487 matches
-
și flori pe mese. În aparență, nimeni nu era atent la Maigret, totuși devenise centrul unei atenții discrete, admirative și afectuoase totodată. Acum făcea plimbarea de seară. Undeva, dinspre cer, se auzea cum tună și, prin aerul Încremenit, treceau brusc răbufniri scurte de vânt. Apucaseră, parcă inconștient, pe strada Bourbonnais, unde era lumină la una dintre ferestrele de la primul etaj, În camera grăsanei doamne Vireveau. Soții Maleski erau plecați la plimbare sau la cinematograf. La parter: Întuneric și liniște. Mobila era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
adânc. Doar Drusus mai încearcă să-și găsească fericirea înăuntrul lui. Dar prin uneltirile lui Gallus s-a înstrăinat de ea și de soție. A ajuns să fugă de lume ca să fie singur cu el însuși. De aceea are uneori răbufniri atât de crude și violente. Cineva o apucă de fustă. — Hai odată! o zorește Agrippina. Se scoală în picioare. Încearcă să se dezmeticească. E încă buimacă. Hai, că mă piș pe mine! Limbajul grosolan are darul s-o trezească. Antonia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
hemoroizilor? La ora unu, nerăbdătorii noștri călători au Început coborârea În canionul care constituia partea centrală a Muntelui Clopotul de Piatră. Erau cu toții ușor dezorientați din cauza diferenței de fus orar, a zdruncinăturilor din timpul călătoriei cu autocarul și a ultimelor răbufniri ale răului de mașină. Iar engleza domnișoarei Rong nu le-a ușurat situația În nici un fel. După ce a Încercat În zadar să-și aducă aminte cum se zice În engleză „est“, „vest“, „nord“ și „sud“, a hotărât să le dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
opinie publică. Portughezii tratau din nou extazul patriotic de pe timpul ultimatumului englez. Și toți se declarau gata să-și dea viața pentru salvarea patriei. Era exact ceea ce îndemna Salazar pe muncitorii de la Coimbra să nu facă. Salazar ghicea că această răbufnire viguroasă a orgoliului național e amenințată de sterilitate dacă nu e canalizată către lucruri mici, care se pot face, în loc să fie inutil cheltuită în intenții generoase și în gesturi mari. Omul care se pregătea să intervină activ în viața publică
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
femeile sunt cele mai rele dușmane ale voastre, iar bărbații nu vor să aibă nimic de-a face cu voi. Dacă femeile normale vor începe să guverneze această țară după un succes în alegeri, vor exista haos și tulburări, imense răbufniri ale sentimentelor, ranchiună fără precedent... Președintele credea fiecare cuvânt din cele spuse. Oricât ar fi fost aceasta doar o introducere, esența convingerilor sale îi răzbătea din voce. Subtil, își schimbă direcția argumentării, conștient că până și aceste femei ostracizate trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
evidență o preocupare permanentă pentru ieșirea din impas, atunci când lucrurile stagnau. Cum complexitatea problemelor constatate la fața locului depășea, de regulă, capacitatea de reacție de care dispunea O.S.C.E., iar "conflictele înghețate" reprezentau totdeauna un pericol latent de reluare și răbufnire, Președinția a fost permanent și un exercițiu de "creație": Președintele în exercițiu a recurs la desemnarea de "Reprezentanți Personali" pe teritorii sau domenii (tematici), a obținut acordul guvernelor statelor membre pentru instalarea în unele zone de misiuni și a altor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
rostită. în felul acesta își dusese ea viața, îmbălsămată în formolul amar al vechilor dușmănii și trădări. Preț de o secundă lui Vultur-în-Zbor îi păru rău de ea. Apoi ochii ei îl fixară prin ferestruica vălului. — Aaaaah. A fost o răbufnire uriașă, pornită din adâncul plămânilor. — Bineînțeles, spuse ea. Bineînțeles. Te-ai întors. Spectrul lui Grimus e aici, ca să refacă legătura lui Grimus. Bineînțeles. Așa stau lucrurile. Vultur-în-Zbor își dădu seama că femeia se transformase. Recitarea și întregul ritual o schimbaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
resemnării. Un mare dar al sufletului românesc, dar, în egală măsură, o mare slăbiciune a vieții românilor. Din această împăcare cu răul, cred, obediența, resemnarea cu care ne mlădiem după toate nedreptățile. Revoltele sunt trecătoare, de scurtă durată și vizează răbufniri imediate. Își ucide vecinul pentru o brazdă de pământ, dar suportă - chiar cu secretă admirație - hoțiile celor ce-i iau ogoarele, pădurile, apele. Se încrâncenează în „răzbunare“ pentru un pumn de cuie, dar privește nepăsător cum uzine, mine, șantiere sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
