456 matches
-
nu rumegaseră deloc ceea ce se întâmplase în ring), au comunicat punctajul. Și brusc mi-am amintit de superbia democraței americane, de America tuturor posibilitățlor, de Iugoslavia ( din cauză de Miloșevici), de arăturile de toamnă executate de bombardamente în argilosul și pustiitul Afganistan ( din cauză de bin Laden), de dovezile civilizaței milenare transformate în cioburi la Bagdad ( din cauză de Saddam) ș. a. m. d. Am strigat de trei ori "ura" și l-am întrebat retoric pe Doroftei: unde-s, domnule, cei două mii
Promisiunea lui Doroftei by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13806_a_15131]
-
amintirile cum o vastă pictură veche."(p. 36) Firește, viziunea biografistă nu ar fi fost completă fără o nouă evocare a Amarului Târg, reperul obsedant al liricii lui Gheorghe Grigurcu. În Ilustrată din Amarul Târg, poetul se plimbă pe străzile pustiite ale urbei, cufundat în gândurile sale - deloc optimiste -, precum un alt Leopold Bloom. Dubla perspectivă interioritate/exterioritate, specifică poeziei lui Gheorghe Grigurcu, devine explicită, reliefurile palpabile alternând cu meditațiile poetului stors de iluzii. Dacă în poemele minimaliste viziunea poetică este
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
par normale. Chiar juste". Este explicabil chiar și cinismul său circumstanțial, justițiar: Nu e drept ca România să scape prea ușor. La urma urmelor, Bucureștiul ăsta îmbelșugat, nepăsător, frivol e o provocare pentru o armată care vine dintr-o țară pustiită". Ori succint: "Rușii sînt, în definitiv, în dreptul lor. Dezgustători sînt localnicii - evrei și români deavalma"". Regretabil, dezastrul nu i-a mai acordat autorului Accidentului un prilej pentru a-și revizui inițiala satisfacție brută, pe care e foarte cu putință că
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
deteriorarea și derizoriul, pe care mizează îndeobște abordările moderne ale miturilor clasice, sînt duse pînă la extrem, ajungîndu-se la distrugerea, anihilarea totală, într-un cadru coșmaresc, apocaliptic. În haosul lumii distruse în cele din urmă de invadatori fioroși - o Eladă pustiită, o mare în ruine -, eroismul a fost înlocuit cu barbaria, iar mitul odiseic, purtat odinioară de apele mării, s-a destrămat. După proliferarea și fragmentarea multiplelor sale versiuni literare apocrife, sufocat de falsitate, mitul își trăiește agonia în cîntul tărăgănat
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
la trecerea Rubiconului (Viețile celor doisprezece Cezari, Caesar, XXXII), marchează hotărârea drumețului trezit de sforăitul Aniței de a ieși din adăpostul său nocturn spre a înfrunta primejdia necunoscută (200). Două versuri din Tristele lui Ovidiu amintind spaima fugarilor din Troia pustiită (I. 3, 25- 26) servesc ca reper al iureșului furnicilor din bucata de pâine scuturată la masă (Așa de spărieți și nedumeriți mi-nchipui că trebuie s-o fi împuns de fugă troienii lui Priamus, când îi luă Achile cu
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
aș avea buze aș rosti dimineața îngerului negru deodată cu mine zămislit de-aș avea mâinile în afară aș lumina - vreau să deschidem farmacia zăpezii. M: Stau în strană și gândul a piatră-mi miroase caut leagăn pe umărul tău pustiit aici miroase a piersică despicată a sexul naturii virgine tu dacă vii să-ți îmbraci umbra și spasmul. T: Cât mai e ora? cât mai e veacul? Ceasornicul tău se-apropie de foarfecele înfricoșător - despicătorul de secole plouă cu boabe
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
aș dori, un talent capabil de a se exprima simfonic... Sunt un biet om ca oricare altul. Atât." Idealul său rămâne tot prințul Mâșkin. Și la 3 octombrie 1948, când încheie versiunea definitivă a romanului, încearcă același sentiment de "tristețe pustiită" și de singurătate. în același timp însă înregistrează cu satisfacție un sentiment de orgoliu: "...încă o luptă câștigată cu halucinații lumii configurate din adânc!" De aceea, entuziasmat, ține să-și anunțe această victorie "în luptă cu moartea", lui Ionel Teodoreanu
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
un turneu prin Asia sau cine știe, doar dacă... da' ea, Dumnezeule bun și mare, să nu mai fie pe lumea asta când s-o întâmpla nenorocirea, s-o ia la el în ceruri și să nu trăiască cu sufletul pustiit de dragul copilei ăsteia, căreia o să-i scot eu actoria din cap și fițele de vedetă înainte să se apuce de meseria asta nesigură și primejdioasă! - Vino la tanti să te sărut, iubită mică și dulce, hai să luăm o fantă
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]
-
