3,048 matches
-
Un prieten dintr-o generație mai veche, un conservator în sensul bun al cuvântului, a fost surprins când m-a văzut cu o poezie pornografică în geantă, Balada p..dei de George Topârceanu. Căutam ceva, am scotocit peste tot, am răscolit și am etalat conținutul genții, de unde a apărut pe neașteptate un text uitat, abandonat cândva. Doamne, Dumnezeule, câte surprize neplăcute îți rezervă viața! Întâmplarea e de tot hazul, dacă eu nu aș fi trăit-o cu tot penibilul. Cum și
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
dar nu în tunelul temporal al adevărurilor fierbinți. Ele se pretează la un exercițiu intelectual de fină aranjare a informațiilor, un exercițiu în virtutea căruia evenimentele sunt ordonate după criteriul verosimilității istorice, dar în nici un caz ele, evenimentele, nu mai pot răscoli astăzi pe cineva. Sunt indiferente, opace și fără răsunet în prezent. În materie de neutralitate teoretică, cel mai atipic istoric pe care îl au românii în clipa de față este Lucian Boia. Este atipic din două motive: mai întîi, fiindcă
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
-se simțite încă din copilărie și, mai accentuat, din adolescență, când pășea, adesea, alături de părinți, pragul multor lăcașe de cult ortodox. ("Mai erau - țin bine minte - și clopotele de Paști, acelea diferite: nu îndemnau spre duioșie, ca la Crăciun, ci răscoleau, stăruind făgăduindu-ți pacea".) Chiar dacă "lecțiile de catehizare" le-a primit în detenție, printre deținuți de cele mai diverse convingeri, orientări ideologice/politice și profesii: preoți ortodocși, romano-catolici, greco-catolici, universitari, scriitori, ziariști, ofițeri superiori, liberali, țărăniști, social-democrați, legionari... Doar dictatura
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
ce și le însușește așa cum magnetul atrage pilitura de fier: "De-o săptămînă ninge pe morminte/ Cerul e vînăt ca un ochi de pește/ Zăpezile atîrnă cu aripile frînte/ Și dintre cruci doar crucea mea lipsește.// Zile la rînd am răscolit zăpada/ Să-mi caut crucea de arin subțire/ Dar nu știa nici paznicul de noapte/ Să fi plecat vre-un mort din cimitir.// Urcau la cer zăpezile de lînă/ Și noaptea pe pămînt intra cu greu/ Se-nfășurau în dangăt
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
Gheorghe Grigurcu Are dreptate Ana Blandiana: nu putem caracteriza psihologia omenirii din ultima jumătate de veac fără a analiza un fenomen care a căpătat proporții de masă, care "răscolește și aruncă în febră globul întreg", cel al turismului. Homo viator se impune acum ca un personaj de prim plan. Oare de ce? Care e mecanismul sufletesc ce ne face să preferăm "iureșul diabolic" al călătoriilor "idilicei vacanțe de altădată"? La
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
reciclate: deșeurile recuperate și "rearanjate" cu scopul de a crea adevărate invenții plastice: mitraliera/aparat de fotografiat, leagănul mecanic... Reziduurile "de rangul cel mai de jos" pătrundeau astfel pe scenă și se bucurau de o nouă viață! Kantor face teatru răscolind pubelele societății, pentru a integra, mai apoi, într-o operă, rămășițele fără valoare ale acesteia. Inevitabil, "efectul de adevăr" se accentuează tot mai mult... Deși se înscrie în același curent, Jan Lawers, în Odaia Isabellei, face un salt inedit, produce
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
din vina noastră. Poate că posteritatea va fi mai dreaptă. Dar nu e sigur. Poate că, din economie de efort sau din precauție, posteritatea va plasa cazul Eugen Barbu în categoria celor dubioase, pe care nu e profitabil să le răscolești și e recomandabil să le împingi într-o uitare igienică. Primii cercetători ai mumiilor egiptene au contractat un virus mortal, necunoscut.
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
pe Traian Băsescu aceste victime din rîndul propriilor săi suporteri, dar marele Chit, despre care se spune că ar depozita în cotloanele pîntecelui său și dosarul lui Băsescu, a eșuat pe nisipul deodată nemișcător al cercetătorilor de la CNSAS care îi răscolesc adîncurile și scot la iveală tot soiul de falși Iona pitiți în cotloanele pînă mai ieri impenetrabile ale acestui uriaș closet al dejecțiilor Securității.
