311 matches
-
mult, chiar dacă obrazul Îi devenea purpuriu iar pleoapele aproape i se Împreunau. Cred că m-aș fi Îndrăgostit bine de ea dacă Într-o seară n-aș fi surprinso la colțul liceului, ghemuită și cu picioarele puțin desfăcute, ca o rățușcă. Se urina Încordată, rotindu-și mereu capul pentru a nu fi prinsă. Liii lii...!, i-am strigat sadic de la fereastra etajului Întâi, cu o voce cavernoasă, și am dispărut În secret. A doua zi a venit la banca mea și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe care am pescuit-o din penarul lui Emily. Rich dă din umeri. — Revino-ți, Kate. O s-o iei razna. Poate, dar mi-ar plăcea să am de ales. 11.57: Cada. Locul meu preferat. Aplecată peste cada goală, adun rățuștele și bărcuța eșuată, dezlipesc literele alfabetului care, de când vocalele au căzut În veceu, formează frânturi enervate cu iz croat (scrtzchk!) pe marginea căzii. Dezlipesc un maiou Barbie Întărit, pe jumătate uscat, care a Început să miroase a ceva care seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fix, furioasă, băutura acidulată și acră. Doar gândul că o panglică de ADN cu numele lui Joe Reddy pe ea plutește undeva În interiorul copilului meu iubit... —De fapt, Ben seamănă cu mine, tată. Păi, noi doi am semănat dintotdeauna, Kathy, rățușco. Amândoi arătoși, pricepuți la calcule, amândoi cu un temperament puțin special, nu-i așa? Înghite o gură de whisky și-și aruncă o mână de arahide În gură - totul fără măsură, așa e tatăl meu. Măcar din punctul ăsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
publică, pot ajunge să câștige cel mult premiul pentru „cel mai bun actor Într-un rol secundar“. Dar nu-ți dorești un asemenea personaj În propria viață dacă poți evita acest lucru. —Prefă-te că suntem plini de bani, Kate, rățușco, m-a instruit odată tatăl meu. Stăteam la o terasă undeva la capătul unui lung șir de orașe cenușii din nord. Eu și Julie stăteam pe o bancă cu două pahare de Dandelion& Burdock În față, o băutură care are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
se pregătească de plecare. Să nu uit Să evit Întâlniri sociale care presupun haine curate sau mobilă curată. Lista cu bagaje pentru EuroDisney. Pâine? Lapte. Traversă pentru scări. Sunat tata. Formular de Înscriere la creșă pentru Ben. Sunat Jill Cooper-Clark!! Rățuște de ciocolată Thorntons! 22tc "22" Cât te costă?tc "Cât te costă ?" Miercuri, 22.35: Debra mă sună acasă, ceea ce e foarte ciudat, pentru că-n ultimul timp nu prea mai vobim, doar e-mailuri. Îmi dau seama imediat după voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
din ei e bolnav. Până la sfârșitul zilei, trebuie să scriu patru rapoarte, să vând un număr imens de acțiuni (din cauză că piețele par să se dizolve, strategia firmei este să aibă cât mai multe lichidități) și să cumpăr un stol de rățuște de ciocolată de la Thorntons. Plus, eu și Momo lucrăm la o ofertă pentru un alt fond etic din Italia. Și nu am vești de la Jack de azi-dimineață și-mi doresc să văd apărând În colțul drept al ecranului pliculețul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Deja EMF a Înghețat orice noi angajări. Persoanele redundante sunt la rând. Și cine va fi candidatul nr. 1? Să facă un pas Înainte administratorul de fonduri care a uitat să vândă acțiunile clienților pentru că era prea ocupată să cumpere rățuște de ciocolată de Paște. — Or să mă dea afară. —Ce? Richard ne așteaptă să ne extragem din trenuleț. Or să mă dea fară. Am Încercat să țin minte totul și am uitat. —Kate, ia-o mai ușor. Spune-mi Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Într un anume fel după „băietu ista nou peici” dar crezând că vine cu vaca de la veterinar l-au lăsat În pace. S-a Întors după o oră, a găsit toate treburile puse la punct și, În timp ce Marinița „hăcuia”pentru rățuștele mărișoare, Va mătura ograda cu târnul și căra gunoiul. Când au considerat că și-au terminat treburile, au mers În casă și au mâncat lapte cu mămăliguță și două ouă făcute scrob. Bomboanele erau terminate de multă vreme. Au dat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
încă scrie, tot scrie!“. Tolbaru le consacrase o oră de emisiune acum câteva săptămâni criticului Pompă și altor câtorva ca el, acuzându-l, între altele, de „intelectualism proletcultist“. Râd complice, prostește, desigur, neștiind ce să-i răspund. Am doar imaginea rățuștei de plastic, minusculă, care măcăia într-un lighean, pe lada de portocale pe care o țigancă își etala jucăriile de vânzare. O rățușcă vopsită țipător, întoarsă cu cheița, bătând din aripioare și izbindu-se de marginea ligheanului. În fiecare dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
