1,968 matches
-
atenția, și băiețașii ăștia fac parte din sistem. — Halal sistem, spuse Poștășică, dar hai să n-o mai lungim, că am zăbovit destul. Mă așteaptă clientela cu vești proaspete. — Poate că pînă la urmă dacă totul o să iasă bine te răzgîndești și tu, spuse Timișoara, făcîndu-i loc să iasă. Măcar de dragul meseriei. Deocamdată rămîne cum am stabilit, spuse Poștașul, pășind în stradă, e verificat că nimănui nu-i strică să se reprofileze din cînd în cînd, nu vezi că de-un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu orice preț. N-ai curaj, dar vrei să conduci de capul tău un grup întreg pe care l-am pus împreună pe picioare, asta vrei, își ieșise Roja din fire, pentru asta o să mi-o plătești dacă o să te răzgîndești în ultimul moment, îl amenințase. S-ar zice că voi o duceți aici ca-n pampas, intră Roja în jocul lui Patru Ace. — Ei, face Patru Ace, aranjîndu-și colțul batistei albe care-i iese din buzuarul de la piept. — Lasă-mă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
demon m-a călăuzit la dumneata, îi răspunde Roja plin de seriozitate. — Dacă îți bați joc de mine, vezi că te scot imediat afară, încearcă Părințelul să-și adune țoalele și să se ridice de pe taburetul lui catifelat, dar se răzgîndește brusc. Oare unde mai auzise el glăsciorul ăsta de Aghiuță? — Știam eu că nu te-ai lăsat încă de prostii, auzi din nou vocea lui Roja ca prin vis, uite cum îndrăznea să-i vorbească, trebuie să fii prudent, a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
adevărat? întreabă Tușica simțind o ușurare, nevenindu-i să creadă. Nu cumva îți rîzi iar de noi? De azi înainte vă garantez eu că n-o să mai depindeți de nimeni, zise Roja. Sau acum o să mi spuneți că v-ați răzgîndit, că vreți altceva. — Asta da surpriză, spuse Angelina înveselindu se brusc. Pentru o veste ca asta merită să aștepți și zece ani cu sufletul la gură. Te gîndești: timpul zboară, au întîrziat deja douăzeci de minute. Dacă n-o să vină
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nu te am avertizat din timp. — Sînteți surzi sau aveți dopuri în urechi? sări ca ars Roja. Eu despre ce tot vorbesc aici? Orice numai de fraier să nu mă luați. — Ce înseamnă asta? zice Părințelul. Nu cumva te-ai răzgîndit în ultima clipă și n-ai curajul s-o recunoști? — V-am spus că puteți face orice, doar să nu mă credeți prost, repetă Roja. Mie mi se pare exact pe dos. Că voi sînteți cei care v-ați sucit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fost mai bine să fi încercat altceva. În loc să te gîndești la cum vei proceda pentru a rezolva problema, te vei întoarce la dacă inițial. Sîntem deja familiarizați cu existența unor asemenea oameni, care nu pot lua decizii rapide și se răzgîndesc foarte ușor. Ordinea corectă a întrebărilor ar trebui să fie aceasta: 1. De ce ar trebui să o fac? Decide singur dacă răspunsul este da sau nu. 2. Cum voi proceda? Cum voi rezolva problema următoare? Întotdeauna să ai clare în
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
Mulți oameni de succes răstălmăcesc adevărul în favoarea lor. Amintește-ți că l-ai căutat pentru a învăța ceva și nu pentru a-i dovedi că ai dreptate. Mai mult, este uluitor cît de repede pot oamenii de succes să se răzgîndească. Pînă mai ieri, susținea că cea mai bună metodă este A iar azi sînt convinși că B este cea ideală. Oamenii de succes nu țin morțiș la o idee, dacă aceasta se dovedește a nu da rezultatele scontate. Ceva ce
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
cald, deși vestea adusă de el nu era cea mai plăcută.. După un asemenea ordin, vă imaginați că ne-am pus mintea să lucreze. „Pe cine să luăm cu noi, Petrică?” - a picat Întrebarea lui Toader. Ne am gândit și răzgândit. Până la urmă, pe lângă Păpădie și Undiță - cei cu care am executat cele mai grele misiuni, am mai ales Încă doi cercetași buni... Am trimis plantonul să-i cheme la noi... Le-am spus să se pregătească pentru o misiune grea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
