2,625 matches
-
gândul că ea este a lui, că nu trebuia să plece, că n-o mai putea lua de la capăt, așteptând-o și visând-o. Luana murise între timp și ochii ei goi îl umpleau de spaimă. Stătea în pragul ușii rătăcită iar el îi îngâna numele aiurit. O văzu ieșind ca o stafie, lăsându-l singur, pradă unei dureri fizice născute spontan, fără leac. Simți că ceva, în adâncul trupului, s-a rupt și că totul, absolut totul, se va termina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
O durea sufletul s-o vadă neîmplinită, cufundată în singurătate și suferință iar necunoașterea motivului care o făcuse să divorțeze o dezarma complet. Fata, închisă în camera ei, dormea ziua întreagă iar noaptea țintuia tavanul cu o privire goală și rătăcită. Încerca, cu disperare, să-l uite pe Ștefan, să depășească momentele încărcate de mustrările conștiinței. Chinuindu-se să se detașeze de ea însăși, se întreba, uluită, cum de fusese în stare o femeie cu educație sănătoasă, crescută în spiritul credinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
poate să cadă, deodată și să nu se mai ridice. Ideea că era responsabilă de infarctul pe care acesta îl suferise nu-i dădea pace. Ceva, în adâncul sufletului, o făcea să se simtă vinovată. Nu-i putea uita privirea rătăcită, disperată și avidă de ea, cu care o condusese, atunci, până la ușă. Înmormântarea i-a golit sufletul. Un număr impresionant de tineri, foști și actuali colegi, l-au însoțit pe ultimul drum. Au curs râuri de lacrimi. Soția lui Rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se dovedise a fi rentabilă și de succes. Găsind în ea un tovarăș de suferință, Bariu fu bucuros să se adâncească într-o conversație care-l făcea să uite că, de fiecare dată la astfel de reuniuni, el se strecoară rătăcit și al nimănui printre perechile de dansatori. Povestea era simplă. Ideea s-a născut în mintea unui tânăr hotărât, încrezător, cu multă imaginație și o groază de prieteni. Într-o încăpere dotată cu un calculator și o imprimantă, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai cu seamă ropotele tobelor, care se Înălțau și coborau fără Încetare. Au apărut personaje fantastice, urlând cu sălbăticie de după niște Înspăimântătoare măști demonice. Karl nici nu clipea, de teamă să nu piardă cel mai neînsemnat amănunt. Avea aerul unui rătăcit, neajutorat, care pășise Într-o lume necunoscută, unde nimic n-avea Înțeles, unde devenea iarăși copil. Margaret a resimțit dintr-odată un lucru pe care nu-l mai cunoscuse. Mai târziu a Încercat să deslușească ce i se Întâmpla și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
putut să-i cadă În cap dintr-o clipă Într-alta. Par doseala neagră strălucea, iar când și-a plecat privirea, și-a văzut imaginea tulbure, a chipului, a Întregului corp. Mai Întâi nu s-a recu noscut, părea altfel, rătăcit parcă Într-o lume unde totul era schimbat, toate formele, toate lucrurile, toți oamenii, o schimbare infimă, dar i-a fost Îndeajuns ca să nu-și mai dea seama unde se află. La fiecare mișcare de-a lui, lumina cădea cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
hrănit-o cu laptele ei. Ochii ei îndurerați privesc cu milă și din pieptul ei țâșnește un muget înăbușit de durere. Curând se îmbărbătează însă și pornește alături de ied spre țancurile de stâncă din zare, unde vrea să-l lase rătăcit, sperând că acolo, sus, va fi ferit de ochii dușmănoși ai lupului și de iscusința vânătorului. Iedul behăiește vesel și zburdă de bucurie, fiind fericit alături de mama sa. După un timp, căprioara și iedul ajung în pădurea întunecoasă, pășind prevăzători
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
când te-ai stins? Nu mai știi. Oricum, de-abia era dimineață, și eu adormisem de mult. Magda Geană, clasa a VII-a B 13. GÂNDURI... GÂNDURI... Identitate Eu sunt un nimeni, un nimeni trecând prin viață, o singură lumină rătăcită. Cum? M-am prins odată într-o poveste frumoasă și am stăruit prea mult la ușa vieții. Cineva m-a luat și m-a ars într-un suflet, pe mine, un nimeni răsărit din nimic, o viitoare temelie de casă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
