488 matches
-
contrast cu înzestrarea armatei dușmane, ostașii români au dat dovadă de un eroism legendar. Lupte crâncene s-au dat la Oituz, Mărășești și Mărăști. Multe episoade eroice, cum ar fi „atacul cămășilor albe” sau cel al mitraliorilor din zona pădurii Răzoare ori asalturi la baionetă au năruit planurile dușmanului, prăbușind ofensiva inamică și au rămas vii în amintirea neamului. Numai că aceste victorii au fost plătite cu un important tribut de sânge. În focul luptelor din vara anului 1917 au căzut
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
lucrării mele ar permite-o322. Pot totuși menționa o curioasă formă de furt care se comite câteodată aici. Pe lacurile Kashmirului exită un mare număr de grădini plutitoare sau mase de buruieni pe care e aruncat pământ, iar ele servesc ca răzoare pentru cultivarea pepenilor, castraveților, napilor, morcovilor, verzei, vinetelor și altor legume culinare. Dacă totuși grădinarul nu Își urmărește cu atenție proprietatea mișcătoare, se poate trezi că, În timpul nopții, grădina Însăși a fost tăiată din legăturile sale și mutată. Și cum
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Soldații uciseră și ultima pasăre, cea mai vioaie, ciuruind-o cu gloanțe - un vârtej de pene și sânge - apoi se îndreptaseră spre centrul orașului, conduși de rafale. Am strivit resturile arse, le-am amestecat și le-am aruncat în mijlocul unui răzor cu flori uscate. Și am început să te aștept, adică să mă năpustesc la fiecare oră în haosul străzilor năpădite de valurile urlătoare ale oamenilor care păreau că se urmăresc unii pe alții, fugind totodată din fața celor care-i urmăreau
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
este identificată ca fiind „Individualitatea - singurul element împreună cu Talentul pe care posteritatea îl ia în seamă” (O școală nouă: simultaneismul). În același timp, mobilitatea spirituală și finețea analitică a cronicarului se vădesc în recenziile dedicate unor scrieri precum Bisericuța din Răzoare a lui Gala Galaction, La fântâna Castaliei de N. Davidescu sau Alcoolurile lui Guillaume Apollinaire, la care se adaugă memorabile portrete în peniță ale unor mari figuri literare contemporane, între care un nuanțat și extrem de expresiv omagiu adus lui Paul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
apropiere, lupoaice fudule plodesc. Undeva, nu chiar departe, pe sub privirea vicleană a vulpilor, zbughesc, din tufișuri, iepuri cenușii. Străbat cu iuțeală ogoarele care se lăbărțează în zare. Se pitulează prin vița de vie cocârjită de greutatea ciorchinelor de struguri. Prin răzoare, albine robotesc, răsfățându-se cu polen. Bursuci scormonesc pământul după viermi suculenți. Pe deasupra livezilor și podgoriilor, plutește un nor de nuanțe și arome care ne îmbată simțurile. Crengi de pomi roditori se gârbovesc sub povara fructelor zemoase. În câmpuri, orizonturile
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
complexă: În pervazul / ferestrei dinspre pajiște, cu ochii / la cer părea că stăm; și dintr-o dată / văd luna desprinzându-se și parcă, / pe cat se-apropia căzând, pe-atâta / părea c-o văd crescând, pân'ce la urmă / se prăbuși-n răzor; și era mare / cât o găleată și zvârlea pe gură / puzderii de scântei, o pâcla deasa / ce sfârâia cum sfârâie cărbunii / încinși, când îi cufunzi și-i stingi în apă. Pe pajiște, cum zic, la fel și luna / se înnegrea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
după ce se Împuțina, era lucrat mai cu multă grijă. Nici o palmă nu trebuia să rămână nelucrat. Un greș dacă se făcea din cauza bolovanilor, se săpa pe urmă cu hârlețul și cu târnăcopul. Tot ce putea fi arat se Însămânța, iar răzoarele erau cosite cu mare grijă. O furcă de fân dacă rezulta de la cosit și acela era de trebuință. Avea ce mânca vita o dată. Copiii erau dați la școală atât cât să Învețe să scrie și să citească. Las că n-
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
fânul era așezat În podul grajdului sau În celnă, iar ce nu Încăpea aici se făcea clăi afară. După numărul clăilor se aprecia bunăstarea gospodarului. După ce fânul era dus acasă și pus la adăpost, când nu mai vedeai delniță sau răzor necosit, gospodarii răsuflau ușurați că au Încheiat cu o muncă de vară. După Sântă Măria Mare, orzul deja dădea În pârgă, semn că trebuie Început secerișul. Această muncă era a femeilor. Bărbații doar aduceau snopii În clăițe și apoi Îi
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
