583 matches
-
pasăre Phoenix din propria sa umilință. Trecând superficial de repede peste măruntul incident - găsește Profesorul, care însă își înăbușă cu generozitate o umbră de nemulțumire. De ce nemulțumire ? Pentru că tânărul s-a și avântat în discuție, nemaipăstrând nici cea mai mică ranchiună în glas, ba chiar cu un spor de amabilitate spre doamna casei ? Ca și când el ar fi fost agresorul și ea victima ! O adevărată răsturnare de roluri, care face ca intervenția plină de tact a soțului să-și piardă în parte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Spiridon, ea se manifestă cu deosebită amabilitate, dându-mi diverse semne că mă afecționează. A devenit iar grijulie și astăzi chiar (voi povesti) mi-a probat grija ei. Nu-i prima oară când observ că oamenii care îți păstrează cu ranchiună în suflet mii de reproșuri și ajung chiar la neplăcute manifestări față de tine sunt capabili să șteargă a doua zi cu buretele, privindu-și cu lejeritate faptele proprii grave, iar a treia zi să ia da capo totul, negăsindu-și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
laudă destul și nu-l invidiază, ba că-l invidiază și-l bîrfesc și vorbesc despre el prostii... CÎnd nu i s-a părut lui ba că dracu’, ba că lacu’, chestie care l-a umplut de nesiguranță și de ranchiună? CÎnd și-a Întors el greșeala din drum? CÎnd n-a suferit el de ambîțuri? CÎnd generozitatea, atunci cînd s-a Întîmplat să fie, a fost răsplătită cu altceva decît cu bătaie de joc? Da, invidia asta e lucrul dracului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
serviciile și colegii care îi pot clarifica situația. Personalitatea medicului contribuie decisiv în luarea unor astfel de hotărâri. Nevoia de realizare, de respect, de a întreține imaginea nerealistă a medicului infailibil, optimismul necontrolat și excesiv sau pesimismul exagerat și nejustificat, ranchiuna pentru un coleg, refuzul de a recunoaște abilitățile superioare ale unui alt medic într-un domeniu specific etc. Sunt nenumărate aspecte care pot contribui la deformarea diagnosticului. Iamandescu (1995) remarca faptul că medicii cu trăsături empatice scăzute, impulsivi, susceptibili, cu
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
lumea se uia la el ca după urs. Purta un sacou cadrilat, cămașă cu revere late peste reverele hainei, capul descoperit, pantalon bufant strâns sub genunchi, ciorapi lungi iar în picioare sandale romane. Energic și foarte, foarte nervos. Dar fără ranchiună. A trebuit să plece la Tighina fiindcă n-a răspuns poruncilor politice ale prefectului de atunci, Ștefan Constantinov. Acum stă la hodină pe Dealul Florilor, la Dej. La șir, după Cezar Stratula a urmat Traian Constantinescu, apoi Nicolae Stoicev țărănist
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ca în provincie. Eu am ignorat, însă, toate aceste stimulente, m-am închircit în bârlogul meu interior, fără să profit în nici un fel de norocul care îmi surâsese. Mai rău, la "Spiru Haret" am descoperit pentru prima oară umilința și ranchiuna, ceea ce a avut, probabil, efecte dezastruoase asupra psihologiei mele. Îi invidiam pe colegii mei că erau bine îmbrăcați, că știau să se poarte și că nu aveau nici un fel de complexe. Pe lângă ei, eu eram un necioplit. Prăpastia care ne
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
-mi vine să cred că în munca dumneavoastră au apărut scăderi sau scăpări; nu-mi dau voie zecile de noi studenți la Politehnică ori la alte instituții de învățământ superior - foștii dumneavoastră elevi. Cred, mai degrabă, că e vorba de ranchiună și invidie, mă rog, de orice, numai de colegialitate, de corectitudine, nu. Dar să așteptăm concluziile Inspectoratului.” Îi întinde mâna, îl bate prietenește pe umăr și, în poziția aceasta, se îndreaptă amândoi către ieșire. În tocul ușii, primul secretar îi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
voința de a acapara totul, de a voi să obțină ceea ce este decis de la sine, făcând să treacă drept norme ale bisericii ceea ce constituie de fapt închipuiri personale. Măgarul nu este așa. El este discret și sobru; nu poartă nimănui ranchiună; îi transportă pe toți fără să sufle o vorbă, chiar și pe acela care ar fi strigat la el cu grosolănie: măgar, măgarule, cap de măgar... În schimb, uneori, există creștini (chiar și preoți) care și le însușesc pe toate
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
