549 matches
-
Elie Miron Cristea, dar și al Patriarhului poeziei românești, Mihai Eminescu.” Distinsul om de cultură Nicolae Băciuț afirmă că sintagma „Fenomenul Grigore Vieru” a izvorât din trăirea poetică și românească pe care a putut-o concentra poezia lui, „simplă și răscolitoare totodată, în care se regăsește cum la nu mulți poeți, sentimentul românesc al ființei”, sintagma noiceană pe care o invocăm adesea în astfel de circumstanțe.” Și mai consemnează foarte frumos că vibrația profundă pe care o produc poemele sale se
CARTEA ÎN CARE MĂ OGLINDESC. ALBUM MEMORIAL: CEL CARE SE APROPIE IN MEMORIAM GRIGORE VIERU. ÎNSEMNĂRI ŞI ESEURI. (RECENZIE [Corola-blog/BlogPost/359569_a_360898]
-
Florentina Crăciun Publicat în: Ediția nr. 473 din 17 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Îți amintești petala ce a plâns în palma ta? Râdeai, iar râsul tău făcea ca să se-audă, O șoaptă de departe,din vremuri ce cândva Erau răscolitoare, precum ființa-ți nudă! Tu ești mereu ce-ai fost, o tainică speranță Și-un singur sens al vieții;acela de-a iubi, Nimic fără iubire nu-nseamnă existență Și tot nimic fără de tine, în veci nu poate fi! Dă-
RAMAI MEREU CE-AI FOST!... de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 473 din 17 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359156_a_360485]
-
-mi cunoască trupul , Să lunece lin că un sărut ... Pana-ma vor dezbrăca de singurătatea Ce-mi rânește carnea . Dă-mi mâinile iubite Și lasă-mă să-ți joc degetele În sălbaticia părului meu ... Să fim , încolăciți amândoi În timp răscolitor , mereu tineri . Dă-mi mâinile iubite Și lasa-le să-mi cunoască trupul ... gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Dă-mi mâinile iubite / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2108, Anul VI, 08 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela
DA-MI MAINILE IUBITE de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340501_a_341830]
-
apropie desculț, prin colbul verii, se așează lângă mine, pe pragul porții, aprinde încet și molfăie tacticos o țigară din mahorcă și ziar, mă scrutează lung, pe sub streașina sprâncenelor stufoase și albe, oftează o dată, mai oftează o dată, zâmbește enigmatic și răscolitor o dată, enigmatic și răscolitor de două ori, tace puțin, mai tace încă puțin... și-mi spune șoptit, dar foarte clar: uite, azi, oleacă mai încolo, cam când trece poștașul cu scrisori, eu cred că mor! cred că mor repede, că
Mă sui pe patul din tindă şi încerc să mor () [Corola-blog/BlogPost/339930_a_341259]
-
verii, se așează lângă mine, pe pragul porții, aprinde încet și molfăie tacticos o țigară din mahorcă și ziar, mă scrutează lung, pe sub streașina sprâncenelor stufoase și albe, oftează o dată, mai oftează o dată, zâmbește enigmatic și răscolitor o dată, enigmatic și răscolitor de două ori, tace puțin, mai tace încă puțin... și-mi spune șoptit, dar foarte clar: uite, azi, oleacă mai încolo, cam când trece poștașul cu scrisori, eu cred că mor! cred că mor repede, că așa simt! și cred
Mă sui pe patul din tindă şi încerc să mor () [Corola-blog/BlogPost/339930_a_341259]
-
Mare se străduia să nu vină turcii degeaba până la Vaslui. Nu orice hârb de bronz a bătut la intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia. În vremuri de restriște ori de bucurie, oricum și oricând și oriunde, prin reverberațiile lui răscolitoare, clopotul a marcat un sfârșit ori un început, un strigăt de izbândă ori deznădăjduire, o împăcare cu soarta ori o chemare acasă. “Ar trebui să se tragă clopotul și în ziua lui Mihai Eminescu!” Mă dau pe lângă seminarist. Meluțu Andriesei
Clopotarii ţin aproape Veşnicia () [Corola-blog/BlogPost/339951_a_341280]
-