disociativă. Să trebuiască să întrebi aproape totul înseamnă adesea să nu poți întreba nimic - să nu poți pune nici o întrebare care, rostită înaintea tuturor celorlalte, să nu pară un punct de plecare ridicol. Iar eu mă simțeam destul de ridicol. Și rătăcit. Și rușinat. Așa că am stat pur și simplu acolo. — Disociativă, am spus. Bine. — Da. Asta înseamnă că nu e nimic în neregulă cu tine din punct de vedere fizic. Din punct de vedere fizic, nu există absolut nici un motiv de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la alta, sub un cer de zinc albastru. "La asta ziceți Nil?" Numeam Nil o apă atît de calică? Și ce frunze zdrențăroase! Mai erau și țînțari anofeli, șuierînd asasin. Și mai era uliul căzut din cer pe spinarea găinii rătăcite. Devorînd-o. I-aș fi asigurat pe Patrick și pe Bradutz că păsările ababil, distrugătoarele Sodomei, nu zburau pe-acolo. N-am mai spus nimic. Prea erau iritați că uitaseră la Iași un nécessaire de toilette. Unde să fi cumpărat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
muncitorească și caznă minerească. Adjectivul hîd e prea des pus lîngă burghez". Mistrie a sărit de doi coți: "Da, tovarășe Carp, burghezul este hîd. Și cînd doarme, tot cum să ne strîngă de gît visează. N-am să mă las rătăcit artisticește de indicațiile unor intelectuali șovăitori, prea puțin acizi față de putredul occident. De cei ai căror opinii (Mistrie rata orice acord) duc la diversiuni. Așa a arătat, just, tovarășul Paul Georgescu la Congresul Scriitorilor din '56. Dumneata vrei să evadezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vitraliu. De ce vitraliul lui Rusalin o transfigurează. Ochii mărturisesc mai mult decît buzele. Bunicul, rămas văduv, a dus-o la o casă de copii. Mama fugise de sărăcie și de tras cu sapa la colectiv, într-o zonă industrială. Rămăsese rătăcită pe-acolo. "Mîncare am avut. Nu multă, dar am avut. Ne fierbeam supă cu zdrențe pe aragazul cu două ochiuri. Cartofi și mere erau. Bunicului îi pîrîia spinarea muncind de ici-colo". În șirul de tracasări, cel mai rău fusese altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și dintre cei norocoși care cred că și-au găsit jumătatea de-a lungul unei vieți, cât de repede și ușor o pot pierde! Ca să nu mai vorbim că pot trece pe lângă ea fără s-o bage de seamă! Odată rătăcită, jumătatea își pierde din proprietățile ei compensatorii și se transformă în dublul ei. Dublul, cuprins de nostalgia celeilalte jumătăți, începe să se comporte ca ea. Mă gândeam că visul Iormorogului aduce mai mult a realitate decât Iormorogul însuși, ce pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
trenului și starea ei de firesc și nonșalanță mă paralizează. Nu pot protesta, nu pot decât răspunde la întrebările ei directe, ca și cum controlul asupra mea a fost complet luat de ea. Eu devin o biată ființă fără voință și memorie, rătăcită, care nu poate decât să contemple fără să întrebe nimic. Ghețarul Mereu veneam aici primăvara și schiam pe ghețar cu prietenul meu. Veneam an de an și mai vin chiar și acum, deși au trecut douăzeci de ani de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
gloată nu se mai distinge care sunt vilegiaturiști și care localnici sau stăpâni ai măgarului. Sunt îmbrăcați sumar, în pantaloni scurți, maieuri sau bluze de pijama. Au fețele umflate, obosite, roșii și ghiftuite și răcnesc din toți rărunchii la măgarul rătăcit și confuz, ce-o apucă în toate direcțiile. Măgarul își cască, din când în când, larg botul și-și arată gingiile în toată grosimea lor măgărească, deopotrivă cu dinții albi și regulați ce dau cont de vârsta tânără și năbădăioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
amintire îi aparține de fapt ei și ea mi-a relatat-o cândva, fără să-mi amintesc când. Prin urmare, e posibil ca amintirea ei să fi intrat din memoria ei într-a mea. Și acum acest crâmpei de memorie rătăcită, ce n-o pot localiza în timp și spațiu, croită din aceeași materie cu cea a viselor, îmi aparține de-acuma mie. Într-o vreme, această amintire mă hărțuia periodic, ca un coșmar; era perioada în care mă simțeam foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
hotărâre judecătorească definitivă adăugă Ghiborț și pusă în aplicare prin împuternicirea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila! închise citatul, Bau. Da, experților, aceasta e! Pe aici n-ai unde să faci recurs. Fraților, unde stă unul, e loc și pentru un peregrin rătăcit, că doar nu cere de mâncare. Așa îi zise Milionarul și trase și el o dușcă la invitația politicoasă a Mongolului: Ia, mă, și bea! Eu nu accept ca cineva să mă dea afară din mine și cred că... Mioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
