3,728 matches
-
sincere a celor din jur și povara neînțeleasă a singurătății sunt surprinse cu nuanțată discreție poetică: „Mi-e teamă/ de bezna din zâmbetul lumii,/ în care mă simt aruncată/ cu de-a sila./ Durerea mea/ oricum nu are leac,/ iar pustiul/ dintre zilele escaladate/ cu atâtea eforturi,/ se păstrează intact/... Cine mi-ar plânge fremătările?” (Cine?). Și adevărat este că, oricât ne-ar încuraja semenii, în asemenea drame rămânem singuri și răvășiți, cu durerile și cu abisurile noastre sufletești. Temerile și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
Ciucur, Vlad Dimulescu, Horia Mihail, Sorin Petrescu și Constantin Sandu. În deschiderea programului, pianistul a marcat centenarul nașterii lui Constantin Silvestri - care, în calitate de compozitor, dirijor, pianist și pedagog i-a influențat pozitiv parcursul profesional -, prin intermediul lucrării Cântece de pustiu (Studii de nuanțe) opus 27 nr. 1. Un omagiu adus compozitorului care a îmbogățit repertoriul pianistic cu creații originale, de inestimabilă valoare, în care se remarcă, pe lângă evocarea unor stări sufletești diverse, înclinația temperamentală către expresionism, precum și îmbinarea spiritului improvizatoric
Pe scena Ateneului by Mircea ?TEF?NESCU () [Corola-journal/Journalistic/84298_a_85623]
-
de la nord la sud, de la ghețari la livezile de portocali, urmînd liniile suple ale visului de copii, în care se amestecă toate poftele sublimate, de la pofta de înghețată la pofta de prietenie. Cu toate riscurile, chiar acela de-a înfrunta pustiul Saharei, unde "nu-i urmă de cofetărie/ Și nici n-a existat vreodată/ Măcar un chioșc cu limonadă,/ Un Cico, o răcoritoare?/ Atîta doar: nisip și soare." Aici, adăpostit de-o oază - fiindcă în lumile mici, pentru copii, există, întotdeauna
E corul de Crăciun by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7776_a_9101]
-
râsul "pe sticlă" (deși și acolo este unul cam scremut, bazat pe scălămbăieli și pe o actorie aproximativă) nu e deloc sigur că îl va stârni și printr-un text scris. Femeia, ah, femeia! "E ușor să fii virtuos în pustiu", se spune. Pentru vedete cea mai mare pustietate este bătrânețea. Trupul te lasă, pungile de sub ochi nu mai dispar cu niciun miraculos balsam, oboseala se instalează rapid și tot mai des îți dorești să stai întins pe canapea, cu telecomanda
Și vedetele scriu! by Constantin Stan () [Corola-journal/Journalistic/7778_a_9103]
-
îți dorești să stai întins pe canapea, cu telecomanda în mână. E vremea fie a rememorărilor, fie a evaluărilor privind propria-ți viață. Cel mai adesea "rămâne un deșert de disperare", după cum cântă Tudor Gheorghe. Unele foste vedete își acoperă pustiul aruncându-se cu totul în cauze mai mari sau mai mici. Dacă știți cum arăta Brigitte Bardot în tinerețe și ați văzut-o mai îndeaproape când a venit la București, în urmă cu câțiva ani, veți înțelege mai bine că
Și vedetele scriu! by Constantin Stan () [Corola-journal/Journalistic/7778_a_9103]
-
cotidian și dezgustător. La sfârșitul acțiunii și al cărții, "eroul" cu aplecare teoretică pentru domeniul vast al sinuciderilor are o undă de mulțumire. În urma lui, rămâne un cadavru în plus: Maria del Sol (proprietara casei și a câinilor urlând a pustiu) și-a pus, după toate probabilitățile, capăt zilelor. În schimb, pentru cel ce continuă să spună "eu", această carte neagră, de o frapantă originalitate, sfârșește cu bine. Finalul prozei nu aduce și finalul personajului-autor care a izbutit s-o scrie
Golden Gate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7784_a_9109]
-
să afli ce este moartea. Din mijlocul tavanului, doi ochi ironici te privesc și o voce cavernoasă îți zice: ŤAceea e moartea livrescă, hă-hă-hă! he-he! hi-hi! Caută în altă parte, pe dealuri și pe cîmpii, pe goluri alpine și în pustiu, mai ales în pustiuť". Moartea nu se învață, așadar, moartea se trăiește sub semnul unei sensibilități panicate, al unei angoase, pentru a folosi un termen modern, depășind formulele speculative care, paradoxal ne înstrăinează de ori-zontul sfîrșitului, ne leagă mai curînd
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
Simona Vasilache Amîndouă, la fel de inconsistente, menind a pustiu. Dincolo de orice statornicie a trupului. În sine, sau în spațiu, în nesfîrșite, cronice deambulări. Despre mișcările dezordonate, fîșii-fîșii, închise părelnic într-o ladă de zestre, scrie Bonciu cel încă tînăr, de dinainte de scandalurile romanelor, volumul lui de debut. Lada cu
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
