497 matches
-
să rămână câte una pe traseu, ca să preia mesajele trimise cu săgeata. Până avem știri, continuăm urmărirea lui Eminek! Dacă Îi ajungem din urmă, nu intrăm În luptă decât la semnalul meu! Vești de la voievod? - Da, căpitane! spuse Modruz. Două răvașe! Căpitanul le citi pe amândouă cu voce tare. Ne retragem de la Pâncești spre Valea Rea. Răzeșii au oprit Înaintarea ienicerilor. Dar numai până mâine. Stolnicul Toma și comisul Hrană căzuți În luptă. Pierderi grele În rândurile pedestrimii. Frontul ținut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Răzeșii au oprit Înaintarea ienicerilor. Dar numai până mâine. Stolnicul Toma și comisul Hrană căzuți În luptă. Pierderi grele În rândurile pedestrimii. Frontul ținut de arcași. Voievodul atacat cu lancea de un ienicer, dar salvat de buzduganul lui Alexandru. Pietro. Răvașul avea și un post scriptum. Cosmin, așteptăm cu sufletul la gură o victorie a ta. Va urma un mesaj al voievodului către călărimile domnești. Supune-te. Căpitanul desfăcu al doilea răvaș, sosit la un ceas după primul, În timp ce Apărătorii provocau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un ienicer, dar salvat de buzduganul lui Alexandru. Pietro. Răvașul avea și un post scriptum. Cosmin, așteptăm cu sufletul la gură o victorie a ta. Va urma un mesaj al voievodului către călărimile domnești. Supune-te. Căpitanul desfăcu al doilea răvaș, sosit la un ceas după primul, În timp ce Apărătorii provocau răsturnarea de forțe de la Ștefănești. Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu stăpânitor al ținuturilor Moldovei de la Dunăre până la Nistru și de la hotarele Țării Românești până la cele ale Regatului Poloniei, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Dar asta nici nu conta pentru oceanul de spahii și ieniceri care Își continua tălăzuirea asupra Moldovei. - Mesaj din tabăra voievodului! anunță Modruz. Inima lui Oană bătu mai repede. Ce se mai putuse Întâmpla În ultimele două ceasuri? Deschise repede răvașul și Își aruncă ochii, Întâi, spre semnătură. Era Alexandru. Emoția căpitanului crescu. Citi pe nerăsuflate și rămase absolut buimăcit. Tată, Îți scriu cu aprobarea măriei sale și a căpitanului Pietro, care acum organizează un atac de noapte asupra pozițiilor ienicerilor. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În luptă, apărând, cu o mână de oameni, retragerea mea În susul Bistriței. Au pierit și alți boieri vechi, credincioși ai mei Încă din primele zile de domnie. Dar moartea lui Litovoi mă Îndurerează mai mult decât pot scrie În acest răvaș. Mi-a fost adus pe o targă din crengi și și-a dat sufletul În fața mea. Ar fi vrut să vă aibă alături pe tine și pe cei doi copii ai lui. Dar știa că nu se poate. Ultima lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fi decât explozii. Cineva atacă spatele oștirii lui Mahomed și Îi distruge artileria... Cine?! Săgeata se Înfipse, zbârnâind, În scutul ridicat al Apărătorului care avea misiunea de a aștepta mesaje. Luptătorul o desprinse și fugi spre căpitanul Pietro, care deschise răvașul și Îl Întinse voievodului. Tunurile care lovesc cetatea Sucevei sunt distruse. Depozitul de muniții al otomanilor a explodat. Carele care aduc artilerie și ghiulele spre codrii Ilișeștilor au sărit În aer. Turcii caută, În haos, autorul atentatelor. Nu e nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întinse voievodului. Tunurile care lovesc cetatea Sucevei sunt distruse. Depozitul de muniții al otomanilor a explodat. Carele care aduc artilerie și ghiulele spre codrii Ilișeștilor au sărit În aer. Turcii caută, În haos, autorul atentatelor. Nu e nimeni. Voievodul Împături răvașul și i-l Întinse lui Alexandru, când o altă săgeată se Înfipse În scutul mare, venețian. - Încep să se Întâmple lucruri... murmură Alexandru, care, din zilele pribegiei, rămăsese alături de domnitor. Unii ar spune că nu sunt lucruri, ci minuni... Vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
