2,886 matches
-
Să mănănc gănsac? Acuma, pe căldurile astea, așa-i? Carne-mi trebuie la reumatismele mele, fie pe capul dușmanilor! Abia îmi pot trage sufletul, și doar dacă, dimineața, mestec un covrig, acolo. În rest, o cană cu apă, și-aștept răcorile din toamnă. Află de la mine, așa să faci și dumneata dacă nu vrei să mori cu zile. Auzi! Auzi! Dacă-i așa de grozav gănsacul, de ce nu-l mănăncă dumnealui, cu nevastă și copii? Sigur, mănăncă tu, Marcule, carne grasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Dănilă... DĂNILĂ (încruntat): Cum ai zis? CODÂRLIC (temător): Mata, bade Dănilă... DĂNILĂ: Apoi așa! Zi! CODÂRLIC: ... cu șmecheriile... matele..., ai tulburat grozav toată drăcărimea din iaz. (își revine, ton provocator) Da' acuși am să te vâr și eu în toate răcorile morții! Hai să ne blăstămăm, și care din noi amândoi a fi mai meșter, să ieie bănetul, și gata. DĂNILĂ: Apoi, măi Codârlic, pune-ți-ar Sarsailă pielea la saramură, de câte ori ai spus că ba asta, ba cealaltă încercare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
din asta. Înainte nu plângeai, erai doar tristă. Nu-ți era mai bine înainte? VULPEA: Nu. Am dobândit ceva de neprețuit culoarea grâului. Să mergem lângă fântână. Acolo am să-ți dărui o taină. (merg spre fântână) Îți place? Simți răcoarea? MICUL PRINȚ: Ciudată fântână! Seamănă mai mult cu cele pe care le întâlnești la răscrucea drumurilor. (se uită în fântână) Mi-e sete. Tu nu vrei să bei? VULPEA: Ba da. (Micul Prinț pune scripetele în mișcare. Zgomot specific.) MICUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Buruianul a crescut mai mare decât porumbul și e gata, gata să sufoce bietele plante. Eu cred că n-ai minte, femeie! Mai bine du-te acasă și trage un pui de somn și apoi, când se mai lasă puțină răcoare, poți merge să-ți termini treaba. Fa, Antoneto! Ia mai lasă-mă tu cu sfaturile tale, eu am pornit să fac un lucru și nu mă Întorc din drum. Spunând acestea, fără a se uita spre consăteanca sa, Saveta, și-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
se cuibăreau În brațele ei. Să tot stai pe prispa de lut, care era proaspăt lipită cu un amestec de balegă de cal și pământ galben. Pe alocuri erau niște gropi făcute de aceste animale de companie, care căutau mereu răcoarea când soarele era prea arzător. Ano! Ești acasă? Vino și liniștește-ți câinii, că nu vreau să ajung pe la spital. Ana a ieșit În pragul casei, În urma ei gudurându-se un cățel de vreo două luni, alb, cu două pete
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Îmi spuneam În gând. Și până la urmă... ducă-se cu Domnu!, de ce trebuie să mă frământ eu atât de mult?! Cum dormisem foarte puțin În noaptea dinaintea plecării, oboseala Începuse să-și spună cuvântul. Am venit În cameră, unde era răcoare și bine și am tras un pui de somn. Trebuie neapărat să precizez că lăcașul este Înconjurat de o parte și de alta a aleii despărțitoare de o livadă destul de mare, ca și suprafață, unde sunt cultivați: meri pitici, peri
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vremea, spălată de ploi, decolorată de lumina australiană. Florile abia înmugurite, de un mov violet atunci când am sosit aici, s-au deschis tot mai mult, devenind de un mov apos. Alerg desculță în fiecare dimineață prin cartier, mă bucur de răcoarea dimineții, de gazonul aspru, de explozia multicoloră a trandafirilor japonezi și de lumina unică a Australiei. Văd lumina descompusă, muzicală, materială. Mă ridic din pat și mă uit cu luare-aminte la geacaranda mov, la ce a mai rămas din acel
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la buze, ea închide ochii și simte cum îi fuge pământul de sub picioare, se dezlipește cu greu și se îndreaptă spre liziera pădurii, copacii par siluete de oameni care se furișează unii în alții, calcă pe iarba umedă și simte răcoarea nopții până în rărunchi, se apropie de pădure cu pași moi, vrea să se uite în spate dar știe că nu trebuie să facă asta, nu ar fi în stare să plece de acolo, dar frica îi spune că trebuie să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
