2,283 matches
-
atenției cititorului, dar nu reușește, în cele din urmă, decât să plictisească. Personajele lui se numesc Frecescu, Bulănoiu, Măciucă etc. Iar replicile lor sună cam așa: „Urăm sincere condoleanțe gagiului...“ „Tu ce ai de zis, băi... specialistule?“ ‹ „Taci, fă, și rabdă!“ „Fă, proasto, acum se vine?“ etc. Foarte frecvente sunt referirile (deocheate) la viața sexuală. Numai într-o crâșmă de cartier, inundată de fum de țigară, mai pot fi auzite glume de prost-gust pe teme erotice de genul celor din cartea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lumină trandafirie sunt scăldate sălile în care au loc concertele, restaurantele, străzile. La un moment dat România însăși apare ca o țară paradiziacă, privilegiată de Dumnezeu: „România este țara aleasă de Dumnezeu pentru a începe mântuirea neamului omenesc. Pentru că a răbdat, a suferit, a apărat Europa, a jertfit oameni aleși, a arătat că are dreptul la lumină. În curând aici va fi singurul loc unde va fi bine pe pământ. Va fi aici pelerinaj ca într-o țară sfântă, căci doar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
străbate, pentru că nu este un vârf de munte, ci o câmpie de nisip. „A savura voluptatea“ reprezintă un pleonasm: este ca și cum ai spune „a savura savoarea“. Dar, dincolo de aceste greșeli de exprimare, rămâne platitudinea ideii. Este arhicunoscut faptul că după ce rabzi multă vreme de sete apa ți se pare o licoare minunată. Așa se întâmplă și când escaladezi cartea care parcă nu se mai termină a lui Vasile Ghica: savurezi cu nesaț voluptatea puținelor aforisme izbutite. „Doamne, grea meserie e scrisul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și acesta a achitat integral apartamentul cu două camere. Altfel nu încăpea la rînd la OCLPP . Cu toate insistențele, sora cea nouă n-a acceptat să joace piesa decît crescendo. Cînd mă mut, domn' profesor, nu mai avem mult de răbdat. Dădea de înțeles ingenua Margareta că și ea răbda. Numai că apartamentul trebuie mobilat și Nicoară o face cu dragoste nemărginită. O ultimă inspecție și cei doi decid ferm: Mîine ne mutăm, spune fata. Te muți, iubito. Este casa ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Altfel nu încăpea la rînd la OCLPP . Cu toate insistențele, sora cea nouă n-a acceptat să joace piesa decît crescendo. Cînd mă mut, domn' profesor, nu mai avem mult de răbdat. Dădea de înțeles ingenua Margareta că și ea răbda. Numai că apartamentul trebuie mobilat și Nicoară o face cu dragoste nemărginită. O ultimă inspecție și cei doi decid ferm: Mîine ne mutăm, spune fata. Te muți, iubito. Este casa ta și eu voi veni să văd ce mai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la cine să mă strig, așa că, dragilor, primiți aceste scrieri despre o curgere între două fântâni pline și nicio sete. Posibil, veți mototoli aceste pagini și le veți arunca; posibil, veți aprinde cu ele altare deasupra singurătății... Faceți cum vă rabdă inima, fraților! Al dracului mai arde, Doamne, durerea când sub ea așterni strat gros de amintiri putrede! Până la cer s-au ridicat limbi de foc, dorul topea cărămizi în intenția zidarului, credeți-mă! Vă scriu, sau mai bine spus mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ceafă? Mai simplu este să ți-l faci complice printr-un "Doamne ajută-mă!" Dumnezeu stătea de șase: Dumnezeul meu prieten, ajută-mă! Nu aventura de a fi mă îndeamnă să respir, ci respirația în ceea ce m-ai făcut mă rabdă să te caut în icoane. Dumnezeul meu, stai la doi pași de mine și fă-te că nu mă cunoști când greșesc. Nu mă părăsi! 3. Sub ruinele mânăstirii, singur. Dumnezeu, de la o zi la alta, a mărit intervalul: doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
până dincolo. Ion Scăraru spunea că fiecare trecere este o înzecire pentru ceea ce ai fost, și nu o zeciuială pentru ceea ce urmează să fii: Dumnezeule vameș, nu-mi ajunge să mă plătesc nici măcar pentru primul pas. "Dumnezeu gândește, ajută și rabdă pe fragmente", spunea Cioran. Prostii! Dumnezeu se descompune în miliarde de particule, se culege din miliarde de firimituri, împarte vina până la ultima zecimală, iar pentru că se pretinde întreg, nu își atribuie nici măcar intenția de a greși. Dumnezeu îi întorcea spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
