608 matches
-
-l lasă să se cufunde în somn și-l apasă violent pe creștet. Eduard își șterge fruntea transpirată și se ridică din pat scrâșnind din dinți de durere. Se apropie cu greu de geam, deschizând larg fereastra. Inspiră adânc, din rărunchi, aerul pe care i-l aduce vântul de departe. Un aer căruia îi simte consistența sărată. Se retrage apoi gânditor de la geam, aproape uitând de cârje. Se așază înapoi pe pat, încă încruntat. Simte durerea din carne și din oase
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pomină toc mai acum, la început de an! Se uită pe geam. Afară era un aer sticlos, încețoșat. Ningea dens, cu fulgi care cădeau apatici, pră bușindu-se unul peste altul în straturi groase și neplăcute de zăpadă. Oftă din rărunchi și puse mâna pe telefon, să cheme menajera. Ieși pășind cu băgare de seamă pe trotuar. Nu se înșelase, ningea dens și persistent, straturile de zăpadă creșteau văzând cu ochii și asta îi crea un mare disconfort, mai cu seamă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Nu se poate! Nu mai sunt Clara Martin, sunt doamna Ionescu. Clara Martin a murit!“ Dintr-odată, stropi rotunzi, mari și grei se năpustiră asupra ei. Ploaia cădea cu o violență înfricoșătoare. Copacii gemeau îndoiți de furtună, trosnind îndurerați din rărunchi. Fulgere iuți se aprindeau pe cer în zigzaguri și tunetele păreau să spargă cerul jos, chiar deasupra capului ei. Clara se uită în jur, tulburată. Fără ochelari, vedea totul în cețoșat. Dar nu întinse mâna să i recupereze din noroi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
rânduri de floricele roșii de lână. Nu-și închipuise niciodată că puteau să-l facă atât de fericit niște haine, tocmai pe el, care nu mai purtase haine până atunci. Era un sentiment de emoție și de mândrie venit din rărunchii lui Pampu și totodată se simțea adăpostit de toate relele. Era mândru, puternic și dorea din tot sufletul să se arate lumii. În ziua de Paște a stat la masa mare din curte, cu toți servitorii. A mâncat friptură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
tuberoza pe televizor, se repede spre Andrei Ionescu și îl prinde cu amândouă mâinile de umeri. Prin creierul ei zboară un milion de baloane colorate și cu această bucurie, care îl cuprinde și pe Zogru, soarbe valul cald venit din rărunchii lui Andrei Ionescu. Este ca un aspirator uriaș, care nu doar că suge suflul de liliac, dar face ca și corpul bărbatului să intre în vibrații; părul îi tremură violent, împreună cu mâna încleștată parcă după ureche, ochii se deschid întrebători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și celor ce preacurvesc cu ea, am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor. 23. Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Și toate Bisericile vor cunoaște că "Eu sunt Cel ce cercetez rărunchii și inima"; și voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui. 24. Vouă, însă, tuturor celorlalți din Tiatira, care nu aveți învățătura aceasta, și n-ați cunoscut "adîncimile Satanei", cum le numesc ei, vă zic: Nu pun peste voi altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
colo. Ocazional, câte unul dintre bărbați se întorcea către ei și îi privea cu un fel de așteptare ostilă care înlocuise speranța pierdută cu mult înainte de ajunge la spitalul de caritate Obikhovski. Virginski era foarte slăbit și tușea din toți rărunchii. ă E ca un magnet sau ca o piatră magnetică mare care îi trage spre ea, murmură el, într-unul din momentele sale lucide. Porfiri îi întâmpină observația cu o expresie de curiozitate temperată. ă Clădirea aceasta. Este ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
stângă a Luanei se agita înspre el, nicidecum cu intenția de a-i spori elanul. Văzând că nu pricepe, "dirijoarea" flutură mâna dreaptă și Ema ridică, la rându-i, glasul. Însăși Luana, pentru a acoperi "vocea" băiatului, cânta din toți rărunchii. Încurcați, nemaiștiind cine și de care mână răspunde, copiii începură să scoată niște urlete haotice iar părinții se grăbiră să dea drumul la o serie de aplauze frenetice, menite să stopeze, cât mai curând, nenorocirea. Moment ratat și copiii o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
