1,025 matches
-
de fată... PORUMBIȚA M-am transformat în porumbiță Și-n nopți tăcute rătăcesc în zbor, Am sufletu-ncărcat de-atâta umilință, Iar rănile adânci așa de rău mă dor. M-a umilit destinul și nu l-am înțeles, O viață răvășită e tot ce am cules Și am ascuns durere și lacrimi nevăzute, Cu zâmbetul pe buze și lumii neștiute. Mă-nalț ușor spre-a cerului grădină Pe-un val de vânt ce rănile-mi usucă Și în speranța unei raze
SUSPINUL FLORILOR DE CRIN (1) POEME de CARMEN NOROCEA în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366002_a_367331]
-
bing bangul inimilor noastre când steaua ta pe cerul meu lumina și-a aprins Fii ceea ce ești Femeie Cea mai reușită creație din artele naturii Tu Creatoarea senzațiilor în spațiul universului terestru Dorință din dorință răsărită Fiorul atingerii de mângâiere răvășită Gust din fructul ce a născut tuberculul universal și lumea s-a ivit ca darul ancestral desprins din cursul materiei inteligente cu chip astral de înger răsărit din floarea unei pietre Rămâi ce ești iubita mea cuntic înflorită în meizul
FII CEEA CE EŞTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365409_a_366738]
-
spre geam. Aerul proaspăt al dimineții se strecura prin fereastra întredeschisă. Toamna își trimitea aromele culturilor bogate, care împânzeau împrejurimile amazoanelor. Regina se ridică din pat și se apropie de oglinda rotundă și imensă din celălalt capăt al dormitorului. Părul răvășit parcă nu mai avea culoarea roșiatică de altădată. Cearcănele păreau, în fiecare dimineață, tot mai adânci. Diossippe se privi atent. Pe vremuri își adora fiecare trăsătură a corpului, fiecare linie, fiecare curbură, fiecare fir de păr... Din orice unghi s-
LA DRUM de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365465_a_366794]
-
jar orice inimă, oricât de împietrită ar fi fost ea. Tânărul era proaspăt bărbierit, cu un ten fin, mirosind plăcut a lavandă. Părul era îngrijit pieptănat, la început cu o cărare laterală, când a intrat în compartiment, acum, din cauza curentului, răvășit și învolburat. Purta, pe lângă bluza sa roșie, un pantalon alb strâns pe picior, prins de mijloc cu o centură lată iar în picioare avea o pereche de pantofi sport negri. Săndicăi nu-i venea să creadă ce se întâmplă cu
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IX CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364831_a_366160]
-
trezește, Ăsta e oare drumul veșnic al fericirii? Surâsul tău demn pentru un nou tablou, Aduce în pacea nopții ceva nedefinit, Merge departe, revine parcă mai nou. Se plimbă cu salturi mărețe spre infinit. Îți lași capul cu părul puțin răvășit, Peste pieptul meu unde pulsează, Inima cu tic-tacul ei neobosit, Pe un ritm de ea știut, dansează. În noaptea neagră de tăciune, Să ne iubim, doar eu cu tine, Pecetluind dragostea noastră, Martor ne fie Pajiștea albastră. Referință Bibliografică: PRIVIND
PRIVIND SPRE VIITOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366317_a_367646]
-
Desigur că îl știu! I-a plecat soția, lăsându-l cu pokerul! Doctorul a dat lovitura! A câștigat o sumă uriașă la cărți, astfel că, nevastă-sa, s-a întors acasă. Doamna Maria Tomescu, mama Deliei se trezi de dimineață răvășită. Avu un vis de neînțeles. Nu-i putea da de capăt. Deci, așa! Eu eram în camera de la stradă, bărbate și apare deodată o fetiță de vreo zece ani și-mi spune: bunico tu nici nu m-ai văzut încă
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366359_a_367688]
-