Agonia secretelor Securității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9368_a_10693]
-
nevoit să se retragă ca să-și caute sănătatea, șacestaț nu vedea un înlocuitor mai ideal decît pe acest tînăr prieten, legați între ei prin nenumărate afinități sufletești și intelectuale. Era în perioada de mare fermentație a portului, cînd muncitorii fuseseră răscoliți de agitația lui Ștefan Gheorghiu. Trebuia continuată campania de revendicări începută de acesta și Gheorghiu a insistat din toate puterile ca Istrati să preia această sarcină. [...] amîndoi erau situați mai la stînga mișcării, fără o linie precisă, dar întotdeauna nemulțumiți
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
tiptil, înecată-n zerul vremii, suflec sufletul, subtil mi-l rostogolesc de-a lungul iernii, subțirică, temătoare, aurită, ca o geană de lumină dispărută-ntr-o clipită. caii din copilărie vin pe înseratul vieții, în trap tandru, îmi dau ocol, răscolesc țărâna curții, de rămâne-n urma lor semnul unui tâlc ascuns ce-i înscris adânc în mine chiar de pasul lor domol. hrană dulce-amară ce frumos cu privirea mă alini, cât senin e în înaltul din iris, ce soare lichid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
insuportabil, către demență, și orice ordine ar deveni o implozie prin exasperare. * Ce visează copilul care a adormit, plângând, lângă mama stinsă din viață subit, într-o seară de martie?... * Agenții Siguranței năvălesc în casa lui Eliade și încep să răscolească totul în căutarea unor texte compro mi țătoare. Confiscă numai scrisorile redactate în engleză, „pentru că nu le puteau înțelege“, afirmă ironic Eliade, care suprimă din Memorii următorul pasaj: „și o carte poștală de la Paris, în care Emil Cioran îmi mărturisea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
imobilitate promițătoare, până când un bulgăr bine țintit îi făcea să-și înțeleagă eroarea. Alții planau încet deasupra capetelor noastre, proiectând umbre cât un vițel pe care preferam să nu le scăpăm din vedere. Le înțelegeam nerăbdarea; având în vedere ce răscoleam cu lopețile, nu erau niște răsfățați. Pe la jumătatea după-amiezii, Thierry a scos un urlet și toți hoitarii și-au luat zborul. Thierry agita plicul, murdar, înmuiat - dar gol. După un ceas de muncă febrilă, am mai găsit patru fragmente rupte
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
cartierul". Sau: "își înhăma țîțele în cordeluțe de dantelă. ea/ flueră prin subterane strălucitoare înecîndu-se în frumusețe/ zeu împrăștiat pe-o stradă. sînt prea înfiorat/ pariez că la tine sub chiloți se petrec minuni și cînd/ nu-i scoți". Sau: "răscolesc în această femeie ca într-o carte plină/ de labirinturi/ iubita mea locuiește într-un reflector de alcool" (ibidem). Aci încap diverse interpretări. Ori muza dicteului automat, sălășluind între "fantasmele inconștientului", pomenite de poet, e o mijlocitoare a harului dumnezeiesc
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
cu făină și ordonă: Dincolo! Victor nu mai avu nicio bănuială atunci când maiorul privindu-l țintă cu ochii săi gri-fier rosti sentențios: Știu totul, nu Încerca să ascunzi pentru că este În zădar și-ți agravezi situația! Nu mă face să răscolesc prin mizeria asta și să-ți sparg toate oalele. Unde-i și unde-s?! Căutați În toate oalele astea mari! Și pentru că două chiupuri, poate cele mai mari erau așzate cu fundurile spre interioriorul Încăperei maiorul Marin Apostu le sparse
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
celor din celulă așezați pe lângă ziduri. Își ridică ochii și cuprinse totul dintr-o singură privire: cercevelele nevopsite, geamurile sparte acolo unde fusese cândva biroul lui, balustrada terasei ruptă în două locuri. Apoi privi în jos, la picioarele lui care răscoleau pietrișul. Se gândi că poate casa este încă goală, dar, când dădu colțul și se apropie de ușă, observă aceleași semne imperceptibile care-i arătaseră, ca și în grădina de zarzavat, că s-ar putea totuși să locuiască cineva aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
strujeni.” „Cum să intre sub strujeni, omule? Asta-i peste poate. Hai să-l căutăm.” Au vânzolit grămada de strujeni în fel și chip, dar nu se vedeau decât urme de sânge, care mergeau spre vreascurile putrede de alături. Au răscolit și vreascurile, dar cocoșul...nicăieri. Doar urme de sânge, ca și sub strujeni... „Unde l-o fi dus diavolul?” a întrebat nevasta dezorientată. Au cotrobăit prin toate bălăriile, dar afară de niște borți - una ici, alta colea - nu au mai găsit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ceasurilor din casă:„Vreau ca timpul să mă lase În pace!”(p.124). Și Încă o plăcută amintire din Pescărușul: scena! Vechea scenă care e bună de folosit, fiindcă Kostea o repară, an de an; pe scena aceea, care le răscolește trecutul comun, și care acoperită de omăt, pare o pagină albă, Nina Îl roagă pe fostu-i admirator, să-i scrie ceva cu un țurțure; cînd literatul Îi face hatîrul, ce se-ntîmplă? „În spatele scenei, scînteiază o mulțime de ochi: Întrezărim
