2,217 matches
-
de turme de oi, iar clinchetul tălăngilor îți picură neîncetat auzul. Puternica mireasmă din oceanul verde al coniferelor înmiresmează aerul, iar discul de aur al soarelui își împrăștie razele peste cetina umbroasă. O lume întreagă cu munți înalți și ape răcoroase care curg prin văi adânci te înconjoară cu minunile ei, fiind frumuseții firii, mereu schimbătoare oglindă în care te vei vedea așa cum ești. De când acest pământ are un chip și un nume, ai senzația că participi la viața lor. O
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
COMPOZIȚII DESPRE PRIETENIE Prietena mea Am o prietenă de încredere cum și-ar dori fiecare copil. Am cunoscut-o anul trecut, în clasa cea luminoasă și încăpătoare. Cum am devenit prietene? Într-o zi deosebită de primăvară, pe când aerul era răcoros și înmiresmat, iar soarele blând de pe cerul de cristal încălzea pământul jilav, la școală s-a auzit clinchetul cristalin al soneriei. Eu, cum e firea mea mai neliniștită, am vrut să alerg, să fiu prima în curtea școlii și m-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mea e aici? Vreau s-o văd! E copilul meu! Singurul meu copil! Voi l-ați alungat! Voi și minerii voștri! Nu mai am nimic! Blestemaților! Sleit de puteri, se lăsă În genunchi și Își rezemă fruntea palidă de lemnul răcoros al ușii. Rămase acolo, dus pe gânduri, până când o voce bărbătească, binevoitoare, Îl invită să se ridice. Se supuse fără rezistență și se Îndreptă șovăitor spre ușă. Stați, dom' profesor, unde plecați? Vă Încasez imediat. Nu-i nevoie, Șușu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Rămase Întins pe jos căutându-și din ochi chipiul, ocolind prudent privirea lui Petru. Mângâia pardoseala la fel de bine Întreținută ca tenul Zorelei. Cam cât costă așa o chestie, domnu’ Petru? Întrebă el Într-un târziu, cu obrazul lipit de lemnul răcoros. Nu știu. Scump, În orice caz. Bănuiesc că scopul vizitei dumitale nu are nici o legătură cu parchetul. Nu, știți... Eu... Se ridică doar ajutat, respira greu. Se descheie la gât. Mai mult nu Îndrăznea. Nu vreau să vă rețin... Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ca pentru sine: trebuie să fie Semproniu. Da, el este, Îi răspunse În gând, În timp ce Își scotea din picioare bocancii grei și uzați care se potriveau prea puțin cu costumul de lână, chiar dacă uzat și el. Abia când simți iarba răcoroasă mângâindu-i tălpile, admise că În viața lui se petrecea un lucru cu totul deosebit. La fel simțea și Coriolan. Rezemat În coasă, doar În maieu și În izmene scurte, lac de sudoare, privea cu strângere de inimă, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
strângea mai mult decât dorea și, Îndepărtat, ecoul inimii sale. Contrasta vădit cu fețele lătărețe care pluteau pe străzile amorțite ale orașului ca niște mine pe apă. Murmură precum În copilărie pe când palma se Îndepărta de Întrerupător, alunecând pe zidul răcoros mirosind a humă: Ioachim... Rămase În ușa deschisă a băii: În vana orbitor de albă un bărbat tânăr Își spăla sexul. Nu se simți câtuși de puțin tentată să pipăie fantoma care Îi zâmbea confuz de sub duș și nici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Uneori, apusul e portocaliu, dar alteori, poate de cele mai multe ori, albastrul cerului devine din ce în ce mai prăfos și, la un moment dat, îți dai seama că nisipul și pietrele pe care calci sunt mai calde decât aerul pe care îl respiri. Brize răcoroase bătând dinspre mare. De obicei, între Amstel și cocteiluri, mergem să cinăm la una dintre tavernele înșiruite de-a lungul plajei. Tabăra noastră e la o distanță bună de orice club care s-ar putea afla pe insulă și doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
excepție, am găsit câteva grăunțe de polen, iar pe plantă chiar din abundență. Cum vântul suflase de mai multe zile dinspre arborele cu flori femeiești spre plantă cu flori bărbătești, polenul nu a putut fi adus de vânt. Vremea fusese răcoroasă și furtunoasă și de aceea nefavorabilă pentru albine, și totuși fiece floare femeiască pe care am examinat-o fusese efectiv polenizată de albinele care plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă cazul nostru imaginar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Nisip galben, rânduri de umbrele albe, mare cu apă albastră, limpede ca sticla și ceruri necuprinse, fără umbră de nor. Un vis