604 matches
-
Acasa > Poezie > Oglindire > PERFECȚIUNE Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2063 din 24 august 2016 Toate Articolele Autorului PERFECȚIUNE Ca dovadă că acest pustiu este perfect uite sloboade-ți din rărunchi țipătul ca pe un glonț către țintă ca pe o înterminabilă cădere în neant și-apoi vom obosi numărând împreună clipele în așteptarea ecoului nimic nimic nu o să ne mai regăsească vreodată aici demolatorii au conștiința imaculată și-ntotdeauna își
PERFECŢIUNE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371573_a_372902]
-
MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI S-au scurs atâția? Când? Moncher a plecat grăbit, deși mai avea multe de povestit, de ascultat, de trăit, de ras, de plâns, de iubit. Cu adevarat, „Timpul n-a mai avut răbdare”. Îl strigam din rărunchi. Din rărunchii cuvântului. „Imposibilă întoarcere”. Dispariție care, scria Eugen Simion, a provocat „un sentiment de consternare și neliniște”. Ne-au rămas părticelele din întreg, cioburi dintr-un vitraliu, pe care cineva le-ar putea ansambla cu migala, să-i reconstituie
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
DINTRE PĂMÂNTENI S-au scurs atâția? Când? Moncher a plecat grăbit, deși mai avea multe de povestit, de ascultat, de trăit, de ras, de plâns, de iubit. Cu adevarat, „Timpul n-a mai avut răbdare”. Îl strigam din rărunchi. Din rărunchii cuvântului. „Imposibilă întoarcere”. Dispariție care, scria Eugen Simion, a provocat „un sentiment de consternare și neliniște”. Ne-au rămas părticelele din întreg, cioburi dintr-un vitraliu, pe care cineva le-ar putea ansambla cu migala, să-i reconstituie făptura: luminile
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENIS-au scurs atâția? Când?Moncher a plecat grăbit, deși mai avea multe de povestit, de ascultat, de trăit, de ras, de plâns, de iubit. Cu adevarat, „Timpul n-a mai avut răbdare”.Îl strigam din rărunchi. Din rărunchii cuvântului. „Imposibilă întoarcere”. Dispariție care, scria Eugen Simion, a provocat „un sentiment de consternare și neliniște”. Ne-au rămas părticelele din întreg, cioburi dintr-un vitraliu, pe care cineva le-ar putea ansambla cu migala, să-i reconstituie
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
IUBIT DINTRE PĂMÂNTENIS-au scurs atâția? Când?Moncher a plecat grăbit, deși mai avea multe de povestit, de ascultat, de trăit, de ras, de plâns, de iubit. Cu adevarat, „Timpul n-a mai avut răbdare”.Îl strigam din rărunchi. Din rărunchii cuvântului. „Imposibilă întoarcere”. Dispariție care, scria Eugen Simion, a provocat „un sentiment de consternare și neliniște”. Ne-au rămas părticelele din întreg, cioburi dintr-un vitraliu, pe care cineva le-ar putea ansambla cu migala, să-i reconstituie făptura: luminile
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
o văd! Îl privesc îngăduitor. Știu, așa am simțit de când l-am primit la Secție, că-i mai atipic. Încerc să-l calmez, dar el nu se lasă. Cum să spun că nu este?! Este! O văd! strigă din toți rărunchii. Speriat că mintea i-a luat-o razna, o dau pe glumă. Dar el nu și nu, c-o vede și odată începe să miște silnic brațele, dovedind mare caznă. Apoi lăsându-le în jos, dă semne c-ar fi
GRAFFITI (FINAL) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373927_a_375256]
-
amânându-mi-se visele ce vise au rămas atârnate pe crengi luminate de aura minții mele neîntinate de austeri păgâni Am vrut să fug și n-am putut Aleea dădea-ntr-o fundătură Am deschis gura să strig din toți rărunchii ajutor cui să cer (?) când toată lumea amuțită era Amuțită am ‘mas și eu Aveam nodul acela, știu unii care, acela de-l aveau mai toți. A răsărit soarele și pe strada mea Așa am zis când am văzut lumina orbitoare
AM DESCOPERIT TÂRZIU BUCURIA DE A TRĂI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373989_a_375318]
-
soarele rază și-o stinse Și a sclipit fulgerător, Iar spaimă o cuprinse-un nor. Cerul începe simfonie, Orchestra-i canta-n armonie, Cu tunet,fulger,ploi și ropot, Departe ,stins,se-aude-un clopot. Pământul plânge și oftează, Cu cerul din rărunchi vibrează Și plâng și florile-n grădini, Fac pârâiaș spre rădăcini. Deodată ploaia s-a oprit, Iar soarele ce s-a ivit De dupa nori,privind șăgalnic, Naframa-n cer o puse falnic. Iar în grădina,giuvaere Sclipeau acum, si in
PLOAIA de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374057_a_375386]
-
