884 matches
-
frumusețe și adevăr, fiind restabilită, "reabilitată" în lumea modernă și astfel atingînd un fel de nemurire. Pe de altă parte, fiind radical în evaluarea lui Chatterton, Charles Edward Russell aruncă toată vina pentru condamnarea poetului ca "falsificator literar" asupra caracterului răzbunător și înciudat al lui Horace Walpole, pe care probabil că tînărul poet îl jignise pentru că refuzase să devină patronul său literar, devenind astfel "martir al democrației" (Russell 1908: XIV-XV). John Clare, care citise biografia lui Cary privind viața lui Chatterton
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
singur soluțiile, iar intervenția părinților să se facă doar atunci când sunt solicitați de către copil sau când se constată că soluțiile alese de copil sunt total nepotrivite (intervenția în acest caz trebuie să aibă un caracter prietenos, și nu dojenitor sau răzbunător). De multe ori părinții tratează aceste probleme de pe poziții ferme, iar conflictele dintre ei și copii se accentuează, putând degenera în agresiuni verbale și fizice, fuga de acasă, conduite deviante sau delincvențiale, înrolarea în grupuri sau anturaje nonconformiste și protestatare
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
afirmă că a murit pentru a răscumpăra toate păcatele oamenilor, și asta pentru totdeauna. Panteismul pulverizează aceste ficțiuni. Dumnezeu există, desigur, - Evul Mediu nu ajunge la negarea, pur și simplu, a divinității - dar el încetează a mai fi personal, antropomorf, răzbunător, separat de lume și de oameni: el coincide cu realitatea și cu oamenii. Niciun bine, niciun rău, asta înseamnă că nu este loc pentru căință, pentru frică, pentru angoasă. Viața există pe timpul trecerii noastre pe pământ, moartea ne dă înspre
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lumilor din spatele celei reale, disprețul pentru un trup, pasiunea doloristă, frica de osânda veșnică, catastrofa păcatului originar? Epicur susține exact contrariul: dragostea de viață, bucuria de a trăi aici pe pământ, înrădăcinarea înțelepciunii în trup, gustul pentru plăceri, inexistența zeilor răzbunători, absența culpabilității... Biserica are de ce să fie nemulțumită! Ca întotdeauna când e vorba de gânditori alternativi victime ale acestor distrugeri sistematice și programate, ceea ce subzistă din Epicur se datorează criticilor aduse de adversarii lui care-l citează în cursul demonstrațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Diogene... -, filosoful își creează libertate, se construiește ca propriu-i demiurg. în această ordine de idei, Diogene ajunge, în mod paradoxal, să facă elogiul Medeei, îndeobște prost văzută și coborâtă la statutul de prototip al femeii isterice, orbită de gelozie, răzbunătoare, capabilă, pentru a șterge afrontul unui banal adulter, să-și omoare rivala și să-și ucidă propriii copii ca să le interzică accesul la moștenire. Departe de condamnarea morală obișnuită, Diogene o laudă pe vrăjitoarea înrudită cu Circe ca pe o
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
bun face concesii genului edificării: respectând bunurile semenilor, incapabil să comită crime, binevoitor, neinterzicându-și să se bucure de binefacerile pământului, arătând respect față de cei morți, sobru, înzestrat pentru administrarea bunurilor, niciodată grosolan, totdeauna blând, îndurător, echilibrat, necunoscând severitatea, nici răzbunător, nici complotist, detestând mai mult decât orice discordia, agitația, invidia, el ia ca model prudența și perspicacitatea lui Ulise, are ca țintă supremă dreptatea și își duce la bun sfârșit toate acțiunile fără a recurge niciodată la arme. Inspirat de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-s deloc îndrăgiți cei care sfâșie vălul, risipind iluziile pe care cea mai mare parte a oamenilor își construiesc măruntele lor existențe. Lucrețiu asasinează ficțiunile, el condamnă la moarte, calm, prin rațiune raționantă și rezonabilă construcțiile strâmbe: cerul locuit, zeii răzbunători, religiile castratoare, speranțele legate de viața de apoi, mecanica sentimentelor, prejudecata monogamică, logica amoroasă. Pe pământ ca și în cer, el sacrifică himerele pe imensul rug al filosofiei sale materialiste și mecaniciste. El își așază printre primii palatele conceptuale dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
îl golesc. Centaurii? Niște ficțiuni reductibile la o coliziune între simulacre de cal și de om Himerele? Aceeași remarcă, aceeași compoziție, nimeni și nimic nu se sustrage ordinii naturale, iar aceste creaturi nu există în natură. Tunetul, trăsnetul? Nicidecum intenții răzbunătoare ale unor zei nemulțumiți, ci doar o frecare între atomi incandescenți. Sterilitatea? în niciun caz o pedeapsă trimisă de vreo divinitate înfuriată de cine știe ce greșeală a nefericitei, ci o simplă disfuncție a atomilor, a canalelor fiziologice, o consistență inadecvată a
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
