2,050 matches
-
va fi considerat vinovat, nu va fi pedepsit. Era o capodoperă de mișelie! Adjutantul Popianu știa cum urmau să se petreacă lucrurile, oricînd oricine va fi scos din rînd și va fi pedepsit, iar cei rămași la locul lor vor răsufla o clipă ușurați că nu sînt ei cei nenorociți și vor trăi mai departe cu teama în suflet, cu frica în sîn, rugîndu-se, făcînd orice să nu pice măgăreața pe ei. Or, toate acestea nu mai puteau fi considerate ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
știe dacă de la început s-a așezat lîngă ea cu o anumită intenție, dacă sertarul era gol sau nu. A simțit o picătură de sudoare alunecîndu-i din geană pe lîngă rădăcina nasului, Și-a desfăcut încetișor nasturele din butonieră, a răsuflat ostentativ și a spus "Să am parte eu de o astfel de onoare?" Atmosfera s-a destins într-o clipită, Artur Stavri, fără părăsească ușa l-a întrebat "cum adică, domnule Popianu?". Iar el a rîs cît a putut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o distincție, o intrare în cabinet ori o prietenie avantajoasă. Cuvintele și promisiunile trebuie să fie frumoase. Asta le scutește de obligația de a fi și respectate întru totul. Acum avea cale liberă. De cum a auzit vocea directorului Mihail, a răsuflat ușurat, dar așa, fără să se simtă, și mintea lui sclipitoare a calculat posibilitățile. Dacă va fi chemat nu se va duce, dacă se invită, partida e cîștigată. S-a invitat. Chiar într-un fel în care îi dădea dimensiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o să plecăm, argumenta Tapú Tetuanúi, sigur de ceea ce zicea. Peste jumătate dintre oameni sunt Arioi. La bord, toată lumea i se supune lui Miti Matái. — Când navigam, sublinie Tapú Tetuanúi. Dar atâta vreme cât Roonuí-Roonuí nu hotărăște plecarea, el este cel care decide. Răsuflă adânc. Nu mi-ar plăcea să asist la o înfruntare între ei. Se respectă prea mult ca să se-nfrunte, remarcă Chimé din Farepíti. —Știu, dar mă tem că Roonuí-Roonuí va refuza să se-ntoarcă cu mâinile goale. A venit după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
crimă? Îi transformă în rechini albi pentru tot restul veșniciei. Îi privi pe rând. Cine ar risca să devină Teatea Maó pentru veșnicie? Era evident că nimeni nu era dispus să-și asume un asemenea risc și, de aceea, majoritatea răsuflară ușurați când dulgherul îi anunță că terminase și că vâslașii își puteau ocupă din nou posturile. Acea discuție delicată nu ducea nicăieri și nu făcea decât să agite spiritele și să le răpească liniștea somnului. Cert e ca pe navă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
s-o protejeze, a spus el. Într-una din nopțile alea, Evelyn e la „Serata dansantă împotriva cancerului de colon când îi sună mobilul. E Inky, și în fundal se aude un bărbat strigând. Vocea lui Packer. La telefon, Inky răsuflă greu, spunând: Muffy, te rog. Muffy, te rog, ne-am rătăcit și ne fugărește cineva. Spune: Am încercat la poliție dar... Și convorbirea se întrerupe. Ca și cum ar fi intrat într-un tunel de pe autostradă. Sau pe sub un pod. Titlul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
îi întinde un pahar cu apă, spunând: — Uite, Brandon. Bea o gură. Și Sfântul Fără-Mațe spune: — Nu-i da apă. O să se umfle și mai tare. Pe covorul roșu cu albastru, domnul Whittier se răsucește până rămâne întins pe burtă. Răsuflă scurt și iute ca un câine. — E din cauza diafragmei, spune Sfântul Fără-Mațe. Mâncarea i se umflă în stomac, absorbind deja lichidele și blocând duodenul la celălalt capăt. Cele zece porții de Tetrazzini se întind în sus, comprimându-i diafragma, împiedicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
franceză, îi avertiză că la sfârșitul acestor ani unii dintre ei vor începe să-și câștige singuri pâinea. Profu de istorie o ascultă după primele ore de predare. Luana începu să turuie, așa cum era obișnuită, lecția învățată pe de rost, răsuflând ușurată că fusese inspirată și învățase chiar de la început. Dar profesorul o întrerupse după primele două minute. Îi ceru să explice lecția, să facă comentarii pe baza evenimentelor, să aducă completări din lecturile suplimentare. Niciodată ochii Luanei nu priviră mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la Iași, cu câteva zile înainte de începerea anului universitar. Cazarea se făcu, după câteva ceasuri chinuitoare de stat la