1,269 matches
-
23. Reperaj: însingurata și neliniștita piesă de șah așezată pe o pustie tablă cu pătrate albe și negre, alienată și tristă fredonează o fugă de Bach anticipând astfel mutările alegre. 24. Reperaj: fotografiile pentru uzul burților sătule mă intrigă, mă răvășesc, mă dor, foametea, suferința și moartea pare că nu sunt destule, deși toate, pe tot pământul, urlă și plâng de zor. 25. Reperaj: „un bou breaz bârlobreaz", cu capul de om, elegant, îmbrăcat la costum și cravată, încercând să-nțeleagă
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
mărise și lumânările pâlpâiau aprinse împrejurul sicriului. Din când în când, cineva venea să mai îndrepte câte o lumânare. În picioare, lângă sicriu, ca două plante atinse de aripa brumei timpurii, sprijinindu-se una pe alta, mama și fiica, amândouă răvășite de o durere sfâșietoare, fără să-și deslipească privirile de la cel drag, își luau în tăcere rămas bun. Din negrul veșmintelor purtate, chipurile lor păreau că emană de lumină. Era acea lumină specială, pe care doar iubirea pentru o altă
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
depărtare oh, asta-i chiar teleportare icnește-n mine-a râs ceva și mă trezesc peste prăpastia dintre lumi în salt cu degetele încleștate-n cearceaful dimineții aterizând pe burtă-n pat largul peron pe care-n neorânduială zac șifonate răvășite după ultima călătorie bagajele toate burdușite cu penele de gâscă marca Niels și gata-gata să cadă pe jos pledul în carouri zburător îmi ascunde cu un colț instantaneul de călătorie din care nu prea fotogenica Alice mă mai privește cu
SALTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383832_a_385161]
-
bogăție interioară-exterioară. Pentru toată această activitate neobosită îl respect. Totuși pentru ceea ce nu a reușit să împlinească simt acest gol, această nevoie de a mă izola de el, de toate poveștile care într-un fel sau altul mă rănesc, mă răvășesc iar și iar în căutările mele pro comunicare interumană, pro comunicare cu mine însămi, cu inima mea, cu mintea mea nărăvașă, cu sufletul, cu acel tot în care nu mai știu dacă mă pot sau nu defini ca fiind eu
CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383997_a_385326]
-
-I VIE PRIN POEZIE Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1883 din 26 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Iubite,să scriem o poezie împreună, Eu cu cuvântul tu cu gândul, În inima și mintea mea răsună Dorința ce mă răvășește precum vântul! Spre tine vin cu-a mea îmbrățișare Și-n schimb aș vrea o caldă sărutare De-amor,prietenie,platonică sau iertătoare, Căci știu că pui iubire-n fiecare. Un drum de stele îmi așezi-n cale Pătrunse de
HIMERA-I VIE PRIN POEZIE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382952_a_384281]
-
moartea la pândă, prin paturi, Să ne curme uimirea fără-ndurare... Noi știm că iubirea ce-acum se aprinde, O mare de flăcări prin mine-agitată, În dulcea-i strânsoare letal mă cuprinde Mă pierde năucă, prin vis alb de fată... Răvășită în templu, dar imaculat, Ofrandă mă vrea zeitatea păgână Când îmi săruți cu-ardoare, trup pontificat Cânt, lut albastru, modelat de-a ta mână... Zidindu-mă-n taină, topindu-mă-n noapte Simțirii de rai, nediluate trăiri Găsește-mă-n
ZIDEȘTE-MĂ ÎN TINE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382992_a_384321]
-
Autorului A NINS MĂICUȚĂ A nins și ninge iar măicuță și-n suflet mi-au crescut troieni, Cu gândul abătut rătăcesc pe uliță Cu pași de timp prin cerdacul unei ierni. Fără tine acasă nu-i ca altădată Plâng gânduri răvășite-n sufletul meu, Doar vântul cântă printre uluci la poartă în rugăciunea mea cu Bunul Dumnezeu. Te caut mamă-n amintiri pe prispă îți văd chipul umbrit și plâns de dor, Durerea ți-ai ascuns-o adesea-n batistă Când
A NINS MĂICUŢĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382998_a_384327]
-
-n minte și ne chinuie-n noapte. Duce lumea tristă,-n alte vremuri, prin țară Cu vorbe-n duioșia de odinioară. Cerul de iarnă se despletește gri-curat, Noi, de ziua ta, ne bucurăm îndurerat... Vuiet de avion, prin tăcerile mele, Răvășește poteci, pe boltă, pe sub stele... Știu că depărtarea mă ține-n altă lume, Dorul mă-ncovoaie! O,.. țara mea minune! Referință Bibliografică: PATRIA MEA / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1793, Anul V, 28 noiembrie 2015. Drepturi de Autor
PATRIA MEA de LIA RUSE în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383010_a_384339]
-
