3,432 matches
-
Ca scaiul, pretutindeni. Atitudinea de gheață a fetei îl făcu, totuși, să nu se apropie prea mult. Se așteptase ca ea să fie măgulită de interesul pe care i-l arăta și să-i cadă la picioare, așa cum fusese obișnuit. Răceala gâzei blonde cu păr cârlionțat îl făcu pe el, mai degrabă, să cadă în postura de cățeluș credincios, care da din coadă mereu în urma ei. Postura aceasta nouă, în care nu crezuse că va ajunge vreodată, îl întărâta. Mândria ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe bărbatul acesta extraordinar, care-i oferise mai mult decât putea spera o femeie. Ce-o mai aștepta, oare? S-au îndreptat amândouă spre gară, lăsându-l pe Ștefan în fața tribunalului incapabil să se miște. Familia a primit-o cu răceală, într-o tăcere plină de reproșuri și dezaprobare. Mătușa Vanda nu putea pricepe cum, în timp ce altele ar fi dat orice să se mărite, răsfățata blondă renunța la un soț dotat cu toate calitățile. Altădată conciliantă sau nepăsătoare la acțiunile celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mormăi Ovidiu Apoi a privit-o, poate mai atent ca niciodată și a plecat scurt capul în semn de aprobare, deși își împinsese buza de jos în față, a nemulțumire. Cum vrei, i-a mai spus, încercând să-și ascundă răceala din voce, dacă e așa de important pentru tine eu nu mă pot împotrivi. Pe urmă și-a luat din cuier trenciul și privirii ei mirate i-a răspuns. Am să te conduc până la gară. N-ai observat? Plouă. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fluturând, gata să se desprindă din butoniere. Ah, dumneavoastră, murmură Carmina și se lăsă trasă sub streașina unui magazin. El o privi și coama lui șatenă, încâlcită îi înmuie și bruma de rezistență resimțită. Avea nasul vinețiu, porii contractați de răceală. Sunt ca o frunză în vânt, îi spuse după un timp lui Alexe, aproape plângând. El nu-i sesiză încordarea, miezul de dramă trăit de femeie și calm, imperturbabil, îi replică zâmbind cu ironie: Dar, întâmplător, bate un vânt prielnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tăblia mesei și se duse iar în bucătărie. Adrian înceta să mai pretindă că de fapt citește. Peste câteva clipe din bucătărie apăru Șam. — Adrian! Te-ai sculat! zise el, căznindu-se întrucâtva să pară jovial. Adrian îl privi cu răceală. — Ce cauți aici? — Am sosit azi-dimineață de la L.A. Am trecut doar așa, să văd dacă-mi pot lua vasul de ceramică. Traversa cameră până lângă măsuța pe care era expus vasul și-l ridică. — Credeam c-o să fii plecat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
sec ca Într-o afacere, o chestiune pur tehnică. Iolanda Îl ascultă și răspunse fără ezitare: Se rezolvă, după care Îl Întrebă cum a dormit, când s-a trezit, și multe alte lucruri, dezinvoltă, relaxată, făcându-se că nu observă răceala din răspunsurile lui Încruntate, monosilabice, filtrate printr-o perdea albăstrie de fum. Cu toate luminile aprinse, atelierul ei părea o farfurie zburătoare care se pregătea de aterizare În Piața Carolina unde un vânzător de casete pirat asculta a zecea oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
le asumase Petru. Un Maglavit, un Lourdes sau o Madonă neagră de la Chestokova ne-ar fi de folos În acest caz. Să accepți o Înfrângere ca pe o victorie pe dos nu era genul ei. Notabil era doar faptul că răceala, dacă nu chiar ostilitatea ei față de Petru trecea pe nesimțite În compasiune: un sentiment cu evoluție imprevizibilă asemenea unui mutant viral, rebel la tratamente clasice. 3. Doar primele secunde din noul an sunt cu adevărat noi, observă doamna Emilia Lapedatu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să impresioneze, o pipă olandeză pentru care avea un stoc de Clan dinainte de '89. Rezerva trebuia să Îi ajungă până la sfârșitul vieții. Brândușă coborî geamul portierei și făcu vânt În zăpadă pachetului de Dunhill, roșu cardinal. Zăpada Îl primi cu răceală. Noaptea asta fusese lungă chiar și pentru ea. 39. Parcă am fi În piață, vinerea, după o zi de târg, zise Iolanda privind În jur cu deznădejde. Casa aceasta nu va mai arăta niciodată ca Înainte. Viena a rămas tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de vedere mental ca să ia această decizie? Nu sunt sigur ce credeam că ar fi trebuit să facă Randle, dar atitudinea ei mi se părea distantă și greșită. Întreaga poveste îmi părea... nu, nu sinistră, ci mai degrabă de o răceală academică. Sau poate că-mi doream doar ca lucrurile să stea altfel și să am pe cineva care să-mi poarte de grijă cât timp încercam să mă împac cu situația. Pentru moment, cel puțin, eram pe cont propriu. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fundal al zilei care mai are până să înceapă. Din când în când se aude foșnetul vântului printre frunze și clipocitul unui val mai mare, care se lovește de barca ta, dar nimic altceva. Întinzi mâna peste margine și simți răceala apei, legănarea neîntreruptă a lacului, apa urcând și coborând ritmic pe degete tale. Îți retragi brațul; savurezi amorțeala pe care răceala apei ți-a lăsat-o în degete. Întinzând mâna, închizi ochii și pipăi mecanismele infinitezimale ale gravitației și rezistenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
unui val mai mare, care se lovește de barca ta, dar nimic altceva. Întinzi mâna peste margine și simți răceala apei, legănarea neîntreruptă a lacului, apa urcând și coborând ritmic pe degete tale. Îți retragi brațul; savurezi amorțeala pe care răceala apei ți-a lăsat-o în degete. Întinzând mâna, închizi ochii și pipăi mecanismele infinitezimale ale gravitației și rezistenței pe când lichidul își găsește făgașe pe pielea ta, se acumulează în picături de-o greutate precisă, apoi cade, fiecare strop dispărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ea. Am încuviințat încet din cap - Știu - dar n-am reușit să-mi conving și ochii să aprobe. Preț de o clipă, ca umbra unui nor alunecând în goană peste pământ, căldura de pe fața lui Scout dispăru, se transformă în răceală, nu o răceală nemiloasă, ci una care aducea mai degrabă cu vaga tristețe a litoralului iarna. — Așa-i. Sări în picioare, punând capăt momentului. — Mergem în Manchester și mergem sub pământ. Trebuie să împachetăm toate astea și să fim pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
încet din cap - Știu - dar n-am reușit să-mi conving și ochii să aprobe. Preț de o clipă, ca umbra unui nor alunecând în goană peste pământ, căldura de pe fața lui Scout dispăru, se transformă în răceală, nu o răceală nemiloasă, ci una care aducea mai degrabă cu vaga tristețe a litoralului iarna. — Așa-i. Sări în picioare, punând capăt momentului. — Mergem în Manchester și mergem sub pământ. Trebuie să împachetăm toate astea și să fim pe drum într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mă puteau feri ce cel care eram, de ceea ce lucrurile erau. Durerosul adevăr era că tot acel moment de repaus era un accident. — Continuă, spuse Scout, și mi s-a părut că surprind ceva asemănător la ea, din nou acea răceală, umbra de peste câmpie. — Știu, am zis, nu făceam decât să mă distrez prefăcându-mă că sunt o persoană normală. Încuviință încet, ferindu-și privirea și uitându-se la vâlvătaie și la umbre. Nu mai aveam de ales. — Bine, atunci. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
bocancilor cum saltă în aer. Am stat împreună așa, sub o cupolă făcută din cărți de telefon. — Pot să te întreb ceva? — Sigur. — Ce crezi c-o să se întâmple de fapt cu noi? Mă privi în ochi și am văzut răceala dinlăuntrul ei; plaja pustie, măturată de vânt, peretele dinspre mare bătut în scânduri, zăpada căzând în adâncul unei păduri de copaci goi și negri. Își retrase brațul de pe umerii mei și se aplecă din nou să contemple tavanul. — Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Am desenat traseul pe hartă ca să-l vadă și Scout... Cred că ne aflăm în „a“. — Foarte bine, zâmbi ea. Vezi? Știam eu că poți. Un acces de plâns și jumătate de oră de tăcere fuseseră suficiente să-i înlăture răceala din priviri. Cu excepția unei ușoare neliniști, care putea fi foarte bine doar o impresie a mea, Scout își revenise complet. Pe deasupra, Ian era înapoi în cușca lui, morocănos ca și înainte, iar eu tocmai trecusem examenul de aptitudini la cititul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
altă parte, întorcându-se spre masa cu lumânări. — N-ar fi trebuit să-ți spun ce ți-am spus despre Scout. Orice ar fi între voi trebuie să rămână între voi. Nu era treaba mea să spun lucrurile alea. O răceală curgându-mi pe sub piele, ca și când cineva mi-ar fi turnat apă în sânge. — Dar ai avut dreptate. Se folosea de mine. — Știu, spuse Fidorous. Dar e-o fată care a străbătut un drum lung de unde a pornit și de la cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