geniștii, procurorii, criminaliștii, mașinile pompierilor și ale Salvării veneau la gară luând la puricat pe toți călătorii lumii a III-a, a II-a și întâi, pentru ca, apoi, să strângă cercul în jurul studenților. Faptele, după îndelungi cercetări, dovedeau nevinovăția bieților rătăciți acasă. O a II-a categorie era reprezentată de elevii care, deși posesori ai diplomei de bacalaureat, erau exmatriculați din cercurile de elită ale orașului, din gândurile iubitelor, din moștenirea genetică a părinților, din amintirea profesorilor, pentru că și-au ros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
frăgezimea și moliciunea aripei de fluture, străvezie ca apa mării, în ziua de vară senină, prin piele zăreai venele, prin vene sângele, prin sânge virușii încărcați cu stigmatul imposibil de elucidat al bolii de gară, manipulat de comenzile pierdute sau rătăcite undeva în ancestral, în care nu erau trenuri, dar se înfiripa psihologia de tren, un străluminat gând posibil al imaterialului palpabil cu gust și miros damnat de a fi precum leșul căprioarei la vânătoare, atârnând de o antenă de oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
veacul Cargobot), schele din țevi cu ștuțul mâncat de rugină, pe care încă se mai vedeau amprentele muncitorilor cu căști care au înălțat orașul, grinzi de beton cu mustățile de fier striat φ10, o dormeză, două parazăpezi și un stabilopod rătăcit cine știe cum. Și, înșirate în spatele lor cu stroboscopul girofarelor feliind întunericul, mașini de poliție și cele ale Salvării. Ca o imensă legiune luminată de făclii se zărea, în depărtare, grâul. Polițiștii țineau legătura prin stație cu colegii lor din celelalte fronturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Santinelă, ne-am înțeles? Sau e nevoie să întoarcem foaia ca să pricepeți? — S-o luăm pe rînd, își trage Roja sufletul, așezîndu-se și el la masa din mijlocul cămăruței. Prin minte încep să i se plimbe din nou aceleași imagini rătăcite pe care de cinci zile tot încearcă să le pună cap la cap, de un singur lucru puteți fi siguri, adaugă ciupindu-se de cîteva ori pe dosul palmelor, încă nu m-a luat dracul. — Părerea mea e că nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dreapta, avînd la ușă un paznic înarmat care are grijă să nu fie deranjat de nimeni. Lucrează intens, în timp ce toată lumea se întreabă pe unde o fi, dacă nu i s-o fi întîmplat ceva rău, dacă nu cumva vreun glonț rătăcit l-o fi răpus pe stradă, așa cum li se întîmplase deja multor ghinioniști. Prostuțule, numai de așa ceva nu poate fi vorba, domnul Președinte a mîncat rahat de mic, cît să-i ajungă zece vieți. Ce dracu’ mai e și asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
avut alții ascunși în mînecă, zice Croitorașul, pe care însă n-a mai fost chip să-i scoateți la iveală. M-am rugat ca lui Dumnezeu, dom’ Roja, cînd erați sus pe Baricadă, să coborîți, ca nu cumva vreun glonț rătăcit tras de sus de la balcoane să vă nimerească, dar parcă nu mai erați în toate mințile, zice Bulgarul. — Nici acum nu vă pot crede că nu ați avut o înțelegere cu Monte Cristo și cu Petrică, că nu ei au
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Câmpeanu și a publicat nu demult o carte (Viscole în azur, Clusium, Cluj-Napoca, 2001) care pare opera lui Vasile Alecsandri: „Colo-n zare / Pe cărare, / Raiul munților răsare, / Bat vânturile grele / Frumoasă toamnă unde te duci?“; „Spre zori / O căprioară rătăcită / Culege-un fir de iarbă / Din marile zăpezi, // Un stol de păsărele ciripesc / Spre mugurii noi“ etc. Din când în când se face auzit și sunetul poeziei lui Eminescu: „ți-am șoptit / Codrule ție, / Lasă zorile-n pustie / Dorul nostru
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ce fac, cu ce vă servesc? Cu ce vrei. Peste cîteva minute reintră în separeu cu farfurii aburinde pe care le așează frumos în fața lui Rodion. Mîncați, vă rog. Clientul nu răspunde. Privește prin fată, dincolo de ea. Părea un om rătăcit, incapabil să se întoarcă la realitate. Nu poate vedea în exteriorul minții sale. Este un orbecăitor în noianul gîndurilor dezordonate, ilogice, de coșmar. Pupilele ochilor săi sînt exagerat mărite, mușchii feței par atinși de tetanie și bătăile inimii îi sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]