între altele, de „intelectualism proletcultist“. Râd complice, prostește, desigur, neștiind ce să-i răspund. Am doar imaginea rățuștei de plastic, minusculă, care măcăia într-un lighean, pe lada de portocale pe care o țigancă își etala jucăriile de vânzare. O rățușcă vopsită țipător, întoarsă cu cheița, bătând din aripioare și izbindu-se de marginea ligheanului. În fiecare dimineață când plec spre Bibliotecă, întâlnesc în stația autobuzelor aceeași țigancă, vânzând jucărele din plastic, holbându-se vrăjită la rățușca măcăind într-un lighean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
jucăriile de vânzare. O rățușcă vopsită țipător, întoarsă cu cheița, bătând din aripioare și izbindu-se de marginea ligheanului. În fiecare dimineață când plec spre Bibliotecă, întâlnesc în stația autobuzelor aceeași țigancă, vânzând jucărele din plastic, holbându-se vrăjită la rățușca măcăind într-un lighean. Cobor iar pe Bulevard. E ajun de sărbătoare, una dintre multele sărbători cinstind zile noi din calendarul pomenirilor și pomenilor noastre. Tricolorul flutură pretutindeni. Până și Sexy Club-ul din localul fostului cinematograf profilat odinioară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
descurcă oamenii. Mă privea cu coada ochiului, vesel, bătând un ritm neauzit în roata volanului. De căldură începuseră să-mi curgă lacrimile. Îmi venea să strănut. Mă chinuiam să-mi înghit strănutul. Mi-a văzut grimasele. — Dacă e chestia cu rățuștele, a oftat el, am pungi acolo. Garantate. Tarom, autentice. Ceruite, estetice, nu pătează, nu se sparge, nu curge. Vorba aia: „Randament și discreție la capacitate maximă“. De-ale de pă cursele externe... S-a aplecat și a luat câteva. — Luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care nu-l mai cunosc. Ben —S unt ok, Hol, serios că sunt. Înțeleg de ce cred ei că nu sunt, dar ce nu văd ei e că eu operez la alt nivel. E exact ca-n povestea pentru copii cu rățușca cea urâtă - a avut o problemă doar pentru că era diferită: dacă ar fi fost crescută printre lebede, normal că ar fi fost acceptată de la început, în ciuda faptului că avea o culoare revoltătoare și că era „jegoasă“ sau cum era. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și pe capătu-unei laiți Lumină mucos și negru într-un hârb un roș opaiț, 665Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă, Un papuc e într-o grindă, celălalt e după ușă, Pin gunoi se primblă iute legănată o rățușcă Și pe-un țol orăcăește un cucoș închis în cușcă; Hîrîe-n colț colbăită noduros râșnița veche, 670În cotlon toarce motanul pieptănîndu-și o ureche; Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac Arde-n candelă-o lumină cât un sâmbure de mac
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și de acolo, pentru cei sensibili, era o priveliște care îți tăia respirația. Cu o săptămînă înainte, venise la el un omuleț rotofei și roșcovan la față. Lăsase o mașină argintie la poartă și a intrat pe cărare, ca o rățușcă crăcănată. Salut, dom' Ionică. Bună ziua, mormăie acesta. Ce faceți? Dar ce, vă freacă grija ce fac eu? Așa se zice, între oameni. Ion tace, intră în casă mormăind și iese din nou cam buboi. Vreau să vă propun o afacere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
necesare, de la hîrtie igienică la insecticidele de import din U.R.S.S. Cum am trecut prin viață fără să cunosc lumea? Cum de nu am trăit niciodată ca lumea? Merită oare să regret acest lucru? Îmi vine brusc În minte povestea rățuștii urîte. Simt ciocul de lemn al mamei uriașe, nesimțitoare, teribilă În rigoarea rotirilor ei concentrice, izbindu-mă la intervale egale cu o precizie de metronom În moalele capului. Dar, de undeva dintre trestii, cele treizeci de foueteuri ale Odettei-Odylle, tutu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Evri... aaah! gemu bătrânul. — Măi Arhimede, ce vă câcâiți atâta Înăuntru? se răsti Napoleon. — Marat, Maiestate, explică Arhimede, crispat sub falangele imperiale. Îi place să se bălăcească. — Și asta ce-i? continuă aspru Împăratul. Știți că n-aveți voie cu rățuște-n cadă! — E pentru studiul meu, Maiestate. Vreau să demonstrez că un corp gol pe dinăuntru, cu supapă, dacă e introdus În lichid, scoate niște bolboroci caraghioși... Un zgomot puternic venind dinspre culoarul care ducea spre aripa americanilor Îi Întrerupse
