791 matches
-
creația renăștea iarăși, din ea însăși, inundată de fericire. Mancuse își dorea în acele clipe ca eternitatea să-l încremenască în acea stare eternă a dăruirii depline, dar clipele au altă ordine și, după cîteva ore, cînd trîmbița apocalipsei a răbufnit peste spiritul lui, s-a înclinat în fața nevestei lui și a implorat-o: Omoară-mă! Tu ești adevărul vieții mele. Ea l-a strîns puternic cu brațele la pieptul ei și i-a zîmbit, cuprinsă de emoție: Of, Mancuse ... mai
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
-n vânt! Azi, e Ziua Națională Noi avem un legământ! Gând la gând și mână-n mână, Azi la mare-aniversare, Pentru Patria Română, Pentru România Mare =01 decembrie 2000= De fiecare dată cînd sărbătorim ziua naționață, un sentiment de amărăciune răbufnește în toată ființa mea. Îmi amintesc și resimt acea strângere de inimă care am avut-o în urma unei vizite în Cernăuțiul nostru drag și în Basarabia noastră îndoliată și recent, citind pe nerăsuflate cartea: ,,Destin bucovinean”, unde o femeie simplă
ZIUA NAŢIONALĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358154_a_359483]
-
că întrebase mama, imediat ce văzuse în mâna tatei scrisoarea lui Rennhoff. Fiindcă, răspunsese el, e venită pe adresa baroului, iar pe Magda l-au reprimit de curând în barou. Numai eu învârtesc în continuare hârtii într-un fund de magazie, răbufnise cu năduf, în timp ce se așeza la masă. Calm, calm, îl potolise mama ieșind. Știu, mormăise tata în urma ei, medicul!... Și își turnase primul păhărel de afinată. Tata nu dăduse curs invitației lui Rennhoff, nici măcar scrisorii lui nu țin minte să
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
asumă, neînțelegând poate că, înainte de oricine, trebuie singur să spună și să arate că nu a luptat în zadar o viață întreagă, împotriva unui regim moscovito-securisto-comunist, iar tăcerile nu fac decât să pună la dospit răul, menținând riscul de a răbufni în orice moment. Evocare, mărturie și avertisment, viața lui, a unui fost balerin care a trăit mulți ani în exil, la Londra, e timpul să se dezvăluie, deoarece nicio viață nu are repetiții, ci se consumă, dar, în sine, fiecare
SANDU POBEREZNIC. UN BALERIN ÎN EXIL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1005 din 01 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357537_a_358866]
-
Într-o zi, tanti Drina servise la masă găluște cu prune, mâncarea mea preferată. Observând că zaharnița nu era, ca de obicei, la locul său, cerusem să mi se dea puțin zahăr. Noi nu avem zahăr, suntem săraci de-acum, răbufnise tanti Drina, deși menajeră încă. Să te duci la mă-ta și la tat-tu să-ți dea, dacă au, zahăr!... Privisem uimit spre uica Livi, acesta plecase ochii și mesteca încet găluștele fade, foarte preocupat să înșire sâmburii prunelor
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
despărțit, nu pentru totdeauna, doar pentru o vreme ca să vadă cum e să trăești singur și să tânjești după celălalt. Uneori povestea asta ținea, alteori reveneau, se reîndrăgosteau, apăreau noi planuri, chiar și o nuntă ca-n basme. Gelozia a răbufnit nu doar la ea, ci și la el. I-a văzut câteva poze într-o revistă pentru bărbați, în care apărea goală sau aproape goală. Era provocatoare, fascinantă, seducătoare. Nu te puteai sătura văzând-o și dorind-o. Tom se
ŞI PROŞTII AU DILEME de HARRY ROSS în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344711_a_346040]
-
