748 matches
-
cuvânt. Nu există nimic artificial în această literatură, nimic fabricat "în laborator", aseptic și neconvingător. Este o literatură vibrantă, capabilă să emoționeze nu numai psihologic, ci și estetic. Asta e ceea ce rămâne. Capitolul 2 Mărturia lui Soljenițîn 2.1. În răspăr cu vremurile 2.1.1. Destinul scriitorului În orice discuție despre literatura concentraționară nu se pot ignora biografia scriitorului și cadrul istoric în care acesta a trăit și a elaborat opera, pentru că tocmai prezența acestor elemente constituie specificul materialului artistic
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
la tata, aici, să vedem care pe care... Eram tare amărît și ciudos pe familia Covalciuc. Am pierdut peștele vieții mele din cauza... Telefonul mă trezește, sar ca fript și aud: Sîntem la poartă. Ciudos încă, trezit pe jumătate, răspund în răspăr: Nu mă mai duc... ăăăă... adică vin imediat. Mi s-a părut o fățărnicie să mă pupe musiu Covalciuc și, culmea, o face și feciorul lui, ăla cu scaunul... Eram încă copleșit de vis și chiar mă temeam de vreun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dispus de rotative, ar fi scos Biblia nu în 300, ci în 1 000 de exemplare, sub o copertă simplă și în 10/18. * Mașina simplifică, puterea îngreunează. Este contra-tendința politicului confruntat cu evoluția tehnică. Autoritatea stabilită urmărește evoluția în răspăr, blochează "micro-ul" inovator prin "macro-ul" înscăunat, opune stabilitatea unui fluid nestatornic. Arhiva oficială e în căutarea rezistenței; sigilează cu plumb și păstrează sigiliul. Pergamentul nu s-a evaporat dintr-o clipire în fața hîrtiei, iar cancelariile și universitățile care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
meu însetat de uimire. Este păcat că nu mai puteți scoate "Dialog"-ul. Puține reviste au o asemenea condiție grafică, iar calitatea textelor este întotdeauna indiscutabilă. Îl voi "ruga" pe D.R. (Popescu n. red.) să-mi publice cîteva poeme în răspăr. Unul se cheamă așa: "Emergență?! sau Poem împotriva împotriva generației mele poetice". Vreau să public numai în revistele oamenilor care mai au curaj și nu preferă monotonia stearpă a frumuseților de o zi-două. D-l Daniel D. (Dimitriu n. red
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
decât până atunci: Să știți că l-am cunoscut pe fostul rege, pe Mihai. M-au invitat odată la Palat, am luat masa. Da, l-am cunoscut pe Mihai, era un băiat bun, un om de treabă. Un epilog în răspăr cu discursul pe care Zaharia Stancu toc mai ni-l ținuse, mărturisind despre firea lui sucită, s-ar fi zis, din care, în orice caz, o doză de histrionism nu lipsea. Streinu și Cioculescu În mai anul acesta* s-au
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
oameni, oameni de toată mână, însă „netipici“. Aici era, de fapt, principala particularitate și notă polemică, în subsidiar, a prozei lui Velea, polemică față de canoanele realismului socialist, care decretaseră supremația tipicului. Personajele sale erau atipice, erau „ciudate“, „sucite“, procedau în răspăr față de uzanțe, acest comportament atrăgându-i autorului acuzația, gravă pe atunci, de abatere de la realism. Adevărul este că nuvelistica de început a lui Velea preluase și ea unele poncife tematice (țăranul eliberat de instinctele posesiunii etc.), dar spiritul preluării era
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
altfel. E necesară o lectură mai detașată a faptelor simbolice care-i privesc pe zei; o lectură mai puțin exaltantă și mai apropiată de limbajul obișnuit al oamenilor. Aia mi-a mărturisit că poveștile geților încep aproape întotdeauna luând în răspăr solemnitatea magică ce exista illo tempore. Iată un exemplu: „A fost odată ca niciodată și cu-adevărat a fost, pentru că dacă n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit, pe când făcea plopul pere și răchita micșunele, când se băteau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de noutate, de originalitate în arealul atâtor intervenții critice, de multe ori repetitive și de aceea banale, asupra operei eminesciene. CREȘTINISMUL EMINESCIAN (Răzvan Codrescu) Temperament polemic prin excelență, Răzvan Codrescu pare a se afla (nu de azi, de ieri) în răspăr cu mulți dintre eminescologii actuali, mai ales cu "caracuda papagalilor de serviciu", cum îi numește pe aceia care practică o "adorare sterilă și lozincardă a lui Eminescu", dar și cu cei care se exersează în "contestarea curentă", ambele atitudini considerându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sănătate! Din bojdeuca alăturată, iese o bătrânică cu un maldăr de țoale pe care le aruncă într-o cărucioară pe două roți. Să trăiești, Savastiță! se dă la ea moșneagul cu plosca. Să trăim, să