2,464 matches
-
a zăbovit ușor În dreptul coturilor și al scărilor, și-a iuțit alunecarea de-a lungul pereților, ca un grup de comando nevăzut. Cu coada ochiului, văd marginea draperiei vibrând ușor, la lungi răstimpuri, ca și cum În spatele ei cineva și-ar ține răsuflarea, fiind totuși obligat să expire și să inspire la câteva minute. Simt curentul, dar nu mă deranjează. Sunt mulți ani de când nu mai știu senzația unei cefe Înțepenite sau mușcătura durerii de șale. Îmi amintesc Însă mirosul mentolat și alunecarea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-o să râdă, deși, astfel contorsionată, nu-mi mai părea la fel de...... , ci aducea mai degrabă cu un gândac căzut pe spate, care se chinuia să se-ntoarcă. Într-un târziu, după ce a mai emis câteva chițăituri ciudate, și-a recăpătat răsuflarea. Apoi m-a privit și iar a Început să se zgâlțâie ca o budincă. Bun, așteptăm. Lăsăm timpul să treacă. Ce e timpul, În fond? Kant credea că e o formă apriorică a intuiției, Parmenide, o iluzie. Întrebat la rândul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a Miracolelor, îngropați în gunoaie și invadați de șobolani, tot felul de năpăstuiți ai soartei, copii ai străzii, oameni evacuați din imobilele revendicate, prostituate devenite neproductive, alcoolici, foști pușcăriași, criminali sau violatori, o lume învăluită în mirosuri pestilențiale și în "răsuflarea" morții, supraviețuind de azi pe mâine din scormonitul pubelelor, din hoție și din cerșetorie. În oceanul acesta de violență și de promiscuitate, unde guvernează legea junglei, Antoniu și Kawabata învață împreună "abecedarul" prieteniei. Provenit dintr-o familie înstărită, Antoniu este
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
pe umeri. Cum m-ai găsit? îl întreabă Roja, trăgînd cu ochiul la caiet. Mare maestru Dendé, parcă el ar fi fost dintotdeauna în preajma Bătrînului, se minunează Gulie. Aici e totul, adaugă așezîndu-se și el pe scaun ca să și tragă răsuflarea. Roja ia caietul, îl deschide și începe să-l răsfoiască de la un capăt la altul, e plin de mîzgălituri, pete de cerneală, corecturi și paranteze, nici un capitol nu e terminat, se vede asta după spațiile albe rămase aproape pe fiecare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Încă două etaje, își spuse în gînd, opt, șaisprezece, treizeci și două de trepte, își făcu un calcul simplu, șoptind printre dinți doar cît să se audă pe sine. Fără să-și dea seama se trezi în fața ușii și, ținîndu-și răsuflarea, vîrî cheia în broască. O răsuci cu repeziciune de două ori pentru ca țăcăniturile mecanismului să fie cît mai scurte, și exact în același timp cu cealaltă palmă apăsă clanța. Scoți cheia cu grijă, pășești tiptil înăuntru, atent să nu faci
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cine s-a dat lovitura, dacă i-aș întîlni în clipa asta pe stradă pe Bulgar, pe Croitoraș sau chiar pe Timișoara i-aș scuipa între ochi, știți ce, dom’ Roja? O să iau și eu un rachiu, zice trăgîndu și răsuflarea, nu-mi place să stau pe uscat. Știu de unde ți se trage toată ura asta, zice Roja, da’ mi-e frică să ți-o spun, mărturisește, al naibii alcoolul ăsta, zice Gulie. Croitorașul și Bulgarul, două canalii, dom’ Roja, începuseră
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
din calea sa. Numai că brusc, din nu se știe ce motiv, după cum ne-a mărturisit chiar el imediat ce a scăpat din flăcări, a văzut negru înaintea ochilor, și a pierdut controlul volanului. Ce a urmat ne-a tăiat tuturor răsuflarea, scrîșnetul roților pe asfalt, un derapaj necontrolat, răsturnarea camionului, alunecarea într-o rînă în direcția TAB-ului, bufnitura, și aproape instantaneu explozia butoaielor cu benzină care au incendiat totul pe o rază de zeci de metri. Dar să vezi și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ca de obicei, adăugă, făcîndu-i semn lui Patru Ace să se apropie. — Cine începe? se trezește Bulgarul să întrebe simțind că nu mai are răbdare, gata să decarteze. Pînă acum pacă nu se grăbea nimeni, spune Roja, simțind în ceafă răsuflarea lui Patru Ace, și uite că dintr-odată cineva vrea să sară rîndul. — Hotărăște-te odată, zice scurt Curistul. Cît mai trebuie să așteptăm? — Cel puțin cît am așteptat eu pe Baricadă, la metrou și în fața Bisericuței, adunat la un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