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
drumul lateral și, În cele din urmă, am parcat lângă gard. Era altă zi fierbinte. Madam Fontan ieși În pragul ușii din spate. Arăta ca doamna Moș Crăciun, curată, cu obrajii roșii și părul alb, și se legăna ca o rățușcă În timp ce mergea. — Doamne, bună, Îmi spuse. Ce cald e, Doamne. Intră În casă ca să aducă niște bere. Stăteam pe veranda din spate și mă uitam prin coroana copacului la valurile de căldură și la munții Îndepărtați. Erau niște munți maronii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și eu mereu cu celelalte mame, chiar dacă nu aveam niciun rost, mă trezeam cu noaptea în cap, ca ele, stăteam trează până la miezul nopții, mă adăugam și eu grupului, primeam copilul zbierând, celelalte se uitam de sus la mine, eram rățușca cea urâtă. Sala de alăptat era ceva de un comic total, dar eu nu aveam simțul umorului atunci, nu vedeam decât grotescul situației. Spitalul mi s-a părut, din toate punctele de vedere, Infernul pe pământ, cu Cerberițele alea feminine
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
eu încercam să mă scuz, cânta tare de tot și poate deranja ; Copilul care venea seară de seară cu un teanc de cărți să citim - și dacă eram obosită povestea ea, după imagini ; Copilul care-mi citea cu vocea de rățușcă în limba franceză, rârâit ; Copilul care și-a făcut costum de sirenă (că n-aveam bani de aruncat pe cel din magazin) dintr-un crac de pantaloni, și-apoi chiar o surioară dintr-o cutie de carton și un pampon
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
cadă îmbrăcată în costumul ei de sirenă, și vorbind la telefonul-duș cu bunicile ei, și apropiindu-și fața de mine și spunându-mi „Simonicamicămamă “ și, apoi, șoptit : „Ssssmooonnaaaaaaaa “. Am notat atât de rar, de puțin din ce spunea vocea de rățușcă... (Măcar am desenele. Toate desenele!) Acum îmi pare rău. Pentru că nu mai există copilul pur și simplu de atunci, iar eu aș fi vrut să-l salvez tot. TOT! Unde ești copilărie/ cu Copilul tău cu tot ? Danda are cercei
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
După ce a plâns toată ziua, spre seară, sfârșită, îmi spune cu glas stins : „Nu există Moș Crăciun !“. Și-apoi, oftând ca un copil ce e : „Dar bine că există Dumnezeu !“. Trebuie să fie undeva o casetă cu vocea ei de rățușcă. Am păstrat ani de zile toate hainele. Apoi am început să le tot dau. O vreme, am ținut pe un perete, pe umeraș, o rochiță ca de păpușă, în loc de tablou. Și o pereche de „converși“, mici, galbeni. Acum câteva zile
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
rece, pe fond galben, tare) a fost prinsă asimetric în talie, aruncată pe-un umăr și lăsată să spînzure pe spate: "Știi ce spune asta? Suivez-moi, jeune-homme!" Mama a bătut din gene, dar, printr-o alchimie numai de Iordan cunoscută, rățușca urîțică s-a preschimbat în lebădă. Melodioasă. De la melodioasele oase ale gîtului pînă la melodioasele glezne. Cel mai frumos trandafir baccara din grădină a întregit metamorfoza adolescentei mălăiețe. Fardul îmi înfiora întîia oară pleoapele; mersul, din cauza pantofilor escarpen ai mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
asta editorială, instalată în fostul sediu CC al UTC, l-a lipsit pe Herr Professor de bucuria de a-și vedea cartea într-o vitrină de librărie. O vindeau (în aranjamentul directorului general) oficiile poștale, pe lîngă felicitări muzicale cu rățuște, formulare de telegrame, periuțe de dinți și săpunuri cu scorțișoară. Editarea e formă fără fond dacă n-ai tiraj acceptabil și difuzare ca lumea. De reclamă nu mai zic. Editura Universității a scos-o în haină elegantă. Numai că prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
deschid, ceea ce am și făcut. A intrat fără a spune mulțumesc și a pornit spre birou. Aveam nevoie de bani și de țigări ca să mă duc după cafea, Însă nimic nu merita gestul de a merge după ea ca o rățușcă bătută, dar credincioasă, așa că m‑am Întors din nou spre lift. Eduardo putea să mă Împrumute cu cinci dolari pentru cafea, iar Ahmed putea să adauge Încă un pachet de țigări pe factura revistei, așa cum făcea de luni de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]