349 matches
-
aglomerată, de murdară și de pestriță. Suntem la începutul verii. Australienii spun că apa este prea rece și este prea frig pe plajă, dar eu mă simt minunat. Acolo, la Bondai Beach, Silvia mi-a povestit despre ea până a răgușit. Venise aici imediat după revoluție, uneori mi se pare că a spus că venise înainte de 1989, dar ea nu este foarte coerentă, iar eu nu am curiozități și abilități de anchetatoare. O ascult cu atenție, dar în sinea mea știu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
casă, l-am amenințat cu cuțitul și am început să-l leg. După aia l-am întrebat: „Unde sunt banii? „I-am mai dat câte-o palmă, câte-un pumn. Eram sigur că sunt banii în casă dar ca să nu răgușesc. I-am dat câteva sfaturi altădată cum să facă. Să n-aducă banii-acasă, că mai pățește și altă dată. Mormăia, așa. Da din cap, mârâia. I-am cheltuit aiurea. Într-un an de zile s-au dus toți. Pe distracții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
gata de plecare, acum trag prelata și-o leagă de margini. - O să le urce ei sus, în blocul ăla repartizat, le dau de-o mastică, de-o țuică. Vin și eu mai târziu, femeie, mai am o treabă. Câinele a răgușit urlând, e zbârlit tot, acum scâncește doar și-i tremură pielea pe el. Scurmă cu labele din față în țărnă. Nu l-a recunoscut, și-a arătat colții. - Taci, prostule, terminăm acuș, acuș... uite niște carne... Hai, măi cărăbuș, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
metri mai încolo pe alee. — Nenorocitule, scrâșni Becker. Vocea logicii trebuie să-i fi spus lui Poliza că se comporta prostește, că Becker și cu mine eram capabili să-l prindem cu ușurință, dar această voce era probabil atât de răgușită de teamă, încât sunase la fel de neatrăgător precum trebuie să-i fi părut și noi înșine. Nu există o astfel de voce pentru Becker, răgușită sau altfel. Țipând la Poliza să se oprească, el se lansă într-un sprint susținut. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
trag eu răsuflarea. — N-am prea mult timp, spune Nathaniel. Trebuie să mă întorc la pub. Coboară mâna ușor pe spatele meu și îmi simt corpul atrasă ca un magnet de al lui. Nu-mi trebuie mult, spun, cu glasul răgușit de dorință. Când naiba am devenit atât de directă ? — Serios, chiar n-am mult timp. Se uită la ceas. Cam șase minute. — Șase minute sunt arhisuficiente, murmur cu o privire ademenitoare, iar Nathaniel zâmbește, de parcă aș glumi. — Serios, zic, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ar avea existență. Cipriano Algor nu se așeză pe banca de piatră, trecu mai departe, apoi, după ce trase unul după altul cele trei mari zăvoare de bronz instalate la înălțimi diferite, sus, la mijloc, jos, deschise ușa cuptorului, care scârțâi răgușit din balamale. După primele zile de cercetări senzoriale care mulțumiseră curiozitatea imediată a celui care tocmai ajunsese într-un loc nou, cuptorul încetase să-i mai atragă atenția câinelui Găsit. Era o construcție de piatră, veche și greoaie, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Ce‑o să‑i zic lui Suze? Ce‑o să‑i zic mamei? — Ce‑o să fac cu viața mea? — Băi! Ferea! strigă cineva din spatele și, spre groaza mea, văd că am ieșit de pe trotuar, drept în fața unui biciclist. — Scuze, zic cu glas răgușit în clipa în care biciclistul virează ocolindu‑mă și‑mi face semnul victoriei. O, Doamne, e complet ridicol. Trebuie să‑mi vin în fire. Acum pe bune, unde naiba mă aflu? Încetinesc pasul, uitându‑mă spre ușile clădirilor de birouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o asasină ordinară, pe amărâta aia. Să-l creadă, tocmai pe el, în stare să trăiască cu o croitoreasă... Și azi-dimineață năvălise să-i mai spună, ca pe o veste nemaipomenită, că îl va face tată! Urlase la ea până răgușise. Noroc că nu avusese pistolul la el, că cine știe ce s-ar mai fi întâmplat. Îl descărca în ea, mai mult ca sigur. Așa impertinență, oricât te-ar chinui amorul și setea neostoită de pițiroanca ei (și ce margaretă, înfoiată, nesătulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ser injectat. Mingiuțele de rugby cu lungimea de 15 milimicroni fiecare fiind înregistrate separat de computer. Lipoproteinele din fracțiunile β2, α1 și q2 transportau în cârcă, atât cât trebuia, colesterol și fosfolipide (și aici muzica avu întreruperi ca de gong răgușit de teatru). Imunoglobulinele nu mai creșteau la număr, ceea ce însemna că sângele