bea sau a fura din vreun raft de magazin ceva bun de astâmpărat foamea sau pentru a scoate la lumină din hăurile viscerelor arma lor cea mai puternică: viclenia smerită, se pune În mișcare un mecanism perfid, insinuant și hidos: ,,răsuflarea morții,,. Amânarea acestei răsuflări este o chestiune de noroc. Suprasărăcia este presărată din abundență cu legende, care cu timpul se transformă În miturile suprasărăciei. Să-l luăm de exemplu pe bătrânul cerșetor Ben, care locuiește la șandramaua numărul 11, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din vreun raft de magazin ceva bun de astâmpărat foamea sau pentru a scoate la lumină din hăurile viscerelor arma lor cea mai puternică: viclenia smerită, se pune În mișcare un mecanism perfid, insinuant și hidos: ,,răsuflarea morții,,. Amânarea acestei răsuflări este o chestiune de noroc. Suprasărăcia este presărată din abundență cu legende, care cu timpul se transformă În miturile suprasărăciei. Să-l luăm de exemplu pe bătrânul cerșetor Ben, care locuiește la șandramaua numărul 11, foarte aproape de Antoniu și Kawabata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de ea. Am visat-o Într-o noapte În chip de matroană de bordel, cu buzele vopsite Într-un roșu elecrizant, așteptând clienții cu un surâs misterios, confecționat special. Când s-a prezentat, și-a spus numele simplu, dintr-o răsuflare: Uniunea Europeană. M-am trezit din visul absurd, cu sudori reci pe Întreg corpul și cu o durere de cap intensă. M-am bucurat de altfel că visul meu nu fusese altceva decât o ciudată Însăilare de imagini fără nici o legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
le consemnează. Singure, știrile unor televiziuni particulare Își mai măresc reating-ul, anunțând pe post, la ore de maximă audiență, găsirea câte unui cadavru, ca pe un fapt de senzațional, pe care hămesiții după orori, și maniacii maleficului, Îl privesc cu răsuflarea tăiată.. Antoniu a ajuns cu greu, a mers mult și pe jos, și, i s-au umflat de căldură picioarele. Este deshidratat, năucit și bumac de căldură. Intră În cimitir și, dezorientat privește În toate părțile, pentru a putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Georgie. Ședea acolo, gravă, palidă și demnă, cu un picior adunat sub ea. Purta ciorapi negri. Își aranjă fusta și întoarse spre mine o față ca de oțel. — Înțeleg, am rostit. De mânie mă aprinsesem la față și-mi pierdusem răsuflarea. După o clipă, când m-am simțit în stare să vorbesc din nou, am zis: Îți dai seama că sunt absolut uluit. Fii bună și lămurește-mă! — După ce m-ai scos afară în grădină, n-am plecat acasă, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu ochii măriți. — Și de ce e așa întuneric? — E ceață. Asta înseamnă că am dormit douăsprezece ore, am spus. Ce s-a întâmplat, Antonia? — Spune-mi, Martin, s-a întâmplat ceva neobișnuit cât am fost plecată? Mi s-a tăiat răsuflarea. — Ceva neobișnuit? Nu, din câte știu eu, nu, am răspuns. Dar tu unde ai fost plecată? Până atunci nu-mi pusesem această întrebare. Nu mă gândisem nici o clipă la Antonia. — M-am dus să o văd pe mama, nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să atârne, cu coatele lipite de corp. Dar un gând incomod Îmi trecu prin minte: dacă persoana de dincolo de uși nu era Dora, ci vizitatorul care Încă nu plecase? Pașii aceia pe care Îi auzeam nu erau cumva mai apăsați, răsuflarea aceea, mai răgușită, mai adâncă? Nu, nu, mi se părea doar. Bineînțeles că era Dora. Niciodată n-ar fi lăsat un musafir singur În dormitor; voia doar să-mi testeze răbdarea. Acum o auzeam cum se Întoarce În hol - probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-n lacrimi. — Am făcut-o și pe asta, m-a anunțat ea. — Sally, vai, Sally, nu plânge. — Dar tot am făcut-o, Alex. — ...Vrei să zici că asta a fost tot? am îngăimat eu. — Adică, m-a întrebat ea cu răsuflarea tăiată, mai vrei? Păi, sincer să fiu, încă un pic... adică, la drept vorbind, nu cred că nu s-ar bucura de succes... — Dar se face tot mai mare. O să mă sufoc. UN EVREU ASFIXIAZĂ CU PULA O TÂNĂRĂ DIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Golgota. E vorba de un delict politic, Herr Czinner. O afacere cu un ziar. Mi s-a făcut o mare nedreptate, așa că a trebuit să fug. Am forțat geamantanul dumneavoastră spre binele cauzei. Lăsă să-i scape cuvântul „cauză“ cu răsuflarea fierbinte și tensionată, desacralizându-l până la nivelul unei parole, al unei emoții banale. — O să chemați conductorul? Omul se propti În podea și degetul lui se strânse pe nasture. — Ce Înțelegi prin cauza dumitale? — Sunt socialist. Brusc dr. Czinner Înțelese că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
