1,461 matches
-
Haidem dar să ne pogorîm și să amestecăm limbile lor ca să nu se mai Înțeleagă unul cu altul. - Și i-a Împrăștiat Domnul de acolo În tot pămîntul și au Încetat de a mai zidi cetatea și turnul.“ Fața galbenă rătăcitoare printre norii de praf, un far În ceață, descoperind case În ruină, a mea, a lui, toate - manuscrise vechi, pergamente, semne ale minții, vrafuri de vorbe lepădate de Dumnezeu În somn; Biblioteca din Alexandria și librarul care mînca margarină În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Stelară. Apoi nu mai văzu nimic, ci simți numai, frapat de precizia cu care înțelegea tot ceea ce i se întâmpla. Solouri abrupte și interminabile ale unor interminabile instrumente cu coarde îi defrișară aproape imediat ultimile licăriri ale lucidității. Mort viu rătăcitor prin sfere, obosit, frânt, Clossettino explodă din nou, diferit însă de această dată, ultima, contopindu-se și revenind în Întreg, locul de unde cândva plecase spre Pământ. Se alătură Întunericului, undeva la marginea lui, fiind trecut în rândul Materiei Moarte, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
deopotrivă murmurul vorbelor și susurul urinei.“ (Aici, Într-adevăr, s-a Întrecut pe sine.) Deci domnule, Mendel Osipovici n-a fost soțul meu, mi-a pecetluit Însă existența, iar eu i-am „ușurat pătimirea“. (A se vedea poeziile geminate „Fiul rătăcitor“ și „Geo și Afrodita“, vol. III, p. 348-350.) Era o iubire mai presus de „devastatoarea fericire pămînteană“, mai presus de dovezi, ea existînd În sine și mistuindu-se la propria-i flacără. Așadar, vom depăși „vremea despărțirilor furtunoase“, vom deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
restului țării, care, cu un simț civic ce merită toate laudele, și-a îndeplinit cu normalitate datoria electorală, venind aici, ca părinte extrem de iubitor, să amintească populației capitalei, care s-a abătut de la drumul drept, lecția sublimă din parabola fiului rătăcitor și să-i spună că pentru inima omenească nu există greșeală care să nu poată fi iertată, astfel să-i fie sinceră căința, astfel să-i fie totală remușcarea. Ultima frază de efect a prim-ministrului, Onorați patria, căci patria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
un mâine pentru care mă rog cerului să nu se lase așteptat prea mult, remușcarea va pătrunde blând în inimile voastre și vă veți împăca din nou cu comunitatea națională, rădăcină din rădăcini, și cu legalitatea, întorcându-vă, ca fiul rătăcitor, la casa părintească. Acum sunteți un oraș fără lege. Nu veți avea aici un guvern ca să vă impună ce trebuie și ce nu trebuie să faceți, cum trebuie și cum nu trebuie să vă comportați, străzile vor fi ale voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
propriei sale căni. Începu să exploreze, cu ocheade iuți, tot spațiul din jur. Taverna respecta Întocmai promisiunile meșterului Menico. O mare Însuflețire părea să-i stăpânească pe toți, un vârtej de glasuri și de râsete, o mișcare legănată de trupuri rătăcitoare precum valurile unei mări În aparență liniștite, dar sub a cărei suprafață mișunau monștri urcați dinspre adâncimi necunoscute. Toți acei bărbați, grupați doi câte doi, iar uneori chiar În hidoase grupuri de câte trei, se pipăiau fără nici o reținere, trăncănind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai Înainte ca poetul să dea glas acestei Îndoieli, Marcello sfârșise deja. - Iată semnele orei dumitale pământești, messer Alighieri. Soarele strălucitor În Gemeni, În ultimul avânt al schimbătoarei primăveri, care Îți guvernează instinctele ambigue și duble, unde se Împreunează cu rătăcitorul pe valuri Mercur, stăpân al cunoașterii dumitale afurisite despre știința antică, deopotrivă de deșartă ca și ea. Concupiscența dumitale nesățioasă, cârmuită de steaua Venus În culminație În Rac, cruzimea dumitale, Înroșită de leoninul Marte. Și apoi... - Văd că ai pândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
tot ce-l limitează și-l leagă, împăcat, În toamna lui, copacul se-nclină către glie. BANCHIZELE Din aspra contopire a gerului polar Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide, Sinteze transparente, de străluciri avide, Zbucnesc din somnorosul noian originar. Mereu rătăcitoare, substratul lor închide Tot darul unui soare roșiatec și avar, Apoi, de-a lungul nopții tot aurul stelar Și toată înflorirea reflexelor fluide. Iar când, târziu, prin trude-ndelungi și fir cu fir Au strâns în năvi de gheață un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