pe lângă biserici! Sunt primul învățat/dezvățat...să “trăiască” în timpul propriei “morți” și să “poată” vedea doi oameni...care nu mai sunt! Cine nu crede în această “posibilitate”, nu are decât să se convingă citind “Missa solemnis”, una dintre cele mai răscolitoare poezii ale magistrului Mihai Ursachi, poet Universal din Iași, care a “vorbit” (la propria-i slujbă de înmormântare) despre Mihai Eminescu. Din acest înalt și adânc poem, acum, când mai am zece fulgi/distanță până-n țintirim, îmi aduc în minte
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XI – XIV) () [Corola-blog/BlogPost/339970_a_341299]
-
zidul: nici un răspuns!/ Doar razele reci, ascuțite-n unghere,/ cu sulița lor m-au străpuns...// - Unde ești, Doamne? Am urlat la zăbrele./ Din lună venea fum de cățui.../ M-am pipăit... și pe mâinile mele,/ am găsit urmele cuielor Lui.”//... Răscolitor, nu?... Sigur că da! Dumneavoastră știți foarte bine, Radu Gyr a fost condamnat la moarte de către niște tribuni militari comuniști pentru că și-a asumat o “libertate de exprimare” mult peste “înțelegerea” analfabeților ocârmuitori. Așadar, se pun întrebările: 1. Acest poet
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
erotic“, emisferele Yin - Yang etc. au „corespondent lirico-semantic-sincretic“ - de-a lungul / latul acestor douăsprezece cicluri de poeme danielogifuane - perechea pronominală Ea - El („deschiderea“ anului iubirii făcându-se prin Ea / Elle - «Pecetluitu-ne-am / începutul cu un sărut / fugar, timid, dar atât de răscolitor. / Un straniu sentiment s-a cuibărit, / în cele din urmă, / în inimile vătămate de înșelăciunile întrupate / ale trecutului. Te purtasem cu mine / dincolo de chinuitoarele / nopți de singurătate. / Teama de dăruire / în brațele întunecatului apus / a fost delicat estompată» - și „închiderea
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
Dar când mama nu-i acasă/ și Ploița cerne?/ - Ne-nvelim atunci cu frunza/ Ramurii materne!// - Dacă n-o să vină mama/ Și-o să cadă frunza?/ - Cum să nu mai vină mama?/ - Cum să cadă frunza?”... Sigur că da! Ce dreptate răscolitoare are Poetul dus să sprijine Basarabia cu brațele crucii și crucea brațelor sale! Însă, la o privire atentă, se vede și se aude limpede că nici Grigore n-a murit! N-a murit, fiindcă, iată, mama îmi aduce aminte de
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
original în balade, prin ceea ce înalță lirismul poeziei lui din perspectiva muzicalității, ale cărei taine și armonii i-au fost dezvăluite copilului încă de la începuturile sale literare. Horia l-a inițiat în “ritmica preciziei aritmice a lui Bach, în melodicitatea răscolitoare a lui Beethoven și Mozart.” Ca atare, Radu Stanca s-a format în respectul tradiției clasice a armoniei, în cultul pentru limba română, unică în expresivitatea sonorității ei muzicale. Cu totul necunoscut până acum a fost aportul artistic al lui
Antonia Bodea: O carte de colecție – Radu Stanca. Evocări și interpretări în evantai () [Corola-blog/BlogPost/339333_a_340662]
-
erotic“, emisferele Yin - Yang etc. au „corespondent lirico-semantic-sincretic“ - de-a lungul / latul acestor douăsprezece cicluri de poeme danielogifuane - perechea pronominală Ea - El („deschiderea“ anului iubirii făcându-se prin Ea / Elle - «Pecetluitu-ne-am / începutul cu un sărut / fugar, timid, dar atât de răscolitor. / Un straniu sentiment s-a cuibărit, / în cele din urmă, / în inimile vătămate de înșelăciunile întrupate / ale trecutului. Te purtasem cu mine / dincolo de chinuitoarele / nopți de singurătate. / Teama de dăruire / în brațele întunecatului apus / a fost delicat estompată» - și „închiderea
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
