5,123 matches
-
am cunoscut îndeaproape pe N. Carandino. Dar îmi plăcea să-l ascult istorisind momente și scene din interbelic care mă captivau, chiar dacă nu-i împărtășeam opiniile vehement negative despre Camil Petrescu și dramaturgia sa. Opinii, de altminteri, răspicat afirmate în Rampa sau în Facla lui Ion Vinea, unde N. Carandino fusese destui ani nu numai secretarul general de redacție, ci factotumul efectiv, scriind, adesea, cînd - ca de obicei - directorul era de negăsit, chiar editorialul directorului. Iar Facla era o gazetă știut
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
el. Considerând traiectoria muzicii enesciene în conștiința publică, Alain Pâris afirma cu același prilej, că rafinamentul, cultura gândirii componistice face ca muzica aceasta să nu poată deveni niciodată populară. "Rapsodiile, da! dar nu Enescu cel adânc; el nu trece ușor rampa, nu este o muzică de acces facil; este greu de înțeles și acceptat. Nu este o muzică pasională, trebuie să intri în ea cu încetul descoperind mereu alte fațete. Este ca și cum ai intra într-un univers din care nu mai
Oameni care sunt by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15969_a_17294]
-
mă duceam la teatru. Nu treceam pe la casa de bilete să întreb cum . Seara, mă ascundeam în oraș, pe unde puteam, ca un om urmărit de o razie. Aveam grijă să nu ajung nicicum în preajma teatrului. Mă îngrozise apariția la rampă, în seara premierei: am ieșit pe scenă, cu picioarele tăiate, convins că arăt ca un crenvușt vînăt și stătut. Impresia mi-a fost confirmată de prieteni." E un text reluat absolut ad literam în 2001, cu o singură modificare: acum
Precizări etice și estetice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15963_a_17288]
-
stare de spirit pe care o trăisem la operă. Anulasem convenția amorului pe melodie, a ironiei pe tril, a furiei pe cabaletta, a complotului în cadențe de marș, a muribundului care cânta lung 'adio', a poporului jeluind sau hohotind 'la rampă' în cascade de armonii. Confruntarea dintre scenă și spectator, oricât am considera-o firească, este convenție asumată: și la teatru. Muzica o poate neutraliza. Și așa ajungem și la Mozart. La el semnificațiile trec dincolo de litera scrisă a libretului. Mozart
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]
-
nu mai face parte din figurație. Sulemenită sau nu, ea devine însuși protagonistul din noi, însăși maniera de a exista. Drumul de la cuvînt la gest, la faptă este fracturat. Poate și de asta Creatorul de teatru nu a scos la rampă viziuni și sofisticate interpretări regizorale. Forța ideii lui Dabija stă în instalarea lui Marcel Iureș în rolul atît de dificil al lui Bruscon, în felul în care i-a pregătit monologul scris de Bernhardt și în care a mizat pe
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
de a-și vedea creația o performanță (chiar un exercițiu de virtuozitate), aceea de a capta în cuvînt ceea ce tinde să dispară, să nu existe, de a face din însăși această captare o reprezentație, un spectacol ce aduce la lumina rampei criza, neputința, o scenă goală pe care se rătăcește un personaj care vorbește delirant sau tace. Pentru Bacovia afazia este un stimulent care-l face să construiască din reziduurile lingvistice o imagine cutremurătoare". Simptomatic, în însemnările intitulate Divagări utile, întîlnim
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
să apară articolele de apreciere autorul notînd în februarie 1935 că au fost 48 de astfel de cronici și articole. Cenacliștii și alți apropiați (ca de pildă, N. Carandino în Facla) au apreciat mult romanul. Alții, ca M. Sebastian în Rampa, au fost foarte rezervați, iar G. Călinescu și Al. Tzigara-Samurcaș au "desființat", indignați, romanul. Autorul credea în romanul său. Într-un interviu acordat lui C. Șicloveanu, apărut în decembrie 1934 în Facla, Lovinescu istorisea că de 30 de ani voise
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
se perfecționa în ale limbii române, în care debutase, în 1901, în Luceafărul, apoi continuînd în revistele din țară (mai ales Convorbiri critice ale lui M. Dragomirescu, care l-a ajutat enorm pe tînărul prozator). În noiembrie 1924, intervievat de Rampa, făcea această declarație surprinzătoare privitoare la clasificările canonice ale romanului (Să nu uităm, că, acum, în 1924, Rebreanu era, după Ion și Pădurea Spînzuraților, o glorie a romanului interbelic): "Nu există - credea prozatorul - roman psihologic sau social, sau cum le
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
că am inventat, ci am preschimbat. Iată pentru ce sunt sigur că mi se vor face obiecții de inexactități epice sau cronologice, la momentul oportun voi răspunde." Dar despre roman se scrie negativ încît, după cronica lui M. Sebastian din Rampa notează "dezastru Bălăuca se accentuează". Și totuși, în decembrie 1935, criticul continua să-și supraestimeze mult valoarea romanelor sale, declarînd, într-un interviu: "Sunt romancier și romanul românesc va conta cu mine - iată formula pe care nu mă sfiesc să
