43,111 matches
-
ne-a lăsat într-o gară mică de pe peronul căreia ochii mei au deslușit marea. Totul era miraculos. Lumea, oamenii, expresia lor, graiul lor, totul făcea parte dintr-o arie geografică inedită. Lumea circula prin așezarea orientală, curgînd ca un rîu în jos spre plaja mării. După 3-4 ore de popas sub forța strălucitoare a soarelui, urcam osteniți drumul care ducea spre centru. Mulțimea producea un zgomot specific plin de voioșie, de bucurie, unii se adăposteau la umbra restaurantului al cărui
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
care trebuia să o cîștig. Visul meu nu-și pierduse forța, spectacolul plin de atracții pe care capitala îl oferea locuitorilor ei nu mă depărta de ceea ce toată viața jinduisem încă din tinerețea mea lipsită de experiență. Eram ca un rîu, care șerpuia ascuns sub albia lui săpîndu-și drumul cu îndrăzneală și stăruință. În această vară a anului 1937 ocupam un apartament pe strada Sandu Aldea într-un cartier aflat lîngă Școala de Agronomie, liniștit, cu o grădină largă cu un
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
Nazaria Buga pietà se topește agonia pe munții Atlas dintre umerii tăi: fixez într-o clipă scrisoarea esențială aduc, la marginea patului, euharistia și atâta apă că oasele tale se spală în râu; în sala bronzurilor intru apoi, cu tine, pe brațe; nu privi înainte, e doar lumina lui Dumnezeu naturală care trage din iluzia absolută a chipului tău dă-mi mâna, chiar deosebite de-un veac și de atâta lumină, vom trece
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
tăi în lacrimi Daruri care vin prea târziu în Kungliga Bibliothek, intru cu mâinile 'n frigul de pe unul din acele manuscrise insulare suflate de evul mediu în aur scriu în hiragana peste peisajul ud din ecluza privirii care te adoarme: râuri și Carul Mare, obsesia, visul maori, valuri și palisade și case pe care le schimbi la apriga ruletă a nopții am uitat, țin minte în vis, la lumina fulgerelor, un flacon cu theriac venețian iar tu ești, în atriile casei
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
Gheorghe Grigurcu Rugăciune Du-mă Doamne spre trecere du-mă înainte ca și cum m-ai duce înapoi un rîu forestier îmi trece între degete așază-mă cu grijă în mine însumi așa cum m-ai așeza în Celălalt sub ferestrele noastre cerșetorii Amarului Tîrg caută aur în Alaska gunoaielor fă-mă să fiu o formă fără obiect precum orice poem
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14330_a_15655]
-
ce par că se află dincolo deși sînt încă aci despre ceea ce a fost și nu va mai fi niciodată despre ceea ce n-a fost niciodată și va fi cu spaima ce se trezește între litere cum apa dintr-un rîu ce se dezgheață ca și cum nu te-ai mai recunoaște ca și cum scriind ai mai citi. Poate că timpul nostru Poate că timpul nostru stă-n loc cum o roată ce s-a oprit brusc și ne privește cu-o brutală uimire
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14330_a_15655]
-
care avea să ia parte și regele Carol al II-lea. E. Lovinescu era preocupat de desfășurarea importantului act ceremonios săvîrșit în prezența regelui țării, ctitor al Fundațiilor Regale. Ceremonia se săvîrșea într-un loc numit "La Senat", aflat peste rîul Dîmbovița, care traversa capitala, acesta fiind încătușat între malurile acoperite de iarbă ale rîului. Mi-aduc aminte că am pătruns în clădirea care mi s-a părut modestă pentru prezența suveranului. Se aflau acolo personalități din cele mai înalte ale
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
preocupat de desfășurarea importantului act ceremonios săvîrșit în prezența regelui țării, ctitor al Fundațiilor Regale. Ceremonia se săvîrșea într-un loc numit "La Senat", aflat peste rîul Dîmbovița, care traversa capitala, acesta fiind încătușat între malurile acoperite de iarbă ale rîului. Mi-aduc aminte că am pătruns în clădirea care mi s-a părut modestă pentru prezența suveranului. Se aflau acolo personalități din cele mai înalte ale culturii și ale statului, cu totul necunoscute mie la ceasul acela, eu nefiind preocupată
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
de modèle și izvoare, sugerând nu o dată geneza operei de acum și de mai târziu. Experiența serviciului militar, analfabetismul recruților, condițiile primitive din cazarmă îi vor nutri în bună măsură materia unui volum, precum Amintirile căprarului Gheorghiță (1903). La confluența râului Suceava cu Siretul, într-un sat, Liteni, a auzit o poveste de dragoste (un boier amorezat de o fată simplă de la țară) care-i va inspira subiectul romanului Venea o moară pe Siret. În apropiere de Fălticeni se află celebra
