959 matches
-
suntem avertizați, și se constată că la autorul Politicelor, de fapt, "primează nu fulgerarea faptelor, ci a esențelor poporului în mijlocul căruia viețuiește. De aceea, critica lui nu seamănă cu a lui Cioran, ci cu a lui I. Ludo, din revista Răspântia, din anul 1947, când ataca nimicitor România, pe Rebreanu și Iorga, identificându-i cu "cretinologia" românească și pregătind, astfel, terenul pentru instaurarea bolșevismului răzbunător. Adică pentru o devenire nonromânească a omului român". Dincolo de o genealogie ideologică, ușor recognoscibilă, ar mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Credeam că ești deja În drum spre Roma: În Cetatea Eternă s-o găsi, cu siguranță, mai mult loc pentru tine și isprăvile tale și un aer mai prielnic pentru corupți. Cecco Angiolieri se așeză pe o piatră de la colțul răspântiei, după ce Își potrivise grijuliu ciorapii violeți și Își ridicase vesta așa Încât să i se vadă bine nădragii. - Și ar trebui să știi că legile Florenței interzic hainele nerușinate și lubrice. Cum naiba te-ai Îmbrăcat? Îl Încolți poetul. Celălalt, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
neșterse. Vorbeam despre soartă, iubiri și păcate, Apoi ne-ndreptam către case, râzând, Cu viața în frunte, în frunte căzând, Beții fără noimă, beții netrucate. Râdeai de trecut și de viața la țară, Dispar moromeții, monșer, sunt vânduți, Căzuți în răspântii, supuși și pierduți, Se nasc moromeți spre-a trăi într-o doară. Miroase a malț în tavernele goale, Adoarme tristețea la mesele mici, Se zbate uitarea în pocnet de bici, Iar lumea își vede de toate-ale sale. 20 iunie 2011
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
cum joacă și le auzea cântând. De teamă, Însă, Își făcuse cruce de trei ori cu limba În gură și ielele fugiseră, speriate. Erau ca niște umbre albe, ușoare, roteau o horă fără să atingă și să stârnească țărâna de la Răspântii. Îngânau un cântec fără cuvinte și nu-l luau În seamă pe cel sprijinit de trunchiul pomului. „Bă, da’ de fata grecului ce ziceți?” se auzi glasul spart al lui Odraslă. Mihai Enin Își Înfipse unghiile În palme. Prin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Așa fac. Hai să trăiești!” se grăbi Enin să plece, Încredințat că nea Mitu se zărghise, căci oricine știa că fusese un copil găsit, fără frați, surori și părinți. Aerul se liniști Îndată ce bocănitul copitelor Iedului se stinse undeva, În Răspântii. Se apropie de gardul cu uluci putrede și date cu var, dincolo de care se afla clădirea cam dărăpănată și cu acoperiș de tablă ruginită a Dispensarului. Din curte, liniștea văzduhului fu iară tulburată, de astă dată de nechezatul armăsarului Canafas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o cheamă Dița) și poartă numai tricouri vărgate, marinărești, și o centură lată din piele, cu cataramă pe care e imprimată stema țării. Domnul Marinaru este un tânăr și activ ferment al liberei inițiative și al economiei de piață. În Răspântii, unde se află și frizeria și unde, de curând, s-a Înființat mica și civilizata piață, Domnia Sa organizează lupte Între puradeii țiganilor de pe deal și cei ai rudarilor din josul coastei dinspre Dunăre a satului. Echipele, alcătuite din câte cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
program care se poate sesiza cu ușurință din chiar titlurile cărților: Istorie și finalitate (1991); La sfârșit de ciclu. Despre impactul Revoluției franceze (1994); În orizontul istoriei (1994); Eminescu: glose istorico-culturale (1994); Impactul reîntregirii (1995); Chemarea istoriei. Un an de răspântie în România postcomunistă (1997); Discurs istoric și tranziție, În căutarea unei paradigme (1998); Orizont închis. Istoriografia română sub dictatură (2000); De la istoria critică la criticism. Istoriografia română sub semnul modernității (reeditare, 2000); Vasile Pârvan. Efigia cărturarului (reeditare, 2000); Oglinzi retrovizoare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mărturia unui spirit civic viu, neliniștit și responsabil, dornic de a da seama în fața comunității despre participarea - cu uneltele conștiinței cetățenești și ale meseriei specifice - la marile evenimente ale momentului traversat. De aceea, cărți precum Chemarea istoriei. Un an de răspântie în România postcomunistă (1997), Discurs istoric și tranziție (1998) ori Istorie și finalitate. În căutarea identității (ed. a 2-a: 2004) jalonează în mod unic o preocupare pentru domeniu care, fără a face rabat de la standardele profesionale asumate, se traduce
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
s-a refuzat prea mult timp și privim cu toată recunoștința pe cercetătorii apuseni care ni l-au anunțat“3. În contextul celui de-la doilea război mondial, atât de nefavorabil României, Gh. Brătianu afirma: „Noi trăim aici la o răspântie de drumuri, la o răspântie de culturi și, din nefericire, la o răspântie de năvăliri și imperialisme. Noi nu putem fi despărțiți de întregul complex geografic care, cum veți vedea, ne mărginește și ne hotărăște destinul, între cele două elemente
