340 matches
-
comanda în acest sector. Între savanți pare să se fi încins o dispută, dacă să-l omoare sau nu pe monstrul din cușca - așa-i? - Disputa a luat sfârșit, îi răspunse Morton. Acum suntem cu toții de părere că monstrul trebuie răpus. - Tocmai acesta era ordinul pe care mă pregăteam să-l dau și eu, zise căpitanul. Consider că securitatea navei e în pericol și este de datoria mea să o apăr. Faceți loc! Dați-vă înapoi! Adăugă el pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
se ridică - / Cine ieri în miez de noapte spărgea ușa cu toporul / Azi dă-n presă interviuri și-l aplaudă poporul.“ Tudor Arghezi (într-o carte a lui Ștefan Pârvu): „Înspăimântat de propria-i lumină / se lasă obosit - dar nu răpus - pe-o rână. / Disprețuise, până ieri, șederea, / odihna bună, chiar și mierea.“ Nichita Stănescu (într-o carte a lui Gabriel Otavă): „Doamne cu piciorul ridicat, / Doamne cu pene albe și cu fulgi pe tâmple / Fluturând, vă întreb unde este oare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
din nefericire, și la influențe. Cel mai recent volum de versuri al său, Vitralii prădate (Semne, București, 2006), aduce aminte frecvent de stilul abrupt și călugăresc-umil al lui Tudor Arghezi: „Înspăimântat de propria-i lumină / se lasă obosit - dar nu răpus - pe-o rână. / Disprețuise, până ieri, șederea, / odihna bună, chiar și mierea.“ Fiind practicat într-un mod exterior, fără mare talent și cu flagrante erori de gust, acest stil nu dă rezultatele pe care le dă în poezia argheziană. Strofa
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fel cum a fost luat și din mâinile lui. Aceeași metodă. — Nu așa trebuie să privești lucrurile. Dar nu te agita prea tare. — După toate astea, nu-mi proteja inima și nu sugera că sunt un bătrân care poate pica răpus de apoplexie. N-o să-ți meargă. Deci, unde este acest obiect? — Serios, e În perfectă siguranță. O dădu pe poloneză. Sever, nu o lăsă să vorbească În acea limbă. Încerca să invoce momentele teribile când trebuise să se ascundă - mănăstirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-mi de umbră, un vânt mă-ademenea Cu-n val al depărtării, cu grijă printre gânduri Din cimitire ALBE, o lacrimă-mi ardea. Și-o muzică de doruri prin Ochii tăi de vânt Mă ademeni în taină cu un decor răpus, De zorii ninși prin patul de versuri suferind Când viețile de AER, mi-au făcut așternut, Să pot privi furtuna, ce se risipește, Tu înger blond îmi deschizi iarăși viața Cu o rază de iubire ce-n nori se adâncește
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
face-o bună mină Spini șase-n pielea ta marină! (De șase ori, în ape grele Sting fier aprins, până-n prăsele; Fulger cedat, just unghi normal, Cad reflectat, croiesc cristal.) Piei, chip! Rămâi, cortină spartă, Pătrată Spanie pe-o hartă, Răpus, în mâini, pumnalul tras, În fund ursuz, de zahăr ars: Valuri frânte, gemene, Ruptură de cremene, Ce gând târziu mă suflă-acu? Să vântur nopții "Bu-hu-hu" Ca la un cântec, altădată? Se toarce vorba, închegată, Cutia-încet se-ncuie-n piept, În
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
celalt mal, Din zecime în zecime, Taie-n Asia grecime; Când noi, a Turciei floare, Într-o slavă stătătoare Dăm cu sâc Din Isarlîk! IN MEMORIAM 1 Primăvară belalie Cu nopți reci de echinox, Vii și treci Și-nvii, stafie, Pe răpusul câine Fox! Fox frumos Cu dinți oțele Și preț mare La cățele, Fox nebun Scurt de coadă Stihuri pentru pomenirea unui câine cu numele nemțesc, e drept (dăruit autorului de un prieten franc). Crescut însă la Isarlîk. Fuge-n lume
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dar, sigur, și bustul) făceau atunci deficiente silabele-prăpăstii, vida enunci-ație "nevermore". Aici, însă, auzuri florale, promovate, le interpretară necesar ca intervalul, numai, al unei albe combustii. Exauția prin uitare: faptul taumaturgic al Analysei, conferind existență străină și transferată, extremelor pulverizări. Răpusele tale Madeline, Lenore, Ulalume - condiții, desigur, gândului poetic - sunt din natura invaginată, negativă, și de aceea etern refuzată, a Tiparelor. Zenitul sagitar al cerurilor noastre le menține, departe, printre coruperi (în duhul factice și translat al lacului comentator)! Șoptiri de la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