sub palmă tot ce-a mai rămas din mine Să mă înflorești ca-n vise, în culori de curcubeu Libertatea să se-arunce de pe ziduri de ruine Să mă scri-ntr-o Carte Sfântă a Iubirii, ca ateu Să mă răvășești prin versuri, să m-adori filă cu filă Toate nopțile să fie dulce chin cum nu există Să-mi adori în agonie trupul fraged, de copilă... ...Când visez doar, toate astea, te mai miri că eu sunt tristă? Antonela Stoica
LA MINE-N GÂNDURI de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382990_a_384319]
-
ea. Nu știa sigur ce anume. Avea programul încărcat cu pregătirea copiilor pentru serată. Acest lucru o ajuta să treacă peste intensitatea trăirilor sufletești. La început a crezut că va fi simplu. Se înșelase. Totul era serios și sentimentele o răvășeau. Copiii aveau personalități puternice. Total diferiți. Să nu mai vorbim de tatăl lor, lord M.Joseph. Dificil de înțeles sau de citit caracterul lui. Fascinant într-un mod aparte. Nu dorea, să se lase copleșită de multitudinea întâmplărilor. Se succedau
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
ea. Nu știa sigur ce anume.Avea programul încărcat cu pregătirea copiilor pentru serată. Acest lucru o ajuta să treacă peste intensitatea trăirilor sufletești. La început a crezut că va fi simplu. Se înșelase. Totul era serios și sentimentele o răvășeau. Copiii aveau personalități puternice. Total diferiți. Să nu mai vorbim de tatăl lor, lord M.Joseph. Dificil de înțeles sau de citit caracterul lui. Fascinant într-un mod aparte.Nu dorea, să se lase copleșită de multitudinea întâmplărilor. Se succedau
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
misterul. Tremurând, către plafon, Răsucea câte-o idee, Ca un vechi magnetofon, Tânguind pentr-o femeie. Trist să-ngân cu el refrenul - Mulți obraji aveau nevoie Lacrimi, care vin cu trenul... Găzduiți de bunăvoie. Așezată în genunchi, Aveam mâinile uscate, Răvășită din rărunchi - Buze de tăceri sudate. Și privirea lui - redută, Peste umeri - un cuvânt, Pân-atunci, foarte pierdută Lespede grea și mormânt. Fața pală, tremurând... Suflete se înnodau, Dinăuntru-mi fumegând, În fire de plumb zburdau. Mă lăsa să îi
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
tot misterul.Tremurând, către plafon,Răsucea câte-o idee,Ca un vechi magnetofon, Tânguind pentr-o femeie.Trist să-ngân cu el refrenul -Mulți obraji aveau nevoieLacrimi, care vin cu trenul...Găzduiți de bunăvoie.Așezată în genunchi,Aveam mâinile uscate,Răvășită din rărunchi -Buze de tăceri sudate.Și privirea lui - redută,Peste umeri - un cuvânt,Pân-atunci, foarte pierdutăLespede grea și mormânt.Fața pală, tremurând...Suflete se înnodau,Dinăuntru-mi fumegând,În fire de plumb zburdau.Mă lăsa să îi alunecși
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Toate Articolele Autorului ZÂMBET DE IARNĂ Desculță de așteptări caut colțul ierbii În iarna cu chiciură pe ram, În tăcere ascult cum se-ngână cerbii Când țurțurii dezgoliți mustesc la geam. Clipe haotice se zvârcolesc în iarna albă Prin gânduri răvășite în besmetice căutări, Cu vise înșir speranțe în aleasă salbă Peste oceane întinse, mări de așteptări. Cu raze cerul sărută gândul troienit de frig Într-o lume absentă de durerea ta, Ochi-mi zâmbesc chiar și atunci când țip Topind nămeții
ZÂMBET DE IARNĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383177_a_384506]
-
Matei Publicat în: Ediția nr. 1912 din 26 martie 2016 Toate Articolele Autorului AM DREPTUL LA VIAȚĂ Mă macină grijurile, unele sunt negre pline de catran, altele sunt grele aducând în ele plumbul vremii. Mă macină grijurile, gândurile-mi sunt răvășite e un frig artic, mă strâng oasele din încheieturi stau zămislit și răpus. Mă macină grijurile, sper încă la viață, tânjesc după-o vară fierbinte și lan de grâu copt, întind mâinile spre cerul albastru îmi caut soarele, vreau să
AM DREPTUL LA VIAȚĂ de MIHAI MIRCEA MATEI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383262_a_384591]
-
alături de mine! Ștefan se miră de faptul că în timp scurt Anton a reușit să-l cucerească. Muncea cu seriozitate, îl vedeai rar zâmbind, doar fața i se îmbujora ca la fecioare, atunci când era mulțumit de rezultatul muncii. După ce vântul răvăși părul de pe capul lui Ștefan iar brațele sale au condus o bucată bună tractorul, simți o altă viață, simți natura în toată splendoarea ei. În depărtare se zăreau piscurile Ceahlăului, orașul de la poalele muntelui Petricica era undeva departe. — Se poate
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383261_a_384590]
-
au repetat rutinele. Ea și-a pregătit o cafeluță instant, urmărind zorii zilei cu aceeași dragoste de viață, cu inima plină de frumosul care îi invada trupul și sufletul. Și-a salutat prietenii virtuali de pe facebook, cu instantanee ale munților răvășiți de începuturi, mereu altele, mereu aceleași. Norii în nuanțe de roșu, de la roz la violet, se prelingeau pe crestele adormite, aducând o nouă speranță în sufletul privitorilor. O nouă zi, un nou început... După micul dejun au plecat la plimbarea