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
public se îmbogățește odată cu trecerea vremii; căci - vai! - cuvinte de origini obscure, avînd rezonanțe pline de mister și "plasticitate": șuț (șuți), baban, parai, (gologani), șpagă (șperț), a gini (a vedea ceva, pe cineva) ș.a.m.d. ies în bătaia luminilor rampei, parcă înveselindu-se, parcă luînd totul în răspăr. Este un fel de echilibristică, fără plasă de protecție, pe corzile vocale. Spectaculosul cîștigă lesne spectatorii. Ca să nu mai pomenim de categoria cea mai răspîndită, a rostitorilor de vorbe triviale (incluzînd neapărat
Insomnia cuvintelor by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16310_a_17635]
-
de ani. Vă vine să credeți? Dacă parcurgeți lista rolurilor, da. Dacă mergeți la teatru și-l vedeți în Barrymore sau în O scrisoare pierdută în Cațavencu, nu. Forța și șarmul extraordinare ale acestui mare artist, darul de a trece rampa și a ți se cuibări în suflet, de a simți fizic că-l porți cu tine, toate acestea se manifestă din plin și plenar. Inteligența scenică a funcționat ca o balanță, astfel încît rolurile sale să stea într-un echilibru
Farmecul generalului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16414_a_17739]
-
bărbați suspicioși și geloși, de creștini cu frica lui Dumnezeu, de bețivi și detracați mintal, hulpavi de avere, de amanți persecutați de soartă, bănuitori, litigioși sau numai posesivi ș.a.m.d. Remarcabil la Ioan Neșu este darul de a trece rampa spre inima și mintea cititorului prin tehnica simplității nedisimulate și prin temeritatea locului comun. Descrierea unei locuințe improvizate în apropierea Călmățuiului, a obiectelor din ea, ca rapel al zugrăvirii vieții și morții personajului Cișimis, este antologică. Introducerea detaliului vizual, parte
Povestiri din zona gri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16428_a_17753]
-
1998-1999). Și atunci, îmi pun întrebări serioase privind strategia repertorială, existența unui program pe termen scurt sau lung, tacticile de a atrage regizori importanți care să pună în valoare o trupă cu mari posibilități și disponibilități, aproape neadusă în luminile rampei. Spectacolele stagiunii trecute sînt proiecte sau producții ale Laboratorului de Comedie, menit, înțeleg, să se îngrijească de pașii celor tineri. Foarte frumos. Dar nici măcar despre tinerii teatrului nu este vorba. Dacă ar fi existat montări serioase, în care să regăsim
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
mai multă atenție: trei concerte susținute de tineri artiști veniți din Belgia și Olanda, centre-pilot în domeniu, pe instrumente vechi - care au făcut o demonstrație de muzicalitate școlită, oferind amatorilor de rarități sonorități rafinate. Manifestarea este de fapt ieșirea la rampă a noii societăți "Bach-România" care își propune promovarea și cultivarea muzicii secolelor XVII și XVIII într-un spirit "istoricește informat", termen ce a înlocuit mai vechiul ideal - de neatins în absolut - al "autenticității". Căci este fără îndoială fascinant să cauți
În căutarea adevărului sonor by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16490_a_17815]
-
este scopul urmărit de adolescenta nărăvașă, ci pur și simplu refacerea echilibrului precar al căminului părintesc, pe care nu va mai reuși nicicînd să și-l reclădească. Viața se derulează în făgașuri paralele care se intersectează iluzoriu doar în luminile rampei, la ora cînd gongul convoacă bergmanian personajele la vîrste diferite pentru a resuscita în conștiința fiecăruia un amalgam similar de experiențe consumate ori nenăscute încă. Dovada valabilității absolute a acestei viziuni în cheie sensitivă a constituit-o la premieră un
Călătorie în propria copilărie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16561_a_17886]
-
că emoția mea de a mă afla iarăși la Piatra Neamț mi s-a părut oarecum deplasată. Actorii noi ai trupei nu erau atinși de înduioșare și nici marcați de istoria sau legenda teatrului. Poate greșesc, dar atmosfera aceasta a trecut rampa, în spectacolul pe care l-am văzut, Ocean café. Nu vorbesc aici de valoare, de experiență, de izbînde sau neîmpliniri. Vorbesc de o atmosferă pe care acum n-am regăsit-o. Sau ea există și n-am avut eu acces
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
semnificații și interpretări dindărătul unui text, ci îl memorează. Iar când n-au ce face, schimbă citate între ei ca și cum ar juca un soi de ping-pong. Intelectual, desigur. Din nou, aș atrage atenția asupra importanței acordate citatului, care iese la rampă în timp ce poezia rămâne în umbră. Nu mă aștept să mi se recite poeme întregi, nimeni n-ar avea răbdare pentru așa ceva într-un film, dar reiese din nou rolul poeziei ca armă și cârjă. Un film din 2003, Sylvia, despre