știe, poate că erau din aceia care aveau de toate. Un vatman își lăsă tramvaiul pe șine și se prinse în lanțul tinerilor. Urcau Copoul răcnind: "Noi nu trăim în grotă! Nu trăim în grotă!" Lângă Luana, urla din toți rărunchii un grup de unguroaice. Fetele strigară și strigară, mai-mai să-și spargă plămânii, iar la un moment dat una din ele se întoarse spre Luana și-o întrebă: Nu te supăra, ce înseamnă "grotă"? Ieșiră și cei din Pușkin, Codrescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ca fiind derivat din Bowl-ah-hula. Bowl-ah este derivat din "bowel(s)" (1. bowel engl. sing. = parte internă a corpului; parte interioară a oricărui lucru; figurativ: inima, emoțiile, presupuse a fi localizate în pîntece 2. bowels engl. pl. = intestine, mate; figurativ: rărunchi), care sugerează ideea de interioritate profundă, pornind de la care este posibilă funcția exteriorității (același fenomen este valabil pentru arhetip ca fenomen profund ontic sau cultural); infixul -ahface parte dintre acele particule lingvistice, prezente în onomastica lui Blake (vezi Luv-ah, Beul-ah
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
urca după voința, sau pentru a rămîne Un truditor al vremurilor, o crîncena nemulțumire, o vie suferință Zadarnic rătăcind. Aici piciorul îmi voi pune și-aici voi reclădi. Aicea Munții de Arama 172 promit să aibă multă bogăție în groaznicii rărunchi". Așa începu el să facă din aur și argint și fier 230 Și-aramă, vaste instrumente de măsurat noianul 173 și de fixat Totul într-alta lume mai potrivită de voința-i Să asculte, în care nimenea să nu cuteze
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ea se reîntoarce, iute că mălura pe mugurele ce-ncolțește, Urlînd în toate-accentele durerii să-i stăvilească furia, Călcînd colinele-n picioare, înaintînd anevoios ori înotînd, zburînd cu furie, căzînd, Sau bubuind că un Cutremur de Pămînt într-ai pămîntului rărunchi, 265 Ori că un nour dedesubt, si ca o flacără-n înalturi vîlvîind, Umblînd în desfătare peste dealuri sau prin vîlcele murmurînd Că un torent care țîșnește dedesubt, iară deasupra piatră care cade, Nor de furtună-n miazăzi și glas
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din Lvov - că au găsit în herea lui 27 de petre roșii, așa de late și de groase într-un chip, cum nu-i această figură ce scrie aicea xx. Eară deosebi de acestea spune că au mai aflat la rărunchii lui de cătră stânga, alte două pietre încă mai mari decât acele din here, cumu-s aceste două figuri”xx xx. Cantemir face loc - în descrierea sa - și unor elemente ce vin negreșit dinspre „codul” credințelor populare 21 („descurs” foarte vechi
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a expresiei, structurată în forme mai „clasice”, într-o ordine ritmic-muzicală - imnul închinat cartofului cu directa implicare a autorului în actul scrierii: și iată fața de hristos a cartofului el știe secretele nopții cu burdufe de liniști rădăcinile lui pipăie rărunchii pământului albe netede ca tuburi rădăcinile înaintează în nervi sug înțelepciunea vremurilor osemnitele nopții închini un imn cartofului vreau limpezimea tăcerea ta fruct al țărânei asemeni cu țărâna din pântecul întunericului nu ne uita întărește-ne cu uleiul nopților mâna
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de rubin voia și împărăția ta facă-se culoarea ta e a cărnii trecute în spin ................................................. CEAI care desfeți limba și măruntaiele CEAI care micșorezi bolnavilor suferința ierburi sălbatice din noi răutatea oamenilor taie-le adu în ficatul și în rărunchii mei liniștea umilința ceai dăruit refugiaților ruși ceai în grădini publice pe scaune de lemn ceai celor supuși și celor nesupuși ceai pe toate buzele ca o cruce de lemn... Și de data aceasta tensiunea afectivă, cu creșterile și descreșterile
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de legume...”) abundent enumerativă, momentului numirii (metaforice) a cartofului, în seria „legumelor”, generează acea stare de exaltare caracteristică imnului sau odei: și iată fața de hristos chinuit a cartofului el știe secretele nopții cu burdufe de liniști rădăcinile lui pipăie rărunchii pământului albe netede ca tuburi rădăcinile înaintează în nervi sug înțelepciunea vremurilor osemintele nopții închini un imn cartofului pentru ca intenția anunțată să se și traducă în fapt textual, prin ordonarea muzicală a discursului „circumlocuționar”: vreau să am limpezimea tăcerea ta
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
desăvîrșire calmă. Privi, serioasă, planta care-și deschidea petalele, floare care nu era nici deosebit de mare și nici din cale afară de frumoasă, care doar înflorea. Singuratică, răzleață. - Ridică-te, Ciua - porunci împărăteasa Vu }io-tien. Copilul, pregătit să moară, tremura din rărunchi. - La ce te gîndești cînd te uiți la ea? - Că e frumoasă? - bîigui băiatul. - îți mulțumesc, Ciua - spuse împărăteasa scuturîndu-și căpșorul arătos -, îți mulțumesc mult - repetă. Și izbucni subit în rîs. începu din nou să ningă și o rafală de
