui ce este. În sfârșit, "am atins cu-o pustiire de/ aripi și rugă/ aura bruma de aur/ a umbrei celui ce calcă/ pe rouă și crini". Ceea ce este atins acum nu poate fi Imaginea invizibilă a înălțimii, inegalabilul de neexperiat, al dumnezeirii ca inepuizabil 66. Dar aici a atinge
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
icoanei, "al unei imagini în care fuziunea între simțul intelectiv și sensibil (...) a asumat în sfârșit mimêsis-ul doar ca "urmă" și ca "parusie" epifanică" (Anca Vasiliu, Despre diafan, ed. cit., p. 318). 86 Amurg de toamnă, p. 161. Aceasta e pustiirea, smerirea, "umila neființă" care coborându-se izbutește să se înalțe la vedere. "A te coborî înseamnă, în raport cu greutatea morală, a urca. Greutatea morală ne face să cădem spre înalt" (Simone Weil, Greutatea și harul, Editura Humanitas, București, 2003, p. 40
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
era defel cazul. Ar fi dorit s-o dorească pe Ondine mai presus de sine și de legea ce-l definea, s-o dorească barbar, ilicit, suveran de nepăsător față de restul lumii, vertebrat doar de pasiunea-i egoistă, capabil de pustiirea a tot ce i-ar fi stat în cale, demn de ea dincolo de orice dubii. Și nu-i stătea în cale decât eul lui priponit de obiceiuri civilizate - un obstacol poate deja excesiv. Era prins în eterna dilemă a îndrăgostitului
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Bugeac, muncitori, cinstiți și curați; pe de altă parte, pe tătarii de altă dată, „câinii de tătari”, șireți, sperjuri și cruzi, barbarii care au trecut țara prin foc și sabie, omorând pentru plăcerea de a omori. Adevărul este că, în ciuda pustiirilor și doliului, pe care necontenitele năvăliri tătărăști le-au adus în goana cailor, imaginea tătarului crud s-a estompat pentru noi. Mai mult decât atâta, o parte dintre vechii tătari, statorniciți printre români, au sfârșit prin a fi asimilați, confundându
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Și vom vedea mai jos că, după Marea Invazie din 1241, Batu-khan va îngloba în vastul său imperiu, numai Moldova și Țara Românească, Transilvania fiind lăsată în voia destinului ei, după pedepsirea Ungariei. INVAZIA MONGOLĂ DIN ANUL 1241 Distrugerea și pustiirea țărilor rusești a fost bine chibzuită de către Batu-khan și Subotai. Ca generali și comandanți răspunzători de soarta trupelor lor, ei nu se puteau avânta în sud-estul Europei, fără să se fi asigurat că nimeni nu-i poate ataca din spate
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și Moldova numită pe atunci Cumania. După ce au prădat aceste regiuni de la Răsărit de Carpați, pentru a-și procura alimente și furaje pentru cai, în așteptarea iernii, ei s-au retras cale de cinci etape de marș (probabil 5 zile). Pustiirea Rusiei a fost atât de cumplită, potrivit unor mărturii, încât nu se refăcuse nici în anul 1253. Făcând bilanțul celor uciși de ei, în luptele din ultima campanie până în ianuarie 1241, după tăierea urechii drepte a fiecărui mort, tătarii au
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
sărac de la țară n-a suferit așa de mult. Ba uneori, atras el însuși de acest mare val cuceritor și jefuitor, el a preferat decât să rămâie la găspodăria lui amenințat, ori să și-o facă din nou după ceasul pustiirii, să intre și el în acest danț ostășesc fără pereche, din care putea să câștige ceva. Astfel s-a născut colaborarea între români și tătari.” După reorganizarea trupelor, consumarea nutrețului și a alimentelor și, mai ales, îndată ce gerul iernii a
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
celor mongole, pentru a evita un dezastru al armatei sale și o asediere a Constantinopolului pe timp îndelungat, a recurs la tratative. Ocolind ciocnirea armată pe câmpul de bătălie, care ar fi putut avea ca urmare din nou prădăciuni și pustiiri în Tracia și Dobrogea, el încercă să-i scoată pe mongoli din hotarele Imperiului pe căi lăturalnice, oferind lui Nogai în căsătorie pe fiica sa naturală Eufrosina. În schimbul înrudirii cu împăratul Bizanțului, Nogai despresura Constantinopolul, retrase oștile la granițele teritoriului
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
prădat Transilvania, pentru a răzbuna pătrunderea lui Phinta în țară, desigur, în compania tătarilor și nu oamenii lui Basarab, voievodul Țării Românești, cum greșit afirmă L. Makkai. Intrarea trupelor moldo-tătare în Transilvania s-a făcut prin trecătorile din nordul Moldovei. Pustiirile cele mai grele le-a suferit Maramureșul. O diplomă regală de mai târziu se ocupă de repopularea acestui voievodat românesc, prin aducerea de oaspeți sași și unguri în localitățile Visk, Hust, Teceu și Câmpulung. În confruntarea, care ar fi avut
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