al adaptării interculturale. Este vorba de ratarea celui capabil să-și abandoneze propria țară, patria culturală; este vorba de falimentul de a se analiza pe sine cu bunăvoință, generozitate și detașare și de a se regăsi după o profundă și răscolitoare experiență interculturală. Chiar prin faptul revenirii acasă, autoexilatul părăsește poziția de locuitor al unei țări și îmbracă o identitate confuză. Cel întors din pribegie nu se regăsește pe sine ca pe cel plecat, ci ca pe un altul. Din perspectiva
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
al adaptării interculturale. Este vorba de ratarea celui capabil să-și abandoneze propria țară, patria culturală; este vorba de falimentul de a se analiza pe sine cu bunăvoință, generozitate și detașare și de a se regăsi după o profundă și răscolitoare experiență interculturală. Chiar prin faptul revenirii acasă, autoexilatul părăsește poziția de locuitor al unei țări și îmbracă o identitate confuză. Cel întors din pribegie nu se regăsește pe sine ca pe cel plecat, ci ca pe un altul. Din perspectiva
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
arșița, când îl bate furtuna sau îl smulge vântul din echilibrul său bine înfipt de-a lungul vremii. Chiar și suprafața apei diferă de la o zi la alta, câteodată e netedă, liniștită, alteori acoperită de ceață sau învolburată în urma vântului răscolitor. Există elemente incontestabile, care diferențează zilele între ele, care rup monotonia ucigătoare, singurătatea îngropată în suflet. Și întâlnirea asta cu necunoscuta, s-a imprimat în memoria lui cu alte litere, ziua s-a fragmentat în două părți distincte. Nu era
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
momente (rare) de revoltă luciferică, având gustul îndelung exersat al purităților celeste”; 14. la PAUL SPIRESCU - se analizează toată opera poetică: „Paul Spirescu este - în esență - ( )un poet al vederii ce trece dincolo de cele văzute, modern prin neliniștile sale creatoare, răscolitor prin revelațiile mărturisite, fie și în parte, un împătimit de planul ideilor, neezitând să-și deconspire temerile și îndoielile, autentic în simțire și credință. Ceea ce aduce în plus creatorul este densitatea ideatică, priza bună pe care o face acesta la
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
pe ușă cu gândul fără de păcat. O inimă mereu flămândă, cu jar de catifea-ntr-o floare Cu al credinței viu izvor născut din focul fără lemne Chemare blândă-n curcubeie, ale seninătății semne Călătoresc cu dorul iar, prin amintiri... răscolitoare. VISELE DE IERI De după nori de scamă plutind ușor pe cer Timpul rotește-agale noi foi din calendar O filă se grăbește și scutură nectar Lăsând amprenta-i dulce, căci restu-i efemer. Trăiesc în universul ce-i plin acum de vise
FLORILEGIU HIBERNAL (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342309_a_343638]
-
datate. Altele sunt tipărite în revistă. Primăverile celor trei ani ieșeni, cei mai frumoși dar atât de frământați, au fost imortalizate în versuri nemuritoare, scrise, incredibil, majoritatea numai în luni de iarnă (februarie sau decembrie). Poetul însă cântă visător imaginile răscolitoare ale „codrilor făr de capăt”... Doar „Povestea codrului” e datată 1 martie 1878: ” Adormi-vom, troieni-va/ Teiul floarea-i peste noi... Cu vocea sa suavă fata recită: Pătrunză talanga al serii rece vânt/ Deasupra-mi teiul sfânt/ să-și
ÎN IAŞI L-AM CUNOSCUT PE EMINESCU de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342421_a_343750]
-
este prea târziu ca pe-a iubirii boltă din nou vultur să fiu, iar tu o porumbiță ce-n ultima arșìță să îmi încinzi privirea cu zborul tău mlădiu. Mai este-o primăvară în care amândoi vom da deodată buzna răscolitor șuvoi spre-a săruta pământul unde-a-nceput frământul ce ne-a zvârlit în față când praf și când noroi. Vom fredona-mpreună acel cântec ciudat în care este vorba de-o fată de-mpărat frumoasă ca sulfina, numită Cătălina