greșit! Dragostea dintre atomi, conexiunea universului; între suflete mofturi de îngeri ajunși la pubertate. Materia, într-o continuă întrupare, materia își cheamă materia mai devreme sau mai târziu. Cum și când se întâmplă întregirea doar cel ce nu se mai rabdă hotărăște (răbdarea, un compromis al obscurității). Copil, adolescent, adult forme redimensionate ale materiei. Sufletul, în ambele palme, a lăsat urme. La ce bun să te mai întrebi cine a trișat la cărți, cine a furat startul, cine a întors spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de la inimă; pufoaica milițienilor cu epoleți și vipușcă închisă într-un singur nasture; pufoaica roasă a profului de matematică prea multe rădăcini pătrate într-o câmpie cu numere; pufoaica părintelui tatu microfonul, evanghelia, pistolul, crucea și îngerul (dacă te mai rabdă imaginația) sub poalele popii; pufoaica lui tata duhnind a secărică și a sudoare de animal obosit (iarna, ca o ultimă grijă arunca pufoaica peste șalele calului uitat ore bune în fața cârciumii); pufoaica scoaptă la soare necheză și acum în vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din loc, iar dragoste nu am nimic, nu sunt. Și de aș împărți toate avuțiile mele și de aș da trupul meu să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Dragostea este îndelung răbdătoare, dragostea nu pizmuiește, dragostea rabdă, dragostea nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu de bucură de nedreptate, ci te bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu de bucură de nedreptate, ci te bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată." 20. Fiecare an școlar începea cu practica. În toamna lui '87, tot liceul a plecat la cules de vie. O garnitură plină de copii a luat drumul Cotnariului. Acolo, băieții au fost cazați la Ceplenița, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Oasele cară hoitul în spate, și nu invers. Apleacă-te, taică, apleacă-te! Plopul bate metanii mai bine ca matale. Aiestea-s închinăciuni? Răchită să-ți fie genunchii în fața Maicii Domnului. Mănăstire de taici facem aici, ca în muntele Athos. Nu rabd să calce picior de muiere în bătătura schitului cât trăiesc eu! Cine aduce femeie în spurcăciunea ei să-și dea duhul! Aici fac mănăstire, nu futelniță! Să vă intre bine în cap ce vă spun eu! Năravul nu l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu seu de oaie, înțepăturile de albină le-am simțit până-n oase. Aici, nu ai ce să dăruiești, Petre, pentru ca aici nimic nu-ți aparține. Nu ești pe de-a-ntregul al tău, cum să mai fii al altora? Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește." Dragostea mea este felia de pâine și paharul cu vin din sâmbăta morților. Beau și mănânc pentru cei plecați. Veșnica pomenire este cântarea care îmi place cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mult. "Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată." Ba cade, frate Petru, cade până își rupe oasele prin pustietatea asta. Eu m-am prăbușit de pe marginea oalei cu lapte, atât am râvnit în 3 ani de ascultare la vaci. Canon: o lună am cărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se întâmplă acolo unde pășește îngerul. Te răzvrătești în propria curgere, copile. Vas curat am modelat din tine, de ce vrei să motivezi preaplinul oceanelor? Jumătatea goală întregirea așteptărilor, jumătatea plină confort în sticla cu lapte, de ce justifici seceta melcilor? Te rabd pentru că iubești, Petre. Doamne, mă plimbi între creștet și tălpi, între frunză și stea, între secure și pădure; un fel de-a v-ați ascunselea printre cruci jocul tău, Dumnezeule. Ai ascuns-o sub firul de iarbă, dar mă pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Transfigurări de duminică vreau pe chipul tău! Privește-te dimineața în oglindă și o să vezi cum visele încă îți rămân lipite de retină. Mereu vei fi altfel și mereu vei fi tu în ele. Viața este o înșiruire de trepte, rabdă-le să crească în tine! După atâtea virginități pierdute, cale de-ntors nici măcar în