368 matches
-
amintirile, mare patriot și alții ejusdem farinae, un drept ce și-l arogă doar dictaturile. Dar nu asta este problema... Fiindcă grăniceri elvețieni, țară care nu este în spațiul liber de circulație Schengen, ar fi cerut pe un ton mai răstit ocupanților unei mașini cu plăci românești să se dea jos pentru un control, amicul meu găsește de cuviință să extrapoleze lucrurile și să afirme, nici mai mult nici mai puțin, că „în neutralitatea tot mai posomorât aseptică a Elveției se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
călăuze trimise de Laiotă Basarab. - Cine sunteți, oameni buni? Întrebă translatorul, un român mic de statură, slab, cu accent oltenesc. - Suntem țărani de lângă Murgeni, răspunse Oană. Venim de la câmp. - Și caii? Întrebă românul, căruia spahiul Îi spunea, cu un glas răstit, Întrebările. - Nu știu, stăpâne... mormăi Oană, Încercând să nu-și arate dezgustul față de cuvintele pe care trebuia să le folosească. Ni s-a părut și nouă că vedem niște cai În luminiș și tocmai ne duceam să vedem despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se Întorsese de la asediul Sucevei. - Să trecem peste comedia cu țăranul care nu știe limba turcă, de acord? spuse sultanul, cu un glas care voia să fie binevoitor, dar nu reușea decât să coboare la un ton ceva mai puțin răstit. Sper că ospitalitatea mea nu ți s-a părut un prizonierat. În orice caz, nu asta am dorit. Dacă vreunul din oamenii mei a Îndrăznit să se atingă de tine sau de doamna ta, spune acum, și va fi decapitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
răspunse politicos Nicanor. Dar, cu toate că a zis "mergem, mergem", nu se porni cu nici un chip din fața copiilor. Parcă l-ar fi plantat cineva acolo. Se uită țintă la fiecare, la cazmale și lopeți, apoi dădu furios din cap și zise răstit: Izvor, vasăzică? Lasă că știu eu unde-ați fost, șobolanilor! He, he! Nu văd eu? Vă arăt eu vouă mîine! Dădu să plece, dar... (uf, și Bărzăunul ăsta!) ochii i se opriră asupra Bărzăunului, care ținea în mînă una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
citi un anunț, scris cu litere mai mici: "De Paști și de Crăciun ospătare gratuită". În curte, sub un smochin uscat, stăteau prăfuite câteva mese și scaune din fier forjat, vopsite în alb. Pe cine cauți? Auzi Bătrânul și vocea răstită sparse aerul în mii de cioburi. O jumătate de frunte, un ochi și o jumătate de mustață îl spionau prin crăpătura ușii. Bătrânul rămase uimit că un negustor primește astfel un eventual mușteriu. Pe cine cauți? Domnul Vanghele? Ce vrei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
întâlnit cu Georgeta pe coridor, care-i spusese că a fost la mine. Când am auzit iar de Georgeta, cum eram pachet de nervi, mi s-a urcat sângele la cap și-am început să-i vorbesc pe un ton răstit ca un idiot bănuind că și ea vrea să mă ironizeze cu întrebări despre Georgeta. I-am spus că m-am simțit bine cu Georgeta, că am făcut sex cu ea, că am sărutat-o când mi-a plăcut și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
sociale care stimulau perfecțiunea relațiilor interumane, iar fasonul cerșetorului de a se înființa la masa lor, îngăimând iscusite și viclene tânguiri, a fost cel care i-a eliberat imaginația. După o primă manifestare a unei vrăjmășii prefăcute, îi zise, la fel de răstit: Nu-ți dau bani, minoritarule! Dar cu o băutură bună, tot am să te miluiesc, pramatie. Miluiesc, oricând, pe unul ca tine, cu o băutură ca lumea, fiindcă știu că setea năprasnică îi căznește fără cruțare pe niște linge-blide, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
consumat în bănuitoare conciliabule: Vai! ziseră aceștia, ștafeta nu ne-a adus din partea furnicilor o binevoitoare invitație, ci o autoritară chemare. Câțiva tineri greieri, cum sunt tinerii din rândul cărora se recrutează totdeauna și în orice neam, categoria rebelilor, propuseră răstit: Să le dăm cu tifla țopârlancelor ăstora mercantile, care se gândesc pururea la chilipir, la agoniseală și care n-au nici un simț artistic! Totuși, trebuie să mergem! suspină Greierele-dregător. Trebuie să ne conformăm oficialei poftiri a neamului furnicilor, deoarece, asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu orice preț! Țâșnind afară din baie într-un mod pe care era sigur că avea să-l regrete mai târziu, puse din nou telefonul în priză și încercă să-l sune pe șeful poliției, al cărui asistent îi răspunse răstit: — A plecat deja la o investigație, ceea ce era neadevărat. Șeful poliției nu putea fi deranjat deoarece, în clipa aceea, își lustruia pantofii la standul de pantofi din spatele gării. Conștient că nu avea nici un rost să îl sune pe perceptorul districtual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
