KorAP: Find »[drukola/base=războinic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...119 >

2,974 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205

care îi izvora din gură îi acoperise complet tatuajele de pe piept, Hiro Tavaeárii întinse mâna spre el și ordona sec: —Duceți-l la Hinói Tefaatáu, să-i oprească hemoragia cu o piatră încinsă. Avem nevoie de el viu. După ce patru războinici îl scoaseră cu greu din Marae pe rânitul care se zbătea într-un efort zadarnic de a se elibera, vârstnicul maestru al lui Tapú Tetuanúi îi făcu semn să se așeze, împreună cu Chimé din Farepíti și Vetéa Pitó, toți trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
cei din jur, ca și cum ar fi căutat un raspuns sau o reacție. Cea de-a doua, că din acest moment să ne concentrăm toate eforturile către construirea unei nave mari, cu care cei mai destoinici navigatori și cei mai viteji războinici să plece pe mare, si sa nu se intoarca fără să fi recuperat ce-i al nostru și fără să fi spălat cu sânge jignirile aduse. Se lasă o tăcere adâncă, în care toți se priveau, iar Amó Tetuanúi, tatăl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
obișnuit să vorbească puțin. Însă e clar că, dacă ei au putut ajunge până la noi, si noi putem ajunge până la ascunzișul lor. —Ai comandă navă? —Bine-nțeles. Însă nu vă pot garanta victoria. Nici macar întoarcerea. —De victorie avem grijă noi, războinicii, răspunse Roonuí-Roonuí. Condu-ne până la vizuina piraților ălora și-ți jur că ne vom întoarce cu tot ce ne-au furat. —Hotărârea încă n-a fost luată, îi aminti Hiro Tavaeárii. —Știu, încuviința Căpetenia Războinicilor. Dar eu rog poporul din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
De victorie avem grijă noi, războinicii, răspunse Roonuí-Roonuí. Condu-ne până la vizuina piraților ălora și-ți jur că ne vom întoarce cu tot ce ne-au furat. —Hotărârea încă n-a fost luată, îi aminti Hiro Tavaeárii. —Știu, încuviința Căpetenia Războinicilor. Dar eu rog poporul din Bora Bora să ne încredințeze onoarea insulei. Dacă cei mai buni războinici pornesc într-o aventură cu un rezultat atât de incert, femeile și copiii vor rămâne fără apărare,remarcă obezul Om-Memorie, care până acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
că ne vom întoarce cu tot ce ne-au furat. —Hotărârea încă n-a fost luată, îi aminti Hiro Tavaeárii. —Știu, încuviința Căpetenia Războinicilor. Dar eu rog poporul din Bora Bora să ne încredințeze onoarea insulei. Dacă cei mai buni războinici pornesc într-o aventură cu un rezultat atât de incert, femeile și copiii vor rămâne fără apărare,remarcă obezul Om-Memorie, care până acum ascultase în tăcere, dintr-un colț al imensei încăperi. Ce-o să se-ntâmple dacă se-ntorc și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
le-ar fi folosit la nimic dacă n-ar fi dispus de materia primă necesară, pe care le-o asigurau acești copaci. De aceea, atunci când primi de pe buzele venerabilului Hiro Tavaeárii sarcina de a construi un mare catamaran, cu care războinicii insulei să poată porni în aventură recuperării fetelor, a prințesei, a perlei sfinte și a centurii regale, primul lucru pe care il făcu fu să se întâlnească cu viitorul său căpitan, pentru a afla exact ce fel de vas dorește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
se credea că va proteja ambarcațiunea. De aceea, în ciuda faptului că toți locuitorii insulei, până la ultimul, munceau din zori și până în noapte, construirea Mararei ( Peste Zburător), căci așa hotărâse Consiliul că se va numi vasul, înainta foarte încet. Roonuí-Roonuí și războinicii lui își pierdeau răbdarea calculând avansul aproape irecuperabil pe care îl aveau dușmanii lor, insă impasibilul Miti Matái părea să ia totul cu calm, asigurându-i că doar cu un vas care să se comporte ca un adevărat peste zburător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
se supără Roonuí-Roonuí. Nu vedeți că avem chestiuni importante de discutat? Tapú Tetuanúi se mulțumi să arate cu o miscare din cap spre bestie. —Rugăm respectuos Consiliul să ne înapoieze prizonierul, răspunse cu un calm prefăcut. —Prizonierul? se miră Căpetenia Războinicilor. Ați înnebunit? —Deloc. Legea prevede că orice prizonier pentru care rudele lui n-au oferit, în treizeci de zile, o răscumpărare, trece în proprietatea celui care l-a capturat. Făcu o pauză plină de înțeles. Iar astăzi se împlinesc cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