un om, un 93 David Raybin, art. cit., p. 33. (trad. n.) 94 Ibidem, p. 19. (trad. n.) 95 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 428. 96 Priscilla Martin, op. cit., p. 226. 97 Ibidem, p. 227. (trad. n.) 42 bărbat rudimentar și răzbunător, femeia este și ea ignobilă, cioara își pierde frumusețea, capacitatea de a cânta și de a dialoga. Răzeșul este un apărător al femeii, economul un spirit refractar, antifeminist, încheie surprinzând sfaturile mamei referitoare la importanța tăcerii. Penultima povestire din cadrul capodoperei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
etc. Jertfa la care este supusă femeia sau căreia îi este victimă, în îndârjirea ei de a-și apăra sentimentele cele mai puternice, devine o consecință a tiraniei, a neînțelegerii, a durității și a absurdității venind din partea tatălui, a soțului răzbunător, a fraților posesivi sau a societății în general. Cei doi tineri, din prima povestire a zilei a patra a Decameronului, se iubesc, deși provin din 109 Giovanni Boccaccio, Decameronul, vol. I, traducere de Eta Boeriu, prefață și tabel cronologic de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
principiu care, deși nu era moral, devenea foarte omenesc, uzând de un întreg arsenal de tehnici persuasive, din care nu puteau lipsi nici lacrimile. Respinsă în încercarea ei de virtuosul cavaler, nora regelui se dovedește violentă și plină de ură, răzbunătoare înfocată (îl acuză în fața tuturor de viol), dorind moartea aceluia ce nu-i ascultase ruga pătimașă. Gualtieri va fi condamnat pe nedrept și va fi expatriat, retrăgându-se, împreună cu cei doi copii, în Anglia, unde ajunge cerșetor. Donna demonicata poate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
se putea vindeca. Ca fermecat cu o fiertură din „buruieni de dragoste”, personajul nu se poate desprinde dintr-o relație care capătă aspectul unui coșmar, deși simultan conviețuiește cu o altă femeie, care întrunește toate așteptările. Renunțând la izbucnirile lui răzbunătoare din presă, în roman C. reușește să adopte o atitudine calmă, consemnând faptele fără invective și acuzații grave, reprimându-și chiar și tendința spre persiflare. Cu toate acestea, contemporanii i-au reproșat ineleganța gestului, nerecunoscând romanului vreo calitate. Totuși, dincolo de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
În oricare dintre situații, e limpede că are circumstanțe atenuante. Un soț infirm - și bețiv pe deasupra - e, statistic vorbind, mult mai înclinat să-i terorizeze pe cei din jur decât unul aflat în deplinătatea facultăților fizice. Dacă semăna cu tatăl, răzbunătorul inflexibil, care n-a cruțat nici bani, nici eforturi fizice pentru a o urmări, de-a latul unui continent, pe femeia care, în opinia lui, era o asasină, e ușor de imaginat infernul în care fusese obligată să trăiască Betty
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
la înfățișare și la abilități mai mult cu Mazarin decât cu Ludovic al XIII-lea, și că viitoarea lui «nesiguranță» se datora faptului că știa că este nelegitim[...]. Cea mai mare provocare a fost să-l convingă pe suspiciosul și răzbunătorul Ludovic al XIIIlea să accepte sarcina soției. Levi afirmă că a fost ideea lui Richelieu și că a s-a implicat în această conspirație, deoarece era singura modalitate de a înfrânge ambițiile lui Gaston și de a garanta supraviețuirea dinastiei
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
pe tîmple, pe ceafă, pe creier și pe inimă. În cele din urmă se Înscrie pe frunte numărul anilor pe care sufletul Îi va petrece În respectiva Întrupare. După ce și-au Încheiat astfel activitatea lor birocratică, miniștrii Încredințează pecețile Arhonților Răzbunători, care administrează pedepsele (kolaseis) și judecățile (kriseis). La rîndul lor, Arhonții le trec mai departe unor paralemptai sau Perceptori, al căror rol este de a separa sufletul de trup În momentul În care persoana bărbatului sau a femeii ajunge și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nuvelei românești, ci și ca autor al unei capodopere, Alexandru Lăpușneanul. Într-o narațiune densă, bine ținută sub control, figura voievodului se devoalează, treptat, în toată complexitatea ei. Alexandru Lăpușneanu e crud și sângeros ca și veacul în care trăiește, răzbunător și perfid, sadic până la monstruozitate în „dorul lui cel tiranic de a vedea suferiri omenești”. Despotul e însă și om politic dibaci, clarvăzător, decis să îngrădească ambițiile boierimii în folosul unei domnii centralizate. Ivirea lui, crede scriitorul în Ochire retrospectivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
86* îl duc pe Ulise departe de casă, etc. Reacția lui Ulise în fața lipsei totale de ospitalitate este violentă: scapă cu viclenie de dezvăluirea numelui, spunând că-l cheamă "nimeni", își înarmează oamenii și se pregătește de luptă. El este răzbunătorul celui care îl dezonorează pe Zeus Xenios. Conștiința unei violări reciproce a drepturilor și îndatoririlor de ospitalitate este pe deplin împărtășită și stă la originea a numeroase viitoare nenorociri. Inversarea rolurilor Întoarcerea lui Ulise este, de asemenea, construită după schema