din Fragmentul becului, poate primul pe care-l aveam de săptămâni întregi. Alergam prin apa mării la ceas răcoros de seară. Văzusem felinarele tavernelor de pe plajă trasând dungi colorate peste valurile prăfoase. Fusesem, fusesem - deja visul se destrăma, întinderile lui luminoase, de mătase deșirându-se în emoții nebuloase, nori mici și colorați de sentiment, dispersați de mișcarea minții mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dinăuntru fuseseră cu grijă, cu mare grijă, înfășurate într-o pânză albă, moale. M-am uitat la ele câteva secunde. Am dus cutia și-am așezat-o pe masă. Scoțând o sticlă de apă din rucsac, am luat o înghițitură răcoroasă, apoi m-am stropit pe ochi și față, ștergându-mă cu tricoul de pe mine. Mi-am trecut degetele prin păr și am tras scaunul sub mine. Bun. Bun, deci. Hai să vedem ce-i aici. Am ridicat primul obiect din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
peste barul taberei și peste taverna cu felinare colorate, peste șirurile de umbrele albe și pe deasupra apei de un albastru luminos care se transformă repede în albastru-închis, sobru când oceanul se adânci sub mine. Am simțit căldura soarelui, o briză răcoroasă ridicându-se dinspre valuri și apoi am plonjat, lovind apa cu un zgomot lichid și gonind în jos prin albastrul infinit către abisurile întunecate... Icnind, m-am ridicat în capul oaselor. Mi-aminteam. Mi-aminteam visul. Fiecare detaliu clar ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
începu să se răcească, dispăru sub punte. Mai trecu un timp și tot nici o urmă de butoi sau de rechin. Cerul se transformă din roșu-aprins în albastru-cenușiu, iar mișcarea oceanului se domoli într-un fel de legănare inconștientă. O briză răcoroasă suflă printre balustradele punții și-mi mângâie gâtul îndurerat cu degete tandre. Știam că ceva se schimbase în mine. În parte, mă oferisem să rămân pe punte, de veghe, ca să am timp să mă gândesc la ce ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de mine, îmi aruncă o privire ca și când ar fi fost ceva, ceva uimitor pe care nu reușea să pună mâna. — Știu, am spus, sărindu-i cumva în ajutor. Ne-am sărutat din nou. Când am deschis ochii, dimineața albastră și răcoroasă era deja încălzită de un soare nou, proaspăt, entuziast. Spatele și coastele mă dureau din cauză că dormisem pe punte și genunchii păreau să mi se fi înțepenit. O amorțeală caldă îmi cuprindea brațul drept, căci Scout dormea încovrigată pe umărul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
putut sări, să fi vrut, ca Păstrăvii lui Schubert. Tot din nuc îl urmăream cum pregătește noua bucată, pentru proximul concert. Cu notele în mînă, încruntat, mergînd de colo-colo. Un bărbat masiv, cu gît puternic, gros; cămașa albă, de in răcoros, fără guler, părea că se aprinde de atîta trudă. Ardea pe el. Eram o copilă prea slabă, cu umeri osoși, neîmpliniți. Timidă, nesigură, fără stil. Sprîncenele mi le pensam așa fel ca să fie mult depărtate de rădăcina nasului. Mălăiață, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
este înconjurată de o vegetație abundentă ce-l ecranează complet pe scăldător de restul lumii. Prin acest stufăriș întunecos, soarele și-a clădit un tunel luminos, prin care asistăm la un duș ritualic de cristale, apă și lumină. Dincolo de binecuvântarea răcoroasă a apei ce ți-o dă această oază într-un ținut arid și uscat ca cel al Goianei, vei beneficia aici poate de cel mai subtil spațiu energizant: fluide sau râuri de curenți îți străbat întregul trup, ce se opresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
timpul fanarioților, cu credința lor în această fățarnică frumoasă pasăre, ca aducătoare de noroc, de veghetoare a timpului și de alungătoare a spiritelor malefice. Simbol al poligamiei absolute, se pare că și cocoșul se auzea râzând în bătăile vântului. Palele răcoroase râdeau infantil, bruftuluite de vâjâielile bătrâne, furioase că nu dărâmă o țiglă, o cercevea sau vreun ochi de geam pentru a vedea ce se petrece dincolo de ziduri, vântoasele pălmuiau în joacă cocoșul de tablă, nepăsătoare la atenționarea brizelor umede ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din fața vreunei mașini sau a unui tren. Un copil levita câțiva metri pe deasupra unei mulțimi agitate. O bătrână zbură ca o minge chiar prin fața unui tramvai în curbă și până să își dea seama era în mijlocul bulevardul Cuza, sub umbra răcoroasă a unui castan. Mioara din prezent se auzi strigată: Babo, unde ești, să-ți dau pensia?! Fără să vadă poștărița, întinse mâna cu actul de identitate care dispăru. După o clipă primi banii și buletinul. Nici n-apucă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