casei ei în timp ce acolo avea loc o ședință și am auzit unele lucruri. Destul de aproximative, dar îndeajuns cât să-mi dau seama că încearcă un fel de șantaj asupra studiourilor și că vor să-și sincronizeze mișcarea cu momentul de răbufnire al celor de la Teamsters la pichete. Așa că spune-i lui Mickey să-și țină oamenii în frâu. Mi-am dat seama că mișcarea asta e importantă pentru strategia lor, iar mâine, când o voi întâlni pe De Haven, o să încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ieșită dintr o ramă c-un vis de bătălie și-același tresărit așa întinde toamna povești în răsărit iar frunzele sub pleoape ascund o altă dramă prin geamurile roșii privește așteptarea nedeslușind gravura ce stăruie pe foi imagini suprapuse cu răbufniri de ploi îmi fac suișul rece și caldă evadarea rămâne izbăvirea ieșită din cerneală și-ți conturează chipul pe care nu-l mai știu în pânda mea răscoaptă și în trecutul viu te pedepsește încă naiva mea greșeală. plânge pentru că
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Dar, în timp ce se sălta în scări, Inuchiyo îi șopti ceva unui mesager care tocmai sosise cu un răspuns din tabăra lui Toshinaga. Apoi se așeză în șa, dar fără a părea gata să pornească. Dinspre poala muntelui se auzi o răbufnire zgomotoasă. Când Inuchiyo și toți ceilalți priviră într-acolo, văzură că un cal speriat din spatele formației își rupsese priponul și fugea, înnebunit, prin tabără. Pe timp de pace, n-ar fi fost o situație dificilă, dar, în acea conjunctură, confuzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
totul depindea de puterea propriului sentiment și nu de puterea voinței celuilalt. După nici zece ani, Avet, prima lui iubită și soție, murise. Rămăsese doar cu regretele și vinovăția. Mereu reconstituia alte și alte vini. Priviri, gesturi, îmbufnări, cuvinte, pretenții, răbufniri pe care nu se pricepuse să le evite, care se adunaseră. Mereu înțelegea greșit melancoliile, retragerile, dorința ei de singurătate, rugămințile, lacrimile. De fapt, el îi acaparase toată ființa, sufletul, gândurile, până și aerul. Biata Avet! ― Votre Altesse sérénissime, maestrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și își rumega dezamăgirea. În loc de pace, aveau parte tot de război. Se simțea obosit. Nu era puțin lucru să păstrezi echilibrul între cele două delegații. Mai ales acum, după ce Kutuzov trecuse Dunărea. Făcuse eforturi considerabile ca să împiedice certurile, ca să aplaneze răbufnirile unora sau altora din cele două tabere. Și numai starea proastă a drumurilor descurajase delegația turcă să pornească spre Istanbul. Ultimii ani fuseseră deosebit de grei pentru cele două principate. Oamenii ajunseseră la disperare. Doreau încetarea războiului. Discutase de nenumărate ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cel mai adesea în bătaie de joc, dar care uneori te prinde. E cea mai ieftină distracție să afli din gura lor pe ce lume trăiești, ce se mai întâmplă pe valea asta a Vitanului - o intrigăraie vastă, punctată de răbufniri pasionale, de care te freci de când te știi, ai tot nu ți-e de ajuns... Uneori se descoperea și el curios și plăcându-i la nebunie, mai ceva decât Cristinelei, Elenuței ori lui madam Belciu, povestea asta nesfârșită, hrănindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
toată eternitatea, schimbându-le ori de câte ori putrezesc din cauza ploii, le sfâșie vântul sau le mănâncă soarele culorile. Erau extrem de puțini cei care aveau curajul să pună degetul pe rană așa, În mod public, iar un biet om a trebuit să plătească răbufnirea antipatriotică cu o bătaie care nu i-a pus capăt vieții pe loc numai pentru că moartea Încetase să mai opereze În această țară de la Începutul anului. Nu totul e sărbătoare, Însă, alături de unii care râd, vor exista Întotdeauna alții care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
acord cu mine. Trag cu ochiul la biroul lui Finn. Pe Barney nu-l pot vedea pentru că, în calitatea lui de șef, își permite să stea retras undeva în spate, după un perete despărțitor, pentru a se afla departe de răbufnirile neașteptate ale designerilor. Însă mutra lui Finn spune totul. Cât mai jos, comentez eu. —Săracul Finn trebuia să fi fost o brunetă, spune Stewart. Asemenea momente de deprimare nu pot fi provocate decât de una neagră peste tot. Stewart nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