care nu îmi mai pot stăpîni tristețea. Descrierea ei poate m-ar liniști. Dar nu mai știu s-o descriu, s-o amănunțesc. E prea nouă, prea dură, peste puterea mea de rezistență. Diazepam, propanolol, nimic nu ajută. Mă simt pustiit, jefuit de ce mi-e mai drag. Atunci mă gîndesc la fata mea, Andreea. Aș vrea să-i scriu o scrisoare lungă, o scrisoare în care să-mi explic nefericirea, spaima de-a nu o pierde, compromisurile pe care sînt nevoit
Scrisoare neexpediată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12178_a_13503]
-
Marius Ianuș Flori duhovnicești pentru Măicuța Domnului Primește aceste flori duhovnicești, minunată Stăpână. Adună-le cu mâna ta cea ascunsă din a mea pustiită grădină. Primește iubirea mea mică și plânsă... Iartă-mă și ridică-mă în acele povești pe care doar sfinții care te-au iubit le cunosc. Dă-mi să simt când te apropii de ale mele ferești, să cunosc pașii tăi
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
mai mult riști să pierzi totul. Există o schemă complicată după care pot fi rezolvate și situațiile dificile, încât mă mir că nu s-a gândit nimeni s-o includă chiar în curricula de școală. Aș zice că mă simt pustiit, la fel cum e această barcă spartă, lăsată anume aici pe țărm cine știe de câtă vreme. Sunt la limită, între deznădejde nefondată și optimism rupt de realitate. Sufletul din cărțile lui Aristotel are parcă mai multă greutate decât acesta
Vasile Baghiu by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/10251_a_11576]
-
iubitule, ci din grija ce am să fii fericită, ca să ai căldură în jurul tău, ca să nu te apese străinătatea lumii. Zilele de când nu te-am mai văzut sunt îngrozitoare." Deși nu se mai întrevede nici un drum de întoarcere, cu sufletul pustiit, Mihai continuă să-i scrie și să se roage la Dumnezeu s-o aibă în pază și s-o ajute. Când și când, Pia îi răspunde, ceea ce-l face fericit, adresân-du-i rânduri pătrunse de mare fior: " Nu voi putea niciodată
Destinul soților Cosmin by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8205_a_9530]
-
mult pe simplă lui prezenta. Tot vestind același lucru grav cocosul apocaliptic poate deveni plictisitor. De multe ori versuri excelente își pierd vitalitatea în mișcări desuete: "genunchii tăi / într-un crepuscul sângeriu / se mișcă însingurați (...) îmi caut sens / pe plajă pustiita". Ce căuta "sensul" și prea erodata "plajă pustiita" lângă o imagine atât de reușită, nu întrebați. Cand accentul e pus pe sugestie, pe imagine, pe laconism, astfel de primejdii apar la tot pasul: "coarnele Lunii în piept s-au oprit
Poeme despre moarte by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17642_a_18967]
-
lucru grav cocosul apocaliptic poate deveni plictisitor. De multe ori versuri excelente își pierd vitalitatea în mișcări desuete: "genunchii tăi / într-un crepuscul sângeriu / se mișcă însingurați (...) îmi caut sens / pe plajă pustiita". Ce căuta "sensul" și prea erodata "plajă pustiita" lângă o imagine atât de reușită, nu întrebați. Cand accentul e pus pe sugestie, pe imagine, pe laconism, astfel de primejdii apar la tot pasul: "coarnele Lunii în piept s-au oprit / cu o grea bufnitura / viforoase în lume apar
Poeme despre moarte by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17642_a_18967]
-
ca în Divina Commedia unei experiențe fundamentale a înțelegerii arhitecturii divine. Pe de o parte, avem Infernul definit ca spațiu concentraționar unde umanitatea apare supliciată dement, Purgatoriul îl constituie perioada eliberării din spațiul carceral și a vagabondajului într-un oraș pustiit, bântuit de grupuri rătăcitoare de orbi în căutare de hrană, iar Paradisul intervine ca o retragere a grupului în spațiul protector al casei doctorului și soției sale unde toți încearcă un sentiment de grație, de fericire fără obiect. Scena elocventă
Orbitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7324_a_8649]
-
care nu o putea suferi. Primii ani ai domniei sale o tot duse, după tradiție, în chefuri prelungite. Se smulse răului și începu să mediteze, responsabil, la destinul său și al țării sale. Rusia nu conta, atunci, ca o putere europeană, pustiită, cum era, periodic, de hoardele tătărești, rîvnită de polonezi și suedezi. Rusia avea nevoie, înainte de toate, de o flotă puternică. Tînărul țar avu tăria să viziteze Arhanghelsk, unde se construiau, ce-i drept primitiv, vase, lucrînd alături de matrozi și meșteri
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
fi zdrobiți și francezii. Proviziile date de greci au fost insuficiente, iar altele nu au mai sosit. Curând cruciații au început să sufere de foame, cu atât mai mult cu cât pe unde trecuse Conrad cu oastea sa totul fusese pustiit. Satele erau depopulate, nu se găsea nici de ale gurii, nici animale de transport, iar în orașe nu erau primiți. Într-un târziu, francezii s-au întâlnit cu resturile armatei germane, dar Conrad nu mai voia să continuie campania. El
