514 matches
-
ci despuierea totală, golirea până la nimicul despre care nu poate fi vorba, "până ce față nu va mai fi și nici față/ ce ar putea ține loc de față"14. Se poate coborî mai adânc, în muțenia lăuntrică, în non-peisajul acestei răsfrângeri, în fractura întoarcerii pe dos? Dar abia întors pe dos, frânt și răsfrânt, poemul spune ceva; abia în chipul gol al morții se vede dincolo, mai presus de orice închipuire: "Pulverizează-te, fii lumina pe care o vede limbajul/ când
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mai departe". Suspensia realizează astfel survenirea neașteptată a ceea ce - în timp - este inaparent: scena nevăzută pe care joacă imaginile fără referent real, în pofida timpului - acum - epuizat. Pe nisipul lucios al așteptării are loc - în chiar locul de întoarcere și de răsfrângere - uvertura unui spectacol, deschiderea vederii. O avanscenă a inevidentului care se expune, se spune în predicțiunea posibilului. Și în răspărul lumii care își face sieși ecou, în ritmul nesfârșitei sale petreceri. Clipa aceasta supremă te arată întors până în ungherul cel
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a o spune/ sunt numai chipuri crispate - pe care stă/ să coboare iarna luminiscentă" (Însă există urmare, vol. Alte versuri, VE, p. 232). Totul se întâmplă acum în lemn,/ într-o vreme de lemn - în care lumina e doar o răsfrângere/ care se oprește în lemn", "într-o nemișcare lemnoasă" (Despre cum înlemnește timpul, vol. Alte versuri, VE, p. 252). Moarte a imaginii, înlemnită în propriul spațiu de iradiere sau, mai curând, închidere a ei într-un loc de trecere, oprire
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
am găsi dintr-o dată în fața unor silabe/ pe care nu le știm - și să facă la marginea acestei nebănuite/ cotituri a drumului un ochi de apă țintuindu-ne rău, și strâmbându-ne/ fața când ne vom apleca să pândim acolo răsfrângerea luminii/ de aici, din jur" (Tot crezând că am mai putea începe - dar cum?, vol. Commentarius perpetuus 2, 2003, VH, p. 355). 9 "Specificul existenței este tocmai de a obliga ființa să se manifeste" (Louis Lavelle, Introduction à l'ontologie
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
comunică informații, nu instruiește, nu descrie și nu povestește. Într-o astfel de literatură - afirmă exegeta - deschiderea permanentă este programată, ca și obținerea obscurității prin analogii și simboluri, ca și tendința autoreflexivă și relativizarea viziunii prin pluralitate spațio-temporală ori fenomenologizarea răsfrângerii esențialiste. Toate, descoperiri mai vechi ale literaturii, radicalizate însă de novatorii contemporani. Această schiță va fi dezvoltată în Romanul poetic (1977) pe o plajă extinsă și la alte literaturi: engleză, americană, austriacă. M. încheagă astfel una dintre cele mai compacte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
Barbu, Sine ira, 137-140; Grigurcu, Teritoriu, 13-17; Rotaru, O ist., II, 530-544; Alexandru Philippide interpretat de..., îngr. George Gibescu, București, 1972; Balotă, Umanități, 378-389; Constantin, A doua carte, 50-61; Piru, Varia, II, 379-387; Dumitrescu-Bușulenga, Valori, 151-161; Raicu, Structuri, 116-125; Tomuș, Răsfrângeri, 215-218; Balotă, Ion, 308-339; Piru, Reflexe, 150-154; Felea, Secțiuni, 327-332; Crohmălniceanu, Literatura, II, 256-284; Ciobanu, Critica, 176-181; Nicolae Balotă, Introducere în opera lui Alexandru Philippide, București, 1974; Ungureanu, La umbra cărților, 127-135; Piru, Poezia, I, 57-69; Nicolescu, Starea, I, 85-88
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
implicit la un standard real mult sub nivelul așteptărilor asiguratului care își achită în mod conștiincios datoria la bugetul asigurărilor de sănătate. Pe asigurat nu-l interesează faptul că se elaborează legi sau acte normative dacă acestea nu au o răsfrângere pozitivă concretă asupra stării sale de sănătate. LEGILE reușesc sau eșuează. Legile nasc iluzii sau îndoieli. Ce face ca o lege să fie reușită? Care sunt criteriile de excelență ale unei legi? În ce constă performanța unei legi? Unde se