luat calea codrului și dus a fost. Trecând peste câteva dealuri, a ajuns În cele din urmă aici printre blocurile locuite de pensionari. Cei miloși Îi aruncă așa câte o ciozvârtă. După ce o mănâncă se așează iar pe câte un răzor și Își linge rănile. Urmele ciomegelor mai că se vindecaseră. Trecând pe acolo, știam că la un bar cu terasă se găsește suc de roșii, caz rar. Crâșmărița nu m-a privit prea prietenos, văzând că doar la atât se
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Cain, intrînd peste el în legendă, distanța felul pămîntesc de curățire, Mureșul mare, Reghin concentratele imobiliare, prim-plan cu locuințe de lux, rampa în piatră cubică, stîlpul, perechea de bușteni foarte groși, Tîrgu Mureș Brașov personalul, din sud curțile făcute răzor, mărunțeau gunoiul cu sita, primăvara între ei muncile grădinii, aplicații livrești și în aer, avionul cu reacție lasă urme de alfabet pe aceeași direcție, le risipesc, Gornești, cum spre Tîrgu Mureș tot Eminescu, mitul său a și trecut devale, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ferestrei, și să mă las în genunchi, atingând zidul de cărămidă, așezându-mă cu capul chiar sub nivelul pervazului scund. Ca să evit înțepăturile tufișurilor de trandafiri, îmbrăcasem un impermeabil, deși nu prevăzusem roua. Clarul de lună îmi desenase contururile diferitelor răzoare de flori, dar când m-am apropiat de casă, probabil că am fost buimăcit de fereastra iluminată, sau poate că mă orbise frica, pentru că, după cât se pare, mă așezasem chiar pe un tufiș de trandafiri. S-a auzit un trosnet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe Ben, care n-avea cea mai vagă bănuială, așa cum mă urmărise și el. Niciodată n-am mânuit vreo pușcă adevărată, dar mânuisem multe puști de recuzită, și cunoșteam senzația. Când ajunse aproape de capătul grădinii, se aplecă peste unul din răzoarele de flori indistincte, începând să scormonească pământul cu grebla, la întâmplare. Pe urmă, deodată, începu să izbească ceva cu grebla. Nu săpa, ci lovea. Oare ce-o fi lovind? Un melc, o buruiană? La ce s-o fi gândind, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
casa. Îmi dădusem seama că vor fi două sau trei secunde, după ce voi ieși în câmp deschis, în care s-ar putea să mă zărească. I-am aruncat o ultimă privire prin binoclu. Era cu spatele spre mine, aplecat lângă răzorul de flori. Am străbătut cu pași mari, precauți, porțiunea de iarbă cea mai apropiată, apoi, dintr-un salt, am ieșit în drum și, de acolo, am intrat pe poartă și, ]u[t, pe alee către ușa din față. Nu am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pași lenți ulița satului și coteam pe potecă, urmărit, poate, de binoclul lui Ben, am început să mă simt nepăsător și puternic, așa încât și recentele mele precauții mi se păreau a fi o lașitate. Oare Ben mai stătea aplecat peste răzorul lui de flori, sau se afla în casă, smulgându-i scrisoarea din mâini? Aveam senzația că aproape nici nu-mi mai pasă, ba chiar că aș fi preferat să știu, în acest moment, că-mi citește cuvintele și că turbează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
acoperișul școlii. De sub bolta liliacului apare una din cele mai modeste construcții ale satului: joasă, albă și curată, cu acoperiș de șiță și cerdac vopsit, iar în ferestre cu „perdeluțe ieftine” cum își amintește poetul. Cu zumzet, dinspre stupină, pe deasupra răzoarelor se încrucișează flori de lumină. La stânga coboară într-o râpă livada bătrână. E dimineață. Din curți se aude behăit de oaie în timp ce, spre soarele nou, se înalță aburi. Încep să strige glasuri somnoroase de copii care și-au pus traista
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ales să ne așezăm viața sub patronajul aceleiași sfinte. Când se întorcea tata din tură și intra în curte, ochii și inima îi râdeau de bucurie... Tufe bogate de trandafiri altoiți formau o armonie de culori care-ți încânta privirea. Răzoarele pline cu lalele, gladiole, petunii și crizanteme erau fermecătoare. 10. SPRE NECUNOSCUT Acum ne aflam în vagon, cu calabalâcul pus claie peste grămadă în mijlocul lui. Eram șocați. Nu scotea nimeni nici o vorbă. Ce se întâmplase? Făceam cunoștință cu o realitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sentimentală” și „Schiță de toamnă”, reproducându-vi-o pe ultima: O comoară de aramă Și de aur în văpăi Arde-n galbena năframă De pe dealuri și pe văi. Tata-și doarme somnișorul Sub căruță lângă boi Numai piciul stă-n răzorul Lanului de popușoi Și ferit mai într-o parte, Din mătase de cocean, Crăcănat, adus de spate Încruntat și serios, Cu sprâcenele-aplecate, Piciul pufăie vârtos Și cu mucul de țigară Între degete teșit Victor Ion Popa, dramaturg talentat, Printre dinți