trăim! îi răspunde acru, în răspăr, bătrâna, văzându-și de treabă. Pe după bojdeucă, se furișează tiptil un moșneag înarmat până-n dinți, cu un coif mâncat de rugină, cu arc și tolbă la spinare, toporișcă la brâu, ghioagă ghintuită pe care mai mult o târăște prin pulbere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lui aspră și sfâșiată pe alocuri, silueta lui uscată, cu barba albă și părul neîngrijit, palmele pline de bătături și picioarele zdrelite pe care niște sandale scâlciate nu le apărau de frigul aspru al iernilor de la munte erau prea În răspăr cu obrajii lor bucălați, cu rasele din stofă fină și cu crucile de aur bătute cu pietre prețioase. Dar toate Încercările de a-l goni pe ciudatul necunoscut se izbiră de rezistența celor doi prinți. Mai ales Conrad, fire pragmatică
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Mariței Bibescu atunci când, în timpul unei recepții la curte, soția unui consul s-a așezat din greșeală pe canapeaua rezervată perechii domnești; incidentul a căpătat o nedorită culoare politică, neputând fi aplanat decât prin concesii reciproce. Gheorghe Bibescu însuși practica, în răspăr cu vremea, un protocol distant și plin de discriminări: „1845 ghenar 1, țirimonia curții cătră domn de Anu Nou s-au făcut într-acestași chip. Sala cea mare s-au închis și boierii mari și mici s-au adunat în două
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
nu mai trăim mânați de conștiință și ambiții istorice, am Înțeles cum să apreciem subtil trecutul, acum privim istoria nu ca pe o valoare dată, ci am Învățat să o interpretăm retrospectiv În permanență. Walter Benjamin scria despre „istoria În răspăr, În opoziție cu istoria canonică bazată peideea progresului, confuzia cu o succesiune a Învingătorilor― și neinvită la 136 căutareaunei istorii a faptelor ce nu au cunoscut posteritatea, un fel deistorie ainsucceselor În istorie (Benjamin 2002: 201).
Polarităţile arhitecturi by Andreea Daniela Radu (Udrea) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92983]
-
a impus încă de la început ca un spirit justițiar, de o franchețe și o intransigență a opiniilor care deseori au șocat. Strânse în trei volume (Foiletoane, 1979-1984), acestea au făcut încă o dată dovada unui critic iconoclast, gata să ia în răspăr aserțiunile predecesorilor sau să contrazică preconcepțiile confortabil instalate în conștiința publică. Astfel, în pofida aparențelor, nu Titu Maiorescu este maestrul polemicii în perimetrul românesc, ci Constantin Dobrogeanu-Gherea, fiindcă, spre deosebire de cel dintâi, el știe să dialogheze cu adversarul. „Maiorescu e oracular, Gherea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
citi un scurt sonet de dragoste”. E drept, pînă atunci citise altfel de poeme, cam multe, și încerca să mențină atenția auditoriului. În „clenciul” folosit, el a mizat pe efectul cuvintelor scurt și dragoste. S-a expus însă luării în răspăr. Cineva l-ar fi putut întreba (mai ales că e un maestru al sonetului) dacă există „sonete scurte”; duble - da! și-apoi, despre dragoste publicul vrea să i se vorbească lung! *Aurel Stoicanu (ce-o fi fost înainte de război nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se înțelege - să urmez un liceu militar, o școală militară și să fac o facultate la sfîrșitul anilor ’50 și începutul anilor ’60. Mi-au fost urîte ordinele, comenzile, dispozițiile, indicațiile. Prin urmare, am dus (și duc) o viață în răspăr, care mi-a încordat mereu nervii și mintea. Deși cîteodată tentația se ivește, n-aș schimba-o pe una de calm și apatie. Tensiunile mă ajută să-mi sistematizez și să-mi consolidez sentimentele de opoziție. * Întrebat: „Tu pentru ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
celorlalți, îi dădea cu gura înainte: „Vom asigura un climat tonic, de emulație; colectivul e cel care face redacția (!); avem nevoie de tovarăși competenți, revoluționari”. Inutil să mai urmez banda: fiecare din afirmațiile sale mă provoca să-l iau în răspăr. E ziarist revoluționar cel care se opune criticării „aspectelor negative” dintr-o comună de care răspunde cutare „tovarăș secretar”? „De ce-l bagi în seamă?”, ar putea să mă întrebe cineva. Îl bag, pentru că persoane ca el nu-și termină rolul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dacă aș ști că lucrurile acestea le observă și alții, însă „Vatra” e a șasea revistă care publică fragmente din Conversație în oglindă, după „Ateneu”, „Cronica”, „Convorbiri”, „România literară”, „Tribuna”. Acest succes de plasament mă obligă la o lectură în răspăr, „otrăvită”. Crezînd că ia ochii, G. Începe la fel de prețios și de grotesc ca și eroina piesei sale, Flaminia (nume antic roman, scos, probabil, din Plutarh, pe care, stimulat de Dumitru Radu