11,500 matches
-
sunetul lumii primordial bate cu egalitate în tâmpla secretă a casei, dar am o ubicuitate simplă pe care-o măsoară pământul: știi cum îl duc eu pe brațe, cum rănile lui, la războaie, prin mâinile mele trec și fac alte răni sub prea bătutele cuie și, Doamne, nu-i nimeni între Răsărit și Apus decât singură axa de răstignire a Nordului pe care-o duc, părinte, înflorind, pentru mâinile și tălpile tale, până sub tine
Archange by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/11999_a_13324]
-
îți suflă în pînza unei rochii Se dezlipesc retine și sîngerează ochii. Natură Fluturii mei cu cap vidia Stîrnesc în natură groaza, invidia. Florile mele învățate să sîngere O asupresc cu uimire, cu înfrîngere. Lacrimile mele de diamant îi deschid răni, din care curge neant. Fulgere globulare, ochii mei închid în ei Și retopesc toată natura, Ca în privirea ta s-o dau de-a dura. Poetul Poetul e asemeni păsării oarbe. își deschide aripile numai atunci Cînd deja căderea îl
Un nou poet: Constantin Crețan by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12135_a_13460]
-
pentru workalcoholic-ul care este (după cum se definește într-un rînd), de împlinire: "în privința scrisului, n-aș putea să folosesc un cuvînt dintr-o sferă negativă. Bucuriile scrisului sînt sănătoase, stabilizante - ai un proiect, privești înainte, îți Ťrezolviť într-un fel rănile trecutului (Ťtrecutul, ca o rană purulentăť, spune Ezra Pound), chiar și ale prezentului. Este cu atît mai reconfortant să scrii un roman, pe măsură ce el se ramifică și se complică, ai o stare specială, pe care nu pot să o traduc
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
se definește într-un rînd), de împlinire: "în privința scrisului, n-aș putea să folosesc un cuvînt dintr-o sferă negativă. Bucuriile scrisului sînt sănătoase, stabilizante - ai un proiect, privești înainte, îți Ťrezolviť într-un fel rănile trecutului (Ťtrecutul, ca o rană purulentăť, spune Ezra Pound), chiar și ale prezentului. Este cu atît mai reconfortant să scrii un roman, pe măsură ce el se ramifică și se complică, ai o stare specială, pe care nu pot să o traduc (exaltare, încîntare, speranță). Sigur că
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
miere cu otravă se-ncolăcea pe după piciorușul de cretă al bătrânei din chioșcul de ziare crucificând-o acolo pe singurătatea ei definitiv tulbura clopoțeii de la intrarea în paradisul mititeilor cu bere și muștar și ardea cu piatra iadului toată noaptea rănile din suflet dar ei erau deja doborâți de vis și de viciu de rachiu și de hașiș și lehamite și aiurau: tare mi-i urât URÂT ȘI AMAR URÂT ȘI AMAR și cântecul devenea vaiet și plâns cu sughițuri și
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/12086_a_13411]
-
să coborâm cerul printre noi acolo în pragul unde sporovăiau zeii minori printre cârtițe oarbe și flaute dar mâinile nu mai recunoșteau degetele fiul nu-și mai recunoștea mama orbită de dragoste arcul nu-și mai recunoștea nici săgeata nici rana în zilele refluxului răsunau îndemnuri barbare și sângeroase cântece de întemeiere iar nopțile dansam beți pe frânghia întinsă între două lumi orbi ne conduceau după icnete surde și strigăte doar duminicile vai duminicile locuite de vaiete ascultam păsările cântând nebune
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
prin asta. A.V.: Lucrul e interesant numai în măsura în care nu știi nimic despre ceea ce vrei să afli, iar la un moment dat simți că nu vei afla nimic. I.M.: Și totuși continui... A.V.: Da, dar vei rămâne cu niște răni. Lucrul de care-ți aduci aminte e ceva care tulbură viziunea, de parcă ți s-ar impune niște ochelari pe care sunt mâzgălite niște semne, care fac ca ceea ce vezi să nu fie chiar ceea ce se vede. I.M.: Albert, așa cum ai
Cealaltă voce by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Imaginative/12335_a_13660]
-
pielea ta Ne-am tăvălit de o potrivă În dup-amiaza milostivă Pe cea mai fragedă podea Și mi-ai smintit atunci destinul Nu știu să mă mărit cu tine Mi-ai zis ci-ngăduindu-mi spinul Mi-ai dăruit rana și chinul Și carnea coapselor preapline Deasupra-ne zburda fantastic Un flutur uriaș de ploaie Timpul tăia rîmele drastic Și-ți clipoceau buzele spastic De-amorul veșnic ce ne-ndoaie Durerea schingiuie cuvîntul Și îl preface-n praf și-n
Iubita mea cu dos frumos by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12620_a_13945]
-