Așa se face că ceea ce numim frumusețe nu e decât un miraj, dar un miraj care suprimă și anihilează totul, inclusiv cele mai înalte și mai viguroase realități, și care-și clădește castelele-năluci pe nimic și din nimic, pe solul pustiului de el însuși creat. În timpul concertului mi-a apărut în minte imaginea podului de piatră, retezat la jumătate, cu cele două părți ale arcului frânt tânjind dureros una spre cealaltă și indicând într-un ultim efort linia unic posibilă a
Ivo Andric: Despre frumos și creație by Drăgan STOIANOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7071_a_8396]
-
atentă a adâncimilor, chiar stând pe loc. - Și cămilele tale meditează,... l-am întrebat ironic. - De ce nu?... O fac în felul lor, mai ales când beduinii le dau destule curmale în timp ce străbat pas la pas cu orgoliul acela al lor pustiurile de nisip... Îți atrag atenția asupra unui lucru: Islamul, refractar tehnicii satanice, posedă acest avantaj, înaintând în profunzimile spiritului - nu gonind nebunește la suprafața materiei... - Atunci de ce mai cumpără ei cu miliardele de dolari tehnica ălorlalți, te întreb... - Păi tocmai
Paradoxul lui Ahile by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7085_a_8410]
-
apărut din senin, alergă din mașină, înainte să oprească motorul și fără să-și fi deschis, ca de obicei, porțile spre grădină. În timp ce-o purta în brațe, Mehria avu din nou privirea aceea febrilă, sticloasă, de varan în pustiu. O-n-tre-bă în arabă dacă o doare și ea nu înțelese exact, însă intui și îi răspunse pe limba lui: "Leî, leî...10", lăsân-du-l să creadă că mușcătura nu era mare lucru. "Mulțumesc" și "nu" erau singurele cuvinte pe care le
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
care tace și carnea care strigă,/ de vreme ce nu-i nimeni aicea să-i sărut/ pe umbra despărțită sălbatecă de trup/ mireasma puturoasă a sângelui fierbinte./ Durerea-i mult mai mare când moare în cuvinte,/ meșteri! ciocanul vostru bate așa-n pustiu/ parcă cioplește - vouă sau mie? - un sicriu.”//( Vreau toamnă, via...) De altfel, vinul - simbol polivalent, fără îndoială, cu un spectru larg, dinspre vitalism spre metafizic, dinspre lumesc spre religios - are o mare frecvență în poeme. „Sunt crama pentru toate vinaț
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
să se despartă încă de tînăr (cînd studiase la Lwow), apoi cînd l-a însoțit pe Ștefan Petriceicu Vodă în Polonia (1673-l675); va muri în lungul exil polonez din ultimii ani ai vieții (1686- l693). A strigat astfel mereu în pustiu, pe tonalitatea Psalmistului. Suferința fără leac a personajului său din urmă cu două milenii s-a transformat extrem de natural în suferința unui spirit profund de la finele secolului al XVII-lea, sortit să înfrunte încercări supaomenești. „Vai, că voia mi-i
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
fixează pe pereți. Despre poeți nu îndrăznesc să scriu nici de rău, nici măcar de bine, dar am încredere în ei și cred ce scrie Olga Neagu: cad poeții în lume tot mai singuri și triști și unde cad înflorește un pustiu și unde nu - n-are rost să exiști. Tot spun că-mi ajunge o pagină ca să-l situez pe prozator la nivelul lui. Era cât pe ce să mi se înfunde cu Maruca. Amintirile ei încep cu pagini insuportabil de
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4341_a_5666]
-
subțire fantă, la extremitatea superioară a cavernei, mi-a năvălit, însă, în priviri lumina de făgăduință a unei plaje incredibile. Asta, desigur, o vedea Ulysse. Era de un arbitrar absolut, de un rose-cyclamen neasemuit, ca un vertij de suprem exotism, - pustiul ei se popula fără de vrere, pentru mine, cu zvîcniri ingenue, de călăreți galopînd juvenil, ieșiseră, ași fi jurat, din primăvara eternă a unui tablou bine știut de Gauguin. Etern sacrala putere a ficțiunii - aceea plastică, de astădată -, corectînd orice prezumpție
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
furate de prin alte sate, și le mâncau aproape crude. Rachiul îl beau ca pe apă, apoi dansau în jurul focului, de nu putea dormi nimeni în sat. Și de la armonicele acestora, dar, mai cu seamă, din cauza câinilor care urlau a pustiu toată noaptea... Costache Șufăru a rămas și el fără casă, de fapt, o cocioabă gata oricând să se năruiască, dar din sat nu a plecat. S-a pripășit la un vecin al mamei fraților Tălparu, la început numai pentru o
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
amăgiri albastre și năluciri deșarte și ucigătoare, umplute numai de dorința ei pătimașă și de propria ei închipuire căznită de dorință, când strângea perna jilavă în brațe și simțea că sângele ei se aprinde în galopul străbătut prin deșertul marelui pustiu din ea, incendiind întunericul și tot pământul. Prima noapte când se despuie de tot ce prisosea pielii ei fierbinți înfrăgezite în mirosul bun al bărbatului, pierdută în brațele lui, dormind satisfăcută, goală și obosită, toropită de dulcea istoveală. Vâlvoarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