catacombe, când Lumina A încetat nesigură, prin noi să mai persiste În inimile bântuite, iubirea-și bate vina Și ticăie, dospind în van scenarii fanteziste... Păstrează-mă, cuvânt etern, în seiful de simțire, Din patul cu mătăsuri mov și doruri răvășite.... Carnagiul ploilor din nopți stârnite de-o uimire, Că-și sfâșiau dantele-n post amante obosite... Adoptă-mă, îți vin copil, din moartea unui astru Cu tot ce am divin în mine, Dar absolut și sfânt M-am rătăcit din
PE UN ALT PĂMÂNT de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366445_a_367774]
-
veninoase. Ne rămâne însă, împotriva voinței multora, o singură mândrie de necontestat: aceea de a fi fost contemporani cu acest astru care va face în literatura română o minunată pereche EMINESCU - PĂUNESCU. Lîngă poeți de Stelian Platon MOTTO: Cu sufletul răvășit de durere Inegalabilului și Nemuritorului nostru poet național ADRIAN PĂUNESCU. Azi-noapte te-am visat dezamăgit, Și lacrimi picurau din stele, Se tînguia în beznă un cîine adormit, Se pregăteau de nuntă ursitoare rele. Acum te desfrunzești în plină toamnă, Nu
EU ŞI ADRIAN PĂUNESCU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366735_a_368064]
-
veninoase. Ne rămâne însă, împotriva voinței multora, o singură mândrie de necontestat: aceea de a fi fost contemporani cu acest astru care va face în literatura română o minunată pereche EMINESCU - PĂUNESCU. Lîngă poeți de Stelian Platon MOTTO: Cu sufletul răvășit de durere Inegalabilului și Nemuritorului nostru poet național ADRIAN PĂUNESCU. Azi-noapte te-am visat dezamăgit, Și lacrimi picurau din stele, Se tînguia în beznă un cîine adormit, Se pregăteau de nuntă ursitoare rele. Acum te desfrunzești în plină toamnă, Nu
EU ŞI ADRIAN PĂUNESCU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366735_a_368064]
-
paradă, despica șirurile de stropi de ploaie reci cu pașii săi hotărâți. A fost ultima imagine cu acea zână fermecată numită domnișoara Iulia. Ba, nu! Imaginea se completa cu un domnu’ Arsu lovit nemilos de tăișul de gheață al stropilor... Răvășit, neputincios, cu ochii pierduți în depărtarea șoselei care-o înghițise pe domnișoara Iulia. Acea delicată ființă, pe care a rănit-o într-un moment de furie, necugetat. Moment pe care l-a regretat mult timp, dar pe care nu-l
DOMNIŞOARA IULIA-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365585_a_366914]
-
vreun tablou (real sau imortalizat pe o pânză), scriu în natură, scriu în lăcașurile religioase, scriu după ce-l ascult pe Dan C. Mihăilescu cu ale sale cinci minute Parte de carte, scriu când am finalizat vreun proiect, scriu când sunt răvășită, scriu când sunt îndrăgostită... Scriu mai tot timpul. Singură. Contrar a ceea ce mulți își închipuie, singurătatea nu este nici tristă, nici posacă, pentru că în adevărata singurătate există și dorință: sufletul, rațiunea și trupul lucrează împreună. Că este sau nu o
TAINA SCRISULUI (17) – SCRISUL MĂ FERICEŞTE de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365577_a_366906]
-
care le respectă cu strictețe, iar la ultimele 2 strofe, rima e 1-3-5 și 2-4-6. Una din temele care mereu revine este plecarea, absența, despărțirea, așteptarea în zadar, depărtarea. Ceea ce atrage după sine: zarea plumburie, tristețe, vină, regrete, renunțare, vise răvășite ș.a. Tonul, în aceste cazuri este elegiac, tânguitor, melancolic, uneori melodramatic, patetic: „Și-n suflete a început să plouă” (Adio), Sau: „Tu ai plecat și șlefuiesc în daltă/ Metafora iubirii nesfârșite,/ Să-mi readuci puteri nebănuite/ Când inima-n acorduri
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
