327 matches
-
cu care fac meditații. În fine. Recunosc și niște furtișaguri nevinovate. Intru des în Parcul Pionierilor și-l cutreier după-masa târziu, când se golește de lume. Cu ochi de șoim sau chiar de vultur dibui și cea mai mică surcea, rămurelele sau crengile uscate căzute pe jos, pe sub frunze și prin boschete. La început, trec drumul și car acasă două-trei vreascuri, ca o rândunică hărnicuță. Apoi acționez mai tehnic. Adun preț de două-trei zile toată crengăraia în spatele unui tufiș din stânga intrării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
în mână, încercând să-și amintească ce nume are, apoi întinse lateral ambele brațe pe stinghia băncii și lăsă capul pe spate. Se minună de bogăția verde și de armonia tulburătoare în care crescuseră zeci și sute de ramuri și rămurele. Începu să numere frunzele mari și lucioase de pe crenguțele ce crescuseră ca un evantai din extremitatea unei crengi. Cinci... zece... douăzeci... „Hm! La cât am ajuns? Mai erau puține... O iau de la început”. Cinci... șapte... zece... Ochii i se închiseră
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
lacrimii suspin, privind la frunza lor cuprinsă-n vânt. Un arc de lună se arată, e prins într-un alai de stele jos, creanga magică de cedru. În zborul meu, ca un condor netulburat întind un braț și smulg o rămurea de cedru... atunci un cedru mut se tânguie șoptind la lut. La poala-i lacrimi verzi, smarald, coroana-i îndreptată-n sus privește la condor șoptind... Tu înger neștiut! Sensibilă vioară Suavă aduni și dăruiești imagini sensibilă vioară te risipești
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pe la noi! Toamna în codru Luna-i sus și luminează Codrul verde și frumos, Într-o aură-l îmbracă Cu polei prea luminos. Codru-i mândru și e falnic, Verde plin de păsărele Care stau și îi veghează Somnul dintre rămurele. Dar deodată-o ceață rece Acoperă-n miez de noapte Luna plină, și se lasă Repede, ca o năpastă Peste codru-acoperindu-l. Codrul se trezește-n grabă Și un gând îl întristează: Nu cumva regina Toamnă Vrea să vină-n grabămare
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
prin pădure, Multe animale vin, La apă și după mure. Căprioare, dar și cerbi, Se adapă de aici, Vin singure, câteodată, Dar, vin și cu puii mici. Vulpea vine din poiată, Încet, că este șireată, Să pândească păsărele, Din desele rămurele. Zboară sturzul pe crenguțe, Să mai caute grăunțe, Să mănânce a lui pui, Ca să fie toți sătui. Uliul de sus privește, Cu privirea ageră, Ca să prindă rozătoare, Să aibă un festin mare. Veverița prin copaci, Caută ghinde mai multe, Că
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
1910, semnat dreapta jos. Lucrarea a fost pictată la Paris, dacă luăm În considerare datarea scrisorii lui Ziffer către prietenul său Boromisza Tibor, redactată la Paris În ziua de 25 XII 1910. Argumentele acestei presupuneri ar fi și cele câteva rămurele de brad precum și câteva tușe de culoare mai violente din primul plan, care ar sugera lumânările de pe bradul de Crăciun. Aceste câteva elemente conjuncturale cât și datarea și semnătura lizibilă a lui Ziffer, care apare atât În scrisoare, cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
conturul unei frunze albe ca laptele care era incrustată pe capac. - Asta vine de la o creatură a mării care trăiește departe în nord, a zis Benia, arătând în altă parte a lucrăturii. I-am văzut mâinile. Avea degetele subțiri ca rămurelele unui pom tânăr și erau mai lungi decât palmele masive, iar brațele îi erau împodobite cu munți și văi de mușchi, din cauza muncii grele. M-a surprins uitându-mă și și-a tras mâinile, de parcă s-ar fi rușinat. - Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
picior. Parcă regretând, străinul își introduse degetul mare și degetul arătător sub viermele însiropat al limbii și fluieră prelung, șerpește, de trei ori. Deodată, din hățișul de măselariță, boz, dud și mur sălbatec de pe marginea dreaptă a autostrăzii năvăliră, îndoind rămurele în fuga lor, cele patru bagaje. Precum orice bagaj, pentru cunoscători, își vădeau și ele un sex. Iar acestea erau de genul masculin. Cei patru tropăiau transpirați și se apropiară cu danturile lor rânjite. Erau crăcănați și zburliți. Deșuchiați și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acord să-l însoțească? Sau boala doamnei O’Toole va fi oare factorul decisiv? Alergă, gâfâind, spre vâlceaua de lângă fântână. ȘAISPREZECE Până la urmă fântâna l-a ajutat pe Virgil Jones să se hotărască. Dar înainte de asta le rupsese aproape toate rămurelele pe care le putuse găsi. După ce le rupea, arunca bucățelele în fântână. Iată cum se convinse singur: Nicholas Deggle nu avea de unde să știe că Vultur-în-Zbor îl va întâlni pe bătrânul Virgil. Trosc. Ergo, l-ar fi putut trimite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