căderii? -Umblă puțin, Olaf. Mă ridicai, făcui un pas și mă prăbușii. -Vezi, e lumea de după cădere. -Dar dumneata, Sigrid, reușești să umbli! -Vrei să te ajut să te ridici? -Nu, mă simt bine aici. Pardoseala bucătăriei era încântător de răcoroasă. Mă scufundai într-un soi de comă voluptoasă. Ultima senzație fu cea a rotirii pământului. p. 137 Pașii lui Sigrid îmi străpunseră somnul. Fermecat de ideea de a-i vedea gleznele, am deschis ochii și m-am pomenit nas în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
În răstimpuri, Victor spărgea câte două-trei alune culese din copăceii care mărgineau drumul pădurii, alimentându-și, duios, copilul cu aceste fructe crude, ce aveau coajă albă, miez maroniu și frunzulițe Încă verzi. Din alte locuri cunoscute, tatăl culegea „zdrele” curate, răcoroase și tremurânde, cu care Își Îndemna puiul spunându-i: Mânâncă, mânâncă! Sânt bune-bune! După aspect și consistență, copilul le-ar fi refuzat dar nuși putea supăra părintele, eroul său de zi cu zi. Oare simțea, așa cum numai sufletul pur de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Când n-ai de treabă, te duci și iei pe Marțolea și o paști bine, să dea lapte mai mult și mai bun, că pe baza lu’ Ciulinel ... Mai la deal un pic curgea un izvoraș cu apă bună și răcoroasă. Aneta i-a dat apă din pumni, apoi i-a prins doi fluturași bleu și la un moment dat i-a zis poruncitor: Stai așa și nu te mișca, deloc! Vezi borta ceia de lângă tufă? Nț! Uită-te după degetul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Fața îi radiază. Două buturele, vă rog, vin, fasole și varză. A doua zi a luat direcția Iași și jegul nu-l mai arde deloc. Ce miracole face medicina practicată de profesorii cei mari din UE !! Malpraxis? Era o zi răcoroasă de vară și Dinu Feraru simțea o deosebită plăcere cînd o boare dinspre vest îi intra pe sub cămașa descheiată. Distanța între el și satul Ghireni se mărea văzînd cu ochii și pădurea din nordul satului, înspre Crasnaleuca, se apropia parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ca niște adevărați creștini, și-și motivează aitudinea prin argumente ipotetice. Dacă te apropii de ăștia, te poți trezi cu un cuțit în burtă. Mai bine este să eviți buclucul. Te pot acuza că le-ai furat portofelul. Noaptea era răcoroasă și tînărul o strînge pe fată lîngă el. Îți este frig? Da, puțin. Dar mă frămîntă omul acela, nu cred că este beat. Pui pariu că este beat criță? Nu știu sigur. Dar dacă este înjunghiat de vreun bețiv? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
stoic, se îmbracă și iese propulsat de cîteva șuturi, date cu o forță dementă. Daniel a făcut duș, s-a dezinfectat cu spirt, motiv să sară ars într-un picior și să zbiere ca un apucat. Camionul torcea în dimineața răcoroasă și păcălitul român scuipa la fiecare sută de metri. Și-a trecut viața în revistă și constată năucitor de trist: Mereu singur, nu tu casă, nu tu nevastă, în camion cu toate tîrfele, Doamne, ce viață! Și cu... Oare care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ar fi dus în mormînt. Bătrîna devine visătoare și pare că s-a întîlnit cu doamna cumătră, cea cu coasa. Tresare și revine la realitate. Spune-mi, doamna Anica, cu ce ai asemăna trăirile acelea de demult? Într-un beci răcoros este un butoi cu vin. Plin, neînceput și foarte bun. Tu bați cepul: stînga, dreapta, în sus, în jos și deodată țîșnește licoarea... Un pahar, două... începi să plutești în euforie și n-ai vrea să te mai trezești. Moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un ghem de lumină deșirat printre frunze, în iarbă, pe alee. "Pășește, puiul mamei, pășește! Ți-am însemnat drumul cu cenușă dintr-o stea coaptă! Nu vei rătăci niciodată. Pășește! Pe unde a trecut Dumnezeu, calea este bătută. Drumul drept, răcoros, la o lungime de suflet merge înainte. Îl trimit în fiecare seară se te întâmpine când ieși de la școală, să te ocrotească, să te aibă în pavăza. Pășește pe urmele lui fără frică!" În pașii mamei mereu bate inima. Drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]