bine, atunci se apuca de cântat de răsuna tot satul. - Ce-ai, măi, ai căpiat? îl întreba de fiecare dată curcanul, nervos. Cocoșul nu-l lua în seamă și, ca o placă stricată, repeta de mai multe ori, din toți rărunchii, cântecul său știut și răsștiut de toată lumea. După ce cocoșul înceta din cântat, bietul curcan se dădea de ceasul morții să adoarmă. Găinile erau de părere că stă cam rău cu nervii. Se foia pe leațul din poiată două-trei ore. Când
COCOȘUL ȘI CURCANUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371990_a_373319]
-
la țară, sub un cireș înflorit, ascultând albinele care își porniseră colinda feerică... La câțiva pași, casa era și ea ca un stup, se făcea curățenia cuvenită de Paște... Așa că m-am pomenit cântând din toată inima și din toți rărunchii, să fiu auzit de toți ai casei: Prin livezi albinele Și-au pornit colinda, Ah, de ce n-am zece vieți Să te cânt natură!... Și m-am oprit! Ceva nu era în regulă! Încurcam versurile!... Și deodată din prispa casei
PRIN LIVEZI ALBINELE ŞI-AU PORNIT COLINDA... de ION COJA în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371109_a_372438]
-
nestins, nescoțând-se nimic, ci fiecare părticică și mădular urcând la Dumnezeu întru miros de bună mireasmă. Iar cele junghiate pentru jertfa de mântuire, primeau o sfințire parțială, ca de pildă în umărul drept, în cap și în picioare, în rărunchi și în ficat și în alte părți dinlăuntru. Deci numai Iisus Hristos este apt să se aducă ardere de tot, căci este cu adevărat întreg sfânt, întreg binemirositor și sfințit. Iar nouă ne e propriu a nu avea o sfințenie
PRIVIRE RETROSPECTIVĂ A TEOLOGIEI EUHARISTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345936_a_347265]
-
că au scăpat, se duceau la treabă. Acum însă, problema era alta! Ușile monumentale se deschiseră și un majordom anunță cu voce de bas: - Înălțimea sa, domnul președinte al Republicii! Toți cei prezenți săriră în picioare și strigară din fundul rărunchilor: - Să trăiți! Înălțimea sa avea cam un metru șaizeci era destul de crăcănat și cam șpanchiu însă inspira groază deoarece nu știai cu care ochi te privește, iar dacă te punea dracul să te strâmbi când scăpa el vreo gulgută puteai
RĂZBOIUL SFÂNT DE APĂRARE A GLIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347730_a_349059]
-
nestins, nescoțând-se nimic, ci fiecare părticică și mădular urcând la Dumnezeu întru miros de bună mireasmă. Iar cele junghiate pentru jertfa de mântuire, primeau o sfințire parțială, ca de pildă în umărul drept, în cap și în picioare, în rărunchi și în ficat și în alte părți dinlăuntru. Deci numai Iisus Hristos este apt să se aducă ardere de tot, căci este cu adevărat întreg sfânt, întreg binemirositor și sfințit. Iar nouă ne e propriu a nu avea o sfințenie
PRIVIRE RETROSPECTIVĂ A TEOLOGIEI EUHARISTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348676_a_350005]
-
sale apoi pocăința să și întoarcerea către Dumnezeu din toată inima ( Psalmul 51). În urmă tuturor experiențelor prin care trece David în Psalmul 139 ne descrie cum ajunge el să înțeleagă umblarea cu Dumnezeu și viața. (Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptura așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut
FRUMUSETEA PSALMILOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348491_a_349820]
-
neanunțat, incertitudinea își făcu apariția: ”Pruncul?”... Da, da, băiatul, Geani!... Geani arde, ajutooor!” - își aminti. Frântura de rațiune a umplut paharul și teama de foc s-a revărsat cuprinzând-o într-un tremur spasmodic. Dorul o măcina. Haotic, părticele din rărunchi deveneau invizibile. Golul se mărea copleșitor. Necunoscutul îi dădea târcoale ca o jivină înfometată: ”Mîrrr, Ana lu’ Manole, a mea ești!”. N-a apucat să explice că ea este, de fapt, o altă Ană. Haț! mîrșav îi înfipse colții-n
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
rămas în sat să îngrijesc gospodăria... că dacă vă spun, oameni buni, cătunul nostru e aproape pustiu..., mulți s-au dus la Domnu’ Iisus Hristos, alți au plecat în lume după o pâine amară... iar copiii noștri (a oftat din rărunchi iar ochii i s-au împăenjenit de lacrimi) s-au înstrăinat de tot: rar le mai calcă tălpile picioarelor țărâna sfântă unde s-au născut. Fiecare trăiește unde-i este dat de soartă, bădiță Constantine, așa că nu te mai supăra
GREU DE GĂSIT UN OM CINSTIT!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376778_a_378107]
-
pe care îl aveam și cu traista de gât ,,am plecat să colindăm" întâi în liniște, până undeva, în spatele casei mele, în capu satului,la Goțu, unde mai așteptau și alți copii, iar după aceea, strigând fiecare cât îl țineau rărunchii: Bună dimineața la Mos Ajun! Și era o încântare și o mare bucurie, mai ales pentru mine, când vedeam că încep să se aprindă luminile la ferestre.Era semnul că fusesem auziți, după care , gospodinele ieșeau la porți și împărțeau