dar nu-i stătea rău, avea fața la fel de albă ca odinioară, rumenită puțin de dogoarea plitei. Schimbaseră la început cuvinte despre vreme, despre călătorie, apoi pe ea o podidiseră pe neașteptate lacrimile. De ce să-i facă el una ca asta? răbufnise femeia. Să-și ceară chiar acum casa înapoi, când Sigi avea deja familie? Unde să se ducă? Fiindcă fabrica mai mergea cum mergea, dar se zvonise că, înglodată în datorii fiind, o vor închide curând!... Femeia începuse să plângă cu
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
găsit o cale de „pace între palate”, ca să ne rezolve, dracului, câte ceva din bietele pensii, sau salarii și să lase alegerile care sunt atât de apropiate să rezolve ele conflictele! Ei bine, nu; murdăria și mahalagismul răutăților meschine a mai răbufnit încă o dată, spurcând totul exact când s-at fi putut stabili două săptămâni de calm național în care fiecare să-și vadă de rezolvarea problemelor pentru care este plătit de la bugetul de stat. Iar, măcar de ziua națională, să nu
DESPRE SENSIBILITĂŢI DEMOCRATICE (12) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359035_a_360364]
-
ani. Acolo Ioana Dobre se afla în ținutul de legendă al fericirii și , cu siguranță, poate spune acum “Et in Arcadia ego.”. Între pământ și cer, între verde și albastru în ținutul acela ferice se zămisleau speranțe, speranțe ce vor răbufni ca niște furtuni verzi și albastre prin mări de cuvinte, fiindcă Dumnezeu, în marea Sa milostenie, i-a dăruit acelei copile de odinioară lumina sa și a cuvântului și căruia, dădica Ioana îi mulțumește acum. “Doamne îți mulțumesc că mi-
ET IN ARCADIA EGO de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359304_a_360633]
-
nefrânarea instinctelor noastre, cu ascunderea adevărului despre viață. Poate că în nicio altă epocă de dezvoltare istorico-socială a omului goliciunea nu a fost exprimată cu atâta interes ca în perioada marii trieri inchiziționale. Aș crede că niciodată omul nu a răbufnit mai mult, ca în perioada dintre secolele al XIII-lea și al XIX-lea, râvnind după trupul gol în balastul semidoct al moravurilor, pentru că i se impuneau limite, neconvingătoare, în mersul său doritor de libertate. În intimitate își distrugeau identitatea
INTIMITATEA CA MANIFESTARE PERFECTĂ A EULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359301_a_360630]
-
ca majoritatea să gândească și să vorbească numai ceea ce își doreau ei să audă. Instinctul nevrotic și viril al entității-om s-a văzut dintr-o dată scăpat din lanțul ce-i încătușa gândirea și, neștiind cum să o folosească, a răbufnit asupra libertinului. Și a simțit că toată această mască, pe care o credea a rușinii, îi ardea de fapt adevărata față, cea a sfidării începutului, a goliciunii în fața semenului său, a sfidării existenței formale. Formalizarea avea să rămână într-o
INTIMITATEA CA MANIFESTARE PERFECTĂ A EULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359301_a_360630]
-
care avea pe vremuri o ușă și un acoperiș, iar acum sar înăuntru și afară vitele peste cei câțiva răzlogi de lemn ce-au mai rămas din pereți, ispitite și ele de buruienile care cresc din abundență în șură, vara răbufnind și prin acoperiș... Nu știu de ce se grăbeau așa de mult oamenii în fiecare vară să strângă fânul, să nu vină ploile să-l ude. Căci acum, și mulți dintre oameni, și fânul din aceste locuri sunt de mult sub
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
Toți și-ar fi dorit-o ca iubită. - Ca iubită sau ca amantă? Am observat că la aceasta se limitează în general interesul vostru față de o fată sau femeie. Cum ați avut-o cum nu mai prezintă interes pentru voi, răbufni ea supărată. - Cu ce te-am supărat de mă introduci în aceeași categorie cu această specie de bărbați? Mai sunt și alții care cred în valorile persoanei de care s-au îndrăgostit. Eu dacă mă îndrăgostesc de cineva care-mi