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
mai discret dintre prozatorii desantiști rămași în cărți. Presa culturală nu îl interesează, lumea literară nici atât. Aceasta poate fi un neajuns în măsura în care cititorii trebuie mai mereu provocați să citească autori români, dar și un mare avantaj, căci, doar ascuns luminilor rampei, scriitorul își păstrează tonusul creator. După vânzare începe ca o autoficțiune clasică. Naratorul, scriitor de profesie, se întoarce undeva în Dobrogea în satul natal pentru a perfecta vânzarea casei părintești. Întoarcerea acasă declanșează rememorarea tinereții ("literatură - alt blestem nu-i
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
a ne lămuri dacă afară este zi sau e noapte, dacă e frig sau cald. Cu cît marcarea timpului este mai precisă, cu atît aprecierea vremii este mai relativă. Cu cît compozitorul suie panta certitudinilor abstracte, cu atît el coboară rampa ezitărilor concrete. Priviți paloarea celor mai multe dintre noile muzici! E ca și cum am inventaria lumina cea albă a morții ori cum marea muzică a veacurilor trecute cuprinde în veșminte de doliu muzica de astăzi. O umbră aruncată de compozitorii plecați în altă
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
adolescenților pasionați de muzică și artele spectacolului, o pasiune într-o înveșmântare tragi-comică, uniformă cu ardoarea ajungerii imediate la gloria artei considerate de către „instanța” tinerimii înfocate pe cât de fenomenală, pe atât de incompatibilă cu „regulile” unei societăți bazate pe compromis! Rampe de zbor al sitcomului „Cheia Sol” pe elitrele de opal pur ale adolescenților sunt culisele festivalurilor de muzică pentru copii și tineret. „Profesori, directori, inspectori și chiar miniștri, părinți și vedete autohtone implicate în parcursul artistic al aspiranților la podium
„CHEIA SOL” , UN SITCOM PENTRU ADOLESCENŢI, LA TVH de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382667_a_383996]
-
a fost, în ultimii ani, una dintre cele mai respectate instituții ale României. Calitatea emisiunilor, varietatea punctelor de vedere, echidistanța atent urmărită au făcut din Radio o sursă de credibilitate în România apocaliptică a minciunii și a dezinformării. Ieșirea la rampă a președintelui nu e, așadar, decât o firesască, normală continuare a actrivității cotidiene a instituției pe care o conduce. Dl. Dimitriu s-a adresat presei într-un moment în care răutatea devastatoare pretindea o reacție imediată și virulentă. Să fim
Răutatea vine pe unde radio by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16062_a_17387]
-
otrăvit degajat de condiția interpreților pentru a exprima meditația asupra acestui univers, pentru a ne arăta flexibilitatea limitei care desparte acceptabilul etic de zona obscură a canalelor de pe stradă și a cotloanelor din sufletul omenesc. La aplauze, "actorii" vin la rampă și spun frumos, ca la școală, ca la poliție, cum îi cheamă și unde stau: Dristor, Eroilor și alte stații de metrou. Patru dintre ei își petrec ziua la un centru de reabilitare. Aplaudăm, dar nu ne e bine: noi
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
mulți scriitori vorbesc despre paternitate (și ce datorează tatălui), numărul 5, pe mai, al APOSTROFULUI din Cluj vine cu un dosar M. Sebastian: o conferință din 1935, la Institutul Francez din București, despre Specificul național, și două scurte articole din RAMPA referitoare la aceeași problemă. Le-a identificat și le prezintă dl Leon Volovici. E destul să citești textul conferinței ca să-ți dai seama că, în cei 66 de ani scurși, nu s-a schimbat nimic în dilema românului legată de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16089_a_17414]
-
ales după plecarea vijelioasă (ca și sosirea) a oficialităților. Dinică și Moraru, de exemplu, au jucat și în ultimii ani împreună, au jucat și cu Dorina Lazăr în O noapte furtunoasă a lui Mihai Măniuțiu, cu o plăcere care trecea rampa. Relația de pe scenă unește cel mai tare. Foaierul Teatrului Național din București - locul petrecerii propriu-zise - s-a încălzit, încet, încet, de căldura acestor artiști și a profesorilor lor, atîția cîți mai sînt, de emoția oamenilor de teatru invitați de ei
Despre teatru și timp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16085_a_17410]
-
Călătorie coregrafică l „Cavalerul cu chipul trist“, pe scena O.R.T. Luni, 14 aprilie, ora 19, soliștii și ansamblul de balet ai Operei Române Timișoara scot la rampă în premieră spectacolul de balet „Don Quijote“ de Ludwig Minkus. Autorul libretului „frumoasei operete coregrafice“, Marius Pepita, s-a inspirat din celebrul roman al lui Miguel de Cervantes. Montarea unuia dintre marele titluri ale baletului clasic universal prefațează într-un fel
Agenda2003-15-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/280892_a_282221]