1,302 matches
-
estetică, București, 1913; Literatura română. Teoria genurilor literare, București, 1915; ed. București, 1927; Poezia română, partea I: Teoria poeziei, București, 1915; Metodologie literară. Armonia capodoperei, București, 1920; Introducere în metodologia literară, Craiova, 1923; Estetica literară, București, 1924; De la misticism la raționalism. Cronici culturale, București, 1924; Enciclopedia operei literare, București, 1925; Directive literare, București, 1925; Nuvelistica română, București, 1926; Știința literaturii, vol. I: Introducere în știința literaturii. Estetică generală. Estetică literară, București, 1926; Critică, I-II, București, 1927-1928; Versuri. Proză. Fabule, București
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
o antologie de texte reprezentative, însoțite de vaste studii analitico-explicative, ce dovedesc continuitatea preocupărilor de la umaniști la iluminiști, și de la aceștia la romantici. La îngemănarea secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea, literatura se desprinde de istoriografie, apetența pentru raționalismul ortodox sporind curiozitatea de tip erudit. Model al culturii orale, cartea capătă treptat o autonomie ce va consolida literatura modernă. Separate și între ele, genurile își conturează treptat sferele proprii, iar cuvântul scris se detașează de elocința orală, afirmând domeniul
DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286924_a_288253]
-
Iwan Gilkin, Byron, Goethe, Schiller, Heine, Heinrich Zschokke, Teocrit, Petőfi], în Opere, III, București, 1967. Repere bibliografice: Lovinescu, Scrieri, I, 267-283; Davidescu, Aspecte, 333-337; Vianu, Opere, I, 204-217, II, 472-584, 675-678, IV, 485-488, V, 203-209; Mihail Dragomirescu, De la misticism la raționalism, București, 1924, 392-393; Eugen Pahonțu, Alexandru Macedonski, București, 1934; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), I, 354-356; Munteano, Panorama, 138-143; Constantinescu, Scrieri, III, 463-477; Perpessicius, Opere, VIII, 217-231, XI, 13-34, XII, 160-179; Charles Drouhet, Influența franceză în poezia lui Macedonski, București
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
anteriori și vor sublinia că soluția propusă de Augustin era aceea a unui maniheist, a unui dualist deghizat în haine de creștin. Oricum, în ciuda unor rectificări și a unor precizări ulterioare, creștinismul latin nu va mai reveni la moralismul și raționalismul pre-augustinian care își trage originea din filosofia păgână. Concepția augustiniană despre har pare să ridice o problemă foarte gravă, aproape insolubilă: aceea a concilierii harului cu liberul arbitru. Dar așa cum bine observă Gilson, pentru Augustin această contradicție nu există deloc
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
azi” ș.a. Până prin 1940 a vădit preferință pentru eseul filosofic, deși pregătirea sa în domeniu era aceea a unui autodidact ambițios. Învață germana și franceza, citește cărți de filosofie, atașându-se de principiile eticii lui Spinoza, la care apreciază îndeosebi raționalismul absolut. Stilul alert și proprietatea exprimării i-au adus o oarecare reputație în presa vremii. După război colaborează la „Bis”, „Revista literară”, „Libertatea”, „Unirea”, „Dreptatea”, „Dreptatea nouă”, „Revista familiei”, „România liberă”, „Veac nou”, „Contemporanul”, „Magazin” ș.a. Acum se consideră un
LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287775_a_289104]
-
a epocii moderne. Prelungind tradițiile Academiei Grecești, școala lui L. de la „Sf. Sava” va da roade în plan social-național prin pregătirea generației pașoptiste. Ideile din discursuri, înștiințări, apeluri ș.a. reflectă formația sa de Aufklärer, în care se îmbină teologismul cu raționalismul. Influențat în special de filosofia lui Chr. Wolf, el nu rămâne străin nici de opera iluminiștilor francezi. Opiniile politice, marcate de josefinism, au ca sursă opera lui J. Lanjuinais (Le Monarque accompli). Morala îi este cunoscută prin opera lui Fr.
LAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]
-
tălmăcirea lui Cincinat Pavelescu). Panait Mușoiu traduce un fragment din Lisistrata de Aristofan. O contribuție notabilă, Viața și opera lui Spencer, preluată din Franklin H. Gidding, în traducerea lui N. Finkelștein (2/1904), este un studiu monografic ce insistă pe raționalismul științific al teoriei dezvoltării universale. Capitolul în care R.i. excelează este acela al comentariului socio-ideologic sau moralizator, selectat din scrisul unor autori străini (adesea nume celebre), în transpuneri de obicei nesemnate și fără specificarea sursei. Apar astfel pagini din
REVISTA IDEII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289217_a_290546]
-
din poeme și din romane. Situație romantică. Aspect romantic.” Cuvântul căpătase însă atunci o nouă conotație, mai ales sub influența literaturii din Germania, unde termenul „die Romantik” desemna opoziția tinerei generații, îndeosebi a grupării de la Jena (Wackenroder, Tieck, Novalis) față de raționalism și de clasicism, dominante în cultura germană a vremii. Romantic contra clasic - acesta e antagonismul asupra căruia insistă Doamna de Staël în Despre Germania (1813). După un deceniu poezia și teatrul romantic se vor angaja în bătălia ilustrată de prefața
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
abundenței materiale decât să obțină mântuirea eternă. America, În viziunea sa, era țara unui popor harnic, expert În meseriile practice. Dacă Winthrop oferea mântuire, Franklin oferea autodepășire. Pentru fiecare act de revelație, pionerilor americani le era administrată o doză de raționalism utilitar, făcându-i pe americani să fie atât cei mai pasionați credincioși, cât și cei mai agresivi pragmatici dintre toate popoarele lumii - o caracteristică valabilă până În zilele noastre. Franklin a luat În serios afirmația revoluționară a lui Thomas Jefferson, conținută
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Dumitru Solomon, București, 1967 (în colaborare cu N. Al. Toscani). Repere bibliografice: Trivale, Cronici, 30-44, 430-433; Lovinescu, Critice, III, 112-114, IV, 28-32; Dragomirescu, Scrieri, 125-127, 265-266; Ibrăileanu, Opere, II, 202-208; Aderca, Contribuții, I, 212-218, 473-474; Mihail Dragomirescu, De la misticism la raționalism, București, 1924, 397-403; Perpessicius, Opere, II, 407-409, VII, 88-90, XII, 419; I. Valerian, Cu scriitorii prin veac, București, 1967, 198-202; Dragomirescu, Sămănătorism, 165-167; Arghezi, Scrieri, XXVIII, 392-395; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 341-344; Dragoș Protopopescu, „Patima roșie”, G, 1941, 10
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
în anii anteriori și vor sublinia că soluția propusă de Augustin era aceea a unui maniheist, a unui dualist deghizat în haine de creștin. Oricum, în ciuda unor rectificări și precizări ulterioare, creștinismul latin nu va mai reveni la moralismul și raționalismul pre-augustinian, care își trage originea din filozofia păgînă. Concepția augustiniană despre har pare să ridice o problemă foarte gravă, aproape insolubilă: aceea a concilierii harului cu liberul arbitru. Dar, așa cum bine observă Gilson, pentru Augustin această contradicție nu există deloc
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Erzbischofs Andreas von Cäsarea”, în Hist. Jarbuch 18 (1897), pp. 1-36; O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 102-105. * în această lucrare, termenii „catolic” și „ortodox” au sensul „universal” (ceea ce ține de Biserica mare, oficială), respectiv „dreaptă credință” (n.r.). * Traducianismul (sau gene raționalismul) explică originea sufletului prin „transmiterea” acestuia o dată cu trupul pe calea procreației. Există un traducianism radical (transmiterea efectivă a unui suflet alcătuit dintr-o „substanță corporală”), dar și unul apropiat de creaționismul biblic și care afirmă doar o „transmitere spirituală” (DECA
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