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
nicio plantă nu vor supraviețui. Musulmanii vor începe un război împotriva europenilor. 2014 - Majoritatea oamenilor de pe Planetă va avea cancer de piele. 2018 - Chină va deveni noua putere mondială. 2023 - Orbită Pământului se va schimba ușor. 2025 - Europa va fi pustiita. 2028 - Se va dezvolta o nouă sursă de energie. Foametea nu va mai fi o problemă. 2033 - Gheață de la Poli se va topi. Nivelul Oceanului Planetar va fi în continuă creștere. 2046 - Clonarea va fi foarte accesibilă. 2076 - Lumea va
Baba Vanga ar fi prezis dezastrul nuclear din Japonia () [Corola-journal/Journalistic/70512_a_71837]
-
Aceste poeme pot fi recitate de actori, dar și mai impresionant este să ți le imaginezi recitate. Să le auzi în minte. Un poem că Tablou cu gară, de exemplu, poate constitui foarte bine textul unui spectacol interior: În gară pustiita intra un tren pustiu./ Nimeni nu urca și nimeni nu coboară./ Din sine ruginițe cresc vrejuri de dovleci/ și, prin cârcei, se prind timid de scară.// În gară pustiita intra un tren pustiu./ Nimeni nu urca și nimeni nu coboară
Setea de poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17656_a_18981]
-
exemplu, poate constitui foarte bine textul unui spectacol interior: În gară pustiita intra un tren pustiu./ Nimeni nu urca și nimeni nu coboară./ Din sine ruginițe cresc vrejuri de dovleci/ și, prin cârcei, se prind timid de scară.// În gară pustiita intra un tren pustiu./ Nimeni nu urca și nimeni nu coboară./ Lumină explodează în vrejul de dovleci./ E început de toamnă. Și e seară. Specialitatea poetei o reprezintă descrierea îndrăzneață a ceea ce în general nu poate fi descris, întrucat aparține
Setea de poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17656_a_18981]
-
cel pe care îl știm cu toții: un text compact de o inerție cadaverică, în fața căruia mintea cititorului reacționează prin singura forma firească de protest intelectual: plictiseala. De acest lucru îți dai seama nu atît contemplînd mostrele unor astfel de peisaje pustiite, cît mai degrabă procedînd prin contrast: le compari înțepeneala lexicală cu curgerea vie a unor texte ce reușesc să prindă ritmul gîndirii autorului. De data aceasta, în locul grinzilor moarte ale edificiilor golite de suflu, dai peste autentice nuclee de sinceritate
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
Man Booker Prize, aflându-se pe lista nominalizărilor alături de Philip Roth, Günter Grass, Doris Lessing, Ian McEwan, Muriel Spark și Gabriel García Márquez. La Gjirokastra, „orașul de piatră“ aflat în sudul Albaniei, sosesc trupele germane ce tocmai au părăsit Grecia pustiită. În fruntea lor se află un vechi coleg și prieten al doctorului Gurameto, colonelul Fritz von Schwabe. Întâlnirea cu doctorul, la o cină care schimbă definitiv cursul evenimentelor din orășelul albanez, scoate la iveală secrete vechi și declanșează un periculos
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
Doamne, zise din nou, atâtea săptămâni, atâtea luni am visat să mă aflu aici... Privirea i se umezi din nou. Vocea i se înmuie, la fel ca după-amiază, în piața Primăriei. Atâta vreme, continuă el în șoaptă, prin Europa asta pustiită de război, înconjurat de moarte și ură, n-am visat altceva decât o seară ca asta... Gurameto, prietene, când ți-am zis ceva mai devreme că zile întregi nu m-am gândit decât la tine, chestia asta ți s-a
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
de lângă el era fostul lui prieten sau un necunoscut. Dacă n-ai fi fost... Deși colonelul lăsase fraza la jumătate, înțeleseră cu toții ce a vrut să spună. Dacă n-ai fi fost colegul meu de școală, de Tavernă, de Europă pustiită... etc, etc, aici ar fi fost măcel. Dar se calmă și, în locul unor astfel de cuvinte, îi puse mâna pe umăr lui Gurameto, așa cum faci cu omul speriat, ca să-l liniștești. Pe un ton împăciuitor, aproape afectuos, și un cu
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
că mai toate pachetele, pungile și plasele pentru care ea stătea ore de-a rîndul la coadă, în ploaie, arșiță sau ninsoare, noi le spulberam fără ezitare la o masă cu amicii. Când venea, săraca, a doua zi și vedea pustiite rafturile frigiderului, se albea la față și se clătina pe picioare. Cum să-i explici că, trezindu-ne aseară cu un cuplu de viitori debutanți (aveam, ca orice eminescofil, „mania vânătorii de oameni”, cum îi zicea Noica) am ras într-
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]