302 matches
-
de geamăt care dintr-o dată deveni gutural, trimițând niște vibrații care zguduiau parcă aerul din jur. Totul se termină cu un oftat și un horcăit adânc și greu. Parc-ar fi aici, zise nevasta lui Macomber. — Doamne, nu mai suport răgetele astea nenorocite. Sunt foarte impresionante. — Impresionante. Înspăimântătoare, asta sunt. Robert Wilson se apropie rânjind și ținând În mână Gibbs-ul său scurt și urât, cu țeava Îngrozitor de groasă. — Să mergem, zise el. Băiatul tău ți-a luat Springfield-ul și carabina mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe scaunul de piele, proptindu-și piciorul de marginea scaunului pe care stătea Compton. Compton porni motorul și se urcă-n avion. El le făcu cu mâna lui Helen și băieților, și, În timp ce zgomotul sacadat al motorului se transforma-n răgetul familiar, Începură să se Învârtă În cerc, Compie evitând gropile făcute de porci; avionul urui, săltând de-a lungul terenului dintre cele două focuri, și, după o ultimă smucitură, se Înălță, și el Îi privi pe toți cei rămași jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Stăteau În Întuneric. Poarta Înaltă care dădea În arenă era Închisă. Auziră un strigăt deasupra și apoi hohote de râs. Apoi se lăsă tăcerea. Lui Manuel Îi plăcea cum miroseau grajdurile de lângă patio de caballos. Miroseau bine În Întuneric. Alte răgete se auziră dinspre arenă și apoi Începuseră niște aplauze prelungite, care nu se mai opreau. — I-ai văzut vreodată pe tipii ăștia? Întrebă Zurito, ivindu-se mare deasupra lui Manuel, În Întuneric. — Nu. — Sunt destul de haioși, spuse Zurito, zâmbindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cert nu este un iubitor de cai. Veteranul Zurito a scos de la naftalină unele din trucurile sale mai vechi cu lancea, din care notabil a fost acel suerte...“ — Olé, olé! strigă un bărbat așezat lângă el. Strigătul se pierdu În răgetul mulțimii și criticul Îl simți ca o palmă peste ceafă. Criticul Își ridică privirea și-l văzu pe Zurito, chiar În fața sa, aplecându-se mult peste cal, cu sulița făcând unghiul ascuțit sub braț, ținută de el aproape de vârf; Zurito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
motociclist ungur, un tip Înalt pe care Îl știam, ieși din peșteră, Împături niște hîrtii și le Îndesă În portofelul de piele, se duse la motocicleta sa și, Împingînd-o, sparse rîndul catîrilor și brancardierilor, o Încălecă și dispăru cu un răget În spatele crestei, lăsÎnd În urmă o trîmbă de praf. Dedesubt, dincolo de cîmpul pe care mișunau ambulanțele, se vedea frunzișul Înverzit de pe malul rîului. Mai era o casă mare cu acoperișul din țiglă roșie și o moară făcută din bolovani; printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
panta aceea pe care nici un om n-ar fi putut-o urca fărĂ să fie Împușcat. Fuseserăm acolo, alături de cei care stăteau Întinși așteptînd tancurile care n-au mai venit. Așteptam, În timp ce obuzele năvĂleau țipînd ascuțit și explodau cu un răget. Metalul și bulgării de pămÎnt erau aruncate-n aer ca o fîntînĂ arteziană. Și, pe deasupra capetelor, era perdeaua de gloanțe, șoptind, pocnind Întruna. Știam ce simțeau cei care așteaptă. Ajunseseră cît de departe puteau s-ajungă. Și atunci cînd a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Ăsta, pe care-l iubeam pentru că era așa de bun, avea aripi pe spate. Și toții leii Își rîdeau de el pentru că avea aripi pe spate. — Uite și la Ăsta, cu aripi pe spate, așa ziceau și apoi izbucneau În răgete de rîs. — Și uite ce mănÎncă, mai spuneau, pentru că leul cel bun mînca doar paste și creveți, tocmai pentru că era atît de bun. Leii cei răi răgeau În hohote, după care mai mîncau un negustor hindus și soțiile lor Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
firele de iarbă, Îi spuse: Cine-oi mai fi și tu de te crezi atît de bun? De unde-ai mai apărut, leu mîncător de paste ce ești? Și, oricum, ce cauți aici? Îl mîrÎi și toți ceilalți lei izbucniră-n răgete care de data asta nu mai erau de rîs. — Tatăl meu locuiește Într-un oraș, sub turnul cu ceas, și de-acolo supraveghează o mie de porumbei care sînt, cu toții, supușii săi. CÎnd zboară, parcă auzi un rîu repede. