350 matches
-
consumat în bănuitoare conciliabule: Vai! ziseră aceștia, ștafeta nu ne-a adus din partea furnicilor o binevoitoare invitație, ci o autoritară chemare. Câțiva tineri greieri, cum sunt tinerii din rândul cărora se recrutează totdeauna și în orice neam, categoria rebelilor, propuseră răstit: Să le dăm cu tifla țopârlancelor ăstora mercantile, care se gândesc pururea la chilipir, la agoniseală și care n-au nici un simț artistic! Totuși, trebuie să mergem! suspină Greierele-dregător. Trebuie să ne conformăm oficialei poftiri a neamului furnicilor, deoarece, asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
continuare memorabilă a frazei. Mai bine. Fiindcă ea m-a Întrerupt, revărsând asupra mea un șuvoi de plângeri care m-au făcut ca, În doar cinci minute, să fiu la curent cu toate defectele de soț ale lui Cătă. Expuse răstit, cele mai multe dintre ele ținând de domeniul strict casnic, nereușind să mă convingă, să mă atragă sincer de partea ei. Aș fi preferat câteva picanterii, poate povestea unor infidelități. Nu mi-a fost dat să aud decât o expunere de motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
marginea taluzului, soldații din cele două plutoane așteaptă toropiți, încercând să reziste arșiței. Dogoarea soarelui de iulie amorțește reacțiile, pista prăfuită de antrenament plină cu tot felul de obstacole pare mai neprietenoasă ca oricând. Străbătând infernul torid, ecoul unor ordine răstite ajung până la ei. Învăluit într-un mic nor de praf, pe sub ochii lor trece plutonul trei. Cocoșați sub greutatea echipamentului, soldații mărșăluiesc mecanic cu fețe absente, subțiate de oboseală. În fața lor, călare, sublocotenentul Jigodeanu, cu mâna stângă pusă arogant în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
curtea împrejmuită cu clădiri din cărămidă roșie, a cazărmii. Cam nesiguri pe ei, de sub prelata kaki își fac apariția mai mulți soldați ruși, în marea lor majoritate băiețandri, care se aliniază sub comanda unui ofițer ce strigă ordine cu glas răstit. Bâstreeei! Bâstreeei!164 Uniformele lor arată curat și îngrijit, spre deosebire de cele ponosite ale militarilor români din lunga coloană care tocmai intră pe poarta principală în frunte. Toți duc ranițe în spate, peste care au rulată în formă de potcoavă, pături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fugă peste deal. O fetiță a locului, mica ei prietenă, îi strigă : „Nu acolo !”. Neli dispare după creastă, se aude un țipăt și toți nuntașii fug într-acolo. Trupul lui Neli, inert, într-o râpă. Secretarul de partid care cheamă răstit Aviasanul la telefon. Avionul sanitar aterizând. Tăietură de montaj. Dr. George, stând lângă o piatră în care e încastrat portretul lui Neli. O femeie se oprește lângă doctor și îi spune : „Sunt învățătoarea pe care ați salvat- o de la înec
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
are nevoie de un aragaz. Coman îi face rost de aragaz prin intervenție personală, face rost și de pânză pentru căminul de copii („Le spui că am spus eu că se poate”), repornește ventilatoarele oprite pentru economie, totul prin ordine răstite, insulte („Du-te dracului !”, „Ești prost !”) și destituiri pe loc. Contabilii, funcționarii, gestionarii sunt prin definiție vinovați, niște șobolani de birou care nu înțeleg cute zanța. Ca să nu încapă vreo umbră de îndoială în legătură cu mesajul filmului, discuția hotărâtoare dintre Coman
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Vintilescu, 1977 p. 72). Dar, motivarea elevilor depinde și de comportamentul educatorului. Adoptând anumite comportamente, institutorul/profesorul poate trezi motivaț ii aversive: a) Dacă profesorul creează o stare de neliniște, de neîncredere, blamează, amenință, umilește, jignește, ignoră, folosește un ton răstit, manifestă proastă dispoziție, atunci motivaț ia elevului va fi dominată de o stare de anxietate b) Atunci când lecția este monotonă, lungă, aridă sau profesorul vorbește prea mult, predă fără entuziasm sau dictează lecția, se instalează starea de plictiseală. c) În
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