singur nu le judec... Dar versul cel mai plin, mai blând și pudic, Puternic iar - de-o vrea - e pururi iambul. {EminescuOpIV 357} COLINDE, COLINDE! Colinde, colinde! E vremea colindelor, Căci ghiața se-ntinde Asemeni oglinzilor Și tremură brazii Mișcând rămurelele, Căci noaptea de azi-i Când scîntee stelele. Se bucur-copiii, Copiii și fetele, De dragul Mariei Își piaptănă pletele, De dragul Mariei Ș-a Mântuitorului Lucește pe ceruri O stea călătorului. {EminescuOpIV 358} ÎNVIEREA Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii, Al morții
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
e o grotă; de acolo iese încontinuu o flacără înaltă, iar jur-împrejur s-a format o baltă întunecată la culoare, conținând un lichid vâscos cu miros persistent. Numeroși străini vin acolo ca să privească acest lucru ieșit din comun, aruncă înauntru rămurele și bucățele de lemn care ard pe loc. Unii cred că acolo e gura Iadului. Nu departe de locul ăsta neliniștitor se află, zice-se, niște puțuri secrete în care romanii își îngropaseră comorile înainte de a părăsi Africa. Nimerise oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să nu mă lași, Ci mai dormi, mări, un pic Că ești crud de ani și mic, Dormi la umbră, dormi în pace, Că mama ție ți-a face, Sub cel tei bătut de vânt, Pătișorul la pământ; Multe-s rămurelele, Tot or bate stelele, Iară luna va străbate Dulcea ta singurătate, Iar când vântul v-aromi Mândru mi te-a adormi Și când vântul va sufla Teiul se va legăna, Florile-și va scutura, Iarăși te vei deștepta Sub rotirea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pruncul râde, Teiul vechiu se reînchide, Iară pruncul și cu muma Față-n față dorm acuma Și cum dorm cu ochiu - nchis Au visat acelaș vis. {EminescuOpVI 93} URSITORILE Codru-i alb și frunza-i neagră. A lui mii de rămurele De zăpadă îi sunt grele, Vântul trece doar prin ele, Vântul rece și vr-o țarcă Scuturând le mai descarcă... Albă-i noaptea cea cu lună, De-n departe codrul sună, Lupi-n pâlcuri se adună. Suflă vântul, suflă - într-una
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și ea zice - ncetișor: - Nani, nani, puișor, Dormi, drăguță, dormi în pace, Că la vară eu ți-oi face Sub cel tei bătut de vânt Așternutul la pământ. Vântul că va aromi Iară tu vei adormi, Vor pătrunde stelele Toate rămurelele, Iară luna va străbate A noastră singurătate, iar când vântul va sufla Teiul se va legăna, Florile și-a scutura, Iarăși te va deștepta Sub plutirea norilor, În căderea florilor, Pe-a isvoarelor sunare, Pe de-apururi călătoare, La glas de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
din mare Și din dor de fată mare. A lui suflet e-o scîntee 111 {EminescuOpVI 112} Din luciri de curcubee, Din dragoste de femee; A lui glas la miez de noapte E ca muzica de șoapte, Când se clatin rămurele Și suspină păsărele. Și cum sta Domnița dusă Și pe gânduri multe pusă, Teiul nalt crescut sub geamuri I-au întins vr-o două ramuri Încărcate - nfloritoare, Și frumos mirositoare, Și aude șopotind Și prin frunze ropotind Ca un glas de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
frumuseți 454 {EminescuOpVI 455} Vin la nen-tău să le-nveți. Pieptu-ncepe a-ți băte, Inimioara a-ți ofta, Ochii ți se rătăcesc Când pe gânduri te găsesc. Florico! astea ce sunt? Nu știi! Nen-tău îți dă cuvânt; Ai văzut pe rămurea Turturel cu turturea Bot în bot se sărutând Și din pene des bătând, Nici acest secret nu-l știi? Îl afli când la nen-tău vii. Dar cântece - ai auzit Că au în ele-o vorbă "iubit", Vesel altele de dor
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
când bătrânii copaci erau niște puișori slabi, fără sprijin. Unii au fost plantați de bunicul bunicului, alții de tataia, și așa până în zilele mele. Ascultam glasul livezii când mergeam în primele ore ale primăverii să mângâi mugurașii abia plesniți pe rămurelele încălzite de soare. Apoi auzeam glasul broscuțelor în apropierea Paștelui, al brotacului verde care anunța ploaia, al greierului care cânta vesel vara și din ce în ce mai trist toamna, când anotimpul rece îl prindea mereu nepregătit. Poveștile livezii spuneau de întâmplări petrecute demult