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
Chagall, acei flamboyanți roboți erotici polenizatori pe care mi-i culcă vântul în jurul gâtului în anotimpul albastru îmi place să simt globulele orange ale sunetului de tubă cum îmi diluează sângele din vârful falangelor, ducând mai departe muzica precum un râu ce-și poartă în amonte icrele de nisetru către inima fecundabilă a izvorului, eu sunt doar o particulă a estetosferei și port în mine forța gravitațională a artei ca pe un ovar ce așteaptă în fiecare clipă un alt principiu
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
cu prada proapsăt ingurgitată tigrii și rechinii din străfundul capului și țîțele ei erau ca niște munți adolescenți și verzi în formă de inel ori de palmier ori de violoncel ori de armonică ori de vioară și țîțele ei erau rîuri de vară pîrîuri de toamnă cascade de primăvară și ghețari strălucitori în iarnă și țîțele ei beau șampanii de mentă cu paiul de diamant sorbeau jar cu vătraiul jucau țurca pe stele și țîțele ei luminau pînă la ultimul oscior
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
noi nu ne dădeam seama de la care din ele "se striga" și nici cum de se striga atât de puternic, de vreme ce apa e cât s-o treci cu piciorul, ba în unele locuri chiar dispărea suptă de grohotiș. Rio escondido, râul ascuns: îmi amintea de un film mexican care făcuse prima breșă în cinematografia de la noi, până atunci exclusiv sovietică. Și, doar cu două zile înainte de Pobreajen scociorâsem cu mâinile goale după lipani pe sub maluri, printre rădăcinile de salcie, și nu
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
spre limita de jos a audibilului, percepția o facem în cele din urmă cu bronhiile în vibrație, ca atunci când sună o locomotivă chiar lângă tine. "Mmm"-ul acesta se regăsește și în sunetul mantrelor și în mugetul vacii sfinte. Dar râul Miericeana din ce gâtlej scotea "Uoommm"-ul acela? La arestarea Petrei fusese schilodită în bătaie... Grigorița - atunci o fetișcană de nici doisprezece ani împliniți. Sora mai mare, ca majoră, avea să facă închisoare "pentru ajutorarea dușmanilor poporului" ascunși în Făgăraș
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
fi femeie, de a fi evreică, de a fi pedepsită pentru ceva ce nu avea nici un nume. Și eu plîngeam uneori așa cu ea și acele lacrimi doar treceau prin noi în drumul lor spre altceva; făceau parte dintr-un rîu de lacrimi care ne traversa ființa de la începutul timpului. Rîul ne sorbea pe toți în învolburarea lui și noi ne împotriveam cît puteam, bocind și certîndu-ne cu ceva invizibil în limba lamentației. Cele două mătuși ale mamei, surorile bunicii, moarte
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
pentru ceva ce nu avea nici un nume. Și eu plîngeam uneori așa cu ea și acele lacrimi doar treceau prin noi în drumul lor spre altceva; făceau parte dintr-un rîu de lacrimi care ne traversa ființa de la începutul timpului. Rîul ne sorbea pe toți în învolburarea lui și noi ne împotriveam cît puteam, bocind și certîndu-ne cu ceva invizibil în limba lamentației. Cele două mătuși ale mamei, surorile bunicii, moarte la Auschwitz, au fost sorbite de acest rîu. Acum plîng
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
începutul timpului. Rîul ne sorbea pe toți în învolburarea lui și noi ne împotriveam cît puteam, bocind și certîndu-ne cu ceva invizibil în limba lamentației. Cele două mătuși ale mamei, surorile bunicii, moarte la Auschwitz, au fost sorbite de acest rîu. Acum plîng rar. Cîteodată sînt plin de dragoste sau de regrete și simt cum îmi vin lacrimile - dar de obicei le opresc. Am plîns cînd România s-a eliberat de dictatura lui Ceaușescu. Prea devreme, poate. Mi-e teamă că
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
s-a eliberat de dictatura lui Ceaușescu. Prea devreme, poate. Mi-e teamă că dacă încep să plîng n-am să mă opresc niciodată. Pentru nici un motiv, particular, sau chiar generic. Ci doar pentru motivul acela animal care duce în rîul de lacrimi. În basmele populare românești lacrimile tinerelor fete se prefac în flori. Dar ce se întîmplă cu lacrimile bătrînilor poeți? Ele se prefac în ținte ascuțite, în stîlpi ruginiți, în cîrlige de pescuit, sulițe, sîrme ghimpate: Lacrimile lor sînt
