751 matches
-
posibil, loveau pe internet, nu scăpa nimic. Nu toți făceau prăpăd, Însă pentru Thomas era destul. Nu Însemna că, pentru asta, renunța la mult dorita vizită la Praga; și În Rusia vroia, neapărat, să meargă, la Moscova, să vadă Kremlinul, racla din care Lenin ar fi putut să se ridice oricînd, o stafie bîntuie Europa, era scris, sibilinic, În Manifestul Partidului Comunist, poate acesta era sensul adevărat, profetic, al sintagmei, cine mai putea ști? Și așa comunismul, În Est, se vîrÎse
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Iubirea tinde spre o conjugalitate tihnită și ocrotitoare: „Nemernic este omul ce n-a-ntîlnit pe cale O gingașă păreche În cursul vieții sale! Pe inima lui seacă, ruină părăsită, Paingănul urzește o pînză Încîlcită, Prin care nu răzbate nici o simțire bună... Ca racla ce-i deșartă, lăuntrul ei răsună!” Alecsandri are, În fond, disponibilitate pentru toate situațiile. Talentul său e pregătit să Îmbrățișeze mai multe cauze. Nu crede, În fond, că iubirea determină existența individului și că tulbură În vreun fel oarecare viața
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Costică Ologu ridică din umeri. Făcea asta destul de des. Mișca din brațe și umeri, asta îl ajuta să pară teafăr. Slujba se apropia de sfârșit. Unii ieșeau și coborau dealul încet. Alții se așezau la rând, să poată ajunge la racla cu moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou. Ar fi putut veni în altă zi, atunci când Mitropolia era aproape pustie, dar se spune că moaștele sunt mai puternice în zi de sărbătoare. Și e bine să aștepți la rând, semn de smerenie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bâjbâiala orbului. Nu erau însă singurii care price pu seră. De unde până atunci mulțimea urca și cobora, dinspre vârful dealului se croise un singur șuvoi care mergea, bulu cindu-se, la vale. Oamenii își uitară rândul la moaște, osemin tele, în racla lor, rămaseră stinghere. Flăcările lumânărilor adunate mănunchi se tulburară. În vâltoarea pulpanelor răsu cite, a pașilor împleticiți, a coatelor îndesându-se, multe luminițe se stinseră, dar se aprinseră altele în ochii care luceau măsurând cu lăcomie distanța până la cazanele aburinde
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Eugeniei, celei de a doua sale soții: ...S‐ ascult cum pleacă un vultur obosit Zburând încet din cuibu‐i părăsit, Că s‐a‐ ncheiat viața‐mi de sihastru Și‐ acum plutesc pe cel din urmă vis Să‐ mi pui în raclă‐un cântec din Albastru Și pe obraz o stiblă de narcis. Nu știm dacă i s‐au pus cele cerute dar iată ce consemnează profesorul G.G. Ursu în „Jurnalul l iterar” dedicat prietenului său G. Tutoveanu: ...„La Bârlad, în august
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
toată lauda, fiindcă ele continuă o tradiție culturală a locului, oferind în același timp temeiuri de mai bună înțelegere a fenomenului r omânesc.” * Ștefan cel Mare la Bârlad Trei atestări în documentele de cancelarie 1460 - 1467 - 1495 Când Putna, cu racla sfântă a ctitorului, ca noi, toți românii și întreaga creștinătate, ținătoare de minte, ne pregătim să comemorăm în 2004 cei 500 de ani de la ridicarea la cer a sufletului celui care „în cei 47 de ani de glorioasă domnie, Ștefan
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Bizu, spectacolul dezagregării universale: "Privind cu spaimă la bietul Truțu, el se gândea că peste câteva zile va începe să putrezească, pe când popa va continua să mugească peste Tana lui. [...] îi era greață; nu mai fusese niciodată la mort. În raclă, printre zambile, i se năzări că Truțu și pornise să intre în descompunere; carnea i se topea, și de sub scufiță, pe tâmple, curgea parcă materie lichidă; luându-și, îngrozit, ochii de la cadavru, văzu cu spaimă că hainele de aur ale
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
revină în târg cu tot calabalâcul ca să-și reia, ca de multe alte ori, viața de la capăt. Preoții și călugării de la mănăstire au strâns în lăzi odoarele și icoanele făcătoare de minuni. S-au adunat, la urmă, cu pioșenie, în jurul raclei cu sfintele moaște. Trebuia luată și ascunsă degrabă pentru a nu cădea în mâinile păgânilor. După ce au făcut rânduiala cuvenită, preoții au înșfăcat racla, dar fără să o poată urni din loc. Era semn că sfântul cerea rugăciuni stăruitoare pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în lăzi odoarele și icoanele făcătoare de minuni. S-au adunat, la urmă, cu pioșenie, în jurul raclei cu sfintele moaște. Trebuia luată și ascunsă degrabă pentru a nu cădea în mâinile păgânilor. După ce au făcut rânduiala cuvenită, preoții au înșfăcat racla, dar fără să o poată urni din loc. Era semn că sfântul cerea rugăciuni stăruitoare pentru a face o minune. S-au aruncat cu toții în genunchi și au început a citi molifte și a cânta psalmi. La scurt timp, miracolul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