CONFERINTE ÎN MEDICINA DE URGENTA by Vass Hajnal () [Corola-publishinghouse/Science/736_a_1076]
-
atmosferă, a unor detalii și note voit dispersate: „i se păru că brazii sunt mai negri decât de obicei”, „vântul aducând în grabă, ca pe niște fluturi, cele din urmă frunze de salcie și mesteacăn”. Se simte în ele o răsfrângere sufletească, de stare lăuntrică, încă nelămurită. Notând semne ale „naturii” și vremii, naratorul sadovenian preia optica eroinei, altfel spus, totul este „văzut” nu pur descriptiv, ci cu o undă a sugestiilor de stare interioară: așteptare, dor, îngrijorare, și chiar neliniște
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
mai tot ce ține de o atare „dimensiune” a prezenței personajului/ personajelor în Baltagul trece, mai vizibil marcat, ori, dimpotrivă, mai estompat, prin „narator”: însă, oare, mereu cu aceleași implicații și sugestii (de perspectivă, de tonalitate, de „coloratură” a unor răsfrângeri stilistice în configurarea/ edificarea personajelor și a raporturilor lor, într-o procesualitate a devenirii, „lentă” - mai curând nebruscată, „fluidă” -, dar sigură), în eclerajul naratorial (arhitectură voit nereliefată, aproape evanescentă, a montajului-joc de ordinul „punctului de vedere” și al unei sadoveniene
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
marile teme ale gândirii eliadești: misterul camuflării sacrului, transcenderea Timpului, reintegrarea Eternității. Luna este simbolul cunoașterii indirecte, conceptuale, raționale. Deși astrul nopții evocă în plan metaforic frumusețea, ambiguitatea temporală, lumina ei nu e decît o reflectare a luminii soarelui, o răsfrîngere, o realitate secundară, dacă se poate spune așa. Imaginile lunii la Eminescu sunt infinit variate și ar fi utopic să încercăm aici o hermeneutică selenară; însă, chiar dacă dominanta e ilustrată de registrul semantic al iubirii și al durerii, ne va
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
regret niciodată, pe care a trebuit să-l plătesc, ca să-mi pot face auzită «vocea»“, acel debut convențional, așadar, conținea, chiar și el, elemente de atitudine poetică personalizată, înmulțite și dezvoltate în poeziile din faza următoare, romantică, în cărți precum Răsfrângeri (1966) sau Odihnă în țipăt (1969). Unii consideră poezia sa din această fază încă nedesprinsă cu totul de influențe, și poate că așa și este, dar viziunea proprie a poetului era deja configurată, deja el absorbise și retopise „influențele“, pe
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
parte, Luceafărul, ființă de lumină ("lumina are aici funcție ontologică") care, pentru a putea comunica cu lumea omenescului, trece prin diverse transformări, "întrupări". O primă "apropiere" este aceea în care "lumina celestă a Luceafărului trece prin spațiul realității" din afara "spațiului răsfrângerii", prin cel al oglinzii și de aici "în văzduhul visului". E spațiul în care încearcă să se unească "fizicul cu metafizicul". O nouă treaptă intermediară se face prin foc "într-un spațiu tensional al flăcărilor iradiante". Și la această "pătrundere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
românesc, contribuția la pro gresul civilizației stomacului (premier maître Șs arts du monde, Îl numește un mare om din Renaștere), cum și tainele bucătăriei ca expresie a unei civilizații proprii; aspect nou și curios În isto ria civilizațiilor și cu răsfrângeri strălucite În arta și literatura timpurilor; un aspect de civilizație a bunei stări În legăturile ei cu bucuriile exultante rezultând dintr-o practică Înțeleaptă și artistă a plăcerilor mesei, cu mâncarea și băutura omului din ainte și cu o lume