SUNT FERMECAT ATUNCI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342609_a_343938]
-
tradus de Bălcescu și publicat în România viitoare. Mai târziu, A.B cu această semnătură, poemul apare în România literară.La vremea anilor 1850 poemul era un manifest în care suferințe , zbateri , contrastau cu frumuseți de relief geografic.Pe un răscolitor ton liric, cantabil, melodioasa exprimare cheamă la admirație față de o Maică-Țară. Alte opere au acelasi asemănător conținut Holera Soveja Piatra teiului Amintiri Cugetări opere care ne oferă un scritor pedant militant și pentru grija față de ortografia și conținutul poeziei populare
ALCU RUSSO SAU A MAICII ROMÂNII CÂNTARE de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340575_a_341904]
-
cu pulsul cerului, iar lumea era mai aproape de cum o zidise Creatorul. Este o carte în care cititorul se poate reîntâlni cu propria copilărie, cu oamenii și locurile natale, căci oriunde ar trăi omul, locul ivirii lui pe pamant rămâne răscolitor de drag. Fiecare om pleacă în lume cu ceea ce a împrumutat din locul unde s-a născut și de la oamenii din mijlocul cărora s-a înălțat, așa cum apă împrumuta formă vasului în care este pusă. A apărut la Editură FORUM
ELENA BUICĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340551_a_341880]
-
de la hotel sau moll. Chiar și atunci când critică, Viorel Vintilă este un melancolic, ființa lui fiind o himera îmbrăcată în zale, un duh ironic care mânuiește din umbră condeiul bine ascuțit. Amintirile povestite fetiței sale Diana, sunt de un romantism răscolitor, având capacitatea de a prinde în fraze cursive mișcarea interioară a întâmplărilor, dinamica eului copilului de atunci, perspectiva imaginarului, universul sensibil al copilăriei. Practic textele pun în oglindă copilăria lui Tați și al Dianei. Chiar interviurile cu artiști renumiți cum
VIOREL VINTIĂ-ROMÂNAŞ LA SAN FRANCISCO de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340625_a_341954]
-
a-l readuce la realitatea în care trăiește, de a-l scoate din vârtejul evenimentelor trăite altădată, care uneori l-au întors în timp și l-au acaparat în totalitate. „Geamănul din oglindă” este o carte scrisă cu sufletul, emoționantă, răscolitoare, încărcată de adevăr, interesantă, care nu-ți poate lipsi din biblioteca sufletului. Am descoperit familia Titina și Florin ȚENE și ca poeți. Fiecare vers al Titinei are un mesaj, un strigăt de durere sau bucurie. Poeziile sale sunt presărate cu
COMOARA DE PE PUNTEA VIEŢII de DORA ALINA ROMANESCU în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343780_a_345109]
-
a-l readuce la realitatea în care trăiește, de a-l scoate din vârtejul evenimentelor trăite altădată, care uneori l-au întors în timp și l-au acaparat în totalitate. „Geamănul din oglindă” este o carte scrisă cu sufletul, emoționantă, răscolitoare, încărcată de adevăr, interesantă, care nu-și poate lipsi din bibliotecă sufletului. Am descoperit familia Titina și Florin ȚENE și că poeți. Fiecare vers al Titinei are un mesaj, un strigăt de durere sau bucurie. Poeziile sale sunt presărate cu
COMOARA DE PE PUNTEA VIEŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343762_a_345091]
-
A primit următoarele distincții: - în anii 2012 și în 2013 Premiul revistei „Boema” pentru„cel mai bun colaborator; - în anul 2013, Premiul revistei „Steaua Dobrogei” pentru proză. *Romanul “Timpul și răstimpul” , semnat de Tănase Carașca, este un tablou polivalent, viu, răscolitor, sensibil, al vremurilor adolescentine, din care răzbat cele mai diverse nuanțe ale iubirii, adolescența fiind “anotimpul” celor mai frumoase și nobile trăiri. Viața, acest tărâm atât de ușor și atât de greu de stăpânit, este, adesea, imprevizibilă. Tot ce ni
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]