că poetul a compus-o cînd s-a dus la mormîntul Casandrei, cu o cununiță, din flori de cîmp, și cu o lumînare: "Mi-ncunun cu flori iubita, Dar de secoli adormit-a. Sub a morții mele faclă, Doarme dragostea în raclă."123 Din acea vreme se mai cere amintită și activitatea cea nouă, de folclorist. La 1 aprilie 1869, se înființase, în București, societatea "Orientul", patronată de Gr. Grandea, care era și director la revista "Albina Pindului". În programul acestei noi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
prezentat într-o suită de ritualuri străvechi: "Dealuri sărace, pământul transilvan/ Sfințit cu lacrimi și zvântat de soare/ Un clopot stins ne cheamă luminat/ în zorii blânzi de sărbătoare/... Același clopot într-un amurg târziu/ Strânge făptura stinsă într-o raclă/ Un pumn de oase mirosind a har/ Ioan de lemn groparul îl îngroapă!..." Apoi sunt nunțile: "din când în când/ Vin chemători frumoși cu clopote pe sate/ și cu năfrămi pe bote de stejar/ Încinși cruciș cu prime colorate..." Apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și aspru cu supușii, care își trimitea slujitorii după bani și după lucruri, iar celor care se împotriveau, le lua viața. Într-o zi, oamenii sărmani s-au dus la moaștele Sfintei Paraschiva și "l-au pârât" pe Duca-Vodă, "scăldând racla cu lacrimi". După această jelanie, s-au tulburat stihiile, s-a așternut zăpadă mare, iar demonul adus de vânt l-a amenințat pe domnitor. Acesta a fugit cu ceva averi, dar a fost prădat de leși. Cu ultimii trei galbeni
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să mănânce trei ani pădure bătrână, apoi trei ani pădure tânără. Când Dumnezeu se interesează de Ivan, constată că e destul de bătrân și hotărăște să-i ia turbinca și să-l dea pe mâna morții, dar ivan închide Moartea în racla pregătită pentru el, păcălind-o să-i arate cum stă mortul în raclă, apoi aruncă racla pe o apă curgătoare. Dumnezeu eliberează Moartea, care se întâlnește cu Ivan și-i spune că no să-l ia repede, ca să vadă cât
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
se interesează de Ivan, constată că e destul de bătrân și hotărăște să-i ia turbinca și să-l dea pe mâna morții, dar ivan închide Moartea în racla pregătită pentru el, păcălind-o să-i arate cum stă mortul în raclă, apoi aruncă racla pe o apă curgătoare. Dumnezeu eliberează Moartea, care se întâlnește cu Ivan și-i spune că no să-l ia repede, ca să vadă cât de grea e bătrânețea. Ivan își trăiește frenetic bătrânețea, nesupărat de Moarte. În afara
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
acesteia sunt așteptarea febrilă, chinuitoare, fantazarea barocă, somnul coșmaresc sau, cel mai adesea, obsesia absenței și a sterilității. Reverberațiile suferinței întunecă iremediabil atmosfera oricum asfixiată, marcată de simboluri ale neființei ("casa cu panglici și rame mucezite", policandre grele-n cristal, "raclele, sticlele,/ toată mecanica în mâini decrepite", "paingii" care "trec năsălie în fiece colț de la casă"). Utilizarea frecventă a procedeului antropomorfizării (peretele "a-nceput să prindă sudoare (...)/ transpirație de-astmatic murind", "fum veninos" ș.a.) amplifică, în loc să anuleze, apăsătoarea certitudine a morții
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
câteva versuri, precum în "Strigoii". Un tânăr stă la capul unei frumoase moarte așezate pe un pat, la celălalt capăt al patului se află strigoii: Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă / Și păru-i de-aur curge din raclă la pământ / Căzuți în cap sunt ochii, un zâmbet trist și sfânt / Pe buzele-i lipite ce vinete îi sunt. / Iar fața ei frumoasă ca varul este albă"288. Ilustrarea câtorva versuri din poemul "Luceafărul" apare într-un alt număr
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în alte ficțiuni mitice, de pildă în Biblie. Din acest punct, mitul pare să se literaturizeze, ca înțelesurile originare să fie aburite, să capete forme ermetizate. Mai mult că sigur, acceptul voluntar al lui Osiris de a se așeza în raclă, cu riscul vieții terestre, a fost deturnat într-o farsă sinistră, ca intrigă de curte. Imposibil de crezut că Osiris, care era „mai mare” decît toți și „la stat și la sfat”, să nu fi știut dinainte la ce riscuri