plăpumăresei nu mai răspundea substanțelor active externe. Doctorul Talancă dispuse aplicarea metodei colorimetrice, determinându-se fotometric culoarea albastră a proteinelor injectate cu reactivul Weichselbaum: NaOH, 10% sodiu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Talancă dispuse aplicarea metodei colorimetrice, determinându-se fotometric culoarea albastră a proteinelor injectate cu reactivul Weichselbaum: NaOH, 10% sodiu și potasiu 45 grame, hidroxid de sodiu, 30 grame, iodura de potasiu, 15 grame, apă distilată, 100 mililitri. Linia melodică era răgușită. Rezultatul: protrombina reziduală în mari cantități pe care femeile de serviciu nu mai pridideau să o care cu roaba pe drum către crematoriu, neuitând să își ascundă câteva kilograme în săculețele de celuloid legate în jurul burților și-așa suprasaturate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să spun ceva, dar nu știam nimic. Doamne, eram gol pe dinăuntru, cei din sală râdeau discret, mascându-și cu palmele rictusul gurii, lăsau rușinați privirea în pământ, dar vedeam, departe, în fundul sălii, chipul încruntat al profesorilor. Începeam cu voce răgușită de emoție să însăilez ceva, chipurile se destindeau privindu-mă cu gravitate. Da! Începeam să vorbesc. Nu știu ce anume turuiam, în sală lumea mă asculta cu ochii fixați pe mine, cel care înșira teoreme despre foșnet, postulate, despre nopțile cu greieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a lua pulsul mizeriei la fața locului, nu prin ,,interpuși limbuți,, sau prin articole de ziar ,,sentențioase,,. Un timp mizeria se lipește de ei, le Înăbușă respirația, le dă fiori reci pe șira spinării, apoi o voce, de cele mai multe ori răgușită de tutun și de alcool Îi Înjură cu sete. Vocii i se alătură alte zeci de voci, sunt smulse pietre din glodul clisos și aruncate În urma funcționarilor și reporterului. Haita flămândă și viciată de mizerie supraviețuiește paradoxal, tocmai prin mizeria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fiecare, era Înfipt steagul Uniunii Europene, mic, dar tare zglobiu. M-a Încercat un sincer sentiment de patriotism. -Cine naiba ești? -N-am casă, și cineva din ghetou mi-a spus că aici ar fi un ,,apartament,, pe jumătate liber. Vocea răgușită de fumător, e neplăcută, dar e parte organică din Înfățișarea bărbatului. Bărbatul, În jur de cincizeci de ani, cu părul scurt, perie, are figură de pușcăriaș, din aceea pe care dacă-i visezi noaptea nu-ți mai vine să ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
scap de el. Eu știam de atunci - știam de la început - că fericire fără ea nu se putea. Am ajutat-o. Am rămas cu amintirea copilului ce nu a fost să se nască. Grasă a strigat la noi cu glas răgușit de ultragiu: - Acest copil v-a adus în Canada și voi îl ucideți! Fără el nu va chemăm, nu vă ajutăm... Copilul este cea mai mare binecuvântare a lui Dumnezeu. Nu va atrageți mânia Lui - nimic bun nu o să iasă
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
doar noi, cei care zi de zi coborâm disciplinați În adăposturi, zâmbind patrulelor? Noi singuri, orfanii, văduvele, părinții Îndoliați, damele de consumație, denunțătorii, profitorii de război, marii invalizi, ne descoperim capul plecat și Îl aclamăm cu glasurile noastre care nu răgușesc niciodată? * Ea nu dă drumul frazei care nu poate răzbi dincolo de buzele ei, strânse, de pe care rujul s-a șters la market tourist-ul unde ea a băut un espresso, iar Traian un decaf și s-a uitat după adolescente cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de ierburi, la care adăugau(vai, ce fericire pentru multe familii) un pumn de urluială, măturată din hambare sau din podurile caselor. Într o zi, căpitanul Alioșa se înfățișă la poarta lui Dumitru Hriscu: Pașli, gospodar! strigă el cu glasul răgușit de mahoarcă și de nenumăratele chefuri. Stai, oleacă, domnule, spuse printre dinți Dumitru, că n-oi fi avion. Davai copchii!țipă căpitanul întinzând o hârtie mototolită. Bre, lasă-mă barem s-o citesc, se rugă Dumitru, în timp ce încerca să-i
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Brava ție, dragul tatii! Brava! Ai făcut o treabă tare bună, de om priceput. Nici eu nu o făceam așa. Ai văzut tu că nevoia ți-o sărit în ajutor? - Care nevoie, tataie hăi, că am strigat-o până ce am răgușit, da’ nevoia asta a matale nici nu m-o auzit. Sau s-o făcut că nu mă aude... - Ei, află tu, măi băiete, că tot nevoia te-o ajutat. Numai că tu nu ai văzut-o pe dânsa. Da, da