del Besós. Uneori, În timp ce se Îndeletnicea cu examinarea părului meu, În căutare de lindine și de alți paraziți, Îmi vorbea În șoaptă. — Domnișoara Clara e tot ce-i mai bun pe lumea asta, și să dea Domnul să pic eu răpusă dacă Într-o zi mi-o da prin minte s-o critic, Însă nu-i bine ca domnișorul să se gîndească prea mult la ea, dacă mă Înțelegeți dumneavoastră ce vreau să spun. — N-ai nici o grijă, Bernarda, că sîntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
tot, la imaginea despre sine, la gesturile deprinse prin antrenament, la tot ce a Învățat că trebuie să facă. În momentul În care țintește cu pușca vânatul, În care Își Încordează arcul, În care jumulește păsările sau jupuiește pielea animalelor răpuse, Își urmează instinctul, purtat de un uragan de agresivitate de care numai un vânător e În stare. La fel și barmanii italieni sau irlandezi, nu au nevoie să măsoare cantitatea de gin sau de vodcă pe care o toarnă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
trase și unele familii și-au petrecut în tăcere această seară pe care alții o încărcau de strigăte. Cu toate astea, pentru mulți dintre acești oameni în doliu, sentimentul de ușurare era totuși adânc, fie pentru că teama de a vedea răpuse alte rude era în sfârșit potolită, fie pentru că sentimentul conservării lor personale nu mai era in stare de alarmă. Dar familiile care trebuiau să rămână cele mai străine de bucuria generală au fost, indiscutabil, acelea care, chiar în acest moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
la Isfahan. Și concesiunea a trebuit să fie anulată. — Între timp, reluă Rochefort, Djamaledin s-a Îmbarcat pentru Anglia. L-am Întâlnit acolo, am discutat Îndelung cu el; mi se părea descumpănit, nu făcea altceva decât să repete: „Șahul trebuie răpus”. Era un om rănit, umilit, nu se gândea decât să se răzbune. Cu atât mai mult cu cât monarhul, urmărindu-l cu ura sa, Îi scrisese Lordului Salisbury: „L-am expulzat pe acest om pentru că acționa Împotriva intereselor Angliei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și mai umană și mai sălbatică melancolia lui, cu cît zeii nu mai pot provoca aici nici o confuzie. Homer nu ne spune nimic În această privință, dar e evident că biruitorul Himerei a Înțeles În cele din urmă semnul monstrului răpus. CÎt de departe sînt toate orgoliile sale naive acum, cînd are nevoie de orgoliul sau de umilința unui singur cuvînt pe care să-l opună nisipului. În timp ce Belerofon se depărtează, soarele declină la orizont și Însîngerează nisipul. E o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Iarnă pe dealuri, ori pe cărare, albul se-ntinde cu-nverșunare, tremură-n tindă, plânge pe suflet, temnița albă ferecă umblet. Iarnă în tine, iarnă în mine, îngheață totul printre suspine, doar rugăciunea în taină spusă, urcă spre stele clipa răpusă.
Temni?a alb? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83356_a_84681]
-
o farfurie cu mere domnești și un castron de nuci. Printre gemete și mormăieli, ghionturi date odraslelor, Natalița reuși să termine de așezat masa. Nu uită să șteargă icoana, cu sfinții Constantin și Elena, lăcrimând la amintirea tatălui ei, Costache, răpus, de tânăr, în războiul Crimeii. Prin ușa întredeschisă, Ion se uita cu luare aminte la ceea ce făcea maică-sa: avea o cană, de unde, cu un mănunchi de busuioc, stropea, cu agheasmă, plapumele, macaturile și păturile, primite în dar la nuntă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mai țină o vreme până ce voi simți iar chemare să merg în lumea mea. Mi-era dor de Mătușa și de Baci dar s-au dus într-o zi de parcă nici n ar fi fost pe pământ. Baci a murit răpus fulgerător de o boală de plămâni, iar Mătușa l-a urmat după câteva luni murind din cauza unui horn înfundat. Auzisem că cei care mor noaptea în somn se duc mai liniștiți către rai. Mai povestește Gonzales cum a fost când
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
buruiana și avea ochii rătăciți. Nu dăduse de lupi și se răzbunase pe stejar. L-a ciopârțit cu mânie și se mai văd și-acum urme pe lung de la bardă. Ciobanii spun că ar fi vrut să stea sub copacul răpus, dar un vânt de nicăieri a făcut ca nicio creangă să nu-l atingă în cădere. Tot în ziua aceea l-a cunoscut badea Vasile pe Sfânt. El l-a învățat să-și repare greșeala și din ciotul rămas de la
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