surprinzătoare. Scund și grăsuliu, el se Încleștă de ușă ca să urce. — Ce se Întâmplă? Îl Întrebă Myatt. Omul Împroșcă puțin cu scuipat În timp ce vorbi: — Dă-i drumul repede! Ușa se trânti, iar el se buluci Înăuntru și se prăbuși cu răsuflarea tăiată pe bancheta din spate. — Mai este cineva? Întrebă Myatt. Sunteți singur? — Da, da, singur! Îl asigură omul. Dă-i drumul repede de aici! Myatt se Întoarse și se aplecă În spate, Încercând să-i vadă fața. — Nu-i și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-l priveau cu buzele Întredeschise pe sub niște sprâncene frumos pensate, ce pot eu să recomand unor doamne ca dumneavoastră pentru după-amiaza aceasta? Ar trebui să vă luați un ghid pentru bazaruri. — Poate dumneavoastră, domnule Kalebgian, spuseră ele aproape În aceeași răsuflare. Ochii lor mari și virginali Îl urmăriră cum se Întoarce pe călcâie la sunetul telefonului. — Alo, alo! Un apel internațional personal din străinătate? Da. Alo! Nu, domnul Carleton Myatt n-a sosit Încă. Vreți să lăsați un mesaj? Veți suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
strălucitor, iar În altele erau puse pe pereți icoane mexicane vechi. Am Început să mă simt un pic mai veselă - cine nu s-ar fi simțit? — În acest caz, Lauren, care este țelul tău? am Întrebat-o eu, recăpătându-mi răsuflarea. —Să-mi dau Întâlniri ca și cum aș fi din nou la facultate. Nu tu relații serioase, nu tu mare iubire. Vreau doar să mă distrez, nu să mă gândesc mai departe de-atât. Răspunsul ei avea o doză de certitudine fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Aceasta este rochia Grace. Thackeray a creat-o pe baza uneia dintre rochiile purtate de Grace Kelly În Goana după hoț, i-am spus Ninei. Ăsta este taman filmul meu preferat. Chiar pot să o Împrumut? i se tăie Ninei răsuflarea de emoție. —O să-ți facem una special pentru tine, am spus. — Nu mă deranjează să o iau cu Împrumut. Tinerii designeri nu-și pot permite să dea haine degeaba. Insist, i-am spus. Îți vom face rochia Grace, iar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
liniște. Podeaua, tavanul, pereții nu se mai zguduie. Motorul frigiderului amuțește și din fiecare bec se aude bâzâitul filamentului. Se aude ticăitul ceasului. O molie se lovește de geamul bucătăriei. În cameră e un frig de poți să-ți vezi răsuflarea. Pui bateriile la locul lor și apeși un mic întrerupător, iar ferestrele minuscule se luminează. Așezi casa pe podea și stingi lumina din bucătărie. Stai în întuneric și privești casa de sus. De la distanța asta, pare perfectă. Perfectă, liniștită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
biroul lui Duncan. Sună plină și grea. Este sunetul blestemului. Este blestemul abătut asupra vecinului meu de deasupra. Îi pun capăt vieții; am rostit întregul poem. Așa cum sunt, ud leoarcă, mi se ridică părul pe ceafă. Mi s-a tăiat răsuflarea. Și... nimic. De deasupra se aude bubuitul muzicii. Din toate direcțiile se aud discuții la radio și la televizor, împușcături slabe, râsete, bombe, sirene. Latră un câine. Cică așa ar fi ora de maximă audiență. Opresc apa. Îmi scutur părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
îi zic că Dumnezeu este un înger cu o putere nemaivăzută, conștiința pe care ar trebui s-o găsească lumea din jurul Lui, o lume a păcatului și relei credințe, o lume a fățăr... Aproape în șoaptă, omul zice: „Căcat“. Aburul răsuflării i-a șters chipul oglindit. Se întoarce să se uite la mine, țintindu-mă cu mâna în care ține berea, și zice: — Ia citește-mi unde scrie în Biblie ceva care să pună lucrurile la locul lor. Întredeschid agenda legată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o javră dintotdeauna. Și tipul cu mașinuțele de curse zice: — Uite ce e, zice, am înfățișare la tribunal peste două zile, ca să se hotărască dacă sunt acuzat de omor. Să-mi spui tu mie cum o să mă mântuie Dumnezeu. Cu răsuflarea duhnindu-i a bere, zice: Să-mi spui tu mie! Mona ar vrea să-i spun adevărul. Să-l mântuiesc pe omul ăsta. Să-mi găsesc și eu mântuirea și s-o mântuiesc și pe Helen. Să ne împăcăm cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]