tot felul de cozi, în complexul studențesc "Tudor Vladimirescu". Când, în sfârșit, își văzu copilul așezat în camera de cămin Sanda răsuflă ușurată. O usturau picioarele și îi era foame iar tot ce-și dorea era să ajungă acasă, să se bage în pat și acolo, la adăpostul așternutului cald, să-și savureze în tihnă bucuria. Dar, a doua zi, sună telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o să plouă. Vom avea grijă să ne luăm umbrelele". În a șasea zi a prieteniei lor, ce-i doi se învârtiră în jurul blocului așteptând emoționați să vină seara. Urcară în apartament în jurul orei șapte. Deschiseră încet ușa camerei Cristinei și răsuflară ușurați. A plecat. Ernest adusese o cutie cu ness și Luana bău pentru prima dată licoarea maronie. Pe nesimțite se lăsă întunericul și o lună plină urcă pe cer, cine știe din ce adânc, pentru a fi martoră la unirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ochi albaștri imenși, devastatori și-i atârnă deasupra patului. Timp de o săptămână nu mâncă și nu vorbi. Se întorcea de la cursuri, încuia ușa și refuza să iasă, în ciuda insistențelor Cristinei. Într-o dimineață realiză că nu e însărcinată și răsuflă ușurată. Atunci îi veni în minte să se răzbune, să-l facă să se agite, să sufere, așa cum suferea ea. Trecuse o lună și jumătate de la discuția pe care o avuseseră în fața cantinei. Luana îl așteptă la intrarea în cămin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fusese strigat următorul. La sfârșit, ciocniră câte o cupă de șampanie. Femeile nu conteneau să se mire de transformarea miraculoasă a colegei Leon, din fetița slabă și băiețoasă de odinioară în femeia superbă de astăzi. Aflând că nu are copii, răsuflară mai ușurate. Ai să vezi că după ce naști toate se vor schimba. Te trezești că nu-ți mai vin hainele, că ți s-au lăsat sânii și că bărbatul se uită după altele. Marc Antal veni la ea să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la baie. Apăru și Nina, îmbrăcată cu pantalon de trening, cu buzunarele pline de ghemotoace de hârtie și cârpe, și cu o cămașă de a lui Alexe, în carouri, ruptă și plină de var. Își ținea mâinile depărtate de trup. Răsufla greu dar părea încântată de postura în care o surprinsese Carmina. Un lucru foarte neplăcut dar absolut necesar din când în când, decretă ea. Observă ceva ieșit de sub învelitoarea de sac, înnădită cu ace, părea a fi un plic albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
când se vor căsători copiii noștri. Ce spuneți, peste trei săptămâni e bine? În timpul acesta îi zâmbi candid Carminei, un zâmbet ce afișa multă afecțiune, mai plăcut, mult mai plăcut decât o promisiune incertă. Părinții și-au dat fără să răsufle acordul. Sigur, da, sigur, peste trei săptămâni era foarte bine. Tatăl, înviorat a plecat din nou în vie să culeagă struguri, au fost zadarnice protestele, i s-a amintit că pământul este ud și frunzele la fel, lui nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
infractor înainte de a da lovitura. În stație a așteptat lipită de un stâlp de beton, cu mâinile în buzunarul pardesiului, cu gulerul pe jumătate ridicat, părul îi bătea într-una obrazul, aproape o ustura, mai târziu a urcat fără să răsufle scările, a sunat nerăbdătoare la ușă, putea foarte bine să nu-i găsească la ora aceea, nu se gândise nici o clipă că ei ar putea fi la ore. Dar câteva secunde mai târziu Nina i-a deschis ușa. Ia, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la odihnă? Dacă statul le crea condiții minunate de odihnă și tratament, de ce să nu profite? Doar ca să-l vadă pe el cu laurii pe cap? Sănătatea Înainte de toate! Dacă ești sănătos, treci peste orice. Și peste sănătate, vorba tutungiului. Răsufla ușurat abia când auzea duduitul ca de moară al Skodei. Părăsea orașul precum animalul hățișul protector. Speriat și nesigur, la Început, gata să se retragă sau să se ascundă la cel mai mic zgomot, doar precaut, puțin mai târziu, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