venit În fața toamnei și-a tristeții Cu gândul iarăși ispitit, 76 De-avîntul surd care destinde Tot mai departe largu-i zbor Deasupra zărilor murinde, A sumbrei văi, a tuturor. II De-a lungul tristelor răzoare Pe care vântul grămădi Atâtea crengi rătăcitoare, Mângâietoare vei veni? Din golul toamnei vei renaște Iubirii mele, vis fugar, Și însetatul va cunoaște Beția vinului tău rar? Vei fi atunci Izbăvitoarea? Deși umbrit de-un mort trecut, Îmi vei aduce totuși floarea Neprihănitului sărut? Și-n pacea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mai departe, în suvenirea unei umanități clare: a Greciei, chenar ingenuu și rar, ocolind o mare. Intuiția acelui suflet e o favoare a zeilor. Excesul de umanism o întunecă. Voiajurile arheologice o amână. După așteptări, Barrés recunoscu în fine sufletul rătăcitor al Greciei deasupra insulei Delos, ștergîndu-se ca un oval de soare. Keats, neștiutor de greacă, avea preștiința Greciei. În acest Delos al poeziei ridicate, nouă sau veche, modernismul sună ca o evocare profană. D-l E. Lovinescu, inofensiv în genere
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cheamă liniștea orelor târzii să-ți culeg lacrimi de flori și sfinți din ochii adânci, din lanuri de grâu copt, legănându-se în miez de vis de prinți. O, cât de mult aș vrea să mă pierd pe urme de rătăcitori sihaștri, prin codrii, printre silabe de rugăciune ca ochii tăi, ca ochii lor - albaștri. O, cât de stele miroase acest trup că-mi vine să sărut asfințitul pe frunte și-mi mai vine să zbor neauzit, neștiut și să-i
SERENADĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364305_a_365634]
-
avea motive de mândrie. Publica puțin și bea mult, își recita poemele pe unde se întâmpla să ajungă, spre bucuria asistenței care, lume rafinată, vedea în el un baladist de cea mai pură stirpe, eventual în tradiția goliarzilor, poeți medievali, rătăcitori, care scriau în latină. Pâcă era mereu în căutare de mărunțiș, fără umilință ipocrită. Un confrate îmi povestea că, prin anii '70, la casieria Uniunii Scriitorilor, care era într-un palat de pe Șoseaua Kiseleff, apărea ca din senin Pâcă. Saluta
TEODOR PÂCĂ, BOEMUL SINGAPOREAN de COSTIN TUCHILĂ în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364377_a_365706]
-
ARZÂND CA O TORȚĂ Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin Țene Arzând ca o torță Departe de trupul tău pe malul mării Mă simt ca Orfeu rătăcitor pe ape Și nici o liră nu vibrează pe coarda zării Să mă îmblânzească simțindu-te aproape. Nu-ți mai simt căpșunile buzelor deșarte Și nici sânii piersice coapte, Marea sublimă la picioare mă desparte De tine și-n scoici mi-
ARZÂND CA O TORŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364558_a_365887]
-
Prezent! a venit răspunsul, după câteva clipe de ezitare, înăbușit într-un suspin ce a scăpat involuntar, venit parcă din amintirile ce-l năpădiseră pe cel ce se ridica greoi de pe bancă, încovoiat ca o virgulă, nesigur și cu privirea rătăcitoare a omului hăituit. Doar o clipă a privit chipul grefierei de ședință care proceda la apelul părților și, imediat, speriat și nervos, s-a uitat la avocatul său, neștiind ce să facă. S-a reașezat, buimac și stângaci, la semnul
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > ARZÂND CA O TORȚĂ Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 233 din 21 august 2011 Toate Articolele Autorului Arzând ca o torță Departe de trupul tău pe malul mării Mă simt ca Orfeu rătăcitor pe ape Și nici o liră nu vibrează pe coarda zării Să mă îmblânzească simțindu-te aproape. Nu-ți mai simt căpșunile buzelor deșarte Și nici sânii piersice coapte, Marea sublimă la picioare mă desparte De tine și-n scoici mi-
ARZÂND CA O TORŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361549_a_362878]
-
2010 C R U G Îmi ațipesc toți greierii pe sân Robiți de taină și de grabnic cântec. E prea rotund prezentul să-l aman Și să-mi alung simțirile din pântec. * * * * * Să nasc, aș vrea, din dragoste plămada, Hyperioni rătăcitori, plăpânzi, Nemuritori când anii stau să-mi cadă Hlamida peste umerii rotunzi. * * * * * Și ascultând al timpului meu bucium Să mă predau statornica, supusă, Nemuritoare cumpănă de zbucium De mreaja apei să mă las sedusa * * * * * Să răscolesc zenitul cu lavanda Sărată
VERSURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361561_a_362890]
-
veșmântul său lung, brodat pe piept și pe umeri cu fir de argint. Pe cap purta un căuc negru din mătase care-i înălța bustul cu câțiva centimetri. - Ce te aduce la mine după o absență atât de lungă, fiule rătăcitor? rosti el. Negustorul își drese de câteva ori glasul întârziind să-și înceapă discursul și, fiindcă avea gura uscată de emoție, căută din ochi o cană de apă. Bău cu lăcomie și înghițituri sonore de care se jenă și pe
