602 matches
-
buni ceea ce obține vecinul, toți se tem de resentimentele celorlalți. Membrii tribului Azande admit că tinerii se tem de bătrâni și-i invidiază; bătrânii îi invidiază pe tineri, săracii pe cei mai înstăriți. În aceeași casă sunt frecvente ocaziile de ranchiună între frați și surori, între soț și soții, dar cel mai tare se tem cu toții de blestemele părinților, unchilor și mătușilor 14. Imaginea unei cantități de bogății limitate și neextensibile ar fi una dintre principalele surse ale ponderii sociale și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
14. Imaginea unei cantități de bogății limitate și neextensibile ar fi una dintre principalele surse ale ponderii sociale și individuale a invidiei. În acest fel, culturile tradiționale ale confruntării au favorizat suspiciunea tuturor contra tuturor și psihoza vrăjitoriilor, motivate de ranchiuna celorlalți. Viziunile romantice ale comunității călduroase și primitoare dragi secolului al XIX-lea trebuie serios amendate: în loc să predomine sentimentele de solidaritate și de fraternitate exemplare, primul loc revine tocmai resentimentelor și bănuielilor, cel mai mic avantaj personal putând stârni animozitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
parcă un fel de familie mai mare: ele fac parte din viața și din visele noastre. Pentru că ne sunt apropiate, le iubim; pentru că sunt, în pofida a tot și a toate, departe de noi, nu încercăm la adresa lor nici invidie, nici ranchiună și nici dorința secretă de a asista la prăbușirea lor. Mediatizarea fericirii trece dincolo de marile celebrități. În faza III crește numărul emisiunilor de televiziune centrate pe indivizi obișnuiți ale căror vise frumoase se împlinesc chiar sub ochii telespectatorilor. „Staruri la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
se ascut, iar rivalitățile se amplifică cu atât mai mult cu cât în joc sunt diferențe derizorii. Așadar, cu cât diferențele dintre oameni sunt mai puțin profunde, cu atât ei se imită mai mult unul pe altul și cu atât ranchiunele, invidiile și privirile dușmănoase se dezlănțuie. Amară lecție: departe de a pregăti o pace armonioasă, bunăstarea și egalitatea democratică contribuie la amplificarea dorințelor rivale și a resentimentelor 30. Teza răspândirii invidiei în societățile bunăstării nu duce lipsă de avocați. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
semn de devalorizare socială și nici măcar de excludere din câmpul modei. Dat fiind că inegalitățile vestimentare nu mai generează complexe, întrucât până și stilurile mai disparate au drept de cetate, iar importanța aparenței vestimentare se află în declin, sentimentele de ranchiună din acest domeniu s-au diminuat în mod semnificativ. În acest context pluralist și descentrat, oamenii - cu excepția adolescenților, totuși - nu mai încearcă nicio plăcere în a suscita invidia altora arborând ținute de ultimă tendință. Pentru cei mai mulți contează nu să provoace
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
satisfacții emoționale private. Invidie existențială și invidie generalătc "Invidie existențială și invidie generală" Așadar, trebuie trecută invidia în rândul antichităților? Ideea e absurdă. În lumea muncii, a spectacolului și a politicii, a artelor și literelor, pretutindeni succesul unora favorizează apariția ranchiunei altora, invidiile și bucuria răutăcioasă înfloresc pretutindeni. Dar sentimentele sunt provocate nu atât de diferențele de avere, cât de categoriile de bunuri a căror caracteristică este tocmai de a nu putea fi cumpărate. Prestigiu, celebritate, talent, victorii, promovări profesionale, frumusețe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
o societate lipsită de orice formă de invidie nici nu poate fi imaginată, într-atât pare aceasta consubstanțială existenței umane. Lipsa de încredere în sine, sentimentul neputinței, eșecurile, insatisfacțiile vieții de toate zilele sunt tot atâtea experiențe care deschid calea ranchiunei. Întrucât viața ne face să suferim și să ne simțim nefericiți, cum ar putea spectacolul fericirii altuia să nu ne apară, într-un fel sau altul, ca o „agresiune”? Cum ar putea necazurile altora să nu constituie un fel de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
stigmatizat, dar toți doresc să facă parte din el. Tot așa cum se observă o calmare a conflictualității sociale și politice 38, asistăm, în faza III, și la reculul resentimentelor față de cei mai favorizați. Dacă primele democrații moderne au dezvoltat „invidia, ranchiuna și ura neputincioasă” (Stendhal), cele din zilele noastre sunt martorele unei diminuări a ranchiunei și a ostilității față de cei bogați. Hiperconsumatorul individualist suferă mai degrabă pentru propria persoană decât pentru prosperitatea insolentă a altora; aceasta suscită mai degrabă curiozitate sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