În negrul desăvârșit al propriei ființe. Fu devorat cu sălbăticie. Se spune doar că, atunci când Îi crăpă inima Între dinți, Câinele Negru se simți izbit de o mireasmă puternică de trandafiri, care se risipi ușor, parfumând cerul Înalt până departe. Răcoarea nopții Îl trezi În cele din urmă. Mirosea teribil a trandafiri și ameți Îmbătat de mireasmă. Supărat că se abandonase Într-atât somnului și sufocat peste măsură, Îngerul se ridică de pe turla bisericii și, Înălțându-se vijelios, căută iritat un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să-mi caut de drum (piciorul mă durea foarte tare), dar de undeva, de printre blocurile din apropiere, străbătură niște fluierături și niște țipete și râsete la un loc. Și - nu știu de ce - m-am Îngrijorat dintr-o dată. Se făcuse răcoare bine, se auzeau câini lătrând, iar la picioarele mele se găsea un om vulnerabil, un semen de-al meu, pe care nu-l puteam abandona acolo sub niciun chip. Am mai chibzuit un timp, apoi m-am aplecat cu mare
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
schimbă radical. Dacă până atunci certitudinea sfârșitului părea să nu îi afecteze, deodată moartea deveni ceva comun și foarte aproape. Moartea bătrânului nu le stârni compasiune sau milă, ci invidie, pentru norocul celui care în clipa asta putea profita de răcoarea subsolului și a morții. Secretara închise ochii și se închipui afară în ploaie simțind picăturile curgându-i pe umeri și pe spate, prelingându-i-se peste coapse până în pantofi. Bărbatul care o privise tot timpul acesta văzu două lacrimi curgându
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
lăsă în plata domnului și potrivindu-și arcușul pe vioară, începu a cânta. Nelo, tu, gagica mea lacrimă de foc și stea, gura ta a de muiere arșiță-i de foc și miere, trandafir șukară floare, mă topește-mi dă răcoare; ieși în poartă fata neichii să-ți sărut poala scurteichii... Neloooo, Nelooooo, fa!” Alex îl aplaudă: - Bravo Săndele, bravo, mai zii! - Așa pe uscat, șefu’!? - Uite, ține de la mine un pol, să ai și mâine ce bea. Săndel își îmbogăți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
o minune! N-am treabă, ca alții, cu cafeaua. Pot să beau o bărdacă întreagă, iar după aceea să dorm ca un prunc. Ca un prunc care sforăie, desigur. M-am dus pe balcon să savurez în liniște și în răcoarea revigorantă a zorilor cafeaua, acompaniat de alte două țigări. Mă uitam de sus, vizavi, în piață, la țăranii și precupeții care-și descărcau legumele, fructele sau alte genuri de produse din mașinile hârbuite. Începusem să-mi mai revin. Puține lucruri
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
bazin și că trebuia să mă mulțumesc cu ceea ce-mi oferea spațiul de câțiva metri cubi, oferit de cavitatea pe care mi propusesem parcă cu îndărătnicie, să o pregătesc la patru ace. Stând așa, în poziții incomode și cu răcoare la șale, și așteptând să plece cei doi, deodată aud deschizându-se ușa bucătăriei. Cei doi, ieșind din bucătărie, se îndreaptă cu pași haotici și sincopați spre șopron. Unul din ei chiar zăbovește îndelung pe capacul bazinului. Se aude în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
am spus Annei. Am luat aparatul În mână, cântărindu-l ușor În palmă, iar apoi l-am apropiat de obraz. Ciupea ca dracu’. Cu așa ceva de-abia puteai să te bărbierești, darămite să Întemeiezi o religie. Afară era, În sfârșit, răcoare. Lumina palidă a lunii, fină ca pulberea fluturilor, se depunea pe umbrelele Încă deschise ale teraselor și pe firele de Înaltă tensiune. Prin multe dintre acestea nu mai circula seva civilizației, astfel Încât astrul nu avea rival În ceea ce privește strălucirea. Al ei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu soarele. În fața micilor prăvălii, fructele Își ocupau locurile În micile tribune de lemn. Palmierii, cu coafurile lor afro, priveau neclintiți, de sus, spre lumea care Începuse să șiroiască printre fațadele multicolore. Se făcuse deja cald, dar În interiorul limuzinei era răcoare. Mașinile circulau Încet prin aglomerație, doar scuterele cu doi ocupanți se strecurau pe lângă noi, ca mesageri ai unor vești care nu sufereau amânare. Când ne-am oprit la un semafor, m-am aplecat și am sărutat-o pe Anna, rămânând
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
romanul Sonată pentru acordeon, după care a publicat celelalte romane, care i-au consolidat faima în zona prozei realității detestabile: Amantul colivăresei (1994, reeditat în 2006 la Editura Cartea Românească), Îngerul încălecat (1995), Istoria eroilor unui ținut de verdeață și răcoare (1997). Dacă nu mi-a scăpat ceva, Proorocii Ierusalimului e al cincilea roman. Cel mai recent, Radu Aldulescu a publicat un nou roman, Mirii nemuririi (Ed. Cartea Românească, 2006, spre finele anului). E o activitate impresionantă, o afirmare spectaculoasă, care