tulburări din Maramureș, puse la cale de către Bogdan, fostul voievod, refugiat în Valahia Minoră, de sub suzeranitatea tătară, prin nepotul său Ștefan, fiul lui Iuga. Mai ales, este vorba de atacul săvârșit împotriva partizanilor români ai Coroanei ungare și anume, de pustiirea domeniilor Ciulești și Valea Mare ale lui Giula, al cărui fiu, Dragomir, era căsătorit cu fiica lui Sas voievodul și nepoata lui Dragoș din Bedeu, stăpânii Moldovei până la Siret. Apariția pe firmament din nou a umbrei lui Bogdan a produs
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
trupele tătare să prade Moldova. Letopisețul Anonim al țării (zis și de la Bistrița) scrie laconic, fără să arate cauzele incursiunii. „În anul 6947 (1439) noiembrie 28, au venit tătarii și au prădat până la Botoșani”. De teama unei noi expediții de pustiire, pârcălabul Fedor de la Cetatea Albă a fost însărcinat cu pregătirile de apărare și la reconstruirea zidului orașului-port de pe limanul Nistrului. Tătarii lui Sed-Ahmet au pătruns, totuși, din nou în țară, pe la alt vad al Nistrului și, în 12 decembrie 1440
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în Crimeea, tătarii, comandați de Murtaza Mârza, au rămas să se stabilească în jurul cetăților, pentru a le apăra. Ei au pustiit regiunea de jos a Moldovei în așa măsură încât au făcut-o de nelocuit. După vreo patru ani de pustiiri continue, nemaiavând ce prăda și din ce trăi, o parte din ei a cerut învoierea lui Baiazid să se înapoieze la Perecop, o parte a trecut și s-a stabilit în Dobrogea, iar o parte a rămas pe loc, să
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
-a, să nu dureze, fiind înghițită tot de flăcările unui incendiu distrugător, chiar în duminica de Paște, în 1847. După atâtea sacrificii și munci istovitoare de pe urma cărora nu a rămas decât scrum, a sosit, în sfârșit, omul hăruit să învingă pustiirea focurilor, predestinat parcă să înalțe și să întemeieze cea de a patra Bărăție: episcopul Angelo Parsi, care a fost numit episcop de București pe 19 septembrie 1847. El a început cu vrednicie să construiască biserica, casa parohială, școala, și, în
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
alb și negru: ,, Ființa răsucita pe degete/ Ață pentru descântec și umbră/ Pregătită să fugă/ Mărunt, simetric, drept/ Prin firul de pânză;/ Unirea celor două/ Trei, patru/ Pagini, cale albă/ Și Întunecată” (,,Marasme”). În simbolurile negate ale creației se citește pustiirea pe care timpul, În curgerea-i implacabila, o provoacă În ordinea lumii, nimicind sensurile. E de Înțeles, prin urmare, Încercarea poeziei de a aduce cu sine motive ale regenerării, ale vitalității și elanului de Întemeiere: „Puștiul geometric În clepsidra/ Fără
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de mine dacă m-aș fi dat în lături de la ceva... vreau să se termine cu neastâmpărul.. învingătorii încearcă să uite și să răscumpere - II 12). Așa cum remarcă Egist, pacea poate fi mai greu de câștigat decât războiul : Haosul și pustiirea de acolo însă sunt clare, nimic mai încurcat decât echilibrul păcii (IV 7). Iubirea reală pentru Casandra ascunde nevoia de purificare. Regele mărturisește o sete după ape neîncepute (II 12), dar Casandra simte că nu sunt făcuți unul pentru celălalt
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
natura transfigurată din pictura impresionistă. Și spațiul meu vital e altul. O încremenire cu rost, o nemișcare voită de parcă ar încerca o eternizare a lucrurilor și a simțurilor, drept pentru care viziunea metafizică asupra vieții suferă adânc. Un exercițiu de pustiire a eului? Ar fi direct dramatic, încât clipa prezentă ar dispărea mai repede decât închipuirea și chiar decât urma de abur fantomatic. Mizez totuși pe durată pentru ca justificarea lipsei de apreciere a timpului să se evapore ca negura fugărită de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Mircea, țara Românească, diminuată teritorial, a trebuit să accepte suzeranitatea otomană și să plătească tribut. La Vaslui, nici un dubiu posibil: a fost o victorie categorică a lui Ștefan cel Mare. Dar În anul următor, 1476, a urmat o victorie turcească și pustiirea Moldovei. Iar un deceniu mai târziu, și Ștefan a trebuit să se supună, plătind tribut, după ce pierduse și sudul Basarabiei. La Călugăreni (Între București și Dunăre), rezultatul bătăliei a fost echivoc (pentru români este o mare victorie românească, turcii o
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
au trecut în iulie, 1458, hotarele Prusiei. Angajată în nord, hotarul de sud al regatului nu putea fi apărat cu forțe impunătoare. Considerând această conjunctură favorabilă, Ștefan și-a trimis călăreții dincolo de Nistru și a început vânătoarea fostului domn și pustiirea marginilor regatului. Actul de îndrăzneală al voievodului pornea dintr-o cunoaștere exactă a capacității militare a adversarului. Ștefan știa că oastea de feudali a Poloniei are nevoie de multă vreme să se adune și să pornească la acțiune. Până la terminarea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]