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
până peste o sută de ani, cu sentimente speciale de admirație și Cu drag, Romeo Tarhon De Mărțișor Iubito, azi, de mărțișor, Fiind plecată-n lume-n zbor Precum un obosit cocor Din toamnă-n iarnă călător, Precum un mânz rătăcitor Într-o taiga cu alb decor, Mereu cu spaima lupilor Și în galop ucigător, Precum un leu începător De victime căutător Amenințat și temător De-un leu bătrân necruțător, Precum un eșuat vapor Fără busolă plutitor, Pierdut în spuma apelor
GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI DE 1 MARTIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362820_a_364149]
-
1504 din 12 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Asculta simfonia din ultima ta noapte Care desparte iarnă de-aroma primăverii Și primenește-ți gândul cu-mpătimite șoapte De dalii parfumate ivite-n taină serii! Descânta cu licoare de-ambrozie dulce, vie, Rătăcitoare doruri, nescrise de cuvânt, Înseninează-ți ochii cu nard și iasomie, Dezleagă anotimpuri de dor purtat de vânt! Nu întreba salcâmii, nici roua de pe flori, De-ți voi rămâne-n vise cât zbaterea-ntre gene Sau câte fantezii-n buchete
VIS DE PRIMĂVARĂ de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363033_a_364362]
-
Că este Om. Iartă totul, dar nu uită. Străbate sate și orașe. Credința sa în dreptate naște zâmbete. Este implicat , prin calomnie, în diverse procese. Condamnat, trece dintr-o închisoare în alta. Timpul, secolii nu-l afectează. El este idiotul rătăcitor. Numele se schimbă de la un secol la altul. El este veșnicul idiot pe care numai Mesia îl va elibera. De câte ori întâlnim oameni ca el? Rar sau niciodată. Nici cel care scrie aici și acum nu se poate ridica la rangul
IDIOTUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363072_a_364401]
-
I-am alungat și umbra din preajma mea, pe loc. Încerc s-adun nisipul dintr-o iubire oarbă, Să-l cern ușor prin sita cea fără de noroc. Pe un noian de cioburi, ridic acum speranțe, Nu irosesc cuvinte pe-un vis rătăcitor! Din lacrimile vieții s-au adunat restanțe, Le-ai strâns pe toate-n tine, destin amăgitor! Negoț nu fac cu clipe, iubirea nu e marfă, Izvorul meu de viață ești tu, de nu știai! M-ai ridicat din beznă în
IUBIRE ȘI DESTIN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363428_a_364757]
-
nr. 1889 din 03 martie 2016 Toate Articolele Autorului timpul tău șterge lacrimi de prunci cu balsamul iubirii de mamă ferecat in tăcerea din stânci timpul tău cu iubire ne cheamă Tu, femeie... Plăpândă ființă, gingașă, dar și dură. Umil rătăcitor, capriciilor din vreme, Tu ai știut să judeci cu-o măsură, Sfidând durerea... fără a te teme. Cu urma ta, ai mângâiat pământul, Crescând vlăstarul timpului ce vine. Și n-ai uitat... a-ți ține legământul, Iubindu-ne pe toți
E ZIUA TA, FEMEIE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363538_a_364867]
-
עם אבי ואמי. *********** PRUNC OBOSIT Sunt un prunc și mă agăț de pieptul mamei mele, de pieptul tatălui meu, ca șerpii să nu mă înghită! Sunt o bătaie de inimă ce-mi zguduie trupul, ce mă înspăimântă. Sunt o barcă rătăcitoare pe unde, pe undele trecutului care ma cheamă, mă topește, ma absoarbe. Sunt o locomotivă obosită. Gâfâind, îmi dau sufletul lui Dumnezeu, care mă va conduce spre mama mea, spre tatăl meu. IMAGINE: Eu cu prima mea nepoțică după naștere
PRUNC OBOSIT/תינוק עייף/ (VERSIUNE BILINGVĂ EBRAICĂ-ROMÂNĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361016_a_362345]
-
-ți vocea trepidantă a sângelui, nu te va minți, respiră adânc visele tale și lasă-le să-ți invadeze inima! Dumnezeu deseori se-arată, - o lume paradoxală, miracolul tău revelat - păstrează poemul acesta în buzunarul inimii tale. CLIPA DE TAINĂ Rătăcitori. Intersecții sinaptice. Prin miracolele întâmplate, într-o nesfârșită căutare, acolo, la începutul cuvintelor, în adâncimea lor, din prezentul rostuit o lumină strălucitoare străbate cerul, țărmurile se ridică, volute ritmice, înalte și limpezi, se estompează, asemeni stropilor de apă. Orele bogate
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
Prin toate vei crește, vei înțelege, vei deveni bărbat. CĂLĂTORIA CONTINUĂ Pentru o clipă, o stea ai devenit, o mică stea, coborâtă, aici, pe pământ. Vezi, călătorule?! Ești tu, ești liber, sclipire de lumină! Între două tăceri aluneci, ai traversat, rătăcitor, milenii, tărâmuri, timpuri, lung a fost drumul, mereu te-ai căutat. În liniștea imperceptibilă, mai subțire ca ploaia, capabilă să-ți vadă-n suflet, îți asculți lacrimile. Ceasurile s-au oprit, viitorul e spart aici. Privește totul! Iată, te înalți
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]