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
epocă, autenticitatea artei, arta ca ficțiune, stilul scriitorului, calofilismul literar, noocrația și modernitatea. Militând pentru o cultură națională pusă în slujba cititorilor, revista obține colaborarea unor scriitori ca Tudor Arghezi (Îndoială, 1/1925), Ion Barbu (Vegetarian, 2/1925), Liviu Rebreanu (Răsfrângeri, 2/1925), Hortensia Papadat-Bengescu (Omul care a tușit, 2/1925), F. Aderca, Ion Minulescu, E. Lovinescu, Ticu Archip, Ion Vinea, Lucian Blaga. Aici Camil Petrescu publică o parte din versurile care vor alcătui ciclul Transcendentalia și un fragment, intitulat În loc de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286179_a_287508]
-
în fund acoperiți de zăpadă. O tăcere adâncă mă împresoară în căldura soarelui de amiază, aici, pe vârful dealului de la hotarul țării. Bucovina, Fălticenii, împrejurimile stau în ceață, o ceață ciudată pătrunsă de o slabă lumină, ca prin fumul cu răsfrângeri de flăcări al unui incendiu nevăzut. S. Teodorescu-Kirileanu Broșteni Ion Teodorescu Broșteni Al. Vasiliu Tătăruși N. Catrinici Hârtoape (Com. Lespezi) V. Cornescu Sodomeni N. Stoleru Baia Gorovei G. Teodorescu-Kirileanu Sadoveanu T. Radu Rotopănești În mormântul dureroaselor iluzii Tinerețea-mi am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Volumul de proze scurte Insula albă (1984) explorează și mai insistent teritorii puse sub semnul oglinzii. Rosa mundi, poate cea mai reușită povestire a volumului, este un fel de mise-en-abîme a scriiturii autoarei: universul, a cărui unitate se corupe în răsfrângeri partenogenetice, infinite și necontenit oglindite în conștiință, se recompune prin veșnica înlănțuire a povestirii (spunerii). Este atâta concentrare în orice demers al său, atâta dorință de a nu scăpa nici o nuanță încât nu pot așeza literatura Alicei Botez decât sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285836_a_287165]
-
accentând respirația orală. 2. Exerciții pentru buze și mandibulă executate în fața oglinzii: - îndepărtarea comisurilor bucale cu sau fără dezgolirea dinților; - strângerea comisurilor bucale î„țuguierea buzelor') cu revenire în repaus; - mișcări alternative de îndepărta restrângere a comisurilor bucale; - mișcări de răsfrângere a buzei inferioare și de ridicarea a buzei superioare; - mișcări de închidere deschidere a maxilarelor; - mișcări de închidere deschidere a maxilarelor asociate mișcărilor de apropiere - îndepărtare a comisurilor bucale; 3. Exerciții pentru limbă și obraji: - masajul obrajilor cu vârful limbii
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
nu numai în natura subiectelor explorate, ci mai ales în punctele de vedere pe care și le asumă. Astfel, e un critic de întâmpinare destul de prolific, după cum o dovedesc cronicile reunite în Carnet critic (1969; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj), Răsfrângeri (1973; Premiul Uniunii Scriitorilor), Istorie literară și poezie (1974) și Mișcarea literară (1981). Totuși, comentariile „de actualitate” trădează, dacă nu neapărat dezorientarea, cel puțin o retractilitate constitutivă, tradusă printr-o retorică a cunctației, ceea ce se observă încă din primul text
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
atribui, pe baza unor postulate ale noii critici, intenționalități imaginare - este reîntoarcerea la text propusă ferm de Mircea Tomuș. MIRCEA ZACIU SCRIERI: Gheorghe Șincai. Viața și opera, București, 1965; ed. București, 1994; Cincisprezece poeți, București, 1968; Carnet critic, București, 1969; Răsfrângeri, Cluj, 1973; Istorie literară și poezie, Timișoara, 1974; Opera lui I. L. Caragiale, I, București, 1977; ed. București, 2002; Mihail Sadoveanu. Universul artistic și concepția fundamentală a operei, Cluj-Napoca, 1978; Mișcarea literară, București, 1981; Întoarcerea, București, 1983; Romanul romanului românesc, I-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
