514 matches
-
doilea) atestă sincronizarea formulei cu poezia generației. În următoarea etapă, marcată de versurile din Gramatică târzie (1977) și Soarele și uitarea (1985), imaginarul se deschide, în bun spirit echinoxist, invaziei înșelătoare a livrescului: ecartul sau consonanța dintre limbaj și lume, răsfrângerea limbajului asupra lumii sau doar asupra lui însuși constituie teme favorite ale meditației lirice. Practicând o poezie a poeziei, autorul e, totuși, mai puțin atras de mecanismele de funcționare a textului, cât de modalitățile de a prinde realul în plasa
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
Cluj-Napoca, 2000 (în colaborare cu Marian Papahagi). Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Doi poeți, CNT, 1966, 43; Ilina Grigorovici, „Avangardismul poetic românesc”, LCF, 1969, 25; Grigurcu, Teritoriu, 232-235; Piru, Varia, I, 312-314, II, 365-368; Petrescu, Scriitori, 78-85; Grigurcu, Idei, 147-151; Tomuș, Răsfrângeri, 148-156; Dimisianu, Valori, 182-186; Piru, Poezia, II, 490-494; Zaciu, Lecturi, 185-187; Regman, Colocvial, 208-210; Iorgulescu, Al doilea rond, 96-100; Popa, Dicț. lit. (1977), 438-439; Vlad, Lectura, 63-67; Poantă, Radiografii, I, 236-238; Zaciu, Alte lecturi, 184-191; Iorgulescu, Scriitori, 333-336; Dobrescu, Foiletoane
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
adică previzibilități de comportament în funcție de o premisă dată pentru totdeauna, ci cazuri de conștiință” (Marian Popa), progresii geometrice în absolut, a căror monosemie structurală realizează trecerea, în viziunea autorului lor, de la convenția naturalist-mimetică, exterioară și superficială, la furtuna turbionară a „răsfrângerii în sine însuși” ( D-ra Ventura și Bernard Shaw), înlocuind tabloul clasic al conflictului social și moral cu afirmarea apodictică, nondialectică, a purității și unicității ontologice a ideii. Gelu Ruscanu (Jocul ielelor), intelectualul ajuns director al unui ziar socialist din iluzia
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
structuri literare”, VR, 1967, 12; Streinu, Pagini, IV, 236-237; Biberi, Lumea, 171-177; Martin, Generație, 166-173; Balotă, Labirint, 417-421; Adrian Păunescu, Sub semnul întrebării, București, 1971, 317-324; Sorianu, Contrapunct, 235-239; Vlad, Convergențe, 143-148; Constantin, Prozatori-critici, I, 24-28; Raicu, Structuri, 192-197; Tomuș, Răsfrângeri, 203-208; George, Sfârșitul, I, 36-49, 272-276, II, 308-311; Martin, Metonimii, 351-354; Al. Călinescu, „Poezia lui Eminescu”, CREL, 1975, 4; Paul Anghel, Nouă arhivă sentimentală, București, 1975, 96-101, 310-320; Balotă, Arte, 323-330; Cristea, Domeniul, 362-364; Anghelescu, Creație, 310-327; Stănescu, Jurnal, I
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
George Bacovia”, CRC, 1970, 15; Constantin Călin, „George Bacovia”, ATN, 1970, 4; George Gibescu, „George Bacovia”, R, 1970, 5; Eugen Luca, „George Bacovia”, VR, 1970, 5; Stănescu, Poeți și critici, 199-203; Piru, Varia, I, 354-356; Georgescu, Printre cărți, 58-61; Tomuș, Răsfrângeri, 157-167; Iorgulescu, Al doilea rond, 54-59; 9 pentru eternitate, îngr. Mircea Micu și Gheorghe Tomozei, București, 1977, 345-366; Georgescu, Volume, 100-102; Pillat, Itinerarii, 352-356; Florin Mugur, Profesiunea de scriitor, București, 1979, 55-69; Felea, Prezența, 7-10; Dicț. scriit. rom., III, 730-732
PETROVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288799_a_290128]
-
1998. Repere bibliografice: Zaharia Sângeorzan, „Realitate și romanesc”, CRC, 1969, 47; G. Gheorghiță, „Realitate și romanesc”, R, 1969, 12; Tudor Cătineanu, „Realitate și romanesc”, ST, 1971, 5; Ciobanu, Panoramic, 317-319; Stănescu, Poeți și critici, 207-209; Piru, Varia, I, 508-510; Tomuș, Răsfrângeri, 168-174; Dimisianu, Valori, 179-182; Nicolae Manolescu, Pretexte critice, RL, 1974, 9; Cristea, Domeniul, 406-410; Ion Vlad, Lecturi constructive, București, 1975, 138-143; Gheorghe Perian, Virgil Podoabă, De vorbă cu Liviu Petrescu, ECH, 1975, 9-10; Iorgulescu, Al doilea rond, 177-182; Iorgulescu, Scriitori
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
Munteanu, Maturitate artistică și erudiție, FLC, 1982, 46; Lucian Alexiu, Eternă reîntoarcere, O, 1986, 30; Liviu Papadima, „Întoarcerea gladiatorului”, TBR, 1986, 326; Mircea Iorgulescu, Centrul de greutate, RL, 1987, 52; Gabriel Rusu, Poeme pentru despărțire, TMS, 1988, 3; Pia Brânzeu, Răsfrângerile toamnei, O, 1988, 11; Grețe Tartler, Fulgere în labirint, RL, 1996, 29; Dicț. scriit. rom., III, 490-492; Popa, Ist. lit., ÎI, 447; Firan, Profiluri, ÎI, 126-129. Il.C.
NOVACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288492_a_289821]
-
bibliografice: Căprariu, Jurnal, 92-97; Felea, Reflexii, 160-165; Piru, Panorama, 145-146; Mincu, Critice, I, 174-177; Cesereanu, Ipostaze, 144-151; Manolescu, Poezia, 66-68, 229-235; Grigurcu, Teritoriu, 63-70; Piru, Varia, I, 285-289, II, 516-518; Doinaș, Poezie, 113-121; Raicu, Structuri, 204-208; Grigurcu, Idei, 49-63; Tomuș, Răsfrângeri, 181-184; Drăgan, Reacții, 99-108; Nițescu, Repere, 139-157, 163-164; Ardeleanu, Opinii, 183-188; Barbu, O ist., 218-220; Laurențiu, Eseuri, 163-166; Ștefănescu, Preludiu, 264-268; Vlad, Lectura, 57-62; Ungheanu, Lecturi, 275-284; Ungureanu, Contextul, 160-164; Manu, Eseu, 292-297; Regman, Explorări, 73-84; Poantă, Radiografii, I, 190-192
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
să arunce în joc ipoteze interesante - unele lăsate în stadiul de fulgurații și nedezvoltate - care, reordonate, compun o perspectivă nouă asupra liricii barbiene: poetul face parte din aceeași familie spirituală cu Mihai Eminescu și Lucian Blaga, viziunea balcanismului purificat prin răsfrângerea în oglindă din ciclul Isarlâk ar fi opusă celei crepusculare a lui Mateiu I. Caragiale, consubstanțialitatea artei cu știința este demonstrată, in extremis, odată cu interpretarea poeziei Grup prin prisma simbolurilor matematice ș.a. Un punct de plecare al ideii care tutelează
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
ar fi mai puțin sistematică decât poate ea apărea la prima vedere. Consecința acceptării unei asemenea concluzii nu este greu de întrevăzut. Dacă nu există o relație esențială între filosofia transcendentală și cercetarea principiilor metafizice ale științei naturii urmează că răsfrângerea inevitabilă a noilor evoluții științifice asupra celei din urmă nu o va afecta pe cea dintâi. Cu referire directă la demonstrațiile date de Kant legilor mișcării în capitolul al treilea al Pmsn, Buchdahl afirmă că ele nu trebuie înțelese drept
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
acest lucru. Experiența vieții, modele exemplare de comportament, marea literatură sunt în măsură să fortifice, să vitalizeze exercițiul rațiunii morale comune, să întărească discernământul moral al oamenilor. Ele au, ca atare, o valoare inestimabilă. Și nu în mai mică măsură răsfrângerea puternică în mintea și sufletul oamenilor a nemuritoarelor formulări kantiene ale legii morale. Dacă în Crp Kant vorbește pentru cei puțini, familiarizați cu speculații filosofice aride, în multe pasaje din Imm și din partea a doua a Mm, consacrată teoriei virtuții
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fără a oferi soluții și aprecia că aici „se vede geniul lui Platon față de Kant care e mai plăvan”. Kant „are impresia că posedă soluții, în timp ce Platon își dă seama că nu rezolvă nimic”. (Citat după Isabela Vasiliu-Scraba, În labirintul răsfrângerilor. Nae Ionescu și discipolii săi, Editura Star Tipp, Slobozia, 2000, p. 22.) O POSIBILĂ DISCUȚIE ÎNTRE BLAGA ȘI KANT Immanuel Kant este probabil filosoful cel mai frecvent invocat și mai mult discutat în paginile Trilogiilor 1. De multe ori atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a temei abordate, care ar fi implicat o exegeză pluridimensională, ci s-a oprit numai asupra unor momente din istoria vieții bisericești basarabene, însă aceste „momente” se constituie în etape istorice, de un secol și câteva decenii, cu o covârșitoare răsfrângere asupra destinului românilor din Basarabia. Cartea circumscrie perioadele 1812-1918, de la răpirea Basarabiei până la Marea Unire, apoi de la 1918 până la cotropirea bolșevică din 1940 și, în sfârșit, revenirea la patria-mamă din 1941 până în 1944. Redactor la cel de-al doilea (ca
BUZILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285974_a_287303]
-
Aspecte, 319-323; Regman, Cărți, 30-34; Martin, Poeți, I, 232-238; Constantin, Despre poeți, 137-141; Felea, Poezie, 31-36; Stănescu, Poeți și critici, 40-43; Sasu, Progresii, 146-150; Ciobanu, Panoramic, 60-72; Grigurcu, Teritoriu, 184-188; Pop, Poezia, 245-262; Poantă, Modalități, 194-197; Petrescu, Scriitori, 154-159; Tomuș, Răsfrângeri, 244-249; Ciobanu, Critică, 35-46, 117-124; Felea, Secțiuni, 194-199; Dimisianu, Valori, 90-92; Cândroveanu, Alfabet, 42-52; Petroveanu, Traiectorii, 324-325; Piru, Poezia, II, 369-382; Ungheanu, Arhipelag, 144-146; Barbu, O ist., 374-379; Raicu, Critica, 297-305; Iorgulescu, Al doilea rond, 285-289; Ștefănescu, Preludiu, 112-115; Felea
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
Volumul de proze scurte Insula albă (1984) explorează și mai insistent teritorii puse sub semnul oglinzii. Rosa mundi, poate cea mai reușită povestire a volumului, este un fel de mise-en-abîme a scriiturii autoarei: universul, a cărui unitate se corupe în răsfrângeri partenogenetice, infinite și necontenit oglindite în conștiință, se recompune prin veșnica înlănțuire a povestirii (spunerii). Este atâta concentrare în orice demers al său, atâta dorință de a nu scăpa nici o nuanță încât nu pot așeza literatura Alicei Botez decât sub
BOTEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285836_a_287165]
-
de transferare în cuvânt a clocotului juvenil. „Cititorule, viața mea a trecut în cuvinte” - iată un vers aparent banal, care însă, la o lectură inversă, dinspre creația de maturitate spre începuturi, devine emblematic pentru întreaga evoluție a liricii lui B. Răsfrângeri (1966) confirmă un poet care cu fiecare volum își va arăta o nouă fațetă a talentului, într-o îndelungată căutare de sine. Se impune acum, ca figură-cheie a imaginarului, metafora oglinzii / oglindirii, prelungire a poeticii barbiene („Din ceas, dedus...”), filtrare
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
filtrare a senzorialului până la a-i conferi puritatea ideii. Răsfrântă în aventura existențială a poetului (care e aventură a spiritului), lumea se esențializează și astfel se adeverește, oglinda eului poetic „dizolvă” în ea chipul fenomenal și-l transferă în numenal. Răsfrângerea înseamnă și oglindire reciprocă a lucrurilor - mod de a induce rezonanța universală și euritmia. Jubilația ei apare însă contrapunctată de insistenta prezență a simbolului trecerii. Confesiunea lirică se drapează deocamdată într-o rostire aproape axiomatică, abstractă, ce răcește fluidul vital
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
o hermeneutică a misterului la o soteriologie. Poetul nu mai inițiază, ci speră să salveze. De fapt, el inițiază acum într-o terapeutică a miracolului. MIRCEA MARTIN SCRIERI: Comuna de aur, pref. Paul Georgescu, București, 1960; Vis planetar, București, 1964; Răsfrângeri, București, 1966; Monada, București, 1968; Odihnă în țipăt, București, 1969; Șah orb, București, 1971; Madona din dud, București, 1973; Unicorn în oglindă, București, 1975; ed. (Unicorn in the Looking Glass), tr. Stavros Deligiorgis, Iowa City (SUA), 1979; Poeme, București, 1981
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
în colaborare cu Gheorghe I. Ciorogariu); Stefan Zweig, Maria Stuart, I-II, București, 1974-1992 (în colaborare cu Bianca Balotă). Repere bibliografice: Bugariu, Incursiuni, 122-130; Stănescu, Poeți și critici, 177-181; Piru, Varia, I, 315-317; Vlad, Convergențe, 123-130; Petrescu, Scriitori, 85-89; Tomuș, Răsfrângeri, 88-92; Constantin, Prozatori-critici, 35-39; Georgescu, Printre cărți, 232-236; Paleologu, Simțul practic, 102-104; Dimisianu, Valori, 141-144; Nițescu, Repere, 72-84, 160, 161; Martin, Metonimii, 363-366; Ungureanu, La umbra cărților, 65-74; Bălan, Artă, 202-204; Ungheanu, Arhipelag, 370-375; Negoițescu, Engrame, 161-173; Regman, Explorări, 148-158