fi trucate ― replică el imediat. Fata nu mai răspunse nimic, astfel că Gosseyn abandonă subiectul Crang. ― Și tatăl tău? ― Tata ― răsună glasul ei calm ― credea că Mașina se înșelase refuzându-i avansarea în ciuda diplomelor sale. Când eram mică îi împărtășeam ranchiuna. Am refuzat orice contact cu non-aristotelianismul. Dar, după mine, el a mers mult prea departe. Și m-am revoltat când am început să înțeleg că, în spatele remarcabilei personalități, cred că admiți că era o personalitate, se ascundea un om căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
dominantă a Parisului și a regiunii sale nu este afectată decît superficial. Parisul ocupă un loc disproporționat în ceea ce privește activitățile care asigură poziții dominante din punct de vedere social, politica și cultura. Este de înțeles că provincialii pot manifesta o oarecare ranchiună față de un dezechilibru care pare susceptibil a ruina principiul republican al egalității de șanse. Parisul oferă oportunități de muncă și de dotare care rareori se prezintă atît de generos în alte părți. Astfel, Parisul, "cu nivelul său general de dotare
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
fi trucate ― replică el imediat. Fata nu mai răspunse nimic, astfel că Gosseyn abandonă subiectul Crang. ― Și tatăl tău? ― Tata ― răsună glasul ei calm ― credea că Mașina se înșelase refuzându-i avansarea în ciuda diplomelor sale. Când eram mică îi împărtășeam ranchiuna. Am refuzat orice contact cu non-aristotelianismul. Dar, după mine, el a mers mult prea departe. Și m-am revoltat când am început să înțeleg că, în spatele remarcabilei personalități, cred că admiți că era o personalitate, se ascundea un om căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
căută ochii și preciză cu o privire rea: Nu uit nimic. Doar proștii uită. Matei se sprijini de zid. Încercă să-și aprindă o țigară, dar bețele de chibrit i se rupeau între degete. Bătrânul firav îl îngrozea. Să porți ranchiună după 50 de ani unui tip care te-a turnat pentru că ai copiat la teză, ori fiindcă i-ai suflat iubita cu codițe pe spate, să nu uiți, să nu poți să uiți, să te montezi la fiecare Revelion întocmind
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a privit de fiecare dată de sus: "Eu la circ? Ce să caut eu la circ?" Și apăsa pe "eu" pentru a sublinia ce incompatibilitate profundă exista între persoana lui și circul pe care-l detesta din toată inima. Din ranchiună, ca să mă răzbun pentru acest refuz, mi-am umplut camera cu fotografii de lei, tigri și pantere și am făcut o adevărată pasiune pentru junglă și pentru deșerturi; pasiune pe care tata mi-a impus-o. Așa am ajuns să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
au insultat; preferam să consider că erau în dreptul lor s-o facă. În schimb, în loc să mă tempereze, sfatul bătrânului cu țăcălie mi-a dat aripi în răfuiala cu cei care-mi aduceau aminte de țârcovnicul căruia îi purtam o nestinsă ranchiună. E drept că, dacă mă gândesc bine, instinctul meu de conservare a funcționat atunci mai bine decât mai târziu. Fără să-mi atragă nimeni atenția, am priceput singur că puteam să fiu prost crescut față de Dumnezeu fără să pățesc ceva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pus pe gânduri. Cum se făcea că bătrânii judecau la fel ca ea? Explicația pe care o găsise Dinu nu mi se părea mulțumitoare. Trebuia să fie altceva la mijloc, un motiv ascuns, mai puternic decât simpla invidie sau decât ranchiuna provocată de ironiile Laurei care, la urma urmei, erau normale la o femeie tânără încolțită de bărbați mai în vârstă. Am ieșit pe țărm. Marea, pustie și indolentă, pescărușii care desenau în aer cercurile lor albe, ca de obicei, m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ușă, dar, spre ghinionul meu, tocmai atunci apăru blestematul de Filip care se plimba pe coridor. Mă salută vesel: "Bună seara, domnule scluptor". Avea un motiv anume să fie vesel și ținea să mi-l împărtășească și mie trecând peste ranchiuna pe care mi-o purta. Găsise cu câteva zile în urmă, undeva la marginea bălăriilor, o pasăre frumos colorată care parcă abia aștepta să fie pusă într-o colivie. Fericit, Filip o ținuse în sân până ce îi împletise din crenguțe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