9; Gheorghe Grigurcu, „15 poeți”, F, 1968, 5; Ov. S. Crohmălniceanu, „15 poeți”, GL, 1968, 34; Nicolae Manolescu, Mircea Tomuș, „Carnet critic”, CNT, 1969, 28; Teodor Tihan, „Carnet critic”, ST, 1970, 12; Cesereanu, Ipostaze, 194-199; Felea, Poezie, 239-242; Radu Enescu, „Răsfrângeri”, F, 1973, 12; Nicolae Manolescu, Cronică și istorie literară, RL, 1973, 35; Petru Poantă, „Răsfrângeri”, ST, 1973, 22; Grigurcu, Idei, 131-134; Felea, Secțiuni, 7-11; Liviu Leonte, „Perspectivismul” critic, CRC, 1975, 7; Mircea Iorgulescu, Interpretări și analize, RL, 1975, 24; Zaciu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
34; Nicolae Manolescu, Mircea Tomuș, „Carnet critic”, CNT, 1969, 28; Teodor Tihan, „Carnet critic”, ST, 1970, 12; Cesereanu, Ipostaze, 194-199; Felea, Poezie, 239-242; Radu Enescu, „Răsfrângeri”, F, 1973, 12; Nicolae Manolescu, Cronică și istorie literară, RL, 1973, 35; Petru Poantă, „Răsfrângeri”, ST, 1973, 22; Grigurcu, Idei, 131-134; Felea, Secțiuni, 7-11; Liviu Leonte, „Perspectivismul” critic, CRC, 1975, 7; Mircea Iorgulescu, Interpretări și analize, RL, 1975, 24; Zaciu, Lecturi, 187-189; Dimisianu, Opinii, 233-241; Zaciu, Alte lecturi, 153-160; Cornel Ungureanu, „Opera lui I. L. Caragiale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
In baza dreptului de dispoziție, care este un atribut al dreptului de proprietate, proprietarul este Îndreptățit să facă ce vrea cu bunul său, Însă, având În vedere efectele negative pe care folosirea În exclusivitate a dreptului de proprietate și posibila răsfrângere asupra proprietații vecine, respectiv asupra intereselor proprietarilor vecini, a apărut instituția limitării sau Îngrădirii limitate a dreptului de proprietate, pe baza căreia se asigură relațiile de bună vecinătate intre proprietari, reglementată de dreptul de vecinătate care, in fapt, este instrumentul
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
împreună cu părinții, tatăl - preot, de urgia bolșevică. L-am cunoscut, în martie ’58, alături de Nichita, la cenaclul tinerilor scriitori profesioniști ce se ținea duminecă dimineață la sediul de azi al U. Scriitorilor, unde Cezar a citit un ciclu de poezie - Răsfrângeri, criticat cu asprime de mulți dintre cei care erau de față (ședința era condusă de S. Damian sau Titus Popovici, nu mai țin bine minteă, în primul rând pentru absența „mesajului”. Cezar, un tânăr blond, cu părul ondulat, buclat, purtând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
perfect excentrică lumii literare, până în acea duminică dimineață din martie ’58 nu avusesem curajul să „urc scările” la una din cele trei reviste ale U.S., aflate pe bulevardul Ana Ipătescu, într-o veche vilă boierească.Ă Acel ciclu de poezii Răsfrângeri, criticat de toți cu o excepție, a lui Nichita, și pe care Cezar nu a reușit să-l publice decât după aproape un deceniu, era un adevărat „eșantion” de poezie adevărată și majoră. În revistele literare, pe vremea aceea, puține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Puncte de reper în proza actuală, Cluj, 1971; Opinii. Prozatori și critici, Cluj-Napoca, 1975; Mențiuni, Cluj-Napoca, 1978; Jurnal, București, 1989. Repere bibliografice: Adrian Marino, Virgil Ardeleanu, „Însemnări despre proză”, CRC, 1967,11; Felea, Reflexii, 187-190; Piru, Varia, I, 505-507; Tomuș, Răsfrângeri, 77-81; Felea, Secțiuni, 362-367; Zaciu, Lecturi, 180-184; Ion Vlad, Punctul de vedere al cronicarului, ST, 1976,1; Petru Poantă, Critica de caracter, ST, 1976, 1; Culcer, Citind, 48-53; Regman, Colocvial, 170-172; Constantin Hârlav, Un critic al opțiunilor pătimașe, VST, 1978
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285431_a_286760]