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
devenit abia după ce am terminat ultimele rezerve de hrană și apă. Ziua, temperaturile se ridicau la peste o sută de grade Farenheit. Degeaba ne ascundeam noi În carlingă, iar unii Își săpaseră gropi În nisip, sperînd că vor da de răcoare. La amiază, nisipul se Încingea atît de tare, Încît ardea ca jăratecul. Noaptea, În schimb, Înghețam de frig. Nu are nici un rost să explic ascultătorilor noștri În detaliu toate chinurile la care am fost supuși, timp de cinci zile. Scopul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pregătiți să intre în acțiune, au dispărut escortați de soldați și nu s-au mai întors. Bineînțeles că Piticul a-nceput să facă spume la gură cînd a dat ochii cu solia și a ordonat să fie băgați cu toții la răcoare și să li se înmoaie oasele. Informația asta a aflat-o Tîrnăcop chiar de la unul dintre soli cu care a dat din întîmplare nas în nas pe stradă imediat după fuga Geniului. Tocmai fuseseră eliberați cu toții din pivnița Comitetului Central
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe-aici m a legitimat pe mine într-o noapte Capra cu trei Iezi, și nu făceam altceva decît să mă plimb haihui pe străzi de necaz că mă părăsise iubita, îi dezvăluie. Era să mă bage o noapte la răcoare pentru o nimica toată. Astea-s parfum nenicule, îi răspunde Roja, povestioară comună, noi o să ne ocupăm de altceva, nu simți că s-a schimbat aerul? Articole de cosmetică, drogherii, o farmacie, citește literele multicolore răsucite în acolade, Crinul, Ghiocelul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
simțind un fior în piept la capătul altei depășiri riscante, atenție la șinele astea nenorocite de tramvai, zice, cînd plouă e ca pe patinoar, frînele nu mai țin deloc, iar direcția te fură, adaugă. Partea bună legată de statul la răcoare, reia Curistul, e că a avut timp berechet de toate alea. S-a dezvoltat intelectual, nu glumă. A citit tot ce i-a picat în mînă, s-a pus pe studiu împreună cu ceilalți care pățiseră la fel. Gîndiți-vă numai cît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dat pe ele 10 lei. La 66 de ani Ben pare mult mai În vârstă și trăiește doar pentru câteva amintiri dragi. Una dintre ele este sărutul pe care l-a dat fetei În seara crimei. Și acum mai simte răcoarea buzelor ei și ochii albaștri, mari și absenți. Altă amintire sunt niște cărți pe care a apucat să le citească În copilăria Îndepărtată. Acum, ochii Îi lăcrimează și distinge cu greu cuvântul scris. Cel mai puțin se gândește la crimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Acum nu mi-au mai rămas decât trei luni de achitat. Cam fără chef, am aruncat plicul În cutia poștală am Împins ușa În lături - și am intrat fix Într-un zid. Părea imposibil, dar căldura se accentuase. Era mai răcoare afară, decât Înăuntru. M-am dat la o parte din calea unei femei cu fața Îmbujorată și plină de furie, care Împingea un cărucior cu gemeni. La brutărie am cumpărat jumătate de litru de lapte și câteva sandvișuri, iar de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
femei, și imediat după ea urmează frizeria lui Kretschmer. Ieșind pe partea opusă a gării, am zărit imediat frunza stilizată de mentă, montată pe fațadă. Soarele tremura ca gălbenușul În vitrina prăvăliei, dar Înăuntru se dovedi a fi Întuneric și răcoare. Doi domni Își așteptau rândul, stând cu spatele la o oglindă mare, cu privirea odihnindu-se pe o altă oglindă din fața lor - care le Întoarse privirile goale Înmiit. Judecând după discuția dintre ei, bărbații erau colegi de facultate la universitatea din zonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
des, el le trimite coșulețe cu vitamine tuturor prietenelor sale, prin curier, cu un bilețel În care le spune că este „Îngrijorat“ pentru ele. Milton chiar le telefonează lui Lauren și celorlalte binefăcătoare ale sale, iar, dacă afară este mai răcoare decât de obicei, le avertizează: „Nu ieșiți afară. Este frig.“ Bineînțeles, ele sunt convinse că fără el ar muri de degerături sau de rahitism. Nu era o simplă coincidență că, a doua zi după ce Hunter a plecat În lunga lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]