reapropii de bătrâni și chiar să le recâștig cât de cât simpatia celor care n-aveau motive să-mi poarte pică. Arătam ca un om ieșit din convalescență, dornic, din nou, de viață, de bârfeli, de societate, fără urmă de ranchiună în atitudinea mea. Dimpotrivă, am pus toată arta de care eram în stare pentru a-i convinge pe bătrâni că, prin rezervele lor față de mine, mă ajutaseră să mă cunosc mai bine și să-i îndrăgesc mai tare. Cu unii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
geantă de catifea neagră, un săpun de măsline În care era erau Înfipte unghii de-ale ei - o vrajă făcută de vreun vecin invidios. Totuși, mătușa Banu nu i-a spus numele vecinului ca să nu mai existe alt motiv de ranchiună. În câteva zile i s-a dat de veste că femeia gravidă Își revenise repede și că era bine. Prin urmare, În aceste scopuri folosise mătușa Banu serviciile domnului Bitter până În ziua aia. Cu excepția unei singure ocazii. Numai o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dragostei fidele fără să fi trebuit să renunțe În mod violent la opțiuni contrare. Nu dorea să analizeze copilăria tatălui său, crescut de o mamă pe care o iubise nemăsurat de mult. Îi era suficient, În dimineața asta, să simtă ranchiună Împotriva tatălui pentru povestea aceea cu pieptul plat și cu cel planturos. Tatăl lui mai bine și-ar fi ținut gura, el, care le dăduse perechilor tinere, Într-una din cărți, următorul sfat: „Dragostea voastră trupească să fie o grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
viața În dezordine și, după cum precizează amabil Freud Însuși pe undeva, „sîntem cu toții mai mult sau mai puțin nevrozați“, Însă un mic efort de clasare ar trebui să mă ajute să văd mai limpede În raporturile idolatre și pline de ranchiună pe care le am În continuare cu răposatul taică-miu. Îmi trasasem un program, Îmi fixasem o ordine cronologică de urmat: de la nașterea fiului pînă la moartea tatălui, iar acum am impresia că am evocat totul În afară de această naștere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu vîrful unui nas pe care-l putea vedea oricine, pe care-l ștergeam iarna cu batista și care sîngera vara. Nu mă decalotasem niciodată singur. La unsprezece ani era oare un cusur? Am plecat de la acel medic plin de ranchiună. Am vorbit despre acest lucru iarna trecută cu soră-mea Madeleine. Spre marea mea stupoare, Încă Își amintea că mă Întorsesem acasă foarte palid și că o luasem deoparte ca să-i spun că un doctor Îmi Întorsese sexul pe dos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În dormitor, cu ușile închise, Marçal își spuse din nou că nu merită să-i ceară socoteală Martei pentru că nu-l informase despre ideea cu păpușile, în primul rând, pentru că valul supărării trecuse de câteva ceasuri bune, luând cu el ranchiuna și proasta dispoziție, iar, în al doilea rând, pentru că îl preocupau necazuri mult mai serioase decât sentimentul sau impresia că a fost jignit, Necazuri mai serioase și nu mai puțin urgente. Când un bărbat se întoarce acasă și la nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a privit de fiecare dată de sus: „Eu la circ? Ce să caut eu la circ?” Și apăsa pe „eu” pentru a sublinia ce incompatibilitate profundă exista între persoana lui și circul pe care-l detesta din toată inima. Din ranchiună, ca să mă răzbun pentru acest refuz, mi-am umplut camera cu fotografii de lei, tigri și pantere și am făcut o adevărată pasiune pentru junglă și pentru deșerturi; pasiune pe care tata mi-a impus-o. Așa am ajuns să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
au insultat; preferam să consider că erau în dreptul lor s-o facă. În schimb, în loc să mă tempereze, sfatul bătrânului cu țăcălie mi-a dat aripi în răfuiala cu cei care-mi aduceau aminte de țârcovnicul căruia îi purtam o nestinsă ranchiună. E drept că, dacă mă gândesc bine, instinctul meu de conservare a funcționat atunci mai bine decât mai târziu. Fără să-mi atragă nimeni atenția, am priceput singur că puteam să fiu prost crescut față de Dumnezeu fără să pățesc ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pus pe gânduri. Cum se făcea că bătrânii judecau la fel ca ea? Explicația pe care o găsise Dinu nu mi se părea mulțumitoare. Trebuia să fie altceva la mijloc, un motiv ascuns, mai puternic decât simpla invidie sau decât ranchiuna provocată de ironiile Laurei care, la urma urmei, erau normale la o femeie tânără încolțită de bărbați mai în vârstă. Am ieșit pe țărm. Marea, pustie și indolentă, pescărușii care desenau în aer cercurile lor albe, ca de obicei, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]