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
pe jos, o pușcă lungă. Înainte de a ajunge pe marginea crestei de piatră, bătrânul Maftei strigă în jos, cu voce tare: - Sunt eu, Maftei! Am adus brânza! Maftei se opintea din greu prin zăpadă să iasă din pădure, icnea din rărunchi în timp ce-și potrivea, cu mare prudență, picioarele în treptele săpate natural în peretele de stâncă. Cocoș îl urma îndeaproape. Ajuns lângă foc, se așeză cu mare greutate, gemând ca tot omul bătrân. Nici nu dădu binețe. Își desfăcu
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
regăsește liniștea, adică la ea acasă și nu în Italia. Tot astfel este filmat și un fel de picnic la marginea drumului urmat de o discotecă unde se amestecă un triumfal și prostesc „Noi suntem români" cu maneaua miorlăită din rărunchiul țigănesc pentru că, în mod cert, regizorul face o confuzie la fel de pedagogică asimilând întreaga suflare viatică a emigrației, etniei rome pe care o vrea exonerată de oprobriul compatrioților săi. Foarte frumos, numai că lucrurile stau diferit în funcție de comunitățile de români, de
Blândețea mării by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6038_a_7363]
-
știm de ce ne schimbăm. Sîngele o fi de vină. - Eu știu de ce m-am schimbat. Aici, interlocutorul meu a șovăit și ochii lui plini de vioiciune m-au privit o clipă pătrunzător, ca și cum ar fi vrut să mă cerceteze pînă-n rărunchi. După un moment de pauză a continuat: - Îmi făgăduiți că nu veți istorisi nimănui ceea ce vă voi spune acum, decît după moartea mea, asta în cazul în care dumneavoastră veți trăi mai mult decît mine? - Vă făgăduiesc. - Atunci, ascultați. S-
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
asalt viața și ca să sporească numărul, ca să-mi omor iubiții mă întorc. Sînt Lilith femeia-pădure. Nu am cunoscut așteptări îmbietoare dar am cunoscut leii și cei mai teribili monștri. Fecundez toate coastele mele ca să construiesc povestea. Îmi adun vocile din rărunchi ca să crească numărul de sclavi. Îmi mănînc trupul ca să nu mă creadă cineva flămîndă și îmi beau apa ca să nu sufăr vreodată de sete. Cozile mele sînt lungi pentru iarnă, valizele-mi sînt ne-umplute. Nimic nu mă potolește, nimic
Joumana Haddad - Întoarcerea lui Lilith (fragmente) () [Corola-journal/Journalistic/5584_a_6909]
-
pentru că în fiecare zi ne dau ocazia. Uitați-vă numai astăzi, discuțiile despre regionalizare în USL, despre descentralizare", a spus președintele PDL, potrivit Agerpres. Cred că ne vom atinge obiectivul" Vasile Blaga a adăugat că " Liberalii se cer din toți rărunchii să fie dați afară de la guvernare, cel puțin Antonescu, că știe că e mai greu în primăvară dacă nu pleacă acum. Vin facturile la iarnă și promisiunile electorale nu plătesc facturi. Deci, despre asta este vorba. Cred că ne vom
Ținta lui Blaga: PDL va depăși PNL la europarlamentare by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/35036_a_36361]
-
procesișuneța se oprește, ca prin farmec; muzicile și uralele amuțesc. Rar și solemn bate de trei ori tunul puternic al cetății, căreia de trei ori pe rând îi răspunde imnul: Trăiască regele! O clipă, tăcere. Toată lumea ascultă pătrunsă până-n fundul rărunchilor; toți caii stau drepți, nemișcați, cu nările umflate, cu ochii țintă pe poarta pe care trebuie să intre; toate piepturile se umflă. La semnalul trompetelor, oastea apleacă armele ca pentru rugăciune. Regele își descopere capul [...] - toată lumea se descopere. Regele își
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
izbăvirii: Tu, acoperiș și scăpare a mea, Doamne...” Bucuria nu încăpea în inima lui; se revărsa în afară; înainta în lumina dulce a zorilor de zi, în marea milă a lui Dumnezeu - măslinii, viile, semănăturile - și psalmul bucuriei țâșnea din rărunchii lui și voia să urce la cer. Săltă capul, deschidea gura, însă pe neașteptate suflarea i se tăie; auzi în clipa aceea clar în urma lui alergând cele două tălpi; micșoră pasul, trase cu urechea; ambele tălpi își stăpâniră alergarea. Genunchii
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
și timpul "se crapă". Duminica e "spartă", soarta însăși e "spartă", poezia se sparge și ea. Sângele e o prezență obsesivă în toată poezia dinesciană. Gesturile invocate sunt bruște, smucite, tăioase. Ziua "biciuiește" sau e biciuită, "cuțitul e înfipt în rărunchi", "un fierăstrău de maci despică vara", somnul însuși "vânează" ori "mușcă". șChiar și acea parte romanțioasă a poeziei sale alternează momentele de tandrețe cu gesturi de brutalitate. Să ne amintim doar finalul celui mai popular poem al său din care
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]