frumosul, ai? continuă șeful cu un zâmbet acru. Bun!... Aide, vino-ncoace tu, ăla, cum te cheamă? ― Pe mine, don' plutonier?... Orbișor Leonte! zise omul intrând în cancelarie cu Boiangiu. Câteva minute se auziră dinăuntru numai plescăituri de palme și răbufniri de ghionturi, întretăiate de gâfâielile șefului: "Spune, mă!... Nu vrei să spui?" și de vaietele omului din ce în ce mai prelungite: Nu mai da, don' plutonier!... Iartă-mă, don' plutonier!... Nu știu! Nu-s eu, don' plutonier!" Țăranii rămași în antreu se uitau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mâna dumitale mi-e viața, dar dacă n-am furat, cum să zic c-am furat, don' plutonier? Cu o lovitură scurtă în falcă îi curmă vorba și, trăgîndu-l de umăr în odaie, închise ușa. Și iar începură plescăiturile și răbufnirile, gâfâielile și vaietele... Ancheta ținu vreo două ceasuri. Între timp sosiră și cei cincisprezece din Vaideei, escortați de doi jandarmi, tocmai bine, căci amăranii erau pe isprăvite și ședeau în arest, ștergîndu-și sângele și mîngîindu-și fălcile. Plutonierul însă obosise rău
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
exista o singură ea). Apoi își reluă unul dintre obișnuitele, exasperantele discursuri emoționale, în care-și exprima suferința și nostalgia la un mod impersonal, încît le puteai crede foarte bine niște declarații de dragoste ușor voalate, deși nu erau decât răbufnirea cenzurată a nefericirii ei. Îmi spunea că se simte mai singură ca oricând, că mă regretă, proiecta asupra mea, ca într-o beție, fantasmele ei pasionale, care altfel ar fi înăbușit-o. Precipitat, printre lacrimi, îmi spunea că ține la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
schiase în Munții Stâncoși, la Aspen; plăcerea vie a reîntoarcerii din zăpadă în cabana de lemn, caldă, cu schiurile înghețate și bocancii uzi. Hattie nu se simțise niciodată fericită la Denver, dar această amintire răscolitoare îi revenise în minte împreună cu răbufnirea unui sentiment de „departe-de-casă“, de cămin pierdut, de copilărie pierdută. — Haide să ne întoarcem. O să aprindem un foc bun în bucătărie, așa cum ai spus tu. Nu fi supărată pe mine, Pearlie. Când Tom, acum complet îmbrăcat, se apropie de Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ieși din apă și începu să-și frece cu degetele părul lung, ud, înfoindu-l. Se îmbrăcă și se apropie din nou de mulțimea privitorilor, croindu-și drum spre baricade. Aici, întinzându-și brațul, putu simți pe piele, la fiecare răbufnire de vânt, picături mari cât niște bănuți înroșiți în foc.PRIVATE Tom nu mai putea suporta atâta neliniște și amărăciune. Cu o seară înainte îl așteptase pe Emma la locuința lui Greg, dar prietenul lui nu venise. Tom se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lase întâi într-un genunchi și apoi să se ridice în poziție verticală. Mormăi: — Trebuie să mă duc. Trebuie! Se târî, anchilozat, până în hol, urmat de Hattie și, pe urmă, după ce bâjbâi în întuneric după cheie și clanță, deschise ușa. Răbufnirea de lumină rece, strălucitoare, a dimineții îl orbi o clipă. În ușă stătea Tom McCaffrey. Se uită la ei cu ochi năuci, sălbatici, istoviți. Părul îi era încâlcit, cămașa descheiată, picioarele desculțe. Rosti cu voce joasă, limpede: — Am venit după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aminteam și femeia aceea, o știam de fapt foarte bine! Când, rămas cu gura căscată, m-am uitat peste umăr, vederea femeii care se-ndepăr tase, dar a cărei dâră de parfum încă ajungea până la mine, mi-a provocat o nouă răbufnire, o nouă sfâșiere. Cred, de fapt, că această senzație fără nume seamănă cel mai bine cu suferința intensă a unei iubiri neîm păr tășite sau pierdute. Cu greu m-am urnit mai departe spre liceu. Mi se făcuse frică: aveam
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fie înlocuită de hățișuri de rețele încâlcite. Dar, fără îndoială, exista o corelație între Capgras și paranoia. În cazul ăsta, faptul că rezultatele lui Mark indicau ușoare tendințe paranoide nu era o surpriză. Dar care anume erau ororile pe care răbufnirile de manie a persecuției și clovnerie le țineau la distanță, asta n-avea cum să reiasă din testele lui Weber. Mark se minuna de jargonul profesional al lui Weber. —Frate! Dac-aș vorbi ca tine, mi-ar pica zilnic ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îl ura pe domnul Thurman din toată inima și amenința adesea că o să-l gazeze, când Mark o să adoarmă. Capgrasul o schimba și pe ea. Lupta să nu se obișnuiască. Un timp continuase să vadă: râsul lui, nefiresc de mecanic. Răbufnirile lui de tristețe, simple constatări. Chiar și furia lui, un ritual colorat, nimic mai mult. Izbucnise într-o declarație de dragoste pentru Barbara, demnă de un copil de șapte ani, din nimic. Se ducea la pescuit cu amicii lui, imita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]