1,169 matches
-
unui obiect nu este obiectul, senzația vine din reflexie, nu din percepție. „ Atâtea ape curg și nu se-ntorc / Să vadă pieptul muntelui cum storc, / Mocnind într-o ascunsă zbuciumare / Ca-n primul tremur — prima sărutare; // Atâtea frunze cad, codrul rărindu-l, / Să-l bată ploaia, vântul hăulindu-l, / Că mă afund în ochiul lui tomnatic, / Rănit și trist, și-atât de singuratic; // Atâtea ceasuri bat stârnind minutul / În care-ntrezărind necunoscutul / Ce sunt — parcă mă vântur prin blestem / Și-n nopțile
LA FONTAINE DE CE SIÈCLE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352135_a_353464]
-
o capitală de vis clasic, numai statui și colonade, la Giurgiu-Russe. Adio, doamnă RO! Adio, și un ineluctabil praz verde de la Nea Mărin din Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest, căci postromânismul este iremediabil ca orice final de partidă, când piesele se răresc și creativitatea e limitată. Hiatusul este irecuperabil, deoarece junele intelectual deștept trebuie să se orienteze în aceste adevăruri subînțelese și, odată inițiat asupra dizolvării active a RO în WO pe caniculă și gnoză, ajunge să-și scrie, călcând peste cadavre
POSTROMÂNISMUL (3) – PRINCIPALELE TEZE SUBÎNŢELESE ALE POSTROMÂNISMULUI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355309_a_356638]
-
preotul. În acel moment a început să strige cu voce tare: - Hristoase! Hristoase, nu pleca! Hristoase, nu mă părăsi! Nu a fost auzit ori nu s-a dorit ca EL să se oprească. Fănel a îngenunchat în iarba ce se rărea văzând cu ochii și a început să plângă amarnic. A înțeles că bradul a fost chiar Fiul Domnului și s-a arătat lui, dar nu l-a recunoscut. Plângea în sughițuri și, plângând, s-a trezit din acel vis de
ISPITA (21) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356897_a_358226]
-
an de an. În fiecare an, în timpul concediului de odihnă ori cu ocazia unei mari sărbători religioase, de Sfintele Paști ori de Crăciun, Fănel mergea acasă la părinți pentru două sau trei zile. După ce s-a căsătorit, vizitele s-au rărit. La început ori la sfârsit de concediu, rămânea cu Anca aproape o săptămână pe an și atât. Și tare mult o îndrăgeau pe fată părinții lui și o tratau ca pe propriul copil. Doamna Elena, "mama Nuți" după cum i se
ISPITA (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356493_a_357822]
-
avea obiceiul să ne viziteze și să ne mustre anemic pentru serile cam gălăgioase, deprinsese obiceiul de a răsfoi notițele în mod regulat. Abia după ce ne-am oferit să-i îndrumăm fiica la pregătirea pentru admiterea la ASE a mai rărit întrebările. Așa că ne-am putut continua viața normal, bucurând-ne de vizitele colegilor, îndeosebi de cele ale lui Amadeo*. Venezuelanul era cam cu cinci ani mai în vârstă decât noi, un timp zâmbitor, foarte plăcut. Destul de înalt și solid, nu
AMADEO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355099_a_356428]
-
ridice de pe bancă, dar căzu la loc. - Tată, strigă ficiorul de departe, am primit creditul! - Tulai Doamne! - Ce-i cu tine? Nu te simți bine? Tata Sandu își scoase pălăria și își trecu degetele noduroase prin smocul de păr cărunt, rărit de vreme. - Am vândut porcu’ ! Emiluț descălecă de pe bicicletă, cu ochii cât cepele. - Mama știe? - Nț! - Nu-i bai atunci! Hai ș-om cumpăra altul! - Păi nu știu dacă om mai găsi ceva în târg la ora asta! Dumnezău, însă
BICICLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370332_a_371661]
-
din România, iar aici s-a adaptat, a învățat limba, a jucat pe multe scene în ivrit și în idish... Capitolul dedicat memoriei colegilor dispăruți începe cu un motto: „Păcat că încă unul s-a dus Păcat că ni se răresc mereu rândurile Păcat că ne-a părăsit iar un condeier Păcat că iarăși o pană zboară de lângă noi...” Nu-mi rămâne decât să le scriu numele copiate din articolele autorului acestui volum: Haralamb Zincă (Hary Isak Zilberman) z.l., Alain
UN OM ŞI O CARTE de HEIDI S SIMON în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369334_a_370663]
-
au terminat în curând și ne-am reluat fiecare dintre noi, eu și Alina, viața rutinată de zi cu zi. Eu în Valea Jiului, iar ea în București. O vreme am ținut legătura, vorbeam des la telefon, apoi convorbirile noastre se răriră din ce în ce, oprindu-se la un moment dat cu totul. Ultima știre de la ea am primit-o rece, fără să mă mai intereseze în vreun fel. Se angajase la un spital privat din capitală ca asistentă-principală și era
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
ținem pe acest meleag. În majoritatea satelor se mai colindă, iar în unele chiar au uitat de ele. Drept exemplu servesc multe sate din jud. Lăpușna- Cărpineni, Boghiceni ș.a. Mă uit, că și la mine în Vadul-Leca s-au cam rărit cetele de colindători și urători. Cauza, care va duce în viitorul apropiat la dispariția obiceiurilor de iarnă am găsit-o în conversațiile cu consătenii. De vină este Biserica și Organele Supreme de Stat. Biserica e vinovată, că nu poate să
