556 matches
-
în scopul declanșării unui proces de distrugere-regenerare: „ca totul să se-ntoarcă în haos și ca din haos să iasă o lume nouă și regenerată”. Moștenitorii săi sunt numeroși, ca francezul Auguste Blanqui, inițiator încă din 1839 a unei practici „răscolitoare” redusă la diverse tipuri de agresiune a puterii - putând să ducă până la terorism* -, cu credința că din distrugerea dușmanului va decurge în mod necesar o societate bună. Dar Karl Marx* este acela care stabilește relația teoretică dintre revoluție și comunism
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
abia văzut, un fel de rumeneală". Reușește să-l tulbure pe Națl care rămâne "cu privirea pierdută", dar nu uită că are mamă pe Mara, "precupeață și podăriță". Persida iubește intens, cu pasiune încât "Dragostea Persidei este de un dramatism răscolitor. Nimeni până la Slavici n-a descris dragostea în ceea ce are mai dramatic, grav, cu atâta adâncime și vigoare realistă, cu atâta poezie" (Pompiliu Marcea). Ea are față de Națl o pasiune statornică, îl iubește cu sinceritate, delicatețe sufletească, dă dovadă de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
numai interesul lui Frits pentru chelie, ci și obsesia lui față de alte semne ale decăderii: toamna, boala, vîrsta înaintată, moartea, timpul. Iar aceste fapte, laolaltă, transmit un tablou clar al personajului în zone unde datele disparate ar fi fost poate răscolitoare dar nu ar fi avut un înțeles anume. În al treilea rînd, relațiile cu alții ne ajută să construim imaginea unui personaj. Relația personajului cu sine într-un prim stadiu intră în această categorie. Aceste relații tind să fie catalogate
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
teama de eșec. Versul pare să-și oprească răsuflarea odată cu magul, atât gerunziile, cât și adverbele "îndelung" și "încet" reliefând clipa suspendată, ieșită din timpul istoric în care are loc seducerea, accederea la sufletului celuilalt. Iubirea este un act magic, răscolitor. Transformarea alchimică are loc sub puterea lacrimei de opal, acesta din urmă fiind considerat o piatră a iubirii, a speranței, căpătând însă și semnificația nefastă a blestemului, a nefericirii. În jocul sentimentelor, orice acțiune poate duce fie la fericirea supremă
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
râului, cănd deodată aude în depărtare vocea Ducelui cântând La donna è mobile. Desfăcând gură sacului el este îngrozit să descopere în sac corpul fiicei sale. Ea este pe moarte. Copleșit de durere, Rigoletto își ia fiica în brațe. Un răscolitor duet are loc între fiica și tata, în care Gilda își cere iertare pentru gestul ei și își ia adio pentru totdeauna. Agățându se cu disperare de corpul neînsuflețit al fiicei sale, Rigoletto realizează, zdrobit de durere, ca teribilul blestem
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
libret, la personaje, la punerea în scenă, la cele mai mici detalii imaginabile (reflectate în fascinantă dispozitione scenica - lectură esențială pentru interpreți, regizori și producători). Toate acestea au întărit respectul mutual și cauză comună de a produce ceva nou, îndrăzneț, răscolitor și de neuitat. Soția lui Verdi, Giuseppina, cu ajutorul lui Ricordi - i-a readus împreună pe cei doi, de fiecare dată când se certau. Colaborarea lor profesională s-a transformat însă într-o adâncă prietenie iar după ce “planul ciocolată” s-a
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
o complexitate contradictorie, concretizată în mai multe perechi antitetice care, în numeroase poezii, constituie polii unei tensiuni lirico-ideatice structurante. Proiectată pe un „fundal de rumoare patetică”, creația lui O. Goga îi apare ca o fuziune „între strălucirea cuvintelor și freamătul răscolitor al revoltei”. În studiul Poezia lui Lucian Blaga, criticul urmărește câteva dintre ideile-cheie ale filosofiei acestuia (pe care o aprofundase și o apreciase superlativ în articolele din deceniul al patrulea) în formulările metaforice ale versurilor: certitudinea misterului de dincolo de rațiune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285902_a_287231]
-
Presa în limba naționlă nu este considerată numai o forță de progres și de educare a oamenilor,așa cum ideologia “luminilor”secolului al XVIII-lea îi învățase pe oameni. I se descoperă, în toate formele ei diverse de manifestare, sub înrâurirea răscolitoarelor idei revoluționare ale secolului naționalitaților, un rol covârșitor în popularizarea și apărarea programului politic și social al noii clase, biruitoare în lupta cu feudalismul retrograde și anacronic, în crearea și întărirea ideologiei naționale, în trezirea conștiinței unității poporului, în formarea
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