avansarea cavaleriei zi și noapte, fără nici un popas, până la primul contact cu oastea lui Mahomed. Pedestrimea transilvană mărșăluiește și ea fără oprire. Urmează mesaj al lui Vlad către măria sa Ștefan, oriunde ar fi el. Ștefan văzu că, Într-adevăr, În interiorul răvașului se afla o bucată de pergament cu pecetea vărului său. Îl deschise și, pentru prima oară după luni de durere și de chin, zâmbi. Mesajul era scris de mâna lui Vlad și În stilul lui caracteristic: Nu l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vocea lui Gianluca. Oaspeții intrară În bucătărie, salutară și, la Îndemnul căpitanului, se așezară la masă. Alexandru le turnă vin În cupe și ciocniră cu toții În sănătatea familiei Oană. - Spuneai ceva de mesaje, reveni căpitanul. - Da, reluă Pietro, am un răvaș de la comandantul Angelo și o vorbă de la măria sa. - Răvașul! Pietro Îl Întinse, iar căpitanul citi fără mirare și spuse: - Răspunsul Îl va da Ștefănel. Eu Îl vreau lângă mine. Ștefănel ridică ochii, ușor uimit. - Angelo te invită la Veneția pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la Îndemnul căpitanului, se așezară la masă. Alexandru le turnă vin În cupe și ciocniră cu toții În sănătatea familiei Oană. - Spuneai ceva de mesaje, reveni căpitanul. - Da, reluă Pietro, am un răvaș de la comandantul Angelo și o vorbă de la măria sa. - Răvașul! Pietro Îl Întinse, iar căpitanul citi fără mirare și spuse: - Răspunsul Îl va da Ștefănel. Eu Îl vreau lângă mine. Ștefănel ridică ochii, ușor uimit. - Angelo te invită la Veneția pentru o discuție și un test. - Nu Înțeleg... - E bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
intensă. În șaua calului, pe când se apropia de un urcuș, trupul i se clătina. Deodată, Hanbei trase de căpăstru, ca și cum tocmai și-ar fi amintit ceva. — Kumataro, spuse el, mai aveam ceva de comunicat și am uitat. Voi scrie un răvaș și aș dori să alergi înapoi și să i-l dai lui Oyu. Și, scoțând o foaie de hârtie, mâzgăli ceva și i-o dădu lui Kumataro. — Eu merg înainte încet, ca să mă ajungi din urmă. Kumataro luă scrisoarea, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acest “dar”? --Că lupul își schimbă părul, dar năravul... --Adică? --Iaca și dovada. La 30 martie 1794, asistăm la o nouă cercetare, făcută de niște boieri trimiși de vodă pentru această uliță. Și spun boierii în anaforă: “Preînălțate doamne. După răvașul di jalobă ce-au dat către înălțimea ta sfinție sa Costandin arhimandretul egumenul de la mănăstire Trii Sfetitilor cum și târgoveții i mahalagii... arătând că și lângă zidul mănăstirii... din vechime ar fi fost drum... Iar acum de câtăva vreme prefectorul
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
auzea nici în cer nici în pământ. Strigăte ale cotiugaragiilor și negustorilor, tropote și nechezat de cai, huruit de harabale goale sau pline, galop de cai îndemnați de călăreții de Țarigrad, care abia au ieșit din Curtea domnească cu vreun răvaș sau poruncă către cine știe cine... Peste toate plutea, ca niște păsări mari cu aripi întinse cât o lume, dangăt de clopot de la bisericile din preajmă... După ce cu chiu cu vai ne-am obișnuit cu acea larmă am pornit ținând aproape unul
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ne de datornici necontenit, scos-am la vînzare casăle din Eș, ce sînt lîngă Dancul, la Ulița Strîmbă...la care văzînd noi că nu ni să plătescu casăle cu acești bani am socotit să se strige la mezat...și dînd răvaș la mării sa vodă au ieșit țidulă gospod ca să se strige la mezat; și la acest mezat ce s au strigat de telal (negustor ambulant care-și strigă marfa n.n.), în 30 zili, s-au aflat de au dat mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
nouă capete. Castelele se înmulțesc pe măsură ce unui balaur îi cresc încă două capete. Nimeni nu știe cine înalță castele de nisip și nici cine înmulțește capetele de balaur... Uneori copiii aleargă pe valul pătimaș care sărută nisipul și își scriu răvașe de iubire pe buza întinsă a falezei. Zădărnicie. Apa nu are milă. Amintirile sunt șterse. Lacrimile se amestecă cu apa sărată. Nu se mai cunoaște lacrima. Și-a schimbat forma. Seamănă a mare necuprinsă. S-au strâns la sfat bătrânii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
în ochii tăi și văd căpruiul ochilor mei. Să fim noi tristețea? Dacă am întoarce cuvântul pe altă parte, oare am putea vedea fericirea? Aripile străvezii continuă să abată asupra lumii o întreagă poveste amestecată în cuvinte nerostite, mesaje pierdute, răvașe fără destinație, ochi limpezi neînlăcrimați buni de așezat pe fața îngerilor din icoanele decolorate de vremuri necuprinse în cartea vieții veșnice. Șeherezadele se zbenguie prin iarba necosită, înspăimântător de verde și înaltă încât le spală fețele cu roua care nu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