bani, pe care deocamdată nici nu îi avea. Fără să mai insiste, Stelian mulțumi pentru tratație și se ridică de la masă. Amabil și surâzător, directorul școlii îl conduse până la poartă și, strângându-i mâna, îi mai spuse că, dacă se răzgândea, el unul era dispus oricând să încheie afacerea. Cu toate că întrevederea sa cu Lascăr Anton fusese confidențială, zvonul că își vindea casa se răspândi repede prin sat și în zilele următoare Stelian avu surpriza să se trezească la poartă cu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să dau bani și pe ce apă nu curge?... Și pe-urmă, nu e Bucureștiul la doi pași de noi? Părând că-și isprăvise pledoaria, Grigore Gospodin se săltă de pe laviță și dădu să o ia din loc, dar se răzgândi și se așeză înapoi. Eu mă gândeam, cuscre, la o treabă mai bună, grăi el cu o voce mieroasă. Uite, dacă vrei, eu pot să vorbesc cu Măndica mea și cu Marinică, să vină ei să stea cu matale aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
casă nu s-ar mai fi aflat nimeni, în afară de ei. Nu văd nici un geamantan pe-aici! constată Ticu, uitându-se prin antreul larg, care nu oferea, într-adevăr, indicii în privința apropiatei plecări din țară a familiei. Nu cumva te-ai răzgândit și nu mai vrei să pleci?... Iorgu, care tocmai trăsese zăvorul la ușă, se întoarse spre frații săi și oftă. De-abia atunci observă Stelian că fratele lor vitreg nu arăta deloc în apele lui, în ciuda zâmbetului cu care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
trăsese zăvorul la ușă, se întoarse spre frații săi și oftă. De-abia atunci observă Stelian că fratele lor vitreg nu arăta deloc în apele lui, în ciuda zâmbetului cu care îi întâmpinase la sosire. Se-nțelege că nu m-am răzgândit, răspunse Iorgu, dând cu bastonul mai la o parte o pereche de pantofi uitați în drum. Nu de asta-i vorba... Eu nu am obiceiul să mă răzgândesc... Altu-i necazul... L-au luat din nou pe Valentin... De bine ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu care îi întâmpinase la sosire. Se-nțelege că nu m-am răzgândit, răspunse Iorgu, dând cu bastonul mai la o parte o pereche de pantofi uitați în drum. Nu de asta-i vorba... Eu nu am obiceiul să mă răzgândesc... Altu-i necazul... L-au luat din nou pe Valentin... De bine ce tocmai îi dăduseră drumul!... Cum adică l-au luat?!... exclamă Ticu mirat. Vrei să zici că...? și își încrucișă, cu un gest sugestiv, mâinile una peste alta. Iorgu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ținură cu mâini de fier la mijloc și îl siliră să descuie mașina și să se așeze la volan, urcându-se și ei în același timp și trântind portierele. Nando Rossi introduse cheia în contact, dar în ultima clipă se răzgândi și refuză să pornească, încercând să coboare din mașină. Nu plec nicăieri! declară el plin de revoltă. Cine vă dă dreptul să mă obligați să plec?... Securistul cu obrazul brăzdat de cicatrice, care se instalase pe scaunul de alături, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din câte se vede!... Ticu făcu, însă, o mutră acră și dădu din mână. Îi place s-o facă pe eroul, dar la ce bun?... Crede că tot ce zboară se mănâncă. Eu am vrut să-l fac să se răzgândească, dar degeaba... Că nu mai putea Gheorghiu-Jeg de Pătrășcanu ăla al lui!... L-au săltat și i-au făcut vânt în doi timpi și trei mișcări... Nici să-și ia rămas bun de la soră-sa n-a mai apucat, nechibzuitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îți spun că până la Crăciun americanii noștri o să fie aici! îl asigură Grigore Gospodin, cu prilejul unei vizite pe care i-o făcu fără preaviz într-o zi de duminică, ca să vadă cum o mai ducea și dacă nu se răzgândise cumva în privința propunerii pe care i-o făcuse odată, de a accepta s-o primească pe fiica sa cea mică, Măndica, și pe bărbatul ei să locuiască în casa lui. Bine-ar fi, Grigore, dacă ar veni ei, americanii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
reținu Victor. Ai uitat să-mi spui cum te cheamă. Fata se opri în poarta parcului și începu să râdă: Ce uitucă sunt! o făcu ea pe inocenta. Mă cheamă Felicia... Dădu să mai spună ceva, dar păru să se răzgândească. Victor o privi mirat: Ce-i cu aerul ăsta misterios?... Ai și un nume de familie, eventual și o adresă?... Felicia râse din nou, dar iarăși păru că stă la îndoială mai înainte de a-i da un răpuns. Da, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