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360276_a_361605]
-
un domeniu sensibil pentru autoritățile comuniste), cu o pregnantă boare de zefir cu iatac (și perversitate intimă, au apreciat „adulatorii”!), chiar de „sexualitate feroce” au adăugat „mișmașii” la care își invitase galant „pretendentele” june. Erau destui și din cei care răbufniseră, cum că acesta nu ar fi nici pe departe un „merit”, doar ceva care se apropie mai curând de dezmăț și decadență - pe o scară a „nimicniciei” ce șubrezește orice comunitate civilizată, virtuoasă ... Lingușitorii „lingușitorului șef” acced în sferele (mai
SERVI(R)TUŢI ELECTORALE ŞI LA ...LOCALE! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360104_a_361433]
-
Galați. Mi-am găsit post de profesor la un liceu aproape de casă. - Bravo! Și până acum nu ai putut să-mi spui? Sau ți-a fost jenă să o faci știind că mă lași de izbeliște în Dobrogea, iar singură, răbufni fata indignată. - Vorbește te rog mai încet, se uită la noi pacienții cum ne certăm. - Dar noi nu ne certăm, dragule, că nu avem de ce. Fiecare are viața sa, fără obligații față de celălalt, spuse ea abia abținându-se să nu
COSMARUL ADEVARULUI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360013_a_361342]
-
așa la capăt, cine te crezi, de ce nu te porți frumos cu mine? La început mi-ai făcut atâtea promisiuni, și acum îmi arăți altă față a ta, cât crezi că am să mai sufăr eu toate lucrurile astea.” Andrei răbufni și el: „Mai încet puțin, că ne aud vecinii, nu țipa așa, eu nu înțeleg la ce ai mai venit, au trecut două zile de când ai plecat, eu ce pot să știu pe unde ai umblat.” „Andrei în privința asta să
ÎN LUMINA UNEI DIMINEȚI DE APRILIE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359963_a_361292]
-
se supere și el tot mai tare. „Eu ce știu pe unde a stat, de altfel nu îmi trebuie să verific nimic, mai bine să se ducă unde a fost până acum și pe mine să mă lase în pace,” răbufni din nou Andrei. Monica amuți aproape că nu mai avea de moment nici glas, nu îi venea să creadă că acel bărbat în care crezuse cu atâta inocență, acum pur și simplu îi întorcea spatele fiind foarte distant și rece
ÎN LUMINA UNEI DIMINEȚI DE APRILIE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359963_a_361292]
-
de a o asigura că damy a ei va avea grijă de tot și de toate. Glaban ieși primul din sala de consiliu. Își freca mâinile și rânjea. - E bine, totul decurge conform planului. Keron-zon și-a dat acordul. Tekla răbufni: - Vreau să fie scos din circuitul activ, mă înțelegi? E periculos pentru mine și pentru Arla. - Se face, n-ai grijă! Mi-a dat și mie ceva emoții! Mai am o veste bună, voi fi promovat! - Mă bucur pentru tine
PROGENITURA (SF) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340495_a_341824]
-
fusese la Finanțe în cabinetul tatălui reformelor-fără mamă-fără tată, Ciorbea (ăl de e acum avocatul poporului, asta apropo de absurd) ajunge pe la Târgu Jiu. Și vorbește ministrul de reformă, de treaba aia care nu mai trecea poarta întreprinderii, când deodată răbufnește - „dacă nu facem asta și asta, atunci am chinuit degeaba un popor întreg un an de zile!”. Asta era acum 20 de ani. Azi, cu toate că ne-am tot chinuit, am rămas undeva pe la nivelul economic al francezilor din La Réunion
Corporația absurdului: În noaptea de luni spre marți, moșii mei, de 80 și 90 de ani, s-au trezit cu gazul tăiat () [Corola-blog/BlogPost/338762_a_340091]