CONTOPIRE -2- de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383275_a_384604]
-
de Mihai Mircea Matei , publicat în Ediția nr. 1912 din 26 martie 2016. AM DREPTUL LA VIAȚĂ Mă macină grijurile, unele sunt negre pline de catran, altele sunt grele aducând în ele plumbul vremii. Mă macină grijurile, gândurile-mi sunt răvășite e un frig artic, mă strâng oasele din încheieturi stau zămislit și răpus. Mă macină grijurile, sper încă la viață, tânjesc după-o vară fierbinte și lan de grâu copt, întind mâinile spre cerul albastru îmi caut soarele, vreau să
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
că voia să-i smulgă o mărturisire. Apoi a vărsat peste el varul, care s-a Întărit, preschimbându-se Într-o mască funebră. Priviți. Din amorfa masă cenușie a măștii păru să le sară În ochi amprenta unui chip omenesc răvășit de agonie, cu gura Închisă și cu dinții strânși Într-o mușcătură bestială. Pe suprafața de tencuială se puteau zări câteva smocuri de păr cenușiu și fragmentele de piele rămase prinse În cavitate atunci când coaja fusese smulsă. Capul mortului parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
țipăt sugrumat. — Zgârii ca o mâță, messer Durante! scânci el, trăgându-se de nasul dungat În roșu. — Eu lovesc ca un tigru. Las mâțele pentru șobolani ca voi! Cu inima În frământare, poetul privi Împrejur. Probabil că și dânsul era răvășit, judecând după sângele care Îi bătea cu furie În tâmple. Încetul cu Încetul, Începu să se destindă, păstrându-și ochii ațintiți asupra lui Lapo. — Da... poate că e mai bine să ne Întoarcem la datoria noastră, zise el Înșfăcând pergamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
consideră suspectă. Subzistă bănuiala că Noel Corbu a fost victima unui asasinat, nu a unui accident. Vehiculul care l-a izbit a dispărut de la locul faptei și n-a fost identificat niciodată, iar Într-o noapte, locuința defunctului a fost răvășită de trei necunoscuți care - era evident - căutau ceva anume. Faptul a fost pus În legătură cu zvonurile care dădeau drept sigură apartenența lui Noel Corbu la o lojă masonică extrem de puternică, Ordinul Frăției Polare, care l-ar fi numărat cândva printre membrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În camera mea, a năvălit Roger Howard. Calmul lui englezesc, care mă scotea adesea din calmul meu românesc, se făcuse țăndări, iar pe lângă fizionomia de acum, aceea cu care mă Întâmpinase la aeroport putea fi calificată drept seninătate olimpiană. Era răvășit, până și luminoșii lui ochi verzi Își modificaseră culoarea Într-un cenușiu Învârtoșat și sumbru. - Adam, aici se pregătește ceva! Consiliul se Întrunește peste o jumătate de oră și... - Nu se poate, era stabilit pentru mâine după-amiază! - Era... Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a nerăbdare degetul cu inelul. „Mehmet” am șoptit. în clipa aceea am văzut că picioarele îi încremenesc. „Mai spune o dată!” a șoptit și el de după paravan. „Mehmet”, l-am strigat eu încetișor. A scos capul de după paravan. Chipul îi era răvășit. „Extraordinar ce-ți seamănă glasul cu glasul mamei! - a bâiguit el. O clipă am crezut că e ea. Du-te repede la magazie și spune c-am zis eu să-ți dea pijamaua aia verde.” Episodul 64 RUGĂMINTEA COSETTEI — M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-mi dau tîrcoale cu fețele lor scofîlcite, grețoase, cum le-aș suci gîtul În aceste dimineți de august În care scurm Într-un mal de nisip... totul se surpă, se Împrăștie În fața mea de parcă vînturi mari de scorțișoară mi-ar răvăși presimțirile amăgindu-mă, un desfrîu de confuzii și fiecare strecurîndu-se insidios În capsula unui cuvînt. Aș Înșira acum un pomelnic de nume Ramona, Adolfo, Giuliamo, Dorothy, Hroswitha, vorbe neutre, atît de discrete, de vide, asemenea unor sunete acvatice, eoliene, asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Aneta... deschideți, vă rog Nu știu ce să fac. Vreau să mă ascund, să nu mai aud, să nu mai știu. Ce am eu cu ei, cu viața lor. Tot timpul degetele astea brutale Îmi umblă prin creier, Îmi Încurcă ideile, Îmi răvășesc sufletul. — Doamna Almosnino! Doamna Almosnino! acum mai stins, mai descurajat. — Da, da, vin. Cine-i. — Huțan, vecinul de la cinci. Veniți că moare Coana Aneta. Simt că mi se oprește inima. Deschid. — Pentru Dumnezeu ce s-a Întîmplat? — A Înghițit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]