calmare a conflictualității sociale și politice 38, asistăm, în faza III, și la reculul resentimentelor față de cei mai favorizați. Dacă primele democrații moderne au dezvoltat „invidia, ranchiuna și ura neputincioasă” (Stendhal), cele din zilele noastre sunt martorele unei diminuări a ranchiunei și a ostilității față de cei bogați. Hiperconsumatorul individualist suferă mai degrabă pentru propria persoană decât pentru prosperitatea insolentă a altora; aceasta suscită mai degrabă curiozitate sau indiferență decât mânie distrugătoare. Ceea ce nu împiedică în niciun fel reînvierea protestelor și a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
trage tot răul. Vezi ce înseamnă să fi făcut parte dintr-un aparat represiv adus cu mare cheltuială din fosta U.S. : dacă nu mai poți folosi cnutul împotriva „naționaliștilor români”, atâția câți au mai rămas, îți verși frustrările, neîmplinirile și ranchiuna pe Țara în care te-ai născut. Bine se zice că țiganul, ajuns împărat, omoară mai întâi pe mă-sa și pe tat-su. Și când te gândești că era destinat unei profesiuni nobile : pitar, ca Vasile Porojan, prietenul de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
a acelora care au tăcut mâlc pe vremea lui Ceaușescu, iar acum zic că au fost opozanții regimului, ba chiar dizidenți, care n-au acceptat sub nicio formă comunismul de tip ceaușist. Retrași prin bodegi și spelunci, opozanții își rumegau ranchiuna, incapabili să producă ceva pozitiv, înafara unei culturi politice de bodegă, fără doctrină, fără program, fără fundamentare teoretică, ceva după ureche, asemenea filistinilor burghezi care făceau o revoltă în genunchi, pe care nu i-a criticat Engels, i-a luat
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
la Agenția Română de Presă, în coada ierarhiei, ca traducătoare de rusă, iar el a trecut prin toate dificultățile de pe lume până să ajungă conferențiar, în vreme ce colegii lui de generație sunt profesori de mult. Poate că acționează din umbră vreo ranchiună personală? Sau, pur și simplu, uitarea? Ba mai rău, întâmplarea? Asta ar fi culmea... Sau i se contestă tocmai lui, care s-a adaptat, printre primii, la progresul filosofic, dreptul de a aduce omagiu, în vreme ce alții, care nu-i ajung
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dominantă a Parisului și a regiunii sale nu este afectată decît superficial. Parisul ocupă un loc disproporționat în ceea ce privește activitățile care asigură poziții dominante din punct de vedere social, politica și cultura. Este de înțeles că provincialii pot manifesta o oarecare ranchiună față de un dezechilibru care pare susceptibil a ruina principiul republican al egalității de șanse. Parisul oferă oportunități de muncă și de dotare care rareori se prezintă atît de generos în alte părți. Astfel, Parisul, "cu nivelul său general de dotare
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
după-amiază cam pe la patru, aș fi bucuros să vă ofer informații mai precise. Relatarea lui Carlon fusese cea care făcuse ca povestea ultimei crime să devină un expozeu al vieții private a victimei, iar Brunetti Încă-i mai purta o ranchiună de neimaginat pentru asta. — Mulțumesc, commissario. O voi face fără doar și poate. Un lucru: mai spuneți-mi o dată numele acelui ofițer. — Luciani, Mario Luciani, un ofițer exemplar. Cum erau cu toții când Îi menționa Brunetti celor de la presă. — Mulțumesc, commissario
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
va „traduce” automat juxtapunerea În relație cauzală. Poate că asta a și vrut „Chick”. În concluzie: e normal ca Bellow să-l condamne pe Eliade pentru episodul său legionar și pentru tăcerea sa, indicată și În roman; să-i poarte ranchiună pentru faptul că românul l-a folosit drept alibi; să nu-și ierte că, poate influențat de Alexandra, nu l-a presat destul pe Eliade să-și explice „păcatele tinereților”; dar nu e normal să facă trecerea de la acuzația morală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
îndelung ani întregi ura în ei și acum vărsau veninul pe tot ce era în jur. Cred că tatăl meu Dumnezeu să-l odihnească în pace, care făcuse multă pușcărie pe timpul cât fusese declarat chiabur, nu ar fi avut atâta ranchiună fiindcă așa după câte mi-l amintesc, era un om cu multă rațiune și ar fi ales cât a fost rău în vechea societate și cât a fost făcut pentru oamenii acestor meleaguri și mai ales ce este bine de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