Popescu, îl citește în ultima vreme). Aceasta „pregătește masa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un individ căruia nu i-am văzut fața striga că sîntem puternici întrucît avem în noi lapte de lupoaică, aidoma lui Romulus și Remus. „De unde știi că avem noi așa ceva, cum poți să crezi, tu, asta?”, l-a luat în răspăr altul cu bască murdară și cu dinți de viplă. Primul i-a răspuns că-i aduce cartea de istorie, unde poate să vadă și poza cu cei doi. Considerînd că n-a rămas dator față de cel care se îndoise, s-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mate- matic, își elimină adversarul, iar în O noapte furtunoasă „6 d-a-ndoaselea” devine nouă, confuzie care îl poate costa scump pe amorezul ghinionist. Să nu uităm că în 1884, cu romanul său De‑a‑ndoaselea (Á rebours), tradus și În răspăr, Joris-Karl Huysmans stabilea principiul de defor- mare al decadentismului, inversiunea, pe care Gilbert Durand îl recupera printre cele șase miteme constitutive. Cei care doresc să afle cum Caragiale devine „contempo- ranul nostru”, apelând la metafora oglinzii, trebuie să țină cont
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
expunere este- tică nu este luată în calcul, iar a doua o constituie excep- țiile, oamenii excepționali care s-au desfăcut din acest dat al secundarului, al perifericului, cei pe care definiția dată contemporaneității de către Giorgio Agamben îi plasează în răspăr cu epoca, în afara ei, scrutându-i obscuritatea. Din start, conchide Dragomir, marginalul nu este decât un reflex, o „deformare” similară transpunerii inexacte a Ideii în spațiul de iradiere. Expresia estetică a acestei deformări, în opinia filozofului, o constituie caricatura care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
numește maternitate haiducească opțiunea femeilor din România de a avea copii fără un partener legal sau măcar un concubin care să-și recunoască paternitatea sau când renunță la un astfel de partener dincolo de ideologia autosacrificiului matern cu orice preț, în răspărul prejudecăților comune, eu cred că a găsit un termen foarte potrivit. În România anului 2005, libertatea contra curentului, acea libertate care de fapt nu lezează pe altul, este tratată ca o formă de out-law (de anomie, aproape de nelegiuire) din perspectivă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
culise, iar autorii o masă de susținători sau, dimpotrivă, opozanți. Când ajungi să scrii cu precădere despre scriitori neluați în seamă, să vituperezi sistematic împotriva confraților, să devii "omul de casă" al unui editor, sau să te pronunți programatic în răspăr cu opinia cvasicomună de la bursa autorilor, numai din egocentrism ori din mania insolitării în peisaj, atunci ai murit ca evaluator estetic. În sfârșit, localismul, patima circumscrierii într-un areal limitat. Pro-vincialismul derivă adeseori din resemnare: conștient că nu poți izbândi
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
întâlnesc luminile raționaliste ale Nordului cu intemperanțele furtunoase ale Sudului, unde tehnicile Apusului întâlnesc letargiile relaxante ale Răsăritului, și toată lumea este încântată!"328: iată o parodiere dezinhibantă și ironică a temelor grave ale frontierelor culturale! La fel sunt tratate în răspăr toate temele grave pe care le-am analizat mai sus, din opere de ficțiune sau relatări de călătorie occidentale având drept cadru Europa Răsăriteană și, în special, România: șocul diferenței culturale și ideologice, călătoria inițiatică într-un spațiu nefamiliar și
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
de a se afirma în cultura românească, drept care îi răspunde lui Maiorescu: „Întrebarea este dacă s-ar găsi la București mai multă liniște, mai mult spațiu, pentru ceea ce este colțuros în firea mea. Sau aș fi luat acolo tot atât de în răspăr ca și aici. Dar ce rost au întrebările? Vin, cât de repede pot, probabil chiar în zilele următoare... Căci nimic nu întrece mărginirea provincială a Iașului, șicana de vorbe înrădăcinată la Junimea, felul de a discuta, îndeajuns de stufos, cu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dintâi care se întorc de pe tărâmul infernal, atribuit alterității și femininului. Diminutivul substantivului arap predispune o dată în plus neofitul la impresia accesibilului și a posibilității supunerii. Toate indicațiile inițiatice sunt întrunite, feciorilor li se cere în mod direct și în răspăr să devină eroi civilizatori, iar mesajul este înțeles tocmai prin prisma psihologiei inverse: „Ei, cum se urcară pe scaunu împărăției, nici laie nici bălaie, să intre în împărăția Arăpușchii, că ei gândeau că tatăl lor numai își făcuse spaimă, fiindcă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]