comunității: „Ce-ar fi și tu să te-nalți / cu mine, peste munți înalți, // să fim, împreună, holdă și soare / în alte câmpii viitoare?” (Zăriți veșnicul munte?) Mai impetuos ca la Ada Negri din Tempeste, versul scris de I. e răscolitor, previzionar, cu formule incandescente, totuși nu lipsit de un anumit mister. Perspectiva trecerii în neființă imprimă confesiunilor din Țara luminii un dramatism intens, persistent, cu nuanțe patetice, aici frapând mai cu seamă o etică a depășirii limitelor. Moartea e „marele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
vor înălța fierbințile lor guri / pân-la urechea mea, să-mi dea povețe, / ziua și noaptea drumul să mă-nvețe...” Dincolo de reminiscențe argheziene (îngeri, halucinații), ciclul Spital fixează experiențe cărora neliniștile, introspecția și proiectarea în dramele altora le imprimă un tragism răscolitor. Poeme ca Febră, Solii pământului, Păsările devin veritabile documente existențiale, psihologice și etice, despre condiția umană în situații-limită. Pompiliu Constantinescu remarca lirismul de „substanță”, o „simplitate patetică, în lirica atât de feminină, însă fără pic de dulcegărie”, un vers „sugerând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
-i mai bine să nu-l copleșesc cu prezența mea și, în orice caz, aveam nevoie de timp de gândire. Titus părea foarte fericit și a zburdat băiețește, de unul singur. Îi urmăream de la fereastră aparițiile și disparițiile, cu un răscolitor amestec de afecțiune și invidie. În cele din urmă, s-a întors cu masa rătăcită, purtând-o ostentativ într-o singură mână, înălțată deasupra capului. A așezat masa pe iarbă și după aceea mi-a sugerat să mâncăm afară, lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
trei ori pe zi m-aș duce. Dar Moldova-i prea departe, Nu poți merge fără carte. Cartea n-are cine-o face, Că primaru’ nostru zace...” Cântau elevii seminariști, în seara aceea, cu tânguire în glas de cocoare...cântau răscolitor, cântau sfâșietor de jalnic...Cântul lor înălțându se unduios spre cer ca o rugăciune. Dar gândul tiranic nu-i lăsa... „rușii au rupt frontul la Iași..” „... Să cântăm pentru Moldova !.. Să cântăm pentru cei rămași..!”, se îndemnau ei, doar din
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și nu se poate transforma în... prostii! Fulgerător, s-a auzit un fluierat de locomotivă. Ușa vagonului s-a închis cu zgomot, cârligul de siguranță a țăcănit metalic și, după un alt fluierat răscolitor și intens, care ne-a cutremurat ființa până-n străfundurile arhitecturii noastre moleculare, garnitura a pornit. 11. DEPORTAȚII Ca o gigantică insectă apocaliptică, locomotiva repezea pe coșul negru trâmbe roșiatice de fum, care se împleteau într-o îmbrățișare spasmodică și violentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
face observații precum: „Aurul nu are demnitatea subtilă a argintului, care devine mai fermecător cu trecerea timpului, iar catedrala arată ca o femeie bătrînă machiată prea strident.“ Dintre multele biserici pe care le vizitează, cel mai mult Îl impresionează „imaginea răscolitoare a turnurilor cu clopote ale bisericii Belén, răsturnate de cutremur, zăcînd ca niște animale dezmembrate pe panta unui deal.“ Dar cea mai ascuțită critică adusă barocului colonial din Peru se găsește În descrierea, complet diferită, a catedralei din Lima: „În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mîngîietoare. Atunci am auzit, pentru ultima oară, prevenirea oceanului. Ritmul său vast și tulburător bătea cu putere În porțile fortăreței dinăuntrul meu și Îi amenința serenitatea maiestuoasă. Ni s-a făcut frig și am plecat de pe plajă, fugind de prezența răscolitoare care refuza să-mi dea pace. Marea dănțuia pe mica fîșie de plajă, indiferentă la propria sa lege eternă și reiterîndu-și semnalul de atenționare, avertizarea sa. Dar un bărbat Îndrăgostit (deși Alberto folosea un cuvînt mai rușinos, lipsit de subtilitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
acesta, cînd scriu, atît de departe de acele locuri, cînd notițele din fața mea par șterse și artificiale, pot să spun care m-a impresionat cel mai mult. Din tot amalgamul de biserici pe care le-am vizitat Îmi amintesc imaginea răscolitoare a turnurilor cu clopote ale bisericii Belén, răsturnate de cutremur, zăcînd ca niște animale dezmembrate pe panta unui deal. În urma unei analize atente, există doar cîteva opere de artă capabile să stea În picioare după o inspecție amănunțită; Cuzco nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
fenomen s-a constituit, de altfel, într-un specific aparte, a creat o notă distinctă suplimentară universului concentraționar românesc. „Într-un loc în care moartea era mai prezentă decât viața, în care trecutul cu amintirile lui era prea departe și răscolitor, viitorul ca și inexistent, iar prezentul aspru și dureros, singurul sprijin pe care-l aveau deținuții era Cel de Sus. Hristos Dumnezeu și Maica Domnului le-au fost mângâiere, nădejde și întărire. Poezia scrisă în închisori este mai ales rugăciune