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Florentina Țone, op. cit., p. 21). 164 Se pare că situația nu se datora întru totul faptului că "era un oraș mic". În București, în aprilie 1982, orice trecător ar fi putut vedea o "coadă imensă (iar coadă?) în curtea Bisericii Răzoare din Drumul Taberei. Biserica e plină ochi. Nu mai e loc și coada a ajuns până în stradă! Părinții și copiii au venit să se împărtășească. Mulți pionieri. Au uitat să-și ia cravata roșie de la gât!" (Titel Constantinescu, Frica și
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
toată vara te beși. Cîrtiță Cînd cineva e bolnav de cîrtiță*, să ia o cîrtiță (sobol) și să o omoare între degete, la spate, ca să nu vadă cîrtița, că dacă o vedea, omul nu se mai face bine. Ca să ferești răzoarele cu legume de mușuroaiele cîrtițelor, pune în capul răzorului o furcă cu caier și fus, căci cîrtița își va face de lucru cu ele și nu-ți va supăra răzoarele. Cîrtița a fost un băiat de popă, pedepsit pentru că își
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de cîrtiță*, să ia o cîrtiță (sobol) și să o omoare între degete, la spate, ca să nu vadă cîrtița, că dacă o vedea, omul nu se mai face bine. Ca să ferești răzoarele cu legume de mușuroaiele cîrtițelor, pune în capul răzorului o furcă cu caier și fus, căci cîrtița își va face de lucru cu ele și nu-ți va supăra răzoarele. Cîrtița a fost un băiat de popă, pedepsit pentru că își tot mărea moșia, mutînd pietrele de hotar. (Gh.F.C.) Clește
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
o vedea, omul nu se mai face bine. Ca să ferești răzoarele cu legume de mușuroaiele cîrtițelor, pune în capul răzorului o furcă cu caier și fus, căci cîrtița își va face de lucru cu ele și nu-ți va supăra răzoarele. Cîrtița a fost un băiat de popă, pedepsit pentru că își tot mărea moșia, mutînd pietrele de hotar. (Gh.F.C.) Clește Cine ține cleștele de urechi, neamurile lui sînt de țigan. Clopot Cînd se toarnă un clopot, pentru ca să sune frumos, trebuie să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pe foc, apoi să le aducă în casă. Cînd copiii mici plîng noaptea, se face „sara de muma-pădurii“. Se ține copilul în brațe și în umbra lui se dă cu toporul de trei ori, zicînd: „Fugi nălucă prin prelucă*, prin răzor, printre răzor, că te tai cu ăl topor!“ Cînd cineva ține sara vreun copil în brațe, să nu l ridice în sus mai mult decît statura celui ce-l ține, căci noaptea va plînge mult. Cine plînge în ziua de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
apoi să le aducă în casă. Cînd copiii mici plîng noaptea, se face „sara de muma-pădurii“. Se ține copilul în brațe și în umbra lui se dă cu toporul de trei ori, zicînd: „Fugi nălucă prin prelucă*, prin răzor, printre răzor, că te tai cu ăl topor!“ Cînd cineva ține sara vreun copil în brațe, să nu l ridice în sus mai mult decît statura celui ce-l ține, căci noaptea va plînge mult. Cine plînge în ziua de Ajunul Crăciunului
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de L. Căzăceanu, M. Lungianu și Gh. Bârlea, „Lirica bucovineană”. În octombrie 1938, I. Slavov demisionează, în continuare pe frontispiciul apărând doar numele directorului. Deși colaborează aceiași autori, profilul revistei se schimbă în mod vădit spre sfârșitul perioadei bolgrădene. Rubrica „Răzoare străjerești” suprimă consecvent spațiul rezervat literaturii, B. devenind tot mai mult o publicație oficioasă. În decembrie 1938, din inițiativa redacției, apare primul caiet al revistei literar-culturale „Bugeacul copiilor” (director Dragomir Petrescu), dar mărturii despre activitatea ulterioară a acestuia lipsesc. Numărul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285917_a_287246]
-
împuște (fără somații inutile) 2.384 indivizi care, ca și muștele excitate de gustul mierii, au încercat să pătrundă fără documente în Republica Democratică Vandana. Printre cei astfel pedepsiți s-a aflat și numitul Julius Zimberlan. Julius Zimberlan din comuna Răzoarele de Jos (Republica Umanistă Vandana), contabil la RSDER, a descoperit o trecere secretă prin vechea canalizare a orașului și obișnuia, de ani de zile, să vină duminica la masă la socrii săi aflați de cealaltă parte a gardului cu sârmă
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]