uterul nopții nu vei găsi. Aici îți este Iordanul, Petre, botezul, primul semn că se moare și-n cer. Biserica era goală. Lumânarea, aprinsă a veșnică pomenire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca pe o ardere de tot pe muntele Tabor! Doamne, Doamne, caută din cer și vezi și cercetează cenușa aceasta și o desăvârșește pe ea, amin! 70. Domule prefect, misiune îndeplinită. Fără urme, Ieremio? Fără urme, domnule prefect. Bine, bătrâne! Răbdă 10 zile, apoi pleci la curtea de casație și justiție. Dar, cum am ordonat, despre cazul Fântânele nu se transpiră nimic, ai înțeles? Vorbește cu Mihalache, el are nas bun, simte cu 5 zile înainte ce urmează să scrie limbricii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dar cui îi mai arde să fie ironic cu moartea? Prietenii mei au fost în recunoaștere; probabil, vor să refacă drumul cu ochii închiși. După miros, sigur nu mă vor regăsi, put a pământ. Moartea ține evidența uitărilor; scârnăvia mă rabdă ca pe un dispreț de toamnă săracă; prietenii mei, cel puțin, până la noapte, până mâine, mă vor identifica după propriile nevoi. Tătuța nu a fost niciodată intim cu moartea, cât a putut a dus-o de nas. Cu sufletul mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rîs cînd l-am auzit că nu știe să pronunțe nici măcar plăcutul cuvînt „caligrafie“. După șase ani Încă nu-l nimerise, dar nici nu uitase că rîsesem de el În clasa Întîi, iar acum, la treisprezece ani, Încă nu mă răbda În preajmă. A fost oricum, pînă În ceasul de față, singura bătaie pe care era s-o Încasez din cauza scrisului. Ionică Pintea, cel din banca din spatele meu, de lîngă Zoli, a avut inspirația să mă abordeze În gara Cluj, Într-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și alții după ce prindeau ceva cheag. Bani aveau și ei acum atîția cît să-și cumpere o „farmă“ la Hegewisch, un town la sud-vest de Chicago. L-au luat cu ei și pe flăcăul din Cernăuți. — Nu că n-am răbdat a ședea la Hegewish, povestea mama Floare, că doară am produs farma și bani faini am scos după ea. Da’ o aveam pe Măriuca de trei ani cînd mi s-o născut un prunc. Tare era mîndru, da’ n-o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
roșii Îl Îndemnau să meargă cu ei spre soare răsare: „Tot pămîntul e al nostru!“ - proclamau ei, trăgînd cu pistoalele În aer. Numai că așa fusese la Sibir pămîntul de cînd lumea, al cui voia și al cui nu-l răbda, neted, gras, nesfîrșit, sorbindu-te În Întinderea lui, mai mult depărtare decît geană de zare. Iar Pomean, ajungînd acasă În SÎmbăta de Rusalii a anului 1921, a adus În sat o tulburare mare: le-a predicat oamenilor că pămîntul era
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
acestor vorbe, profesorul a râs ușor, Întorcând privirea Întrebătoare către Gruia... “Ei? Ce zici?” ― Mai trebuie să stai, fiindcă operația n-a fost una ușoară și nu se vindecă așa repede. ― Apăi, mi-i dor di cii di acasî. ― Mai rabdă puțin și ai să-i vezi... ― Mulțămăsc, domnu’ doctoru. Mulțămăsc. Mânca-ț aș! La auzul noii rafale de “mulțămăsc” și “mânca ț-aș”, profesorul făcea mari eforturi pentru a și stăpâni râsul. ― Să mergem - i s-a adresat profesorul lui
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
voastră! Uitați-vă ce chip cioplit În piatră are! Crezi că sufletul nu-și mai are locul În el... Imaginați-vă Însă că tot drumul a mers pe lângă targă, ținând mâna pe piciorul meu rănit... „Te doare tare, frate? Mai rabdă puțin și o să fie bine”. De multe ori Îi oprea pe cei care duceau targa: „Stați, să văd dacă nu curge sânge... Hai să-l Întoarcem și pe cealaltă parte, că o fi amorțit stând culcat numai așa”... Cei din
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gustat și el. A rămas puțin pe gânduri, apoi a mai luat o Înghițitură... Când s-a dumirit ce minune de vin are În ulcică, a vorbit: ― Apoi vinul aista Îi o doctorie nu alta. Da’ cum de te-o răbdat inima să-l lași În fundul beciului atâta amar de vreme, frati Petrachi? ― Păi, știa El Dumnezeu că o să ne revedem! Și, drept dovadă că totul a fost sub Îndrumarea Celui de Sus, n-a fost nici o clipă când să mă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]