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
pe care ea o disimulează. Triumful tehnoștiinței conține mai multe arhaisme decît ne imaginăm. Căci istoria, chiar cea a științei, nu avansează cu maiestatea unui fluviu, ci, uneori, cu intermitențele unui havuz sau cu ropotele unei cascade. Sinuoasă și uneori răscolitoare, ea se desfășoară și se repliază ca un evantai, avînd în plus, cum spunea Hegel, șiretenia sa, iar dezordinea revoluțiilor contemporane poate trimite omenirea înapoi în haos. De cîțiva ani, repetăm ca pe o mantră un cuvînt plin de (ne
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
Ioan (In. 1, 1-18) l-a inspirat în Regulă, în scrieri, dar dincolo de acel verset memorabil „Și Cuvântul s-a făcut trup”..., care l-a marcat definitiv pe Francisc, considerându-l cheia înțelegerii de sine și de lume, rămâne spiritul răscolitor al acestei Evanghelii, care l-a însoțit mereu în viață și străbate până la noi, ca mesaj. Francisc a fost de o mare fidelitate în decizia sa de a nu se angaja în polemici, de a nu critica, și de a
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
prieteni, sfârșindu-și adeseori viața într-o cameră rece de spital. Chiar simpla prezență, tăcută și iubitoare, lângă patul lor le aduce înseninare și mângâiere. Despre această insolită experiență menționează Mitropolitul Antonie de Suroj (1914-2003) următoarele rânduri, deosebit de patetice și răscolitoare de suflet: „La începutul războiului, practicam medicina la secția de chirurgie a unui spital de campanie și pe secția mea se afla un soldat în agonie. Îl asistam în timpul zilei. Dar, într-o seară, m-am apropiat de el, l-
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
să credem. în jurul celor trei destine: AncaIrina-Vitoria se întrețes cutremurătoare secvențe, adevărate minibiografii, pe o durată de cel puțin jumătate de secol. Cele trei femei nu sunt niște „grații”, precum cele imaginate de Botticelli, dar sigur, zămislitoare de tainice revelații, răscolitoare fațete ale unor destine, amprentări de proletcultism și de postdecembrism, deopotrivă. Un suspect accident de automobil curmă viața Irinei care, involuntar, va frânge evoluția în plan artistic (cooptarea în trupa de dans a renumitului Michael Flatley) al fiicei sale, Anca
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
așa cum, poate, vremurile viitoare nu vor mai cunoaște. Într-o epocă a comunicării zgomotoase, rapide și - tocmai de aceea - ineficiente, misivele cu parfum din alt veac ale lui Eugen Dimitriu și ale interlocutorilor săi par a ne transmite un adevăr răscolitor, pe jumătate dulce, pe jumătate amar: les neiges d’antan rămân vii doar atâta timp cât le păstrăm amintirea. Prof.dr. Elena-Brândușa Steiciuc CUVÂNTUL AUTORULUI Volumele de oferite cititorilor cuprind 882 de scrisori, din care am emis 154, iar 728 le-am primit
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
domestică - toate se trag din transformarea locuinței personale într-un dormitor colectiv. Suntem în plină deraiere nevrotică a umanității celor mai mulți cetățeni ai României socialiste. Fragmentele despre demolări (mai ales tabloul descris la pagina 111) sunt, în opinia mea, cele mai răscolitoare și mai emblematice. Paul Cernat descrie infernul cozilor cu o precizie de chirurg. La fel foamea, frigul și negura ultimelor ierni ceaușiste. N-a fost loc, în toți acești ani, pentru o „ieșire” definitivă în fața „terorii istoriei”? N-a apărut
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în fapt, simțită „nostalgia cântecului pur”, apt a strălumina o „poveste”. Poetul iese curând din cadrele acesteia pentru a se adânci într-o alta, tragică, pe care i-o dă iminența propriului sfârșit. Cântecul se lasă atins acum de o răscolitoare tristețe, poemele vorbind tot mai insistent de o „pământeană trecere”, de acea „înaltă destrămare” pe care i-o inculcă presentimentul unei prea timpurii risipiri în neant. Versul se încheie elegiac, în acorduri de recviem, făcând să se audă - remarca unul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288230_a_289559]
-
neterminată, din păcate!) care nu ar putea fi asemănată decât cu piramidele - dar și acestea sunt infinit mai puțin semnificative decât Dasein-ul heideggerian, îndreptățind presupunerea că Heidegger este cel mai mare gânditor al tuturor timpurilor. Anul 1928 este un „an răscolitor” pentru viața și cariera lui Heidegger. În 1928 Husserl îl propune pe Heidegger ca succesor al său la conducerea Catedrei de filosofie la Freiburg. Cu această ocazie, Heidegger devine Ordinarius (profesor titular). La 24 iulie, în aula Universității din Freiburg
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]