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în alta, destinată cunoașterii și inițierii întru moarte. Din divinitate a războiului, cum era cunoscută „înainte” de călătorie (Inanna), eroina a devenit zeiță a dragostei (Iștar). Iată cum sentimentele și comportamentele își schimbă sensurile în „contrariul” lor: nu din ură răzbunătoare l-a destinat infernului zeița pe iubitul ei, ci din dorința de a-l supune inițierii în tainele morții și ale cunoașterii, experiență grea prin care trecuse ea însăși. Era un act de mare răspundere pentru zeiță. Asociindu-și-l
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
se afla. Pîn-aici nu ajunse, nici nu se mai găsea nimic viu din el”. Este limpede. După acest pasaj, femeia se simțea pregătită să întîmpine moartea bărbatului ei, cu tristețe și cu împăcare. Moartea avea izbînda. Încă nu și baltagul răzbunător. Paralel cu substituirea și cu rularea semnelor, se produc modificări comportamentale aproape pînă la nerecunoașterea femeii. Primele se resimt tot în zilele frisonante ale pregătirilor, sub teroarea visului. Femeia are puseuri de arțag din senin, de pildă, față de Minodora; sau
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
prelungirea altora anterioare. Ea face parte din același scenariu. Dacă dă impresia de inedit, și așa stau lucrurile, înseamnă că se cere a fi jucată, dar nu în regia mioarei, neliniștită și înlăcrimată, ci a altei „femei”, Vitoria, disperată și răzbunătoare. Aici se află diferența de soartă dintre cei doi eroi ai oieritului, cel din Baltagul și cel din Miorița: unul își joacă viața la vedere, celălalt, moartea. Punînd lucrurile cap la cap, constatăm că amîndoi erau pregătiți pentru ambele roluri
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Poporul francez nu vrea să mai vadă ceea ce nu mai există fiindcă tocmai l-a distrus: privirea lui ar fi ofensată și tulburată." Dar această distrugere a bucăților de lemn, piatră sau pânză nu are nimic alegoric, este un "sacrificiu răzbunător", un holocaust "expiator". Cuvintele scrise sunt inerte, dar imaginile păstrează în ele ceva viu. Ele amenință, provoacă, apără, stimulează sau descurajează. Reprezentarea îl ține în viață pe reprezentat și, pentru asta, ea însăși trebuie să se alimenteze. La începutul fiecărui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
schimb, uneori, există creștini (chiar și preoți) care și le însușesc pe toate, în ciuda acelor jubilee organizate și celebrate evident pentru alții. Dar, să ne întoarcem la noi! Cel puțin la fel ca măgarul, preotul nu tre-buie să fie niciodată răzbunător, ci să ierte întotdeauna cu o iertare deplină. 7. Preotul și celelalte virtuți ale măgarului 1. Umilința măgarului, umilința preotului. Toate virtuțile măgarului sunt o profeție și o amintire a virtuților preotu-lui, mai ales a umilinței. Dar, să nu pierdem
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
rezervat, rece, independent Persistență Responsabil, cu scop, descurcăreț, autoacceptare, disciplinat Leneș, indecis, delăsător Autodirecționare Simțitor, empatic, săritor, plin de compasiune, principial Autoblamare, lipsit de scop, pasiv, doritor să se schimbe, nedisciplinat Cooperativitate Imaginativ, intuitiv, acceptant, spiritual, idealist Intolerant, imprevizibil, egoist, răzbunător, oportunist Autotranscendență Convențional, logic, neîncrezător materialist Împreună cu Przybeck și Svrakic Cloninger a construit un instrument de evaluare a personalității: The Temperament and Character Inventory - TCI - (1994Ă. Acesta este un chestionar de autoevaluare cu 240 itemi, la care se răspunde cu
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
iresponsabilității, deficității de formulare și urmărire a scopurilor, incapacității de a se ajuta singur și unei scăzute autoacceptanțe. La fel, cei cu tulburări de personalitate au o slabă cooperativitate, manifestă printr-o proastă funcționare interpersonală, sunt intoleranți, egoiști, ostili, dezagreabili, răzbunători și oportuniști. Formele mai grave de tulburări de personalitate - mai ales cele de tip borderline - au și o slabă auto-transcendență, ce constă în instabilitatea afectelor și a imaginii de sine. Aceste criterii generale ale tulburărilor de personalitate, pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
sau este incapabil să recunoască și să se identifice cu sentimentele și nevoile altora. 2.3. Ostilitate: este argumentativ sau are dificultăți în a lucra cu alții într-o manieră prietenoasă, de într-ajutorare, ca parte a grupului. 2.4. Răzbunător: îi place să se răzbune și să își ia revanșa sau este incapabil să îi ierte pe alții când simte că aceștia au greșit față de el. 2.5. Oportunist: îi lipsesc principiile etice stabile sau profită de ceilalți atunci când are
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]