șiroindu-i din haine. După un moment, m-am rostogolit pe spate și m-am trezit iutându-mă direct la Scout. Lumea deveni atunci limpede și clară - plămânii mei absorbind aerul și umflându-mi-se sub coaste, apa picurând și curgând, răceala și căldura bălții de apă de mare de sub mine, cerul senin și luminos. Părul lui Scout căzându-i de-o parte și alta a feței, astfel că vârfurile șuvițelor i se întâlneau deasupra bărbiei, chipul ei palid, ascuns în spatele acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în bucățica mea de ocean. Eram singur singurel în toată albeața aia. M-am lăsat din nou pe scânduri. Am simțit ceva, o vagă vibrație ca o firavă zvâcnire musculară în spatele coapsei. Sunt rănit, mi-am spus, sunt spintecat și răceala amorțește durerea. Am dus o mână jos și-n spate ca să pipăi și-am găsit vederea în buzunarul din spate al pantalonilor scurți. Am atins-o din nou și, da, părea că micuțul dreptunghi de carton zumzăia. Am scos-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
liderul sovietic vor avea efecte care, la un moment dat, nu vor putea fi controlate, din punctul de vedere al intereselor statului comunist sovietic. Pe planul relațiilor bilaterale româno-sovietice, s-a confruntat, în permanență, cu o anumită reticență și chiar răceală din partea oficialităților sovietice. Cauzele unei asemenea atitudini au fost multiple și reproșurile nu le pot fi atribuite, în totalitate, numai lor. Evenimentele din perioada revoluției române au fost urmărite cu interes, atât de oficialități, cât și de opinia publică din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Înregistrez vechiturile pe care ar cam trebui să le vînd/dărui cuiva: godinul în email verde n-o să-mi mai folosească. Fă focul de două ori pe zi, Dințișor", mi-a spus Iordan, după moartea mamei. Era îngrijorat de-o răceală urîtă. Tușeam. Nu mai scăpăm de tuse și de frig. Așa am făcut. Am aprins focul de două ori pe zi în godinul șamotat, să-mi țină de cald. Nu-mi ținea, oricîte brațe de lemne aș fi înghesuit acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lungă, și am început s-o caut din nou. Ne-am întâlnit la intrare și ne-am continuat vizitele obișnuite; nu i-am mai ținut mâna și nici nu i-am mai atins genunchii când ascultam poveștile creaturilor fabuloase. Desigur, răceala ei a fost pe măsură și, din acel moment, întâlnirile noastre au devenit insuportabile și chinuitoare. Totuși, într-una din zile ne-am apropiat mai mult, ne-am ținut mâinile la despărțire, era deja întuneric, prietena noastră comună plecase deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
frigiditatea ca o deficiență pur psihică, produsă de acea detașare a eului de el însuși, sau mai exact de scindarea lui. Când anima și animus nu se pot unifica în timpul actului erotic, trupul îmbracă un înveliș de pasivitate, absență și răceala, ce se așterne pe măsură ce dorința crește. Și ea era pasivă nu pentru că n-ar fi vrut sau nu i-ar fi făcut plăcere, ci pentru că era ocupată să împartă bucuria ei cu "el", s-o comenteze împreună, s-o întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
negru, după ce restul pasagerilor se vor fi culcat și barca era pusă din nou în mișcare. Așa dintr-o dată a încetat, invocând tot felul de motive. De altfel, nici nu a fost nevoie de motive, căci prietenul ei, resimțindu-i răceala și detașarea, a abandonat cu ușurință ideea, fără să mai insiste. A lăsat-o în apele ei. El era foarte discret, neposesiv, relaxat, aparent indiferent și ea se gândea cât de diferiți sunt și că numai tinerețea și elanul erotic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
poate și din cauza căldurii pe care o degaja în combinație cu duna sau pentru că Hypnos îi venea în ajutor, înduioșat de dragostea bunicii. Afară, o lumină albă și difuză. Copilul meu încă doarme. Mă trezesc cu această senzație oribilă de răceală, de frig ce-mi paralizează spinarea, mă simt ca și cum port în cârcă un iceberg uriaș. E ceva prins de spatele meu, ceva inexplicabil. O spaimă neînțeleasă îmi cuprinde fiecare mădular. Nu mă pot mișca, îmi aud respirația greoaie pompând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]