pe sală, l-am întîlnit pe Mazilescu. Am vorbit ceva, ștergîndu-mi sudoarea de pe fălci; mi-a promis că-mi trimite "Versurile". I-am spus că nu mi le va trimite. Am avut dreptate. Un tratament aflat acum cîteva zile: la rană, ca să se prindă, se pune măduvă de falcă de porc . ( Altul, pe care mi se pare că ți l-am transmis. Cînd te doare burta îți lipești un indigou cu miere de albină pe locul recalcitrant și-ți trece.) * În
Sînt plantă sau animal by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12397_a_13722]
-
omul obosit după o secundă de viață, - și atunci cad peste mine ca peste un trup inert, - era atît de frumoasă încît numai gîndul că o pot privi prin mine ca o adiere peste florile care mă vor obloji peste răni mă trezește și mă aruncă în lume gol ca tristețea mamei ce-și îngroapă fiul alături de țărîna soțului ei, atît de frumoasă cum numai eu am știut să o privesc așezîndu-se în mine ca o boală pe care n-o
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
Florentin Palaghia Zbor inițiatic Aseară caii rodeau lemnul ars al cetății în care, pribeag de un secol, mă strecurasem orb. Și lumina în ascensiune îmi lăsase răni adânci, sângerânde. Mă pregăteam acum, sigur de izbândă, să trec prin apă spre ceresc chip desfigurat de înger, palid și mult prea singur. Apa s-a înroșit. Eu înotam voios, cerul se prăvălise în gene. Vedeam ce încă nu văzuse
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
într-o anumită măsură de autoficțiune: are un auz perfect pentru limbajele străzii, capacitatea virtuoză de a crea personaje din doar discursurile lor, un mare interes pentru adevărul de viață, exterior, paralel cu un cinema interior care scoate la suprafață răni necicatrizate, are originalitate stilistică și construcție epică pe contrapuncte și complementarități. Persoajele naratoare din Pulsul lui Pan și Băgău au multe în comun: și Vlada și Andreea sînt studente la Litere cu pulsiuni nevrotice și derive marginale, ambele sînt îndrăgostite
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
E-un bot fragil și catifelat, de aspru arici vegetal. Ca un profesor pare, ce-n mijlocul Marii Prelegeri și-ar arunca, surâzând complice, cravata pedagogică. Așa va fi fost, gândesc, neprihănita Fecioară trezită din somn de vocea Arhanghelului. O rană e, deschisă foarte încet, pe dinăuntru. Un trudnic gând odihnindu-se, în sfârșit, o clipă în oboseala lui luminoasă. Un Drept, ajungând târziu să vadă fața lui Dumnezeu și pedepsit de îndată pentru că-a îndrăznit s-o vadă. Un... - Da
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
tradițiile familiei, doamna Marzesco scrie spre a se mărturisi. Îmi place tonul împăcat al acestor fragmente, în care strigătul mi se pare că vine din tânjirea "după tihna și bucuria care, ele singure, mi-ar arăta că s-au vindecat rănile". (Ioan Lăcustă) Suflet slav Am văzut la televizor o scriitoare rusă...skaia a cărei principală temă e mizeria. Nici nu se poate închipui o temă mai actuală decît cea a marii mizerii post-comuniste. înainte însă de a vorbi despre literatura
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
un orizont larg deschis ca cel pe care ți-l poate da vederea mării... învăț să mă laud în cît mai multe feluri, dar încă tînjesc după tihna și bucuria care, ele singure, mi-ar arăta că s-au vindecat rănile. (August 1995) Rămășiță? Cînd aud vorbindu-se de România, tresar și pupila mea se mărește. Dacă aud de bine, mă bucur și, invers, - cel mai adesea - mă întristez auzind lucruri rele. Nu sunt indiferentă la ce se petrece în țară
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
hiperborean. Arde un foc în vatra fără casă în insula domnind sub străvechiul ocean. Se povestește că ești mereu frumoasă în lucrările terestre și divine, Dar încă nu ai întrupare, Haos marin ce vine și dispare. Deasupra lui se poartă rana mea Și ceea ce din mine mai rămâne, Corpul dintr-o memorie, o, cât fără corp, Ceva semănând cu scheletele de zâne, Ceva din aer și de sub pământ Cu miros de coajă de lămâie. Nimic nu s-a împlinit, Numai reveria
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
sonet, scris pentru un concurs lansat de ziarul Flacăra și eșuat din lipsă de participanți; ideea de a celebra reconstrucția prin sonete trebuie să fi țîșnit din mintea unui progresist conservator. Versurile lui Cazimir exaltă "armatele proletare" pornite să lecuiască rănile lăsate de război: Prin truda lor, din zori și pînă-n seară, în sunet de metalică fanfară, Zidiri semețe suie către cer Și pe ruine-o lume nouă, dreaptă, Ce-ntreaga omenire o așteaptă, Se făurește din beton și fier. Cealaltă
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