instruirile. Și doar aranjasem totul cu nenorocitul! Ce tineret am mai crescut și noi! Cu idealismele astea a lor...“ Câteva ciocănituri ușoare în ușă. Îl lăsă pe celălalt să mai bată de câteva ori, să simtă că deranjează, apoi mormăi răstit: - Intră. Nici nu-și termină bine mormăitura, că în încăpăre năvăli un ins înalt, burtos, cu chică roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
zile de Brutăriile reunite „Brandaburlea & Brandaburlea“. Când îl recunoscu, coborî din taxi, încercând să chicotească, de parcă ar fi bucurat-o întâmplarea. - Ce... Interesant cuuummmaaa... Căăă... Cobor, dacă insiști. Venise și șoferul. Îi privea încruntat. - Doamna rămâne cu mine, îi preciză răstit taximetristului. A suspendat cursa. Cât vă datorează? - Cât... Abia am pornit taxarea. Cu coloana asta... Că aparatu’ merge și la așteptare... Dă și matale o chiftea și poți s-o iei pă coana... Adică pă doamna. Scoase o sută. Șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aveți încă un coleg, dar cred că o să vă înțelegeți, că doar suntem oameni cumsecade. Apoi cu glas poruncitor strigă: Marandă! De nu știu unde, își făcu apariția o bătrânică subțire și iute. - M-ai chemat? - îl întrebă ea cu glas aproape răstit. - Du pe domnii profesori la cameră și dă-le și așternuturi că or să stea la noi. - Tot acolo? Că mai este și celălalt. - Lasă că se înțeleg ei, nu-i treaba ta. - Bine, cum zâci tu. Apoi către noi
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
suficient de mult, dezgolindu-i aproape în întregime pulpele apetisante, Pandele va ieși din starea de indiferență. La vederea încântătoarei imagini, Pandele deveni vizibil iritat și în loc să manifeste interes față de frumoasa blondă, abia stăpâninduse să nu explodeze, îi spuse aproape răstit: - Domnule doctor, eu aici nu mai stau, așa că dați ordin să mi se aducă hainele să plec imediat! - Stai domnule Pandele, cum să pleci așa? Spune-mi întâi ce vezi la mine, poate reușesc să înțeleg să ce e cu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
liniște sau bând, Îi dădea lui Antoniu o senzație de bine. I-a spus Kawabata din prima clipă și nici astăzi nu știe cum Îl chema cu adevărat. L-au impresionat ochii lui asiatici, tăietura japoneză a ochilor, și felul răstit În care pronunța cuvintele când vorbea. Și cum scriitorul, fusese prin anii ,70 una din marile lui preferințe literare, numele a venit dintr-odată, spontan. Ca să ajungă astăzi În oraș, Antoniu are de Înfruntat frigul și ninsoarea deasă care cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
valma, Împotriva ploilor, bucăți de tablă, cartoane, saci de plastic, toate fixate cu cauciucuri și anvelope de mașină uzate, ca vântul, În năvala lui neiertătoare, să nu le arunce Încotro vrea el. O gălăgie de nedescris, un amestec de cuvinte răstite, țipete, văicăreli, Înjurături, plânsete, strigăte se fac auzite În permanență, acoperind până și șuieratul puternic al trenurilor. Se decupează cu claritate un fond sonor, ca o muzică dodecafonică, interpretată de coardele vocale ale unor ființe de pe altă planetă. Noi brazde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Întâlnească pe Traian Manu, Christa Döring a mai trăit alte două vieți. Și, dacă a vrut-o pe ea, ar trebui să-și Înglobeze În propria lui memorie afectivă viețile ei anterioare. Vocea cu care răspunde Christa sună tăios, aproape răstit. — Bineînțeles că mi-a fost mai greu! Cel puțin, după bombardament Îi aveam pe bunici și ei m-au ajutat să supraviețuiesc! Am fost, dintre toți copiii și nepoții, preferata lor, pentru că le semănam: mi-au spus de multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și Întrebarea, pusă cu vocea politicoasă pe care o rezervă străinilor. * —Bunicii și-au ascuns cum au putut durerea lor, numai ca să mă remonteze pe mine! Traian se uită la ea nedumerit, iar Christa Își coboară cu un ton vocea răstită. — „Înțelege că nu ești tu de vină pentru moartea mamei sau surorii tale!” Bunicul Îmi repeta zilnic asta ca să mă scoată din șocul bombardamentului. El mi-a explicat că membrii familiei se simt Întotdeauna vinovați că nu au putut Împiedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