-
potrivnice unei întâlniri față-n față. Ne-a rămas Skype-ul. Povestim. Despre viața unui Om-istorie, cum îmi place să-l numesc, stabilit de aproape 30 de ani în Montréal. Foto 1. Victor Roșca în fața computerului, 2015 D.G.: Ce anume a răbufnit în tine de te-ai decis atât de îndârjit să-ți abadonezi țara? V.R.: Am părăsit România în 1988 pentru că atunci mi s-a oferit ocazia. Când am plecat îmi era lehamite de regimul care, din 1948, timp de 40
O viață de luptă, suferință și speranță: VICTOR ROȘCA, inginer, scriitor și publicist () [Corola-blog/BlogPost/339238_a_340567]
-
and the Traced, ce a avut loc la Maison du Conseil des Arts de Montréal (Consiliul Artelor din Montréal) (http://www.artsmontreal.org), stârnind curiozitatea montrealezilor de origine franceză și a românilor care au asistat la vernisaj. Dar ceea ce a răbufnit în mine, înăcrindu-mi viața și m-a făcut să-mi iau lumea în cap, a fost decizia abuzivă și ilegală a Sfatului Popular al Municipiului Brașov din vara anului 1984, care, cu aprobarea tovarășului Drăghici, Primul Secretar Municipal, a
O viață de luptă, suferință și speranță: VICTOR ROȘCA, inginer, scriitor și publicist () [Corola-blog/BlogPost/339238_a_340567]
-
viață. La televizor, alți proști, mai norocoși, au de toate, fără a fi făcut altceva din ce ar fi fost dispus și el să facă, dacă i s-ar fi oferit ocazia. Dar lui nu i-a surâs steaua. Așa că răbufnește. Alții i-au furat ce i se cuvenea. Nenorociții! Bandiții! Huă! Și, chiar dacă profită de hibele din sistemul românesc pentru a-și rezolva micile-i găinării, când e confruntat cu magnitudinea mârlăniilor la care se dedau alții, deplânge deficiențele acestuia
Prostul știe orice, mai puțin ce să facă cu propria-i viață () [Corola-blog/BlogPost/339120_a_340449]
-
Nu mă face, să par dușmanul copiilor mei. Îmi displace total. Mă voi gândi și vei afla răspunsul. Mătușa Annie îți va transmite.Tonul calm,tranșant dar expeditiv, o scotea din minți. Obrajii ei se coloraseră și era gata să răbufnească. O bătaie în ușă întrerupse discuția. Poate era norocul. O piedică pentru limba ei ascuțită. Majordomul anunță că lordul are oaspeți. - Sire, lady Morgan și vărul sau baronul Eustace va așteaptă în salon. “Lady Mironosița” vine după mirosul banilor. - Vin
MY LORD (VI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341174_a_342503]
-
mere și nuci, Alergam pe-nserat, peste dealuri și lunci, Iar în zori număram mărunțiș, doi, trei lei Și strigam fericiți: Ăștia, sunt banii mei! Ah! Zăpezi ca în vis, ca în basme, decor, Amintiri ați deschis și aprins aprig dor!... Răbufnesc și mai scriu, multe... nu le mai spun, Fiincă nu-s fericit, in Ajun de Crăciun!... = Detroit - Michigan - USA= Referință Bibliografică: În ajun de Crăciun / Ionel Davidiuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 725, Anul II, 25 decembrie 2012. Drepturi
ÎN AJUN DE CRĂCIUN de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341519_a_342848]
-
plecat, evitându-i privirea. Îmi era rușine de mine, de gândul meu simplu că ar trebui să îl pot găsi oricând am nevoie de el... Îi auzeam respirația nervoasă, nările umflate, maxilarele-i scrâșnind. - Nu te mai vreau nicicum, am răbufnit în secunda următoare, ridicându-mi spre el ochii aprinși. De te-ar lua cineva, dar știi cum?!, cu totul, așa cum te-am luat eu, chiar m-aș simți răzbunată. - Ai pretenții de la mine. Vii cu pretențiile tale exagerate din care
RUTINA de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342014_a_343343]