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și ulițele satului. În cele din urmă, a reușit să se orienteze. „Iată stejarul din fundul grădinii și cumpăna de la fântână, ce străpunge pânza de fum de parcă-i un răzlog învechit uitat în zare.” În jocul de umbre nedeslușite, Costăchel răscolea priveliștea cu privirea înfrigurată. Când și-a descoperit casa, inima i-a tresărit cu zvâcnet nebun și o lacrimă - lacrima pe care o purta în suflet - a pornit să se rostogolească pe obrazul ars de soare... „Doamne Dumnezeule! Am ajuns
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a fost... Numai că... Târziu în noapte, Costăchel și Petrache și-au luat rămas bun de la inginerul Cicoare. Au pornit spre casă. Nici unul însă nu era în stare să scoată o vorbă măcar. Cele povestite în acea seară le-au răscolit sufletele. Nu mai aveau cuvinte... Aveau doar gânduri tulburate. Mergeau tăcuți, cu pași mari. În dreptul cimitirului, Costăchel s-a oprit. A privit lung spre colțul dinspre nord al cimitirului și a grăit: Uite, Petrache! De acolo am pornit la atac
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ca mama să termine de citit povestea atât de dragă lui. Simona îl privi cu duioșie, îl sărută și adormi și ea lângă el. * În altă zi, Răducu veni cu o altă poveste trăsnită. Auzise la grădiniță ceva ce îl răscolise și nu putea să nu afle amănunte de la mămica lui care, după socotința sa era cea mai deșteaptă femeie din oraș, fiindcă era profesoară și știa și engleză. Mămică copiii spun despre Ionică, copilul tușei Leonora, știi tu, femeia despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
adevărați? Da' mami, dar e mai mișto! Iar? Și cum să spun? În loc de cuvântul acela, mișto poți să spui frumos... Tu ești femeie, mămică, nu poți să înțelegi bărbații. Cu tăticu' m-aș fi înțeles! Discuția aceea cu Răducu o răscoli din nou pe Simona. Nu se mai putu abține, nerăbdarea intrase din nou în casa ei. Se îmbrăcă la repezeală cu ce găsi în cale și așa, cu toate bateriile încărcate, alergă la telefoane. Îl luă și pe Răducu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Toate informațiile detaliate în aceste comunicări științifice ne sunt de mare folos. Simona primea cu indiferență flatările. Voia să demonstreze prin atitudinea ei impasibilă, că ceea ce făcuse era un demers de rutină, chiar dacă pentru unii termeni medicali fusese nevoită să răscolească mai multe dicționare de specialitate. Totuși, această muncă trudnică se dovedi a fi o terapie eficace. Cu fiecare zi ce trecea, Simona făcea pași spre normalitate, chiar dacă aceasta mai purta amprenta relativității. Unii medici găsiră că aplicarea acestei metode este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Simona o privi un timp, apoi gândul o duse către ideea că și viața ei poate fi asemuită cu această salcie, care dezrădăcinată de toate ale ei va fi dusă în neștire, când vor porni puhoaiele de toamnă. Salcia îi răscoli întreaga ființă. Își dădu seama că viața ei este searbădă, că nimic nu merită a dori să aștepte chemări spre zile senine. Apoi, cu fiecare filă ruptă din calendar, se gândea: ,,Mai bine aș muri, tot fac umbră pământului, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
toate sunt doar cuvinte pe care le scriu, însă sentimentele cum aș putea să le exprim? Nu știu, dar mă încumet să încerc. O vorbă înțeleaptă spune că nu-i bine nici să tulburi un cuib de viespi, nici să răscolești apa mlaștinii, nici să trezești din somn ursul care doarme. Ei bine, întocmai pe dos am făcut eu, când m-am înscris în acel barou de avocatură. Cel care fusese înaintea mea tocmai demisionase și, astfel, se explică ușor de ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
invariabil supus. Acum, mai rămăseseră doar el împreună cu sora sa. Iar ambii trăiau din leafa ei de debutant în câmpul muncii, adică din puțin. Totuși, imboldul de a scrie nu-l părăsise pe Osvald nicio clipă, ba acum chiar îl răscolea și mai tare decât înainte, căci acolo unde moartea, veșnic aceeași, pune, în chip firesc și inevitabil, punct, literatura, mai liberală, râde și pune două puncte! Așa încât, simțindu-se că deține resurse incalculabile în condei, îl apuca mereu cu pasiune
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]