semnătura cerută. Suita oamenilor în alb se îndreaptă spre ieșire, când Dora își amintește de "Informarea că autorizează corpul medical să acționeze în consecință dacă..." Își adună tot curajul pentru a chema imperativ : Domnule profesor ! Ce se întâmplă ? V-ați răzgândit ? Nu, nicidecum, numai că vă rog să luați notă că, întrucât intervenția care mă așteaptă presupune asumarea riscurilor despre care m-ați prevenit, doresc să cunoașteți decizia mea bine precizată în această declarație de a nu mi se aplica terapii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a fost amant? Nineta a rămas cu țigara în colțul gurii, ca-ntr-un prim-plan al uimirii, și-a scărpinat ușor o pătrățică neagră de șah din zona țâței stângi, a dat să spună ceva măreț, dar s-a răzgândit și m-a dezamăgit aruncând, puțin scârbită, ceva banal și de neînțeles pentru mine: "Pe dracu! Astea și amantul Dej! Așa au plâns toantele și la moartea lui Stalin, tot cu ochii beliți la Rubin!" Ce mai tura-vura: Nineta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
câștige încrederea, însă singur nu s-ar fi descurcat. Și nici măcar nu i-a cerut traista cu aur pentru a-l ridica. L-a ridicat cu totul. Totuși, de atunci l-a privit tot cu suspiciune, doar în caz că s-ar răzgândi. Însă nu o făcu. Totuși, deși la despărțire își dădură mâna, amândoi mințiră în privința destinației. Nemuritorul 1998 Priveam de la ultimul etaj al Tower-ului N. Y. City-ul. Superb. Superbă era și noaptea respectivă. Însă rupsei magia și plecai spre casă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nimic, spun panicată. Vino, apropie-te. Pe dracu, îmi spun în gând. Nu fi proastă. Și închid ușa revenind în cameră. Uite, arunc pistolul. Și iată-ne amândoi ca și cum ne-am fi întâlnit îmtâmplător pe stradă. Crezi că m-am răzgândit? Și te-ai răzgândit? întreb, căci așteptarea mă omoară. Tu ce crezi? Simt că sunt gata să-l sugrum. Îmi revin și plec, fugind. Nu vine după mine. Când ies din clădire îmi dau seama că nu am cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
apropie-te. Pe dracu, îmi spun în gând. Nu fi proastă. Și închid ușa revenind în cameră. Uite, arunc pistolul. Și iată-ne amândoi ca și cum ne-am fi întâlnit îmtâmplător pe stradă. Crezi că m-am răzgândit? Și te-ai răzgândit? întreb, căci așteptarea mă omoară. Tu ce crezi? Simt că sunt gata să-l sugrum. Îmi revin și plec, fugind. Nu vine după mine. Când ies din clădire îmi dau seama că nu am cu ce ajunge acasă, m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fugi. Te-am lovit tare? Spune blând, cu o urmă de regret chiar. Vrei să mă lovești? Atunci fă-o odată. Să te lovesc? Atunci nu avusesem de ales. Nu vreau să te lovesc. Fizic. Te pot convinge să te răzgândești? Nu. Nu pot face, deci, nimic decât să aștept. Încep să bat nervoasă din picior. Stand by, deci. Cel mai tare mă sperie faptul că e inteligent. Nu e o bestie, care să mă îngrețoșeze, ci mă intimidează. Uite cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mea, îmi șoptește: Dacă mai faci așa ceva, o să ne distrăm așa cum îmi place mie (my way). Și mă lasă furioasă, însă și speriată. Totul e gata, însă am îndoieli din ce în ce mai mari. În urma unui anunț pe post cu privire la articolul ăsta, mă răzgândesc. Chiar acum, la sfârșit. Îi zic chestia asta prin telefon unei prietene, și probabil el asculta. Căci, când coboram cu liftul să plec departe, măcar o vreme (regretam în ce mă băgasem) intră și el în lift. Salut. Deci, renunți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sărută. Apoi ne înfierbântăm mai tare. Potolit, însă plin de dorință, îmi desface nasturii de la bluză. Intrăm? Îhm. Poate că ar fi încercat oricum ceva, dacă aș fi refuzat, când am fi intrat în casă. Și eu m-aș fi răzgândit. Și dacă am îndoieli, mă ia pe sus și mi le risipește. Nu-mi lasă timp. Totul e natural, e un secret, e o evadare, nu există nici o obligație nimic nu e obligatoriu. E incitant, pasional o pasiune constantă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]