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
După ei veneau penitenții albi, purtând prapuri roșii și albaștri, urmați de câțiva băieți înveșmântați în chip de îngeri și de un grup de copii din Confreria fecioarei Maria, cu fețișoarele negre pline de gravitate și, în sfârșit, pe o raclă vopsită în toate culorile, purtată de persoanele de vază din oraș, care asudau în hainele lor negre, icoana Domnului Iisus Hristos, ținând în mână o trestie, pe frunte cu cununa de spini, sângerând și clătinându-se deasupra mulțimii îngrămădite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
vază din oraș, care asudau în hainele lor negre, icoana Domnului Iisus Hristos, ținând în mână o trestie, pe frunte cu cununa de spini, sângerând și clătinându-se deasupra mulțimii îngrămădite pe treptele bisericii. După ce coborâră scara, cei ce purtau racla se opriră o clipă, în care timp penitenții încercară să se înșiruie într-o oarecare ordine. D'Arrast îl văzu atunci pe bucătar. Tocmai ieșea din biserică, gol până la brâu și purtând pe capul lui bărbos un uriaș bolovan pătrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
uriaș bolovan pătrat, așezat de-a dreptul pe țeastă, care nu-i era apărată decât de o foaie de plută. Coborî cu pas sigur treptele bisericii, cu piatra bine potrivită în arcuitura brațelor sale scurte și vânjoase. Când ajunse în spatele raclei, procesiunea porni. Din biserică se iviră atunci muzicanții, îmbrăcați în tunici viu colorate și suflând din răsputeri în alămurile împodobite cu panglici. Penitenții grăbiră pasul, în sunetele unui marș vioi, apucând pe una din străzile care dădeau în piață. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
procesiunea porni. Din biserică se iviră atunci muzicanții, îmbrăcați în tunici viu colorate și suflând din răsputeri în alămurile împodobite cu panglici. Penitenții grăbiră pasul, în sunetele unui marș vioi, apucând pe una din străzile care dădeau în piață. După ce racla dispăru în urma lor, nu se mai văzură decât bucătarul și ultimii muzicanți. După ei, în zgomot de pocnitori, porni și mulțimea, în timp ce avionul, scoțând un huruit asurzitor, se arătă iar deasupra ultimelor grupuri. D'Arrast nu-l scăpa din ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
o dată să bată puternic. Chiar atunci, din stânga, de la capătul străzii, ajunse până la ei o mare larmă și tot atunci se ivi și mulțimea, nespus de însuflețită. De departe puteai vedea cum pelerinii și penitenții se îngrămădeau, de-a valma, în jurul raclei, înaintând, în zgomot de pocnitori și cu urlete de bucurie, de-a lungul străzii înguste. În câteva clipe o umplură cu totul, revărsându-se către primărie într-o îmbulzeală de nedescris. Vârstele, rasele, costumele, se pierdeau într-un puhoi pestriț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nădăjduit că, alergând, o va face mai ușoară. D'Arrast se pomeni, fără să știe nici el bine cum, la dreapta bucătarului, sprijinindu-și abia simțit mâna pe spatele acestuia și mergând alături de el, cu pași mici, grăbiți și greoi. Racla pierise la celălalt capăt al străzii iar mulțimea, care, neîndoielnic, umpluse piața, nu părea să mai înainteze. Bucătarul, mergând între fratele său și d'Arrast, câștigă la repezeală teren. Nu-l mai despărțeau acum decât vreo douăzeci de metri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
gânduri ridicând A lor trufașă frunte către cer: Cu nepăsare ei privesc la toate Efemeridele ce trec în vale Cântând, vuind, certîndu-se și toate Aspirând la un lucru, care-n veci Nu poate fi a lor-eternitatea. {EminescuOpIV 87} DEMONISM O raclă mare-i lumea. Stele-s cuie Bătute-n ea și soarele-i fereasta La temnița vieții. Prin el trece Lumina frântă numai dintr-o lume, Unde în loc de aer e un aur, Topit și transparent, mirositor Și cald. Câmpii albastre se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cel mai blând, Îngenunchiat l-a lui picioare cântă Pe arfa sa și aerul roșește De voluptatea cântecului său... Nu credeți cum că luna-i lună. Este Fereasta cărei ziua-i zicem soare. {EminescuOpIV 88} Când îngeri cântă de asupra raclei În lumea cerurilor - ele-albesc Și nu mai pătrund raze aurite Prin vechiu oblon - ci raze de argint Și pe pământ ajung țăndări duioase Din cântecul frumos - dar numai țăndări... Ici în sicriu, sub cel capac albastru Și țintuit și ferecat
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]