stă alături, rup graiul originar în românește, deosebești cuvinte, fraze, ne-am ras frumos, fumăm, am fumat în cîteva rînduri, controlorul strigă: mai ușor cu gălăgia! la vorba voastră, semnul minoritarilor să vorbească mai tare, și maghiarii de altădată rosteau răstit. Trenul spre Adjud în lucrătură plastică de zori, umbre cenușii de armonie, spațiul cu virtuțile lui s-a măsluit demult, plopii în prelucrarea lor matematică, segmentele de dreaptă paralele la cer, ogorul, ce fostă pădure, ce fost aici identitar! Bacăul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mai scapă de determinisme, păcat de afișul fiecăruia, fiecare strop de rigiditate un strop de infecție! arătînd celui care se stîrnește prin mine biletul de voie, îl citește, i l-am luat, răspund tare și în amănunte de efect, vorba răstită, modelul în cunoscuta inhibare a celorlalți, retorica de voiaj și bonusul oferit cu șiretenia nebunului, tot doctorii, mă tăiasem într-un geam, arată semnul, că era să-mi taie și mîna, cangrenă, puțin dacă mai stăteam! medicul Chelariu a tăiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
simplu nemâncat. În avionul de Tbilisi am fost îndrumați spre primele două rânduri din imediata apropiere a intrării în aeronavă. O stewardesă de dimensiuni ce nu prea se potriveau cu cerințele profesiunii observa pasagerii intrând și-i dirija, pe ton răstit, repartizându-i spre locurile disponibile în avion. Am avut impresia că pasagerii sunt îndrumați spre locuri după greutatea lor, așa încât avionul să-și poată păstra echilibrul în zbor. Nu pot să spun că manevrarea pasagerilor de către namila de stewardesă mi-
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
dat, am văzut că ambasadorul argentinian, Jorge Gaetano Zein Assis (născut în Buenos Aires din părinți emigranți din Liban, cu care am întreținut relații mai mult decât cordiale), a ieșit pe culoar și s-a adresat celor prezenți pe un ton răstit, zicând: "Haideți, intrați, intrați repede în sală! Să nu pierdeți spectacolul! Așa ceva nu ați mai văzut niciodată! Acest Palmor e fenomenal, vorbește toate limbile! Intrați, intrați, nu pierdeți ocazia!". Bunul meu prieten, Zein Assis, nu a uitat mult timp spectacolul
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
îți tăiau respirația! Spusele și le întărea cu jurăminte de felul: "Să-mi crape ochii dacă nu, cînd și-a rotit odată privirea, au rămas toți înlemniți..." Își trăia poveștile și cînd își murmura spusele ca susurul unui izvor, cînd răstit, cu strigăte, cu onomatopee și cu multe alte mijloace, după cum era personajul sau situația. Avea și muiere și casă în sat, dar nimeni nu l-a văzut altundeva decît în bordeiul lui de la stîna din Sărătura, sub poalele pădurii Crasnaleuca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un pic din harul lui de povestitor... Remarca mă face să nu mai pun sticla de vin pe locul unde a fost și de unde ajungeam lejer amîndoi. Ca din neatenție, o las la dreapta mea. Nicușor remarcă și întreabă puțin răstit: O ții doar pentru tine? întinzînd bărbia spre sticlă. Vai de mine, sar eu ca fript, mutînd sticla cu cîțiva centimetri mai hăis. Amicul se întinde greoi, apucă sticla cu vin, își umple paharul și face exact ca mine, adică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mesajul. Domnul profesor spune că dumneavoastră, cu această propunere, l-ați strîns de gît. Recunoaște că este de vină și plătește el ambele reparații. Asta am vrut să aud. Acum accept să ne plătim fiecare reparațiile. Cei doi iar vorbesc răstit unul la altul. Nu vrea, spune traducătorul. Vina este a lui și punct. Cei doi profesori egipteni au devenit colegi cu soția mea la Facultatea de Biologie. Ne vizitam deseori și mergeam la iarbă verde cu familiile noastre. Prin Marocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sublimităților la peisajul nostru politic și mediatic picajul e, poate, prea mare. Dar meschinăria unghiului de vedere, bălăcăreala la prețuri mici, agitația noroioasă a multor politicieni și gazetari sar în ochi. Îți vine să le spui, mai prietenos sau mai răstit: ridicați-vă, măcar pentru o clipă, din mlaștina intereselor voastre imediate. Luați un pic de înălțime! Luați un pic de distanță față de harța zilnică, față de combativitatea partizană și față de voi înșivă! Desprindeți-vă, într-un minim elan igienic, de măruntaie
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
registre variabile, discreții, modulații, nuanțe. Totul se rostește în același plan, unul al percuției nemiloase. Nu se spune decât ceea ce se poate striga. Râsul a fost înlocuit de sughițul măgăresc, ceremonia comunicării s-a redus la un soi de bășcălie răstită. E ca și cum coardele vocale ale tuturor ar fi devenit niște odgoane monotone, incapabile să reproducă mai mult de două-trei trepte ale sunetului. Această degenerescență e dublată de sentimentul psihotic al unora din compatrioții noștri că sunt singuri în oraș, pe