început să alerg și să cânt prea multă sfâșiere într-un singur trup înveșmântat în tăcerea orelor îndoliate Noaptea hienelor mă ajunsese din urmă și era ziuă o zi plină de promisiuni ... și dintr-o dată strigătul nefiresc acuzator... Lângă steagul răvășit al înfrângerii zăcea o inimă - ce-și abandonase firul de sânge și nisip și-ndoiala... în brațele absurdului necuprinsului... Referință Bibliografică: În brațele absurdului... / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1015, Anul III, 11 octombrie 2013. Drepturi de
ÎN BRAŢELE ABSURDULUI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352407_a_353736]
-
durere sufletească și fizică în egală măsură. „Sunt puternic, am fost creat așa. Nu le voi oferi satisfacția să mă doboare! Mai am multe de dăruit celor ce cred în mine.” În oglinda lacului și-a zărit chipul crispat, părul răvășit. Lovea apa cu pumnii, furia urca în el ca un vulcan. A auzi un clipocit ... cineva arunca pietre în apă. Pe celălalt mal, un băiețandru, nu avea mai mult de zece ani, îmbrăcat în pantaloni scurți cu bretele verzi îi
ALTER EGO de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351365_a_352694]
-
să nu-ți treacă/ Nici când, c-un șuier disperat,/ Și trenul cel din urmă pleacă". Cu tot amestecul de recuzită vetustă, de rememorare exaltată, Doru Moțoc are însă o prospețime a imaginației incontestabilă și o percepție acută a materialității răvășite: "Lângă dragostea mea, unde-aș vrea să te știu,/ Cresc mărăcinii-ndoielii, neliniștea sură adie,/ Dar visul te mai caută încă, înduioșător de inutil și târziu,/ Ca o sonerie ce plânge într-o casă pustie...". Tensiunea lirică vine din revelația
CE-A MAI RĂMAS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351467_a_352796]
-
urlând) De ce supraviețuiște Marele Tot? (după un timp în care stă căzut în genunchi, mai liniștit) Dar oare Marele Tot, Creierul universal, căzând în haos, devenind materie stelară procreația începe iar ? (după un timp în care se gândește) CONSTANTIN BRÂNCUȘI (răvășit) Nu cumva totul devenind Creier universal, și structurile lui, infinitatea elementelor lui ajung în pozițiile ideale, și atunci Totul, Întregul, nu mai este capabil de creație, el se surpă luând-o de la început, de la materia stelară? (după un timp ) CONSTANTIN
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
eram o foarte tânără secretara stenodactilografa. Bineînțeles că el era șef. Dar nu al meu. În fiecare zi, dimineața, deschidea ușa biroului meu-anticameră la președinte, și mă salută zâmbitor și cald. Cand nu-l vedeam în câte o zi, eram răvășita, bolnavă de-a dreptul. Îmi spunea: soldățel. Și așa am ramas pentru el. Un soldat necunoscut, căzut pe front, în spațiul dintre două tabere beligerante. În acel noland, loc de încrucișare a gloanțelor. Locul nimănui. Nu știusem niciodată până atunci
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346541_a_347870]
-
cade! Fac cu ochiul și zâmbesc publicului! Cânt și aplic spontan un bobârnac șmecheresc marginei pălăriei de Arlechin. Cânt! Pălăria iar cade pe ochi. O prind din zbor. Ridic pălăria din cap, o rotesc ca un cowboy, lăsându-mi buclele răvășite, ca ale unui Arlechin adevărat. Pălăria cade, mă răsucesc în timp ce cânt, mă învârtesc, mă aplec ca și când aceasta ar fi făcut parte din coregrafie. Ridic căciula, cânt, o arunc în sus să conving și mai mult publicul că stăpânesc foarte bine
SPECTACOL DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345597_a_346926]
-
cade! Fac cu ochiul și zâmbesc publicului! Cânt și aplic spontan un bobârnac șmecheresc marginei pălăriei de Arlechin. Cânt! Pălăria iar cade pe ochi. O prind din zbor. Ridic pălăria din cap, o rotesc ca un cowboy, lăsându-mi buclele răvășite, ca ale unui Arlechin adevărat. Pălăria cade, mă răsucesc în timp ce cânt, mă învârtesc, mă aplec ca și când aceasta ar fi făcut parte din coregrafie. O ridic, cânt, o arunc în sus să conving și mai mult publicul că stăpânesc foarte bine