insă Hiro Tavaeárii se opuse cu fermitate: —Pentru prima oara în ultimii ani este pace între noi și vecinii noștri, spuse. Și nu mi se pare potrivit să riscăm ruperea acestei păci tocmai în momentul în care cei mai buni războinici ai noștri pornesc într-o lungă călătorie. Făcu o scurtă pauză. Trebuie să ne purtăm ca si cum nimic nu s-ar fi întâmplat, căci nimeni nu trebuie să afle că o să rămânem fără apărare. — Am auzit că bătrânul Traqui nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
moment magic și, prin tradiție, marile nave plecau întotdeauna în lungile lor călătorii la apus, ci și pentru că nu doreau că vreun pescar din învecinată - și aproape întotdeauna ostilă - Rairatea să descopere că o navă mare, cu cei mai buni războinici la bord, părăsește Bora Bora, având o destinație necunoscută. Întreg poporul se strânsese pe plajă, purtând podoabele cele mai de preț și nu erau puține fetele la mijlocul cărora se putea vedea o centură legată strâns, ceea ce însemna că erau logodite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
cârmaci să-ndrepte vasul către un golf pitoresc, înconjurat de o superbă plajă de corali ticsita de palmieri, si, după ce se menținu un timp la oarecare distanță, asigurându-se că nu se vede nici un om, apropie vasul de țărm, unde războinicii lui Roonuí-Roonuí debarcară și luară pozițiile adecvate pentru a putea respinge un eventual atac. Două iscoade pătrunseră printre copaci, și nimeni nu se mișcă de pe postul lui până când acestea nu se întoarseră, asigurându-i că insula era pustie. Din acel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
tatăl său - că acela care știe să asculte guvernează mai bine decât cel care știe să vorbească. Iar despre siguranță pe uscat știa mai multe Roonuí-Roonuí decât Miti Matái, chiar dacă lui Tapú Tetuanúi - care era convins că viteaza Căpetenie a Războinicilor făcea parte din cercul conducător al Sectei - nu-i conveni deloc gândul că un Arioi va fi stăpân pe destinul lui, chiar și pentru scurtă perioadă în care se vor afla pe acea insula. Dacă să se afilieze sau nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
pâine, cu care umplea camarile, iar Tapú Tetuanúi nu putea să nu se întrebe dacă se simțea în stare să devină vreodată măcar pe jumătate din ceea ce eroul lui demonstra a fi. În cea de a treia zi, unul dintre războinici îi anunță că descoperise resturi omenești între niște stânci de pe plajă apuseana. Se duseră cu toții să le vadă, dar se găseau într-o stare de descompunere atât de avansată, pe jumătate devorate de răci, încât era imposibil să-și dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
mai repede ne putem întoarce. —Să ne întoarcem? repeta Navigatorul Căpitan, apăsând cuvintele. Ce șanse de victorie am putea avea dacă ne-am înfrunta în larg cu patru catamarane pe care se află cel puțin de două ori mai mulți războinici decât ai noștri? Clatină din cap convins. Nici una. Singura noastră șansă este să-i atacăm prin surprindere pe propria lor insula, la fel cum ne-au atacat și ei pe noi. Dar acel bătrân navigator spunea că insula lor trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
să încercăm să le găsim insula, înainte de întoarcerea lor. Se uită la toți cei de față, încercând să evalueze efectul cuvintelor lui. Dacă nu e foarte mare, atunci trebuie să fie aproape complet lipsită de apărare, întrucat cei mai buni războinici se află la bordul navelor. În acest caz, am putea deveni stăpâni pe situație și ne-am crea o poziție de pe care să putem negocia. Le-am oferi femeile lor în schimbul ălor noastre. Se lasă o tăcere adâncă, și aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
ălor noastre. Se lasă o tăcere adâncă, și aproape toți păreau să cântărească propunerea căpitanului lor, care nu era de nerealizat. Era un plan care prezenta, printre altele, avantajul considerabil de a nu-i obligă să înfrunte numerosul grup de războinici înarmați până în dinți care conduceau cele patru ambarcațiuni. În cele din urmă, Roonuí-Roonuí își dădu acordul, vorbind în numele tuturor: — În calitatea mea de Căpetenie a Războinicilor îți susțin planul, fără nici o reținere. Îl privi în ochi. Și acum ce trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
printre altele, avantajul considerabil de a nu-i obligă să înfrunte numerosul grup de războinici înarmați până în dinți care conduceau cele patru ambarcațiuni. În cele din urmă, Roonuí-Roonuí își dădu acordul, vorbind în numele tuturor: — În calitatea mea de Căpetenie a Războinicilor îți susțin planul, fără nici o reținere. Îl privi în ochi. Și acum ce trebuie să facem? —Să-ntindem toate pânzele, să vâslim până ni se rup mâinile, atunci când n-o fi vânt, si sa facem că acest Pește Zburător să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