AMINTIRI III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376853_a_378182]
-
nu se manifesta. Bărbatul din el ceda tensiunii la care era supus tatăl copilului ce văzuse moartea cu ochii. A încercat să spună ceva, dar cuvintele s-au oprit într-un geamăt scurt ca un oftat prelung, venit din străfundul rărunchilor, mai grăitor decât cuvintele... - Fuge! Fuge Ceaușescu, veniți să vedeți! Vocea lui Eugen, încărcată de emoție și bucurie, le întrerupse povestirea și alergară în micuța sufragerie, la televizor. Priveau și ascultau în tăcere. Nea Petrică sparse liniștea cu vocea lui
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
-n suflet. Mâncă. Mulțumi Domnului. Udă copăcelul, părându-i-se că aude bombăneala femeii sale, își plimbă privirea peste grâul ce rămăsese de secerat, de parcă ar fi vrut să-l zugrăvească în minte, nu alta. Apoi, cu un oftat din rărunchi, se apucă iar de muncă. Spicele cădeau grele, amestecate cu picăturile de sudoare. Timpul se scursese pe nesimțite... Copacul începu să se încarce cu povara veselă a păsăretului, căutător de lăcaș pentru noapte, iar aerul se făcu mai tăricel. Soarele
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
Nu mai văd, mâna singură mai scrie, Pacea dulce-a miluirii se coboară... Ah, iubită Mamă !...ei nu vor să știe, Ce-i dorul de țară, care ne omoară. Aplecată, ca un pom, sărmana făptură, Tot citea, nu blestema, din rărunchi ofta: - „Nu-i pedepsi, Doamne, dar să le iei ura, Nici parte să aibă de durerea mea !...” Ultima scrisoare, în sân, o strecoară Cu degete slabe... pe piept o apasă... Candela murise în cea primăvară; Viața-i e amară, de
OMAGIU MĂICUȚEI ELISABETA ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376708_a_378037]
-
se transformă în vâlvătaie de revoltă împotriva „satrapului”, „cneaz pe pușlamale/(Miniștri, preoți, jurnaliști-cobai). Flacăra sarcasmului îl pârjolește pe satrap ca-n iad: „Rușinea de-a fi comunist nu-l prinde,/ Râde prin somn, despot analfabet” și-l arde până la rărunchi, stigmatizându-l: „Mai are-un gând: cum să ne poată vinde/Țarului prim, Rusiei răpitoare,/ Cu mare-alai pe veci, fără recurs!”. În acest poem apar fațete ascunse ale talentului său: calitățile militante, specifice unui poet-tribun. -în diversitatea tematică a poemelor-psalmi
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
care unii dintre noi nu-l prea aveau la inimă. Delicioasa moagănă poate crea dependență. Îmi amintesc că unul dintre copiii din vecini, stabilit la oraș, când venea acasă de Sărbători începea să strige încă din capul satului, din toți rărunchii: „Mumă, îi gata moagăna? Moagănă, tulai mumă, ado-ncoace!”. Am întrebat peste tot, dar numai în satul bunicilor dinspre partea tatălui există acest fel de mâncare. Abia târziu i-am dat de cap misterului: e o rețetă preluată de la sași, o
LA PORCUL LĂUDAT... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375279_a_376608]
-
un voal alb și transparent ce flutură în cerurile pline de Îngeri și de Sfinți. Țin pe brațe pruncul ce am fost, îl ador și îl chem sugrumat că o suferință pe care s-a așezat nechemat timpul. Suflu din rărunchi o rugăciune păcătoasa către biserici și transced liturghia Duminicii primodiale sau a celei din urmă. Unde mi-am lăsat viața? În plenitudinea întregului spirit? În tainele cărui povestitor, in ce manuscris din bibleotecile lumii, in ce scenariu de film original
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
un voal alb și transparent ce flutură în cerurile pline de Îngeri și de Sfinți. Țin pe brațe pruncul ce am fost, îl ador și îl chem sugrumat că o suferință pe care s-a așezat nechemat timpul. Suflu din rărunchi o rugăciune păcătoasa către biserici și transced liturghia Duminicii primodiale sau a celei din urmă. Unde mi-am lăsat viața? În plenitudinea întregului spirit? În tainele cărui povestitor, in ce manuscris din bibleotecile lumii, in ce scenariu de film original
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
mai puțin sintetic, gândurile autorulu iau toate, un miez, o substanță inefabilă, ca o cremă dulce și parfumată într-o prăjitură cu coajă tare (care e viața, îndeobște!) Cât trebuie să sapi, să ciocănești, să înlături, ca să ajungi în miezul rărunchiului! Sunt înfierate aici, invidia confraților față de succesele tale, răutatea lor de a nu putea ajunge acolo unde tu ai ajuns: “Mierea înghițită de viespi se transformă totdeauna în venin. Fără un ideal înviață omul este o busolă fără ac”; Lenea
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]