înaltă încât le spală fețele cu roua care nu se ia până la amiezi. Întind plasele și așteaptă să prindă fluturii mei, pe care i-a eliberat gura arsă de arșița zilelor trecute călare pe soarele-bulgăre aprins. Ele sunt aducătoarele de răvașe împrăștiate. Pierduții așteaptă, cuminți, semne albastre de nemurire. Nesătuii molfăie firele de nisip din clepsidra timpului ascuns. Mii de povești minunate, poveștile voastre, alunecă vertiginos în burți fără de sens, așa cum a alunecat, într-o zi sfântă, Iona în burta nesătulă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
burți fără de sens, așa cum a alunecat, într-o zi sfântă, Iona în burta nesătulă a Balenei flămânzite de rugăciune. Acum, mistreții mei, sătui de povești erodate de timp, se odihnesc la umbra salciei înlăcrimate, rumegând, plictisiți, cuvinte pierdute, vorbe mincinoase, răvașele de dragoste netrimise vreodată, pribegite clipe, ostatice în burți nedemne. Stanca Iubirea pentru el o durea mult. Se lăsa o clipă spre ea, ca o pâlpâire ușoară deasupra sufletului, doar atât încât să îi vadă cutele acelea, adânc săpate de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
să și scăpăm vii și nevătămați, dintr-o calimeră ca asta. Într-un asemenea război, nu există prizonieri. Cum era chestia...? Pe scut sau sub scut? Ei, n-a fost să fie! Mai ții minte ce ți-am scris pe răvaș, de ziua ta? "Viața omului e prețioasă. Pentru a supraviețui, să dăm Timpului pecetea petrecerii eu-rilor noastre!" Tu mi-ai zis că astea-s făcături, rahaturi, poncifuri, clișee ordinare, mă rog... Toate se leagă. Calea pe care am ales-o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
două minute am auzit-o făcând calea întoarsă. Aha ― de minune! Mihaela se afla acum în camera ei și fără îndoială citea scrisoarea. M-am furișat repede afară ca să cercetez cutia de scrisori. Plicul nu mai era acolo. Da, ridicase răvașul. Am revenit în cameră și am așteptat. O jumătate de ceas? Un ceas? Două? Chi lo sa? Oricum, aveam impresia că timpul își suspendase zborul ca în poezia lui Lamartine. ― Ce o fi făcând dincolo? Îmi răspunde, iubita? S-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fi răsuflat din străfundul plămânilor. M-aș fi simțit cel mai fericit om de pe lume! Dar Mihaela, monstrul cu chip de om, nu voia, nu putea să înțeleagă. Ea nu știa decât una și bună: să-mi înapoieze la infinit răvașele. Să le citească, bineînțeles, și să le înapoieze. Până când, mă rog? Până cînd? Ajunsesem la a 15-a scrisoare respinsă și totodată la capătul răbdării. Nu m-am dat învins, nu ― în ruptul capului! Înainte! Mereu înainte! Perseverență până în pânzele
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de admirație. Din când în când exclama! ― Ce frumoasă e! Aici! Și aici... Acum, spune, ce face? ― E la Paris. S-a retras de mult din teatru. Nu m-a uitat însă. Ne scriem mereu, în fiecare lună câte un răvaș... ― Și n-ai vrea s-o revezi? Coleșiu o privi lung, clătinând capul a tristețe. ― Nu, nepoată. De ce să-i omor amintirea? O port în mine tânără și frumoasă, așa cum arăta acum o jumătate de secol când am cunoscut-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am recunoscut numaidecât scrisul și, pentru că în momentul acela tocmai citeam un articol de ziar, am pus plicul de o parte ca să sfârșesc mai întîi lectura. Mai mult decât atît: am citit gazeta până la anunțurile comerciale. Uitasem cu desăvârșire de răvaș, când, într-un târziu, am văzut plicul nedesfăcut pe masă. Atunci am tresărit, ca în fața unei descoperiri neașteptate: ― Dacă n-am devorat rândurile ei din prima clipă, când scrisoarea a încăput în mâinile mele, înseamnă... Înseamnă... Am clătinat capul a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
scriitori”. Compozițiile, generate de acel elan al copilului de a-și exprima trăirile în proză sau în versuri, parcurg ”drumuri” nebănuite: copilul trăiește cu intensitate un moment al zilei, se bucură de copilărie ori visează cu nostalgie la aceasta, scrie ”răvașe” vacanței, călătorește într-o ”țară a dulciurilor”, evocă satul natal, amintind cu mândrie de Palatul domnitorului Cuza, emblemă a Ruginoasei. Pe de altă parte, sunt descrise locuri, peisaje, sunt narate întâmplări, ba chiar sunt exprimate puncte de vedere pertinente în
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
pururea alb, cu aripile ei scumpe bătute în argint și brodate cu stele. Eu, cu a mea comună Ruginoasa vom fi aici, te vom aștepta - sper să ne cauți! Cu prietenie, Emanuel Rotariu Emanuel Școala Gimnazială Rediu Carte de suflet - răvaș de amintire Dragă Vacanță, Eu îți scriu cu admirație, respect și cu speranța că vei veni să ne distrăm împreună la cel mai mare festival: acela în care ne vom întâlni cu bucurii, peisaje de Răsărit sau de Apus, cu
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]