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și feminismul militant. Din când în când, mă văd constrâns, totuși, la unele retractări. De pildă, în ultima vreme, sunt excedat de abuzul de testosteron de pe scena noastră politică. Guvernul, președinția și partidele s-au convertit la musculatură. Se vorbește răstit, se fac amenințări, se proferează insulte. Când privește în sus, spre putere, poporul vede o ploaie de înjurături și de pumni. Cu alte cuvinte, conceptul „puterii“ a ajuns să nu mai aibă decât accepțiunea lui cea mai joasă: forța brută
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ne desfigureze. Cu puțin timp înainte să moară, Socrate îi spunea prietenului său Criton: „ăreaua folosire a cuvintelor nu e doar o greșeală de limbă, ci și un mod de a face rău sufletelor“ (Phaidon, 115, e). A vorbi șleampăt, răstit, ofensator, grobian și, pe deasupra, greșit, a nu acorda atenție greutății cuvintelor, a spune orice despre oricine, a vorbi pentru a provoca furie sau durere sunt tot atâtea feluri de a introduce, în mediul în care te manifești, o primejdioasă otravă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
kilograme de orez În vederea decorticării. Puțin mai Încolo, o bătrână vântură Într-un ciur orezul, pe care apoi Îl pune Într-un paner de bambus. O pisică cu coada pe jumătate tăiată se suie rapid Într-un stâlp la hămăitul răstit al unui câine costeliv. Câțiva puradei se joacă cu mingea În țărnă. Deodată norii se adună pe cer, se văd primele fulgere și se aud bubuiturile tunetelor. În curând Începe să plouă torențial și Întreaga suflare se adăpostește sub streșină
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de pietoni, sunt abordat de doi bărbați tineri, îmbrăcați cu geci de piele, blugi și adidași albi în picioare. Îmi flutură rapid pe sub nas o legitimație, așa cum ai surâde unui necunoscut. Nu am apucat să văd nimic, dar îmi cer răstit să-i urmez. Cunosc celebra „metodă Maradona”, folosită de falși polițiști, bazată pe intimidare și teamă ; clientul arată actele și banii, rămâne și fără acte și fără bani, fiind tâlhărit. Mă opresc brusc și agăț stâlpul de semafor din apropiere
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Dealului este amplasat un cort al Crucii Roșii Române. Spre deosebire de Iași, accesul în interior este blocat cu un gard al jandarmilor. Cer un pahar cu apă, caut instinctiv să intru în interior, dar o studentă-voluntar îmi spune pe un ton răstit și agresiv că „trebuie să stau după gard, e spațiu rezervat”. Iar magazinul de băuturi de lux și de țigări de foi aflat în apropiere s-a adaptat și el pelerinajului. Este deschis chiar și la această oră, iar proprietarul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de la Partid. Credința o aveam nu pe stradă ca acuma, ci în inimă, chiar aici”, își ciocănea inima cu mâna dreaptă, deasupra paltonului vechi, uzat de atâta purtare. „Odată, m-a văzut șeful meu de la Sindicat și m-a întrebat răstit, ce cauți tu, fă, aici ? Înapoi la muncă ! Ce să-i răspund ? Dar să știți că atunci veneau mult mai mulți oameni de la țară, din satele din jur, nu ca acum. Trenuri peste trenuri, rata [autobuzul] costa nimic. Acum de unde
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Times. Fragmentul ar trebui citit, dacă vă ajută imaginația, cu vocea unuia care are accent indian și Încearcă să imite accentul unui american sau al unui englez. De asemenea, imaginați-vă că indiferent de cât de nepoliticoasă, nemulțumită, iritată sau răstită ar fi vocea de la celălalt capăt al liniei telefonice, tinerii indieni despre care vorbeam sunt Întotdeauna dezarmant de politicoși. Operatoarea: „Bună ziua, aș putea să vorbesc cu ...?“. (Cel de la capătul celălalt tocmai i-a trântit telefonul În nas.) Operatorul: „Departamentul comercial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
unde se administrau pedepsele. Instinctiv m-am îndreptat într-acolo, rugându-mă în gând: „Ușa milostivirii, deschide-o nouă, binecuvântată de Dumnezeu Născătoare, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine...”. Stai pe loc! Nu acolo, îmi tăie rugăciunea glasul răstit al gardianului. Oare mă și auzise Maica Domnului?) Am intrat în clădirea administrativă. Gardianul m-a lăsat în anticameră și a intrat pe ușa capitonată deasupra căreia scria cu litere mari: director. Înăuntru era fratele meu cel mic, Alexandru, cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
urât vorbea despre ei, că nu-mi puteam imagina cum se poate... ăilalți erau unguri, da’ erau mai toleranți, mai cumsecade, mai buni... Și când a venit vorba cu aprinderea satului, cu moții, vine spre mine și îmi spune așa răstit: Meritau să și moară, nu numai să le aprindem casele... și să se ducă acolo de unde-au venit! Și fără să-mi dau seama, nu știu cum, am avut o reacție... și i-am tras o palmă. Nu știu de unde mi-a
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]