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Bine. Du-te. Se tîrÎ ca un șarpe, prin iarbă, sub tirul 50-urilor, trase cuiul grenadei, după care dădu drumu’ manetei, ținu grenada din care ieșea un fum gri și o aruncă peste marginea autoblindatului. Explodă cu cu un răget asurzitor și dinăuntru se auziră fragmente izbindu-se de blindaj. — Ieșiți afară, le strigă Claude În germană. Un pistol-mitralieră nemțesc deschise focul printr-o crăpĂtură din dreapta. Red trase și nimeri crăpĂtura de două ori. Pistolul trase din nou. Era evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Matei Dulmanu bufni printre dinți cu ură înăbușită: ― Nu-l mai satură Dumnezeu de moșii, mînca-l-ar viermii să-l mănînce! Miron Iuga rămase pe loc ca un stâlp. Se uita după dânșii și nu mai auzea nici cârâitul găinilor, nici răgetul unei vaci care-și chema vițelul despărțit. Prin creieri îi alerga mereu același gînd: "Pămînt și iar pământ, atâta știu netrebnicii!" Când se întoarse, în portița dinspre conac, văzu pe Grigore cu Titu Herdelea. Hoinăriseră pe câmp ca să profite de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
viața oamenilor: "Copil fiind am trăit în mizeria unui sătuc din Calabria, având parte de jocurile și drăcoveniile obișnuite între cei mici. Dacă mă gândesc acum, îmi dau seama că era o viață fără perspective, ce se scurgea între un răget de măgar, ritualul recoltei dacă nu fusese secetă, și tăcerea nopților nesfârșite. Revenirea mea la Stilo ar putea fi de folos cuiva sau sărăcia a cotropit oamenii și lucrurile și totul acum este fără leac? N-am inimă să cred
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nr. 68 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentul de mai jos: Crivățul din meazănoapte vâjâie prin vijelie, Spulberând zăpada-n ceruri de pe deal, de pe câmpie. Valuri albe trec în zare, se așază-n lung troian, Ca nisipurile dese din pustiul african. Zberăt, răget, țipet, vaiet, mii de glasuri spăimântate Se ridică de prin codri, de pe dealuri, de prin sate. Și-n departe se aude un nechez răsunător... Noaptea cade, lupii urlă... Vai de cal și călător! (Vasile Alecsandri, Viscolul) 1. Notează ideea principală
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
el hotărăște să devină "medic". Intră într-o peșteră și începe să se roage. "Tribul meu este bolnav și vreau să-l fac sănătos etc." Se străduiește să adoarmă dar este mereu trezit de zgomote stranii: aude grohăituri, horcăieli, mugete, răgete de fel de fel de animale (urși, lei de munte, cerbi lopătari etc.). În cele din urmă adoarme și asistă, în somn, la o ședință de vindecare șamanică: "ei erau jos, la poalele muntelui. Îi auzeam vorbind și cântând. După
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
îți dă cumva prin cap să mergi pe jos, printre hoardele de valahi alergând isteric, printre țipete, papornițe și șuți, trebuie să te strecori practic pe stradă, deranjând mașinile blocate, care răcnesc spasmodic din claxoane, gălăgie insuportabilă accentuată, periodic, de răgetele contondente ale șoferilor care transmit simplu, fără complicații textuale inutile, mesaje limpezi către guvernanți. Aborigenii, indiferent dacă de sușă locală sau meteci, se transformă natural, cum spuneam, în cel mai scurt timp, în mutanți, odată transplantați în acest mediu radioactiv
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
lui Caramitru (cea din "bună seara, iubito!", măritată strategic cu un boss de la Media Pro), azi expirată, cu saboți de Harlem, cu un decolteu năvalnic din care ugerele siliconate stăteau să explodeze, care tocmai încheiase cea mai penibilă sesiune de răgete false auzite la televizor de la Marina Voica încoace. Nu reveni, te rog, că de-abia se liniștise un pic Andreea Marin!. 26 noiembrie 2009 Franța medievală credea în miracole, iar noi, ca bravi francofoni, nu ne-am depărtat, se pare
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mansardă din Oancea (unde eu nu m-aș muta nici gratis, după ce am văzut cum a fost construită!), la tradiționalele hârâieli ale camioanelor de marfă, urmate de vreo jumătate de oră de pocnete metalice asezonate cu înjurături, îndemnuri smucite și răgete ale unor primate care nu și-au interiorizat încă limbajul, pot spune, cu mâna pe inimă (și palmele pe urechi), că nimic din suferințele audive ale reparațiilor de vară nu mi-a fost străin. Bâzâielile infernale de rotopercutoare, pocnete de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în frunte cu regele lor Filipoi Enia pentru că eu am refuzat să merg, să-l respectăm și să-l (re)cunoaștem ca badi(frate mai mare). Am luat carele și am dus femeile de lîngă rîu(Istru) pentru a înceta răgetele(vaietele). Geții de pe Tisa din grupa(neamul) Gorin tare au pălit(tăiat) cu săbiile și i-au lăsat să-i ia putrezeala pe cîmp. Acești geți l-au încătușat pe Tibiso și au omis să-l dea marelui Filipoi cu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