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
concepte bine delimitate, în raport cu viziunea scriitorului asupra existenței. În capitolul intitulat Cosmos, B. descifrează în opera lui Sadoveanu „un simbolism cosmic inimitabil”, primul element constituindu-l Soarele. Solaritatea sadoveniană se manifestă pe toate coordonatele existenței umane, de la contemplarea astrului până la răsfrângerea razelor lui în cele mai tainice unghere ale minții și sufletului omenesc. Pe de altă parte, spațiul și timpul sunt categorii permanente și dominante în opera sadoveniană. Există, astfel, un spațiu real și unul magic, imaginar, având, ca și la
BAILESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285552_a_286881]
-
1970, 3; Ov. S. Crohmălniceanu, „Eseuri despre literatura modernă”, RL, 1970, 46; Bugariu, Incursiuni, 138-141; Manolescu, Poezia, 68-70, 237-245; Negoițescu, Lampa, 219-224; Ciobanu, Panoramic, 302-305; Vlad, Convergențe, 44; Stănescu, Poeți și critici, 102-108; Grigurcu, Idei, 115-116; Raicu, Structuri, 286-297; Tomuș, Răsfrângeri, 71-74; Petrescu, Scriitori, 65-69; Felea, Secțiuni, 60-64, 354-357; Eugen Simion, „Viața și opiniile lui Zacharias Lichter”, RL, 1990, 2; Laurențiu Ulici, Chipul de sub mască, RL, 1990, 16; Cornel Ungureanu, Matei Călinescu, între eseu și roman, O, 1992, 6; Monica Spiridon
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
la timp, grânele sunt minunate, porumbiștile ating înălțimea unor păduri tinere” ... (S.Mehedinți,G. Vâlsan -Lecturi geografie) 5. Alegeți un personaj din textul Cele patru anopimpuri și portretizați-l în scris. Folosiți personificarea. Pastel George Topârceanu Din asfințit, de peste munte, Răsfrângeri roșii de amurg Se sfărmă-n licăriri mărunte Și-n Dunărea umbrită curg. Dar unda tulbure le-ngroapă Când, sub răchitele din vale, De-abia mai tremură pe apă Ca niște coji de portocale. Acolo jos, peste cununa Întunecatului boschet
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
chemă fiica spre a împărtăși alături bolțile acelui ceas. Soții Pavel rămaseră singuri: statutul bătrânilor. Ana cea mică veni lângă noi: - Ce-i? - Uite! îi spuse Ana, arătând în depărtarea de jos. Urmară clipe de liniște între noi și, în răsfrângerea unei fracțiuni, peste umerii fiicei, deodată, Ana mă privi în ochi, fix, - și atunci, în fracțiunea aceea de timp, se porni, dar numai pe durata ei, pentru noi, o dulce adiere astrală din apus. Când ne-ntoarserăm la masă, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu tine”. „N-am știut niciodată!”. „Nici n-ai fi putut să știi! Acum da, pentru că-ți vorbesc și mă vezi”. „Ce iarnă frumoasă!, exclamai, ce copaci sclipitori! Un peisaj ca din altă lume. Este minciuna câtorva clipe, sau poate răsfrângerea unei lumi externe, de care habar n-avem. Privind copacii aceștia, dar într-un anume fel, am convingerea că i-am mai văzut o dată, de mult, nu știu unde. Suntem un depozit de amintiri de care nici nu știm”. În apropierea ieșirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ei acea minune și buzele le ținea deschise ca pentru un cuvânt și le umezea bura ca un suc. Trebuia să treacă prin grădini. Acolo se petrecea o feerie a negurei. Era miragiul fabulos al gradinei în pânza ceței, apoi răsfrângerea imaginei străvezii furată de ceață în apă. Cerul, limpezit deasupra pâclei joase, se aplecă și el să se privească răsturnat în valul magic. Realitatea era travestită ochilor de iluzie, și iluzia îți amăgea ochii. Un rai aiurit, în care cei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]