purtândla mijloc, unii dintre ei, niște cuțite foarte lungi, care luceau în razele soarelui, și totul era atât de confuz, atât de neobișnuit și de lipsit de logică, încât în cele din urmă Navigatorul-Căpitan hotărî să se întoarcă spre Căpetenia Războinicilor, cerându-i parcă părerea sau lăsând în seamă lui decizia dea veni în ajutorul acelor nenorociți sau de a-și continua drumul către apus, ignorându-i. Vetéa Pitó fu cel care arată cu mâna spre niște recife care se ridicau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
în care ar fi fost necesar să se depărteze în grabă. După numai o jumatate de oră Miti Matái demonstra, încă o dată, ca instinctul nu obișnuia să-l însele, căci, unul câte unul, se iviră dintre copaci vreo cincizeci de războinici înarmați până-n dinți, care începură să urle și să-și agite amenințător armele în aer, aparent cu intenția de a-i obligă să se îndepărteze de apele acelea. Se dovediră inutile atât gesturile prietenoase ale celor de pe vas, cât și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
clar, admise Miti Matái. Dar e la fel de clar că nu au nimic în comun cu sălbaticii care ne-au atacat. Sunt mai închiși la piele, iar tatuajele lor par foarte simple. Într-adevăr, din câte puteau vedea de la distanță aceea, războinicii nu prezentau decât câteva tatuaje fine, cu nuanțe albaștrii, pe brațe și pe picioare, care nu aveau nimic în comun cu desenele stridente, aproape geometrice, ale bestiei. Așteptară răbdători, dar se dovedi evident că războinicii n-aveau de gand să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
puteau vedea de la distanță aceea, războinicii nu prezentau decât câteva tatuaje fine, cu nuanțe albaștrii, pe brațe și pe picioare, care nu aveau nimic în comun cu desenele stridente, aproape geometrice, ale bestiei. Așteptară răbdători, dar se dovedi evident că războinicii n-aveau de gand să-i lase, pentru nimic în lume, să debarce pe insulă. În cele din urmă, Navigatorul-Căpitan lua o decizie și ordona să fie adusă pielea sălbaticului, pe care o păstrau într-un coș, și să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
două lemne încrucișate. Am nevoie de un voluntar care s-o ducă până pe promontoriu și s-o înfigă în nisip, ceru. Mă duc eu, se oferi imediat RoonuíRoonuí. Este obligația mea. Nu, îl întrerupse sec Miti Matái. Tu esti Căpetenia Războinicilor, și obligația ta este să-i conduci în lupta. Făcu un semn unui tânăr care ridicase și el mâna. Ai grijă. Și dacă se apropie prea mult, întoarce-te. Acesta coborî în apă, lua pielea, ținând-o deasupra capului, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
să-i conduci în lupta. Făcu un semn unui tânăr care ridicase și el mâna. Ai grijă. Și dacă se apropie prea mult, întoarce-te. Acesta coborî în apă, lua pielea, ținând-o deasupra capului, ca pe un stindard, pentru că războinicii de pe uscat s-o poată vedea, si ajunse în punctul indicat fără că aceștia să se apropie. Înfipse lemnul între două pietre și se întoarse repede. Băștinașii nu se apropiară imediat, însă atunci când în sfârșit o făcură, prima lor reacție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
să o scuipe furioși. Puțin după aceea se strânseră la sfat și ajunseră la concluzia la care și căpitanul Mararei sperase că vor ajunge: cineva care are la bord pielea unui dușman trebuia să fie considerat prieten. Unul după altul, războinicii se întoarseră în liniște și se așezară sub cocotierii de pe plajă, pana cand lângă pielea sălbaticului nu mai rămase decât cel care părea să fie șeful lor, si care se vedea clar că era dezarmat. Doar atunci le făcu semn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
a ajunge la destinație. Totuși, a doua zi, când se întoarseră pe plajă, căpitanul Mararei părea să știe foarte clar încotro trebuia să se îndrepte și cum arată, în linii mari, insula. Roonuí-Roonuí îl surprinse totuși cu vestea că patru războinici locali, cărora Te-Onó le decimaseră familiile cu ceva timp in urma, doreau să se alăture expediției și, pentru această, pe lângă armele lor, aveau să aducă și o mică piroga pe care catamaranul o putea trage după el, precum și o importanță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]