autoritar deasupra pieței, mulțimea fixa pălăriei de apă o poziție potrivită cu media ambițiilor sale ce nu putea depăși nicidecum bariera parfumului de tei din preajmă. Când palma umedă de emoție se lipi din nou de pantalonul bine călcat, primarul răsuflă ușurat. Misiunea sa se Încheiase. Ce mai rămânea de făcut era un fleac. De sub pământ venea un șuierat care creștea cu fiecare clipă. Cam așa a fost și la cutremurul din '77, Își aminti domnul Rub. Avea o memorie infailibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cred că așa ar fi fost, căci călătorul de care vă vorbesc urma să devină după un an de curte Înflăcărată soțul meu. Preocupat peste măsură de soarta sa, șeful ridică brațul arătând verdele. Flecăreala bătrânei Începuse să-l obosească. Răsuflă ușurat văzând cum se făcea tot mai mică pe măsură ce trenul se Îndepărta. Privise tot timpul deasupra lui, iar el Îi ura pe toți cei care Îi nesocoteau persoana. Înălță privirea ca din Întâmplare. La un pas de el, o fetișcană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
seara, domnule Roman. Domnul Roman nu răspunse. Își certa canișul care urina fără pic de sfială lângă singurul felinar valid de pe strada Alverna Vru să repete salutul, dar se răzgândi. Împinse poarta cu grilaj și intră În curte cu un răsuflat de ușurare. Mai mult decât drumul simțea că luase sfârșit o zi neobișnuită. O Împotrivire ciudată, fățișă sau ascunsă, tenace. Ajuns În bucătărie reciti convocarea, apoi o prinse cu o pioneză pe ușa de la baie. Își scoase paltonul, se descălță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
trebuia scos. Nu auzi Însă nici un zgomot, ci doar alunecare scurtă a unui chibrit pe banda abrazivă a cutiei, urmată imediat de „dumnezeii”... Or fi chibrituri de Gherla, Își spuse Petru. Zgomotul se repetă, de data aceasta fără dumnezei. Petru răsuflă ușurat. Țigară sau pipă? se interesă el politicos. Și curios. Kent. Am primit un cartuș Întreg. Atenție de la un client. Petru tăcu, lăsând astfel omului de dincolo să-și savureze primele fumuri. Și cum v-ați hotărât? Întrebă Petru Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era dezlegat de orice obligație. Ca și până atunci, de altfel. El Însă ținuse cu tot dinadinsul să ciocnească cupa de șampanie cu ei la miezul nopții, lucru destul de rar În ultimii ani. Fusese o seară plăcută animată de gagurile răsuflate de pe TVR1. Jenantă o vreme, tăcerea deveni asurzitoare. Noroc cu telefonul. Grațian le făcea cuvenitele urări de Anul Nou și promitea domnului Moduna câteva partide de șah, pe viață și pe moarte, la vremea perelor coapte. O să-l Îngrop de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că fata aceea să fi ajuns la Ferihegy 2 și de acolo mai departe. Uneori, mai departe poate fi chiar acasă, zise el Întinzându-mi petecul ăla alb de hârtie care ne dă nouă frisoane. Vinul era din partea lui. Am răsuflat ușurat. Să mai spun că era Cabernet Sauvignon de Recaș și că pe ecusonul ghidului scria cu litere de tipar Flavius-Tiberius Moduna. De ziua nașterii Domnului, am primit un telefon de la Teodosie. E bine văzut, un chirurg apreciat, iar Ștefania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe genunchi și trăgându-mi răsuflarea. Trecu un moment. Două momente. — Dacă toaleta o cauți, ai trecut de ea. Întoarce-te la ultima răspântie și ia-o la dreapta. Surpriza mă făcu să tresar, dar vocea îmi era cunoscută. Încă răsuflând din greu, m-am îndreptat de spate și-am pornit spre arcadă. — Scuze. Am făcut jumătate de pas înăuntru. — M-am rătăcit și-am auzit, cred, un clopot sau ceva de genul ăsta, așa că l-am urmărit. De fapt... pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
acolo. N-am mai spus nimic. Prea erau iritați că uitaseră la Iași un nécessaire de toilette. Unde să fi cumpărat de la Tîrgu-Neamț așa ceva? Am plecat cu regret dintr-unul din locurile care răsplăteau, răscumpărau opreliștile traiului ceaușiu, dar am răsuflat ușurată cînd s-au dus, în fine, la Paris. Antipatia față de Patrick m-a înrăit, s-a revărsat și spre Brăduț. Nu-i vedeam decît "buză-n buză", ca pe meduzul și meduza din cîntecul scîrbos, Moda Punk. Patrick se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
discret al burgheziei. Ce vin îi ăsta? Sauvignon Blanc. Miroase a pipi de motan pe-un tufiș de coacăz. Am presupus întîi că se temea de spectacol, de comedie, dar motivul bosumflării era altul. Mi l-a spus. O să se răsufle. Ce? Hai, mă Dana! O să afle șeful că Lucian a scos din muzeul teatrului jobenul. Aha. Unde Fluturel e custode, am înțeles. Jobenul devenise foarte problematic. Sigur o povestești tu cuiva, știu eu pe unde. Într-un roman, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]