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
nu voi fi niciodată de acord cu ei. Drumul spre Iad e întotdeauna pavat cu bune intenții. Nu contați pe mine. Am să aleg oricând gândirea politică și compromisul în locul inflexibilității și al intransigentei. Am să prefer întotdeauna să votez râul mai mic decât să stau să aștept că stradă (acest mecanism, oh, atât de democratic!) să producă liderul salvator, mișcarea salvatoare, partidul salvator. Îmi pare rău să le dau această veste puriștilor care fac astăzi “grevă cetățeneasca”, dar nici Papă
De ce votez by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82355_a_83680]
-
pur și simplu ignorați - lovituri sufletești nu mai puțin dureroase. Așa că alegem de cele mai multe ori să construim relații din spatele unor ziduri bine întărite și ale unor porți închise cu lacăte, în așteptarea că celălalt să înțeleagă că nu-i vrem râul și să facă primul pas către noi. Din păcate, neîncrederii i se răspunde cu neîncredere și, în cele din urmă, cu agresivitate, si e neîntâmplător că oamenii cel mai puțin dispuși să fie vulnerabili sunt cei care se bucură cel
A fi vulnerabil by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82347_a_83672]
-
înseamnă azi revista asta. Eu nu-mi mai făceam de mult speranțe în legătură cu ea, iar apariția acestei golanii mi s-a părut o continuare firească a unei tendințe descendente. Legat de ticăloșie, avem aceeași reprezentare, doar că eu nu văd râul așa de mare făcut de textul lui Radu. Cine se uită în gură unuia care zice că nu merge la teatru pentru că e ceva anacronic, cu siguranță nu face parte din publicul Oanei. Dacă Andrei Pleșu s-ar fi apucat
Suflet de troll by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82381_a_83706]
-
Iar aici te voi contrazice din nou. Cât timp, prin identitatea să de jurnalist, s-a raliat direcției, imaginii și conținutului respectivei publicații, o reprezintă. Iar Bușcu, Iaru, Dinescu șamd nu au intervenit tocmai pentru că, așa cum ai precizat și tu, râul fusese comis. Indiferent ce ar fi spus, fie s-ar fi solidarizat cu colegul lor fie s-ar fi delimitat de conținutul articolului acestuia, ar fi reprezentat o pată pe imaginea publicației. Care înseamnă mai mult decât un redactor sau
Suflet de troll by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82381_a_83706]
-
total, o idee mai degrabă proastă, chiar dacă mi-a făcut plăcere să primesc apă, iar ambalajul arată bine... Vă rog să promovăm această petiție, pentru împiedicarea distrugerii apelor și respectiv a ecosistemului munților Făgăraș. Va multumesc. Opriți dezastrul ecologic de pe râurile montane din județul Argeș
Apă pentru melomani by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82453_a_83778]
-
dictaturi i-au condamnat aici la moarte și la uitare. În 1789 francezii au demolat Bastilia, simbolul opresiunii și al nedreptății, dar astăzi cine vizitează Parisul poate vedea conturul temutei fortărețe trasat pe străzile din Place de la Bastille. Pentru că amintirea râului să nu dispară odată cu încetarea lui. E o lecție pe care noi refuzam cu obstinație s-o învățăm. Lângă penitenciarul de minimă siguranță care funcționează și astăzi, zidurile de cărămidă roșie ale vechii fortificații a Bucureștiului nu primesc decât rareori
Fortul groazei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82510_a_83835]
-
fi ele frumoase sau urâte foarte tare, mai multe poze nu ai să faci un update? foarte tare..am și eu câteva poze cu fortul ....și mai sunt multe neștiute de oameni..de exemplu celebra “pușcărie” din Telega de pe malul râului Doftana am găsit un filmuleț interesant despre aici http://www.filmulete-pe.net/2011/videos/amazing-video-4/filmulet-despre-puscaria-doftana.html
Fortul groazei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82510_a_83835]
-
sistem își doresc să lucreze cu copiii...din păcate. Am un cult pentru unii dintre profesorii mei, Eleonora, prea puțini în viață, din păcate, pentru oamenii din ei, pentru ceea ce am învățat de la ei, atunci... vremurile s-au schinbat, în râu, și lipsa de reacție în fața sistemului, ucide spiritul, voința, curajul. Sunt prietenul copiilor din clasa băiatului meu, sunt prietenul celor cu care lucrez în fiecare zi, îi apar când greșesc( nu indolenta), dar sunt un răzvrătit și mă împotrivesc napasarii
Şcoala de balet by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82626_a_83951]