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
prin codrii marilor regrete. Viața nu stă pe loc. intră mereu într-o nouă etapă. La maturitate, sărutul calmează. Medicul mi-a mai dat șase luni de trăit, pentru că nu-i achitasem factura. Fiecare cimitir este o Axis Mundi. Paie, rămurele și lut adună mulți scriitori. Puțini dintre ei însă reușesc să însăileze un cuib ceva mai rezistent la intemperiile timpului. Nici piatra nu este indiferentă la trecerea anilor. După ieșirea din copilărie, viața începe să capete irizări de exil. Trupul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
urâte, cu fațadele În toate direcțiile, decorate cu olane colorate, care acum absorbeau Înserarea. Scânteile de la trenul expres deveniră vizibile ca niște hoarde de insecte stacojii atrase În aer de Întunericul nopții. Cădeau și mocneau pe lângă șine, atingeau frunze, tulpinițe, rămurele și fire de varză și se transformau În funingine. O fată călare pe un cal de caretă Își ridică fața și râse. Pe povârnișul de lângă linie, un bărbat și o femeie zăceau Îmbrățișați. Apoi afară căzu Întunericul și pasagerii puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aceeași forță sau chiar mai furios, dar, de această dată, fără nici un semn prevestitor. Într-adevăr, așa se întâmplă, iar acum Navigatorul-Căpitan putea să-i calculeze și durata. După-amiază, ordona să fie aprins un foc mic, deasupra căruia așezară niște rămurele subțiri, cu vârfuri ascuțite. Cu ele, războinicii își pictară pe corp niște desene negre, care imitau, în linii mari, tatuajele bestiei, în timp ce Vahínes le rădeaucapetele, lăsându-le doar două mese scurte pe părțile laterale. La sfârșit, majoritatea oamenilor din Bora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
neapărat foarte vechi și autentice“. În altă situație: „...Dacă Îmi scade contul la bancă sub 300 000 sînt un om pierdut!“. Eu caut ceapă. Între noi nu este decît o singură diferență: ea spune că versurile „din codru rupi o rămurea / ce-i pasă codrului de ea“ au fost scrise de Octavian Goga, eu spun că le-a scris Coșbuc. Deunăzi, la Înmormîntarea unui poet, m-au izbit din nou cuvintele preotului „am văzut oase albe lîngă oase albe și nu știu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să asculte ce vorbesc copacii. Cum, nu știați că și copacii vorbesc? De bună seamă că vorbesc, dar nu așa cum vorbim noi acum. Au copacii limba lor, altfel decât a noastră, o limbă din foșnet de frunze și trosnet de rămurele. Și zâna cea bună înțelegea tot ce spun copacii. Se întâmpla uneori să audă că un copac își spune o dorință și atunci zâna ridica bagheta și... gata, dorința copacului se îndeplinea. Într-o zi zâna a auzit un pui
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
curat l-au făcut în cele din urmă să-și recapete puterile. Și mai târziu, când zâna trecu pe acolo, îl auzi spunând: "Ce minunate sunt frunzele verzi!" Cerințe: „copacii vorbesc o limbă din foșnet de frunze și trosnet de rămurele” „frunze strălucitoare și argintii ca frunzele de mesteacăn” 1. Scrieți fraze folosind expresiile: 2. Descrieți brăduțul într-un text de zece propoziții. 3. Răspundeți la întrebări: Ce credeți că a învățat brăduțul din experiențele prin care a trecut? De ce acum
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
să-mi asculți sfatul, prietene, De bogății să nu-ți pese. Ci cât ești încă tânăr Cruță clipa prețioasă. De-s florile bune de cules, Strânge-le cât încă poți. O, nu aștepta până-i floarea ofilită Ca să rupi o rămurea. Audiența aplaudă și doamna Yun se ridică. Presupun că are nevoie să meargă în camera de toaletă. Însă ceva din felul în care se mișcă îmi atrage privirea. Își leagănă fundul, iar burta ei pare ușor umflată. E însărcinată! Nuharoo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
persoanelor necunoscute, dar și împotriva propriei sale ostilități față de acei necunoscuți. El își construiește un soi de mască protectoare din asemănarea, din propria lui identitate cu grupul. Arta camuflajului se practică în tot regnul anumal: anumite insecte seamănă cu niște rămurele, șopîrlele își schimbă coloarea în funcție de mediu. Unele mamifere sînt pătate în așa fel încît, în desișul pădurilor, prezența lor trece neobervată. Unii crabi se "deghizează" sau se "împodobesc" atît de bine, că un observator nici nu își dă seama de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]