autorul nostru se străduiește să rămână "echidistant", cu riscul de a nu păstra nici o opțiune teoretică, pentru că, practic, a ales mai puțin răul din capitalismul pe care-l judecă neconcesiv. Premisa sa este iraționalistă sau, în orice caz, contestatară a raționalismului iluminist, vinovat pentru criza lumii moderne. Sămânța rea, dacă pot intui această sugestie a poziției, ar fi probabil Comuna pariziană. Despre ceea ce cartea vorbește direct este însă "imperiul roșu, bastard al Iluminismului" (96). Așa s-a creat o lume periculos
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
ș.a. Prima carte, Trei zile de anchetă (1982; Premiul Editurii Eminescu), e un roman polițist de factură înrudită cu a scrierilor lui Constantin Chiriță, o narațiune dinamică și antrenantă, dar parazitată de multe clișee ale genului, „naturalizat” în ambianță socialistă. Raționalismul, nevoia de a problematiza, plăcerea analitică, știința construirii suspansului marchează și celelalte romane semnate de S., centrate de obicei pe tema dragostei sau pe aceea a căutării adevărului, aproape toate cu final deschis. Existența unor protagoniste complicate sufletește, chiar ambigue
STANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289879_a_291208]
-
atât de radicale ca ale celor ce le-au lansat în altă zonă a continentului. Preoți în majoritate, iluminiștii ardeleni nu aveau cum să practice un laicism ca acela voltairian, care viza distrugerea Bisericii („Écrasez l’infâme”), nici să împingă raționalismul până la ateism sau măcar la deism, ca enciclopediștii francezi. Ideologia Ș.A. este un iluminism atenuat, modelat de varianta austriacă, „iosefinistă”, a curentului, fără a avea un caracter universalist, ca în Apus; ar fi fost un nonsens să se preconizeze o
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
ar lua locul ordinei și libertăței, o! Atunci vă Încredințez că veți ajunge la dărâmarea libertăților!” Argumentul era unul familiar discursului conservator; exemplul terorii, al exceselor revoluției franceze, evocat În continuare de politician, completa paralelismul . Boerescu nu a sacrificat Însă raționalismul optimist al perioadei pariziene. Dimpotrivă, el l a cauționat În permanență În forma scientismului, a atașamentului față de ideea de progres, plasându se Într-o paradigmă contrarie, teoretic, Înregimentării conservatoare. Frecventele și documentatele sale discursuri economice abundă În studii aplicate asupra
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
la nivelul ierarhiei și al ramurii sale monahale, făcea loc unei apologii argumentate În cel mai conservator discurs boerescian. Considerațiile sumare de mai sus sunt suficiente pentru a proba consonanța În paradox a unei identități doctrinare complexe. Eclectismul, oscilația Între raționalism și tradiționalism, Între conservarea ierarhiei și reforma politică, Între libertate și autoritate marchează cel mai provocator discurs, sub aspect doctrinar, din prima parte a domniei lui Carol I. Schimbările de poziție din spectrul politic, o sociabilitate eludând adesea tiparul ideatic
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
imaginea virtuală a unui cuplu de complementarități. La Universitatea din Cluj, unde leagă o prietenie durabilă cu Horia Stanca, e studentul preferat al lui D. D. Roșca, care va dedica lucrarea Mitul utilului (1933) lui Ț. și lui Grigore Popa. Raționalismul și naționalismul superior proprii magistrului au o influență determinantă asupra tânărului, care se orientează de pe acum către filosofia culturii, chiar dacă, deocamdată, nu se află în posesia unor repere foarte clare. Alt model este profesorul Liviu Rusu, de la care - cum îi
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
Piesele, admirate de unii contemporani pentru inteligență și energie spirituală, ilustrează principii morale. Călătorie-n întuneric încearcă să probeze că într-o lume deviată nu pot răzbate spre lumină nici făpturile instinctuale, stăpânite de patimi, nici cele guvernate de un raționalism maladiv. Omul ascuns este o pledoarie pentru egalitatea sexelor și pentru căsnicia întemeiată pe dragoste, pe respect și înțelegere. Impregnate de un lirism meditativ, aceste lucrări de introspecție centrate pe problemele cuplului și pe drama vârstelor trădează influența lui Henrik
ŢOPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290227_a_291556]
-
subclase de caracteristici.” Exegetul traversează, totuși, complicatul sistem în toate ramificațiile și variantele lui succesive. Prezentarea e constant acompaniată de analiză, care implică verificarea fiecărui enunț și a fiecărui termen, stabilirea sensului precis în context, explicarea asocierilor derutante („misticism rațional”, „raționalism mistic”), estimarea validității fiecărei teze, a fiecărei aserțiuni, a justeței judecăților de valoare, dezaprobarea celor eronate, denunțarea subiectivismului extrem al unor opinii, stabilirea cât mai judicioasă a ce aparține lui Mihail Dragomirescu și a ce e preluat. Sursele gândirii esteticianului
TUDORICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290291_a_291620]
-
versiune adaptată la circumstanțele anilor ’80 ai României ceaușiste. Tot un microroman - înrudit cu prozele scurte ale scriitorului - poate fi considerat Jertfă & Steag (1999), cu prudență subintitulat „povestire”. U. operează acum cu subiecte pretențioase și grave: tradiția, mitul, confruntarea între raționalism și epifanie obscură, crima ritual-sacrificială etc., totul abordat sub semnul deriziunii și al bufonadei satirice, dar și al unei productive ambiguități. O carte importantă - în epocă, probabil că și pe termen lung, deși relativ ignorată - este masivul roman Lia Mora
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
mereu cu disponibilități de adecvare, cum se întâmplă cu Academia Domnească din București în 1694 și în 1707) și din străinătate (la Stambul, la Padova, în Polonia), dispuși să filtreze informațiile prin grile filosofice tot mai puțin rigide (proprii unui raționalism ortodox în plină coagulare), înzestrați cu o acribie filologică pe care o folosesc în tălmăcirea textelor sacre și profane, eliberați în bună măsură (fie și sub forma unor îndoieli pronunțate în legătură cu unele „adevăruri” tradiționale) de presiunea unor autorități confesionale până
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
vieții istorice și exercită marea ei putere asupra societății”. Ideea de „heteronomie a artei” se conturase încă din perioada redactării tezei de doctorat, de unde provine și interesul pentru problemele de istorie literară, estetică, morfologie a culturilor, teoria valorilor. Sub semnul raționalismului și al istorismului, esteticianul călăuzit de idealul valorilor vede în artă forma cea mai înaltă a muncii, „un produs al lucrării de transformare a materiei”. Artele umanizează și modelează; Goethe (citat frecvent în Estetica) pare a întruchipa idealul omului complet
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
al frumosului, în „etero-cosmic”, se ajunge la perceperea „sufletului lumii”. Poezia, artele vizuale, muzica, teatrul, arhitectura, urbanismul - iată principii în interacțiune, orientând spre o „concepție estetică a lumii”. După Estetica, volume cu finalitate înrudită continuă programatic: Filosofie și poezie (1937), Raționalism și istorism (1938, apărut dintr-o eroare tipografică cu termenii din titlu inversați), Studii de filosofie și estetică (1939), Transformările ideii de om (1942), Filosofia culturii (1944); din această etapă datează și Introducere în teoria valorilor întemeiată pe observația conștiinței
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
Contribuții la critica timpului, București, 1936; Filosofie și poezie, Oradea, 1937; ed. (Filosofie și poezie. Filosofi și poeți. Către o concepție estetică a lumii), București, 1943; ed. îngr. și introd. Mircea Martin, București, 1971; ed. îngr. Vlad Alexandrescu, București, 1997; [Raționalism și istorism], București, 1938; Studii și portrete literare, Craiova, 1938; Henri Bergson, București, 1939; Mihail Dragomirescu, București, 1939; Studii de filosofie și estetică, București, 1939; Arta prozatorilor români, București, 1941; ed. I-II, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 1966
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]