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369517_a_370846]
-
special, trăiri imposibil de simțit atunci când suntem singuri. Transformarea unui copil într-un adult seamănă cu transformarea unei jucării delicate de pluș într-un tanc rece și greoi, proces ireversibil și trist pentru omenire. Oamenii frumoși și buni sunt la fel de rări că și zilele însorite, în care nu bate vântul sau nu ploua. Nu aștepta nimic când iubești pentru că altfel iubirea se va tranforma în dezamăgire. Viață este ca un tablou. Depinde din ce unghi și de la ce distanță îl privești
GANDURI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369574_a_370903]
-
lăsam în urmă adia un vânt slab ce aducea un miros minunat al naturii pregătite de culcare până la primăvara viitoare. Dar parcă auzeam codrul din spatele meu murmurând și dânsul o poezie tristă: „...Ziua scade, noaptea crește/ Și frunzișul mi-l rărește./ Bate vântul frunza-n dungă/ Cântăreții mi-i alungă;// Bate vântul dintr-o parte/ Iarna-i ici, vara-i departe./ Și de ce să nu mă plec,/ Dacă păsările trec!/ Peste vârf de rămurele/ Trec în stoluri rândurele,/ Ducând gândurile mele
BANCA AMINTIRILOR (14) TOAMNA TÂRZIE de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369687_a_371016]
-
cartea spirituală a fiecărui neam cu istorie și fără frâie de mediocritate în calea culturii. Ceea ce e cardinal în ce primește o țară de la actori este tinerețea ei și în fiecare clipită o dragoste nouă! Frunza ce pică vara, nu rărește pădurea, ci doar aceea smulsă de vânt la venirea toamnei pe poarta timpului. Dar actorii dau slavă și vigoare verii sufletești ce nu se sfârșește câtă vreme un neam, chiar și în lacrimile durerii clătește vișinile dulci ale Thaliei și
MAGDA CATONE. FĂRĂ CUVINTE DE ÎNCHEIERE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368235_a_369564]
-
smocurile de iarbă înșelătoare și micile platforme pe care se însoresc paianjenii de stâncă. Știu păsările care-mi vor străbate respirația și fluturii care vor chicoti în spatele meu ca niște ușuratici, dar netulburat voi continua săurc, printre jnepenii tot mai rări, pânăla caprele săritoare pâlpâind pe abrupturi și de acolo mai sus, spre marile poieni încărcate cu rododendron. Prin locul acela trec îngeri ducând în faetoanele lor vase mari pline cu felurite parfumuri: de inocentă, de gingășie, de înfiorare ori naivitate
AUTOSTOP de RAUL BAZ în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368241_a_369570]
-
plante înflorite. Pentru acum primăvara avea de plantat atât din rezervele proprii, cât și din cele procurate de la magazinele de specialitate sau din schimburile dintre pasionații cu horticultura, anemone, begonii, dalii sau iriși. Lăcrămioarele existente în grădiniță trebuiau să fie rărite prin aprilie când vor răsări, deoarece se înmulțiseră prea tare și nu mai puteau alte plante să se dezvolte și cum el nu avea prea mult teren, era nevoit să exploateze la maximum și cât mai eficient orice centimetru, cultivând
ROMAN , CAP. CINCISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370109_a_371438]
-
el doctor și ea pictoriță. Nicolae BĂCIUȚ: Cum se poate pierde identitatea etnică în exil? Elena BUICĂ: Cam la a treia sau a patra generație se face asimilarea cu ceilați cetățeni, uneori și mai devreme. Treptat se uită limba, se răresc legăturile cu țara, la fel ca și călătoriile în România, se creează noi oportunități pentru a vizita alte și alte locuri din lumea cea largă și cu multiplele ei forme de civilizație și de frumuseți. Fenomenul globalizării nu este numai
ANCHETĂ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU ELENA BUICĂ (TORONTO, CANADA) de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353453_a_354782]
-
zeița Natura nu renunță niciodată și se străduiește perpetuu să creeze noi chipuri perfecte! își zicea el, ca pentru sine... Trecuse deja destul timp de când Karl admira cetele de elevi care treceau prin fața casei sale. Rândurile lor începură să se rărească, când el căzuse într-un fel de extaz, o contemplare dulce * Se trezi, însă, din acestă reverie când, la doar câțiva pași în fața sa trecu o siluetă feminină nespus de atrăgătoare, sprintenă și elegantă, îmbrăcată într-un costum modern, călcând
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
au terminat în curând și ne-am reluat fiecare dintre noi, eu și Alina, viața rutinată de zi cu zi. Eu în Valea Jiului, iar ea în București. O vreme am ținut legătura, vorbeam des la telefon, apoi convorbirile noastre se răriră din ce în ce, oprindu-se la un moment dat cu totul. Ultima știre de la ea am primit-o rece, fără să mă mai intereseze în vreun fel. Se angajase la un spital privat din capitală ca asistentă-principală și era