însîngera pios într-un gard de sîrmă subțire, ruginită, ghimpată... opreliște feciorelnică, duioasă, așteptată timid... Numai nu mă părăsi, Doamne! Tînjesc să simt umărul tău blînd, cald, ocrotitor, sprijinindu-mi cu bunătate umărul salăbit, măcinat... frumoasele bube ale iubirii... nesățioasele răni fragede și triste, adîncite pînă la os...pînă la măduva osului...Tu înțelegi, am fost lacom... nesăbuit... m-am năpustit... am zăbovit în plăceri nefiresc de mult... bucurie lumească , primejdios de frumoasă... de tandră... de fermecătoare... de îmbietoare... de crudă
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
La uscat, A cînta la nuntă A-și ascunde goliciunea Neîndemînatic precum ulucile gardului � grădina. La fiecare trecere Să privească cu smerenie Răsăritul La capătul uliței, Cu praful încă Dormindu-le în aripi și veșminte, Pe tălpile rămase uscate, Cu rănile închise Aproape miraculos, Ștergînd astfel Semnul oricărei înrudiri divine. * Tipar de turtă dulce în care odihnesc Un an întreg Niște petale, Cîte o aripă ruptă De albină Și îndestulătoare miresme. O lene desăvîrșită umple Adînciturile Felurit cioplite în lemnul palid
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
canapele moi, ca pe ciuperci/ De aur matlasat, mă lăfăi dulce./ Oh, pe plafoane sunt serafi cu vergi// Ce bat la tălpi bezmetice fecioare/ Și uneori la sâni. Căci au greșit/ Cu ei, dezvirginându-i, iar pe urmă,/ Duioși, le umplu rănile cu chit// Și-nlăcrimați le iau din nou la pieptul/ Lor plin de pene și-n aripi le strâng./ în timp ce ele cu delicatețe/ Le trag pe frunte nimburile-adânc!". Prin intermediul reveriei, poetul reface contactul cu intimitatea lucrurilor, asumându-și realitatea imediată
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
decît prin praful semantic prin care ajung la mine răcoroasele priviri ale ostaticilor în timp ce adunarea îngerilor Abelé mă scade din tikun cu ascuțișul colților cu care ne crestam, în copilăria iluziei, articulația pumnului și ne sugeam apoi unul altuia din rană seva amară pe care mai tîrziu o scuipam deasupra Suișului Adumim,umplînd valea cu păduri de portocali tu ai iubit neprihănirea, Rabbi, și ai urît nelegiuirea, tu ai dus pușca la ochi și ai ochit bine, lupul acela avea o
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
să-mi ascult moartea ascultam muzici abia când obosesc să ascult încetez să-mi cos un contur insula sabie sau sân există întâmplări cari sunt perfecte atâta timp cât nimeni nu știe de ele ca o insulă mănoasă într-un ocean de răni ca un turn într-un tunel plopul diapazon visele cântă la o realitate dezacordată un sentiment de ploaie în cinematograf foșnet de celofan șoptite atingeri între necunoscuți cu ochii ficși de insulari un sentiment de ploaie în cinematograf înmuguresc săruturi
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
a poemei altoiul trunchiului de pămînt al poemului în putrezire naștere din naștere putrezirea înviată de neputrezire lemn din ceruri înflorit din lemn de pămînt - pe fruntea poetului săpată forma literei T mereu adîncindu-se în palma mîinii lui drepte ivită rana încet deschizîndu-se întîiul rod - deodată cu pîrga Mîna de țărînă Trăiește pe domeniu fără lumină și apă cum Trandafirul de Crăciun pe piatră cu mîna lui de țărînă scrie pe ascuns tot ce aude cînd vorbește singur Stăpînul și n-
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
tămâiet la fumigena gaița opaița limba de limbarița, sămânțând prin crater genă. Ploua roua drobi de sare (s)neghina la anghinare utagak ------ împerechere gorgona la belvedere matcă tăi căința-ngaimă non madona nix muire calafat-am până-n vama. Paradaiana sparge rană - imi făgăduisei strana lăcusta pustiei mâna nu să joci la embargo’ polka doamnei escargo și j’avais șu que fagot (în franca pardon basson) point fitil trotil amnare cum săreai échalier baladin depuis hier soț în zodii funerare. Țin rezervă
Lied sobol în si bemol by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/13160_a_14485]
-
obscurul în lumina ei. Prin prosternare am înaltele arme, Sunt fântâna în groapa cu lei. Lumea cealaltă pentru aceasta e geană, Se bate peste ochiul cu miresme Primite de la sfintele tale glezne Pe care depun ceea ce a fost în el rană. * Mă lungesc uneori pe masa Ce în trecut era neagră. Dar cine poate să o creadă că era Așa, când verosimilitatea e câștigată de uzură? Acolo unde poetul s-a rezemat Cu întreaga-i viață fără nici o greutate, Numai povara
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]