privit la cadavre, dar nu a spus nimic. „Ei? Vorbește! I-ai recunoscut?” - a îndemnat-o jandarul. Hangița a scâncit și, cu mâna la nas, a răspuns: „Îmmm... Daaa... Unul este soțul meu și celălalt esteee...” „Cine?” - a întrebat străinul, răstit. „Unnn...” „Cine?” - a întrebat-o din nou străinul, cu voce aspră. „Și unul care venea...” „Când venea?” „Din când în când”. „Cine era?” „Nuuu... Nu știu”. „Asta o știm noi. Era șeful lotrilor din codru și amantul tău. Dar, deocam
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
se mai întâmple. Cum să nu fie important? Aceasta este cheia întregului caz, spuse vehement Cristian Toma. Băiete, ascultă ce-ți spun eu! Nu-mi mai spune "băiete"! Nu-mi place. Și cum ai vrea să-ți spun? întrebă Calistrat răstit. Nu ești decât un copil oleacă mai mare. Am un nume. Bine, am să-ți spun, "măi ficior". Ești mulțumit? Dacă nu poți altfel... Să știi, că tot aia-nseamnă! nu se abținu Calistrat să-l zgândărească. Spune, odată, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acum nu mai alu necau pe deasupra caldarâmului. Simțea din nou sub picioare pietrele de pe drum. Bătrânul ridică toiagul în poziție verticală și îl sprijini de pământ. Toma îl privea curios. Aștepta să vadă ce se întâmplă. Băiete, îi atrase atenția răstit Calistrat, când vâlva este ieșită din bârlog, niciodată nu-ți iei privirea de la ea. O clipă numai dacă te uiți în altă parte, te poate înhăța. Cristian tresări și se întoarse spre norul de ceață din fața lor. I se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
logofătul, cinstitul Hrize a plecat în fruntea unui steag să-l prindă pe slugerul Ilie! Pedeapsa cu moartea numai eu o hotărăsc! sună bubuitor glasul Domnului. Trimite-l pe căpitanul Grigorie să-i vestească poruncile mele! Iar cu dumneata, zise răstit voievodul, arătându-l pe clucerul Iordache, am să am o vorbă, ca și cu cinstitele voastre fețe boierești: nu v-am spus că acesta om de boierie nu este? Plecați la slujbele voastre și lăsați caftanele în mâinile mele! porunci
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ungureni. Nevastă-sa, Maria, mulgea vacile, cu mâinele sumese, uitându-se, cu coada ochiului, la tovarășul ei de peste treizeci de ani, amintindu-și, cu năduf, de sforăiturile lui după orele petrecute la cazanul de făcut rachiu al popii. Marie, strigă răstit bărbatul, să-mi pui ceva demâncare în traistă, c-am de gând să plec la târg! Azi ți-ai găsit! Când ogorul stă să-l ari, dumnealui pleacă să târguiască?! oftă femeia. Numai azi mai primesc negustorii grâul cel vechi
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mine. Trenul nu-mi mai provoacă răul fizic din copilărie. Peisajul tot gonind spre nord (pe când eu mă târâi dinspre Babadagul meu spre Constanța) mă lasă apatic și fără chef de vorbă, cu chef numai de a asculta vorba altora, răstită, glumeață, aspră, românească, turcească, până or să-mi dea pâlniile pe-afară. Pe holul ticsit de navetiști, călare pe-o raniță veche, nea Aurică Geamantan se uită urât la lumea din compartiment. El face cursa asta pân’ la Constanța zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
plecat cu excursioniștii în munți. ― Dac-ar ști soră-mea unde sîntem acum! ― Ei și? Nu ești stăpână pe voința ta? Avu un gest de revoltă: ― Nu-mi pasă de ea și de nimeni, înțelegi tu? răspunse pe un ton răstit. ― Bine, bine, dar de ce strigi așa? Pufni în râs. Și râse copios, cu toată ființa. ― Pentru că ești tartorul tuturor răutăților... ― Eroare profundă. N-am nici o vină! jur! ― Dar cine-i vinovatul? I-am răspuns cu un gest larg: ― Marea Neagră! Alt
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-i spusese nenorocitul ― superbă caracterizare!) ― Sânt nevoit să-i pun eu la dispoziție. Nu-i altă soluție. ― Cum, faci dumneata asta? E cu putință? O sumă atât de considerabilă? ― Nu vei fi crezând c-o fac pentru el, am strigat răstit. Iată suma, s-o depui imediat în numele său. Eu nu vreau să-l văd în ochi. Alexa plecă și se întoarse după o oră cu recipisa. De rândul acesta avu loc o scenă destul de dramatică pe care nu o prevăzusem
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]