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
timp și privim cu toată recunoștința pe cercetătorii apuseni care ni l-au anunțat“3. În contextul celui de-la doilea război mondial, atât de nefavorabil României, Gh. Brătianu afirma: „Noi trăim aici la o răspântie de drumuri, la o răspântie de culturi și, din nefericire, la o răspântie de năvăliri și imperialisme. Noi nu putem fi despărțiți de întregul complex geografic care, cum veți vedea, ne mărginește și ne hotărăște destinul, între cele două elemente care îl stăpânesc, muntele și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
apuseni care ni l-au anunțat“3. În contextul celui de-la doilea război mondial, atât de nefavorabil României, Gh. Brătianu afirma: „Noi trăim aici la o răspântie de drumuri, la o răspântie de culturi și, din nefericire, la o răspântie de năvăliri și imperialisme. Noi nu putem fi despărțiți de întregul complex geografic care, cum veți vedea, ne mărginește și ne hotărăște destinul, între cele două elemente care îl stăpânesc, muntele și marea. Ceea ce aș vrea să apară lămurit este
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
între 1946 și 1951), până la suspendarea gazetelor democratice de către guvernarea de dreapta. A colaborat masiv la numeroase periodice: „Absolutio”, „Mântuirea”, „Clopotul”, „Caietele lunare”, „Revista pentru toți”, „Adam”, „Zodiac”, „Magazinul”, „Stânga”, „Cuvântul liber”, „Reporter”, „Curierul israelit”, „Jurnalul”, „Jurnalul de dimineață”, „Torța”, „Răspântia”, „Femeia și căminul”, „Timpul”, „România liberă”, „Flacăra”, „Presa noastră”, „Viața românească”, „Magazin”, „Contemporanul”, „România literară”, „Luceafărul”, „La Roumanie d’aujourd’hui” ș.a. Semnătura consacrată va fi F. Brunea-Fox (aluzie la producătorul de jurnale de actualități), cu variante prescurtate: F. Br
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
P. [Tudor Arghezi], Un reportaj senzațional, „Bilete de papagal”, 1928, 162; Tudor Teodorescu Braniște, Fox, „Cinci zile printre leproși”, ADV, 1929, 13 888; Geo Bogza, Cu d. Brunea-Fox de vorbă despre reportaj, VRA, 1934, 342; L. [I. Ludo], „Orașul măcelului, „Răspântia”, 1945, 5; M. Sevastos, Prigoană hitleristă, „Torța”, 1945, 7; B. Elvin, F. Brunea-Fox, „Hârca piratului”, VR, 1958, 3; George Macovescu, Farmecul pământului, Cluj-Napoca, 1977, 62-63; Sânziana Pop, Propuneri pentru paradis, Iași, 1975, 83-94; Geo Bogza, Paznic de far, București, 1974
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
nu dispune de nici un adevăr.” Reflecțiile de acum privesc, cu precădere, muzica, păcatul metafizic, pe Sfânta Tereza, Iisus și Don Quijote. Ele pot fi grupate în jurul câtorva teme: muzica, melancolia, iubirea, starea de sfințenie, starea de disperare, existența ca „sumă de răspântii”, profeția ca „ură distructivă și creatoare” etc. Excepționale sunt aici însemnările despre muzică. Muzica lui Mozart îi pare „muzica oficială a paradisului”. Bach este, în imaginația celui mai nihilist moralist din secolul al XX-lea, un pseudonim al sublimului sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
femeia a zis: «Să știți că nu mai este domn VladVodă, necruțător dușman al tâlharilor și al asupritorilor». DREPTATEA LUI ȚEPEȘ Pe timpul domniei lui Vlad Țepeș, un neguțător care se afla în călătorie pe la noi spuse să se strige pe la răspântii că a pierdut o pungă cu o mie de lei. El făgădui o sută de lei aceluia care o va găsi și i-o va da. Nu trecu mult și un creștin, om cu frica lui Dumnezeu, cum se aflau
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
pas în direcția bună, dar insuficient. Ar fi trebuit să fi încuiat ușa și să mă fi ascuns sub birou”). El încearcă - fără succes - să iasă din încurcătură refuzând orice compromis cu haita de „scorpioni” care-l pândesc la fiecare răspântie. Una din performanțele remarcabile ale lui Chandler - de fapt, un risc imens luat față de cititorii literaturii hard-boiled - este păstrarea în afara paginii de carte a scenelor violente. Nici unul dintre asasinatele în serie (Lester B. Clausen, Hicks/Hambleton, Orrin Quest, Steelgrave, Dolores
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
A editat la Chișinău volumele Versuri (1956) și Mii de tovarăși (1961). Prima sa carte de proză, Cioc-Prim, a apărut la Chișinău în 1959, urmată de Prietenii se întâlnesc la drum (1963) și de Capcana (1971), care împreună alcătuiesc apoi Răspântii (1972) - o narațiune cu caracter autobiografic despre destinul unor fii de țărani, împovărați cu toate necazurile adaptării la lumea modernă. A compus preponderent pentru copii, multe lucrări fiind menționabile: Iarna în codru (1966), Orașul din poiană (1969), Spre cosmodrom (1979