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
gata să se supună gestului ei. Când ea deschise ușa doctorul simți mirosul acela dulce și grețos care face atât de neplăcută atmosfera din preajma leproșilor. O auzi vorbind și auzi și răspunsul lui Strickland, dar nu-i recunoscu glasul, era răgușit și nedeslușit. Dr. Coutras ridică din sprâncene. Simți că boala i-a atacat deja coardele vocale. Apoi Ata reveni afară: — Nu vrea să vă primească. Trebuie să plecați. Dr. Coutras insistă, dar ea nu-l lăsă să treacă. Doctorul dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că sânt o desfrînată! Din păcate nu erau decât figuri necunoscute. Ne-am așezat la o masă unul lângă celălalt. El a început, exuberant, o conversație simplistă, fără nivel, debitând lucruri nesărate. Glasul lui nu semăna cu al tău. Era răgușit, avea un timbru aspru, strident. Nu puteam să-l aud, îmi zgîrîia urechile. I-am spus: "Taci! Lasă-mă doar să te privesc". El râse vulgar, zgomotos: "Ei drăcie! N-o să stăm muți!" " Te rog mult!" Mă privi lung, nedumerit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în grădină, ce să vadă, calul vecinului a păscut în grădina stăpânului său. Și s-a supărat rău de tot cățelul, pentru că nestingherit calul păscuse atâta iarbă și acum dormea liniștit, fără să-i pese. După ce a lătrat până a răgușit și a privit calul care dormea fără să fie deranjat, a început sfada între ei: -Bine, măi Picioare Lungi, ce cauți aici? întrebă nervos pe cal. -Te rog, ghemotocule, să mă lași în pace să dorm, i-a răspuns calul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
din vechea capitală păreau întristați. De fiecare dată când drapelul cu cuvintele lui Sun Tzu și flamura cu cele treisprezece ideograme chinezești erau desfășurate și luate în luptă, vitejii soldați se întorseseră cu ele. În acele vremuri, ei și orășenii răgușiseră strigând, din toată inima, victoria împărtășită de toți. Asemenea evenimente avuseseră loc pe vremea lui Shingen și, acum, cu toții duceau dorul acelor zile. Și cu toate că steagul care purta cuvintele lui Sun Tzu era unul și același, oamenii simțeau că, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
neștiința. Se agăța de speranța că, într-un fel sau altul, își mai putea trage vărul înapoi de pe marginea prăpastiei. La auzul cuvintelor lui Mitsuharu, venele de pe tâmplele lui Mitsuhide se umflară și mai mult. Glasul îi devenit nefiresc de răgușit, când spuse: — Mitsuharu, nu știi că mă roade ceva de când am plecat din Azuchi? — Se vede cu ochiul liber. — Dacă așa e, atunci de ce mai avem nevoie de atâtea vorbe? Nu da sau un nu va fi de ajuns. — Stăpâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
demente, învingătorul o luă la fugă după camarazii săi din unitatea principală, dispăru din nou în miasma de fum și sânge și, atins de un glonț rătăcit, căzu mort înainte de a-și fi putut ajunge din urmă propria armată. Kyutaro răgușise de atâtea urlete: — N-are rost să-i fugăriți prea mult timp. Genza! Momoemon! Opriți trupele! Spuneți-le să se întoarcă! Câțiva dintre vasali se repeziră înainte și, cu mare dificultate, opriră soldații. — Înapoi! — Retragerea sub stindardul comandantului! Hori Kyutaro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lungul malului, fiecare om ținându-și orizontal coada lăncii. — Stați! — Opriți-vă! — A venit ordin din tabăra principală a seniorului nostru să nu prelungiți urmărirea! La aceste cuvinte ale oamenilor de pe mal, urmăritorii se opriră. Ii se apropie în galop, răgușit aproape de tot, zbierând la oameni în timp ce alerga în susul și-n josul malului: — Stăpânul nostru a spus că aceia care devin atât de mândri de victorie, încât se lasă duși de val și fug după dușman vor apărea în fața curții marțiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nopții, armonia aceasta involuntară se tulbură. Carol, care se obișnuise să doarmă cu picioarele ușor desfăcute și întoarsă pe trei sferturi pe o parte, simți o mână stângace alunecându-i ușor în sus, spre chestie. Vocea leșinată a lui Dan, răgușită de dorință, îi șoptea în ureche: — Aș putea să urc la bord? 6 Cum devine cineva ceea ce este Carol înțepeni. Nu, n-a fost chiar așa, am ales puțin anapoda cuvintele, ar fi mai bine să spun „îngheță“. Da, devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]