AMINTIRI DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345626_a_346955]
-
o obsesie. O singurătate plată, fără ieșire, cameleonică, insesizabilă direct, , înșelătoare și posesivă. Până când să mai îndure? Până cînd? Țipa. Ființa din ea țipa. Țipa în explozie. Aproape că se târâ până la oglindă - ce palidă era! Părul de culoarea focului, răvășit, cearcănele de sub ochi, fața obosită, corpul care-i tremura... Exasperarea, demoralizarea, nebunia momentului, învinseseră calmul fragil. Câtă vreme va mai dura tensiunea nervoasă? Cât va mai rezista ființa din ea, iar nervii nu vor exploda? „Oprește-te!” își striga fără
PE MUCHIE DE CUŢIT de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/352041_a_353370]
-
Articolele Autorului orașul se ascunde sub umbrelă stropii îmi curg pe umeri vântul fluieră în sandale vine furtuna eu zbor pășesc pe un nor și deasupra locuiește soarele n-am fost niciodată mai frumoasă decât acum când prin părul meu răvășit trece mâna ta când pielea mea respiră bătăile inimii tale n-am fost niciodată mai fericită decât acum când strălucești pe cerul meu și suntem unul în suflet și în gând Referință Bibliografică: plouă / Cristina Toma : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PLOUĂ de CRISTINA TOMA în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352246_a_353575]
-
lume, doar pe jos zac împrăștiate vise risipite de vreme. Are rost printre frunze rupte și-ngalbenite de al toamnei hâr să caut visele pierdute de timpul neobosit hoinar? Parcă bucăți din sufletul meu se desprind și cad uneori. printre frunzele răvășite de vântul car-a suflat în zori. Aș întreba toamnă de știe cum în nopțile pline de ceață risipește melancolie de uităm de flori și verdeața? Sau poate asta îi e menirea de milenii este mereu la fel, doar noi
INTREB TOAMNA de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355811_a_357140]
-
ortopedie... Imediat ce a plecat ultima colegă, a închis registrul și l-a privit. Pierise zâmbetul de pe fața lui. Era îngândurat și posomorât. "Să-i vorbesc acum, ori să amân discuția? Intră fetele din salon și ne văd cu mutrele astea răvășite... Pot presupune multe și ne scot vorbe. Cred că am fost prea dură și îmi pare rău acum. Este un băiat atât sensibil, atât de bun...!". - Doctore, îmi pare rău... nu am vrut să te rănesc, dar să nu uiți
ISPITA (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355865_a_357194]
-
chitara.Geamatul corzilor încordate,atinse și lăsate să vibreze prelung. Îmi plac chitarele. Au în ele tandrețea și durerea copacului ucis și ecoul nopților de vară târzie...înmiresmate de flori sălbatice ,fan proaspăt cosit și săruturi furate. Îmi place chitară răvășita sălbatic de ritmul muzicii latine .Geme și plânge și strigă sfâșiata de tristețe și razvratire.Palme sălbatice îi răscolesc acordurile... trupul tatuat și aproape gol al chitaristului strălucește sub luna palida,valurile neliniștite izbesc în continuă insistența țărmul...zgomotul sfărâmării
FEMEIE,CHITARA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356030_a_357359]
-
Am sorbit șampania, până am golit paharele. Nu ne-am mai urat fericire. E prea târziu, pentru noi, să mai fim fericiți. Nu mai avem timp! Două vieți risipite! Am mai turnat în pahare. Era frumoasă, cu chipul îmbujorat, privirile răvășite, sclipind, provocătoare. Parcă nici riduri nu mai avea. O văd, ca acum 20 de ani. Parcă a fost ieri! Luăm paharele, sticla, cu ce a mai rămas în ea, și mergem în dormitor. M-a dezbrăcat. Tremuram de emoție, mai
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]