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286999_a_288328]
-
Cioc-Prim, Chișinău, 1959; Mii de tovarăși, Chișinău, 1961; Prietenii se întâlnesc la drum, Chișinău, 1963; Cirip-Cip și Floricica-Soarelui, Chișinău, 1964; Iarna în codru, Chișinău, 1966; Între munte și-ntre mare, Chișinău, 1968; Orașul din poiană, Chișinău, 1969; Capcana, Chișinău, 1971; Răspântii, Chișinău, 1972; Hai băieți, prin nămeți, Chișinău, 1976; Cinci povești pentru copii, mai așa și mai hazlii, Chișinău, 1977; Diapazon, Chișinău, 1978; Spre cosmodrom, Chișinău, 1979; Darul primăverii, Chișinău, 1980; Povestiri, Chișinău, 1980; Din cartea c-un noian de file
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286999_a_288328]
-
se pierde printre celelalte personaje și întâmplări, prezentându-se nebulos, dispersat, contradictoriu. Viciat de mediul insalubru, de lingoare, de sărăcie, dezorientat, inconsecvent, atras într-un mod confuz de artă, acesta, ajuns la maturitate, se vede „rămas în drum, prăbușit la răspântia neagră a nedumeririi, singur, orfan și pustiu”. Rememorarea devine o formă de tânguire despre destinul vitreg și neîmplinire, acutizată de revelația morții. În general, scrierii nu îi lipsește suflul evocator, S. K. are un simț artistic sui-generis, reușind uneori să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]
-
un fel de ariergardă, iar eu Îmi amintesc că, deși era În plină vară, aveam impresia că mergem pe la case cu capra și mascații, cam așa arătau atunci păstrătorii obiceiurilor vechi, erau decorați cu cordele și cârpe. Gospodarii ieșeau pe la răspântii și așteptau procesiunea, comentau, se bucurau. Mai târziu am aflat și de ce era atâta haz și atâta satisfacție: hoții erau dintr-un neam bine cunoscut pentru isprăvile sale, din capătul satului, dintr-o mahala (azi le-am zice clan), dar
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
falit Părintele Raniero Cantalamessa impresionează și încurajează prin paginile dedicate sfințeniei în volumul său despre Dumnezeu Tatăl: Un inno di silenzio (Il Messaggero, Padova 1999), în care rezervă un capitol pentru a ne aminti că ne aflăm întotdeauna în fața unei răspântii: O santi o falliti. Este o alegere, pe care n-o putem amâna, și este un aut aut valabil pentru toți creștinii, de vreme ce există o vocație universală la sfințenie; cu toate acestea, contradicția acelui preot, care nu tinde la sfințenie
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
entuziasmat de descoperirea cine știe cărei „influențe religioase”, i-ar fi răspuns că „problema metodologică e următoarea: avem dreptul să considerăm similitudinea între două grupuri de imagini o dovadă sigură de împrumut?”1. 3. Întâlniri care devin răspântiitc "3. Întâlniri care devin răspântii" Eliade și Wikander se întâlnesc în 1948, cu ocazia Congresului Internațional de Orientalistică organizat la Paris. Dacă în iarna anului 1944 Eliade s-ar fi putut afla la București, e destul de probabil ca această întâlnire să fi avut loc atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
acest superior scriitor și profund gânditor, care a îmbogățit cultura românească cu prodigioasele sale daruri de poet, de dramaturg și de filosof, nu se poate vorbi, credem, decât cu dragoste și recunoștință. Un Lucian Blaga nu se găsește la toate răspântiile, atât de puține ale tinerei noastre culturi autohtone. Spirit pur, înalt și aristocratic aproape în tot ceea ce a scris cu excepția a trei drame din perioada freudistă, pe care a respins-o apoi cu puternice argumente filosofice. Lucian Blaga aduce în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Mihail Kogălniceanu. Minstrul de externe fiind el, proclamă în fața adunării independența Românei dobândită prin jertfe de sânge pe câmpiile Bulgariei. De asemenea, a apărat cu demnitate interesele naționale ale românilor nesocotite de marile puteri la Congresul de la Berlin. La orice răspântie a culturii noastre din veacul trecut aflăm pe Mihail Kogălniceanu. Din cei o sută de ani de istorie și cultură modernă, el, domină cincizeci. Îi domină printr-o activitate, o tenacitate și pasiune exemplare, o activitate străbătură de un singur
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
clintind zmeiește zidurile din temelii întru reașezarea lor - îi amenajase în ființă spații mult mai primitoare și promițătoare decât ar fi putut-o face singură, sau vreun altul oarecare. Adânc înăuntrul ei șerpuiau acum obscure culoare chemătoare și se insinuau răspântii. Între pulpele Marietei bifurcate relevant, roșu ca un ardei, Rică nu mai avea suflu cu care să-și trâmbițeze voia. Cu o aproximație grosolană, fața lui ar fi părut împurpurată de rușine și, împingând și mai departe efortul de imaginație
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]