CONTINUITATEA VIEŢII DUPĂ DECESUL CORPULUI MATERIAL (PARTEA A CINCEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354021_a_355350]
-
la culesul de zmeură. Pe noi tata ne lăsa să umblăm la zmeură chiar de la începutul sezonului, el având mult de lucru la cosit și la strâns fânul. Îl apuca, în schimb, hărnicia spre sfârșitul sezonului, când zmeura se mai rărea, când mai găseai zmeură mare și frumoasă doar prin huciuri, pe la umbră, în locuri mai greu accesibile. Atunci, nu știu de ce, îi plăcea să umble prin desișuri întunecate și să scoată la iveală zmeură mare, spornică. Când se termina zmeura
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
ca instrument de lucru, totuși, târgurile de cereale unde se desfășura un comerț organizat erau în număr destul de redus, dezvoltarea economiei era destul de timidă, inflația și specula scădea treptat nivelul de trai, legilația în domeniul muncii se dezvoltă cu pași rări. Anișoara Bălanîn Determinări ritualice și simbolice în Răpotinul Testelor, prezintăRăpotinul testelor, în Oltenia, povestea unei sărbători cu caracter feminin, uitată în mare parte, cu referiri la Cleanov(Dj.), Cujmir (Mh.). Marius Arbănași propune un repertoriu al Ocupațiilor din Podișul Mehedinți
RECENZIE VOLUM DE STUDII DROBETA, XXII, 2013 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353214_a_354543]
-
și o lege stupidă care obliga lăutarii să plătească „taxa de compozitor”. Parcă horele și sârbele lor erau operele unor compozitori. Până la urmă perceptorul o fi dat la pace cu lăutarii, dar hora satului nu a mai fost HORĂ. Se rărea, se subția în elan și prospețime, dar și în participanți. Treptat, treptat, Hora...murea. O altă lovitură (ultima?) a primit când șarpele de asfalt a frânt Piața-n două, smulgându-i și pe cei doi duzi seculari, protectorii horelor. Un
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
tânără și trebuie să-și facă un rost. Nu mai poate continua așa. N-o să mai dea randament la servici, are nevoie de salariu și nimeni nu poate să-i facă și norma ei. Așa că a început să o mai rărească. Mergea la cimitir numai duminica și, când mai era în stare, după orele de program care deveniseră destul de obositoare... Într-o zi, șeful o chemă deoparte și îi zise că, de săptămâna următoare, toți salariații își vor lua concediul de
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
parcă, o zonă ireală, largă, tricoloră: sângerie jos, apoi portocalie, ca mai apoi, în partea superioară, să fie un fel de combinație de violaceu cu un verde șters, nuanța unei plante muribunde... În fața Clinicii de Gastroenterologie, pașii Emanuelei s-au rărit brusc. Nici nu-și dădea prea bine seama cum a ajuns până aici. În liniștea amurgului, o voce clară și puternică a risipit acalmia, răsunând asemenea preludiului unui flaut. Emanuela s-a oprit să asculte acel limbaj, ce-i părea
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
printre picioarele lui. Nu căuta aceste animale și nu știu bine dacă nu tocmai ele îi veneau în întâmpinare. Și pădurarii de profesie au impresia că animalele îi caută și îi respectă. Mai ales când împart hrana care, îndeobște, se rărește datorită expansiunii distrugătoare a civilizației omenești. O zi lungă de conviețuire directă cu natura prietenoasă a meleagurilor noastre pitorești, întreruptă din când în când, pe lângă un pârâiaș cristalin, spre o cercetare prin lista de bucate din rucsac, pregătite cu grijă
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
oribil... -Bătrâne, îmi explică amicul meu, internistul, n-ai nici pe dracu, uite radiografiile și E.K.G.-ul!...Doar plămânii încărcați, alveolele...Funingine și zgură...Ai senzația, uneori, noaptea mai ales, că te sufoci?... Că inima mai bate și haotic?... Normal, rărește țigările!...Și dacă mori la nouăzeci de ani, ce?!... Hai, că n-ai cancer și inima e în regulă...Totul normal!... „Mă minte, știu, de ce să se încurce cu mine, mă pasează...” Părăseesc nemulțumit și abătut cabinetul. Ce-i pasă
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
bodogănea oarecare vreme, doar ea era cu spălatul rufelor, nu?... Avea mâinile sângerii și crăpate din pricina clătitului lor în apa rece ca gheața a pârâului. La capătul urcușului spre liziera pădurii se oprise. Jos se auzeau voci răstite. Alfi își rărise urletele, apoi, printr-un scheunat prelung, dăduse de înțeles că fusese lovit ca să tacă. Ar mai fi vrut să tragă puțin cu urechea la glasurile aspre ce se înălțau din vale, dar, cum luna tindea să lepede acoperământul străveziu al
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]