românilor din Ardeal și Banat l-au alungat, răzbunîndu-se pe rudele lui din Mesia. Tăblița 32 ne amintește acele timpuri grele și pline de răutate și venin. ,,Conducătorul Bazorio împreună cu geții săi stăteau adunați și zăceau bolnavi și însetați. Cu răgete furioase, românii au făcut măcel și i-au fugărit pe toți. Oala pen-tru mîncare a fost murdărită chiar de conducătorul adevărat al balului. Cu strigăte puternice, murdari și țopăind de nerăbdare, geții au trecut înot și sau dus în ținutul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Ninsorile cad monotone, punctate de funebrele ciori și însoțite de țipete sinistre: Cîrduri-cîrduri, ciori de toamnă Pleacă... Desfrunzite crengi de arbori De sub vifor se apleacă... Cârduri, cârduri, ciori de toamnă Pleacă... Cum pe sufletul meu jalea... Boi și vaci, cu răget umple Valea... Ninge! Ninge!... Alb e satul!... Ninge! Boi și vaci, cu răget umple Valea... Ceața peste deal s-așterne, Ca un cântec de iubire Soarele în nori se stinge... Ninge! Ninge!... Alb e satul... Ninge! Sufletul poetului se umple
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ciori de toamnă Pleacă... Desfrunzite crengi de arbori De sub vifor se apleacă... Cârduri, cârduri, ciori de toamnă Pleacă... Cum pe sufletul meu jalea... Boi și vaci, cu răget umple Valea... Ninge! Ninge!... Alb e satul!... Ninge! Boi și vaci, cu răget umple Valea... Ceața peste deal s-așterne, Ca un cântec de iubire Soarele în nori se stinge... Ninge! Ninge!... Alb e satul... Ninge! Sufletul poetului se umple de plictis, orologiul măsoară satanic cu compasul insomnia, din cimitirele "cu mari și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
demența. Poetul zgâlțână nervos fereastra iubitei ca să-i arate cum plouă cu frunze, bolnavii isterizați răcnesc la ploaie, vitele rag, răcnesc și nebunii și înnebunesc oamenii normali, cetățenii delirează, vorbesc singuri pe drum și râd în neștire, cuprinși de un răget intern asemeni osândiților din cercul al treilea infernal care urlă în bătaia ploaiei. Ca supreme condensări ale teroarei de umid sunt de citat Lacustră, halucinație a unui diluviu ce izbește cu valuri de apă pe adormit: De-atîtea nopți aud plouând
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ca nisipurile dese din pustiul african. Viscolul frămîntă lumea!... Lupii suri ies după pradă, Alergînd, urlînd În urmă-i prin potopul de zăpadă. Turmele tremură; corbii zbor vîrtej, răpiți de vînt, Și răchițile se-ndoaie lovindu-se de pămînt. Zberăt, răget, țipet, vaiet, mii de glasuri spăimîntate, Se ridică de prin codri, de pe dealuri, de prin sate, Și-n departe se aude un nechez răsunător... Noaptea cade, lupii urlă... Vai de cal și călător!” sau: „Gerul aspru și sălbatic strînge-n brațe
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
forțele devoratoare: lupii ies după pradă, corbii zbor vîrtej, viscolul frămîntă lumea etc. O agresiune generală care naște, firesc, o spaimă și o agitație de apocalips: turmele tremură, arborii se Îndoaie, din codri, de pe dealuri, din cîmpii se ridică „zberet, răget, țipăt [... ] mii de glasuri spăimîntate”... Frigul, În manifestarea lui materială, este mai puțin fioros: lungi troiene, zale argintie, țurțuri lucitori, pod de gheață Între maluri, Întinderea pustie, fără urmă, fără drum, stele [...] Înghețate, cerul [... ] oțelit... Senzația mai profundă e de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
camp au apărut mușuroaie de cârtițe, iar furnicile au ieșit și șiau părăsit mușuroaiele; albinele aveau un zbor dezordonat; bancuri mari de pești s au aruncat pe malurile Mării Negre sau ale Dunării, animalele sălbatice se ascundeau în păduri și scoteau răgete, cu totul ieșite din comun. Manifestări neobișnuite s-au semnalat și la unii oameni: persoanele mai sensibile au avut o stare de sufocare, iar altora le-a crescut tensiunea arterială. Starea de oboseală și de nervozitate a sporit simțitor la
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
atmosferă ca de vis în fața miracolului: lumina se revarsă deodată în lume, pământul freamătă, o muzică suavă umple văzduhul. Abia născut, copilul este primit de zeitățile păzitoare ale celor Patru Regiuni. El face șapte pași spre nord și scoate un „răget” de leu, exclamând: „Sunt cel mai înalt din lume, sunt cel mai bun din lume, sunt cel mai bătrân din lume; aceasta este ultima mea naștere; nu voi mai avea o altă existență”. Mitul nașterii proclamă deci că încă de la
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]