iubirea declarată la orice colț de stradă, dacă nu făcea nici cel mai mic efort să-i dea unicul lucru cu adevărat important în viață. Porniră, astfel, pe un drum fără întoarcere. Luana căzu într-o tăcere îndărătnică, afișând o ranchiună dușmănoasă. El îi răspundea cu aceeași monedă, ascunzându-și, infantil și periculos, neputința. Îi interzise, copilărește, s-o mai viziteze pe Iuliana și femeia râse sarcastic de neghiobia lui. Se răzbunau unul pe celălalt și se legau de toate nimicurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Și de ce n-ar fi fost așa, când femeia distrusese o căsnicie, pentru numele lui Dumnezeu? Mai mult chiar, faptele ei au avut repercusiuni serioase asupra vieții lui Darcey și a gemenelor. Nu mai avea rost să fii măcinat de ranchiună; ușor de zis, greu de făcut. Când coborî, Letitia, geamăna lui Amelie (deși cu vreo câțiva centimetri mai înaltă), sosise și ea acasă și o privea pe Minette cum tăia felii de ștrudel cu mere. Poftim. Minette îi întinse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Darcey nu înjura aproape deloc, dar de data asta nu se putu abține. Duceți-vă naibii amândoi! Asta a fost demult, zise Anna plimbând o bucată de pâine prin uleiul de măsline aromat din farfurie. Doar nu le mai porți ranchiună. Darcey răsuci invitația pe o parte și pe alta. Nu, acum nu le mai port ranchiună, încuviință. Însă mult timp după aceea am lăsat întâmplarea asta să mă macine și să îmi distrugă viața. Știu că acum sună tâmpit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
amândoi! Asta a fost demult, zise Anna plimbând o bucată de pâine prin uleiul de măsline aromat din farfurie. Doar nu le mai porți ranchiună. Darcey răsuci invitația pe o parte și pe alta. Nu, acum nu le mai port ranchiună, încuviință. Însă mult timp după aceea am lăsat întâmplarea asta să mă macine și să îmi distrugă viața. Știu că acum sună tâmpit, dar aveam senzația că toată lumea râde de mine, știind că prietena mea cea mai bună nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să nu te invite pentru că mi-era frică să nu încerci să... să ne strici ziua. —De ce-ai crezut asta? Auzisem că nu te-ai confruntat foarte bine cu situația. Mă gândeam că s-ar putea să ne porți ranchiună. Darcey îi zâmbi. N-aș putea să vă port ranchiună atâta timp, zise. Am venit pentru că eram curioasă să vă văd și cred... O privi așteptând să își termine fraza. Era încă arătos, se gândi ea. Chiar era. Poate mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
încerci să... să ne strici ziua. —De ce-ai crezut asta? Auzisem că nu te-ai confruntat foarte bine cu situația. Mă gândeam că s-ar putea să ne porți ranchiună. Darcey îi zâmbi. N-aș putea să vă port ranchiună atâta timp, zise. Am venit pentru că eram curioasă să vă văd și cred... O privi așteptând să își termine fraza. Era încă arătos, se gândi ea. Chiar era. Poate mai atrăgător acum decât fusese când îl cunoscuse. Stătea aproape de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
convingă singuri mai târziu? Poate că înțelesese greșit. Și dacă îi spunea, ar fi râs de ea; dacă până la urmă nu era vorba de compania lui Nieve, ar fi părut penibilă în ochii lui. De parcă tot le-ar fi purtat ranchiună. Dar nu era ranchiună. Și, pentru prima dată în viața ei, își dori cu însuflețire să se înșele. Ar fi vrut să poată avea încredere în propria judecată. Însă această judecată o trădase întotdeauna când venea vorba de Aidan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Poate că înțelesese greșit. Și dacă îi spunea, ar fi râs de ea; dacă până la urmă nu era vorba de compania lui Nieve, ar fi părut penibilă în ochii lui. De parcă tot le-ar fi purtat ranchiună. Dar nu era ranchiună. Și, pentru prima dată în viața ei, își dori cu însuflețire să se înșele. Ar fi vrut să poată avea încredere în propria judecată. Însă această judecată o trădase întotdeauna când venea vorba de Aidan și Nieve. Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fi stăpân al unui castel. O deducea din ordinul dat lui Koroku (care devenise recent vasal al clanului Oda, la recomandarea personală a lui Hideyoshiă de a prelua conducerea la Sunomata, În calitate de custode al lui Hideyoshi. În loc de a-i purta ranchiună seniorului său pentru aceasta, Hideyoshi spuse doar: — Cu toată umilința, stăpâne, În locul celor cinci sute de kan-i pe are mi i-ați oferit, aș dori permisiunea dumneavoastră să cuceresc echivalentul În pământ din domeniul Mino. După ce primi aprobarea lui Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]