trece un ambasador, ci și când trece un curier al prințului moldovean, și al vreunui Domn strein. Așa se explică că un număr considerabil de frumoase regiuni care se află de-a lungul drumurilor mari, sunt acum părăsite, schimbate în pustiuri, căci toți sătenii au fugit, și numai la oarecare distanță de drumurile mari țara este locuită". Până spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, comerțul a rămas monopolizat de Poartă. Numai produsele care nu trebuiau turcilor puteau fi exportate în alte
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
și complicat în care aluneci. (Liniștiți și neliniștiți) Oglinda este, deci, un spațiu al pluralității, fereastra este o concentrare sublimată, un tărâm (nesperat și incredibil) al singularului. Oglinda înseamnă metaforism baroc, pierdere în imagini, disoluție ireversibilă. Spațiul exteriorității este spațiul pustiului tanatic. Fereastra, dimpotrivă, este un drum în afară, simbol al căutării de sine care nu abdică și nu abjură, al aspirației spre superioritate. Este un drum pe care poetul îl parcurge râzând, dar râsul "insurgență și act de sabotaj" îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
viață interioară", delimitând, s-ar zice, prin această numire, un loc geometric, țarcul. Dar, în fond, un loc al nimănui și al tuturor, o țară a lui Cremene. (Terra incognita) Stăpân peste "țara lui Cremene, tărâm al viziunilor terifiante, al pustiului fără ieșire și al morții, țară străină, de necuprins, surprinzătoare prin diversitatea ei distonantă, Emil Botta se înstrăinează de sine, "loc al nimănui și al tuturor", pentru a se regăsi, fără bucurie, la capătul unui drum in esentia circular. IV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
buzunarele cu recile juvaeruri și a tulit-o ca un ogar cu limba scoasă prin ceruri. Limbajul familiar, ștrengăresc, în contra-pondere cu alienarea fără leac, cu gesticulația invizibilă (pentru că nu are cine s-o vadă) a unui om pierdut în pustiu, dau un efect de scenă... metafizică și lasă jefuitorul pradă unui sentiment cosmic, pierdut "prin ceruri". Înecatul, Spânzuratul, prin tentativa lor de a-și domina destinul, domină ideea de univers (Gaston Bachelard): Ideea de univers se prezintă ca o antiteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
omului? — te întreb. În templu. În biserică. Acolo ești comparat cu Dumnezeu, fiindcă exprimi chipul și asemănarea Lui. Dacă Biserica ar dispărea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar dispărea și omul. În biserică afli că exiști. Ce pustiu ar fi spațiul dacă n-ar fi punctat de biserici! CARTE În afară de cărți nu trăiesc decât dobitoacele și sfinții: unele pentru că nu au rațiune, ceilalți pentru că o au într-o prea mare măsură ca să mai aibă nevoie de mijloace auxiliare
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
ca cerbii apa de izvoară. Rugăciune sau ca o tăgadă te apasă cu ființa ei de zăpadă? Ilustrata a venit târziu, mi-a rănit gândul și inima și nu mai știu! Fără muzică, fără linii secrete redarea directă sună a pustiu. Îi lipsește furtuna și largul, malul abrupt și catargul chemând întâmplarea lacrima și marea. Legenda cu versul ei mut nu te mai aștepta grăbită ca la început, să-ți mai povestească de vârsta ei firească. Se miruie iubirea, lacrima se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de-a valma, amestecate ca un joc de cărți, din părerile de rău, stropite cu vin, ca niște astre, colorate cu petale albastre. Ne-am iubit atunci? Nici nu mai știu... Lumina și ora de care vorbeam au rămas în pustiu. Cât de mult a trecut, de când n-ai mai fost pe-acasă. Nici nu te văd clar, sub ochelari. Cât ai crescut, lentilele sunt negre și mari, ca niște monștri uitați de vreme. Mă înfioră cuvintele nespuse și brațele obosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
a vorbi despre drama satului românesc din ultima jumătate de secol, culminată cu tentativele conducătorilor comuniști de a distruge satele cu caracteristicile lor milenare prin „sistematizarea rurală”, se impune evidențierea unor aspecte mai vechi care au adus satele în pragul pustiului, atât prin părăsirea lor de către foarte mulți locuitori aparținând anumitor etnii, cât și prin exodul țărănimii de orice naționalitate către orașe, din cauza sărăciei și mizeriei adâncite de sistemul totalitar. Ținând cont de faptul că în România existau (și din păcate
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]