vreme, auzi întâmplător cum, uite, cutare amic sau cutare unchi al tău, din cauza stresului îndelung și a muncii istovitoare depuse, epuizat de energie, ca din senin a făcut atac de cord și a murit, sărmanul. S-a sfârșit din viață răpus, căci l-au măcinat neîncetat efectele nefavorabile ale stresului și ale nervozității în formă continuată, astfel fiindu-i afectate grav inima și ficatul. Cam așa se întâmplă de cele mai multe ori, nu altfel. Ei, ce neghiobie crasă, zi și tu! Hotărât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pământul. Curând, nu mai rămase nici o poziție neangajată, pe toată întinderea îngustă a zonei, nici un comandant sau soldat care să nu lupte pe viață și pe moarte. Tocmai când unele trupe păreau învingătoare, se prăbușeau; și tocmai când altele păreau răpuse, răzbeau înainte. Nimeni nu știa cine câștigase și, o vreme, fu o luptă oarbă. Unii oameni erau doborâți și uciși, în timp ce alții, victorioși, își strigau numele. Dintre cei răniți, unora li se spunea lași, în timp ce alții erau proslăviți ca eroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mușchi transpuși din alba tafta a aburilor din care erau formați, alții zăceau morți, descompunându-se, ajungând să înfățișeze înaintea dispariției câini colosali, fețe hulpave de vameși persani sau chiar minotauri agitând sulițe deasupra capetelor. Armata norilor din sud sfârșea răpusă sub tridentele și praștiile unor nori cruzi din nord, iar nomazii soseau pentru a desface și cerceta cadavrele pline de aer ale celor căzuți. Marea Aerului striga obosită, parafrazând tablouri celebre pictate tot de ea, chemând la ordine și condamnând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mai mult poveste. Priveau în tăcere lupoaica și puii. Nu erau cățeluși, așa cum nici mortăciunea găsită în pădure nu fusese de neam câinesc. Erau pui de lup alb! Undeva existau și tatăl, și frații, și surorile mai mari, rubedeniile lupoaicei răpuse și ale lupilor cei mititei; alți lupi, și ei cu neamurile lor; haite întregi de fiare albe, ascunse în păduri, după dealuri, în văgăuni, poate că nu așteptau decât vremea potrivită pentru a da buzna! Poate fusese o singură pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
tânguia: „Da’ pe mine coane, cui mă lași?”. Sunt milos din fire, așa că nu puteam lăsa omul fără să-i dau vreo atenție și m-am întors spre colțul acela, destul de mucegăit, unde la umbra unui portret al crâncenului țărănist răpus destul de urgent de fierea urii, Corneliu Coposu, stătea precum Cavalerul Tristei Figuri, vechea și cam uitata mea cunoștință Emil Constantinescu care nici acum nu a aflat precis, cum de a ajuns președinte al României postdecembriste, dar prostia românului, fiind nu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
a șoptit. Manuscrisul vieții rămâne secret. Era prieteniei începe cu stângul! Suavul zâmbet Simple cuvinte Uitate în sertar, Astăzi prăfuite, Vor deveni viață. Umbra trecutului se apropie, căci Lumina dragostei s-a stins. Ziua se-ntunecă și Aflu împrejur totul răpus. Magnolia privirii se usucă-ncet când Bucuria zâmbetului pare abruptă. Este incert. Totul... Rusu Robert, clasa: a VIII-a Școala Gimnazială Nr.2 Motru Gorj profesor coordonator Urucu Felicia-Daniela Iubire În dimineața asta m-am trezit Dintr-un vis de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tine... Bahică Mai toarnă tu, Bachus licoare divină Și umple-mi pocalul cu vin prefăcut Să beau până ploaia ce cade de-o lună Sădi-va mangrove în solul pierdut. Coboară-ți privirea la muza mea tâmpă Ce zace uitată, răpusa de vin. Rămas-a pe dânsa doar blana cea scumpă Primită de dar la schimb cu festin. E ziuă, e noapte, cine mai știe? Rânjește-n perete cadranul pervers, E plină natura de dor de beție înec deznădejdea în vers
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să mai taie un cuvânt din dicționarul său. S-au făcut fel de fel de ipoteze în legătură cu moartea Prințului. Unii erau de părere că murise de frică. Alții că îl îmbătase lumina fulgerelor și că țopăise în colivie până căzuse răpus Siminel era convins că Prințului i se făcuse dor de insulele din care veniseră, pe acel țărm, strămoșii lui. Când m-am dus la stânci, să aleg locul pentru mormântul Tuberculosului, m-am ciocnit de Aristide. Mă căuta. M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]