335 matches
-
instanțe focalizatoare anonime sau neutre. V. focalizare. DUCROT - SCHAEFFER 1995. RN FORMAȚIE DISCURSIVĂ. M. Foucault a introdus, în 1969, noțiunea "formație discursivă" pentru a stabili conturul unor concepte tradiționale precum "teorie", "ideologie", "știință" și pentru a identifica grupurile de enunțuri raportabile la același sistem de reguli determinate istoric. Potrivit lui, discursul este un ansamblu de enunțuri care relevă aceeași formație discursivă. Dar el caracterizează această formație, în același timp, ca fiind dispersată, cu unități divizate, însă conformă sistemului de reguli. Mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
teorii ample în legătură cu implicațiile inferenței în realizarea și interpretarea enunțurilor și discursului care le cuprinde. Potrivit lui O. Ducrot, inferențele nu privesc relațiile dintre enunțuri (acestea fiind fenomene semantice legate de enunțare și de argumentare), ci relațiile dintre propoziții, întrucît inferențele raportabile la enunțuri sînt de fapt fenomene discursive, de natură nonlogică. Ca atare, pentru a n a l i z a d i s c u r s u l u i, inferențele sînt operații prin care se obțin sensurile implicite
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
context, etnometodologie, relație interpersonală, secvență conversațională. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN MARCATOR DISCURSIV v. MARCATOR CONVERSAȚIONAL MATERIALISM v. MATERIALITATE MATERIALITATE. În general, materialitatea este considerată ca fiind trăsătura obiectelor și proceselor ce se pot percepe cu simțurile, prin urmare, ca fiind raportabile la un corp, la întindere, la deplasare etc. În mod evident, prin conținutul și prin forma lui, acest cuvînt este un termen care se află în relație nemijlocită cu termenul materie și cu categoria pe care o denumește, însă, în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în cazul omonimelor și unică în cazul polisemiei. Astfel, cuvîntul românesc casă, de exemplu, cu semnificația de bază "locuință pentru om", este moștenit și continuă latinescul casa, toate semnificațiile dezvoltate pe terenul limbii române păstrînd legătura dintre ele și fiind raportabile la acest element latin. În asecolul al XIX-lea însă, limba română a împrumutat un cuvînt din domeniul bancar-financiar din italiană și din germană, care a fost adaptat în forma casă și care a devenit astfel omonim cu elementul moștenit
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
probei fiind dependent de domeniul științific luat în considerare. Există însă perspective potrivit cărora proba este cel mai bun dintre argumente. Trecerea de la proba ca demonstrație la proba ca fapt presupune o dublă estompare a discursului, mai întîi a enunțului raportabil la fapt și apoi a locului dintre cel care probează și probă, astfel încît proba neagă discursul pe care îl presupune. Ea înseamnă evidența non-discursivă a realităților materiale (datele vizibile și palpabile) și a realităților intelectuale, clare, distincte și necesare
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un auxiliar pentru a indica aceasta în scris. În civilizația textelor tipărite, punerea în pagină relevă dimensiunea vizuală a punctuației, care dispune textele în spațiu pentru cel care citește. De aceea, punctuația este inseparabilă normelor proprii fiecărui gen de discurs, raportabile la publicul și la practicile unor lecturi specifice. Unele dintre textele literare, intens marcate de subiectivitatea autorului, trebuie să recurgă în mod deosebit la strategii de punctuație, situație relevată, în literatura română, mai ales de schițele lui I. L. Caragiale. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
clasa respectivă, rezultă că referentul poate fi reprezentat de oricare dintre aceste situații, iar, referința, la rîndul ei, poate fi generală, singulară sau particulară. Cînd este generală, deși se manifestă tot în forma sensului prin instanțializarea în discurs, referința este raportabilă la semnificație, adică la cunoașterea atribuită de limbă unui semn lingvistic. Astfel, dacă, prin actualizarea semnului lingvistic minge se realizează enunțurile Mingea este un obiect rotund folosit la unele jocuri, Mingea de rugbi este alungită și Jucătorul a introdus mingea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
clasa la care se aplică semnul, în cel de-al doilea, prin prezența determinantului (de rugbi) semnul se aplică la o subclasă, iar, în ultimul, la un caz singular, la exemplarul care s-a folosit într-un anumit joc. Referința raportabilă la o clasă sau la o subclasă are un referent constant, fiindcă nu se schimbă de la o situație la alta, în vreme ce referința direcționată spre cazurile singulare are un referent variabil, căci se schimbă în funcție de circumstanțele în care se folosește expresia
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
numai de unitățile lingvistice, ci și de complexele lingvistice, de sintagmă (cum este cazul cu mingea de rugbi), de discurs și de text, dar întrucît asemenea complexe presupun relații între unitățile lingvistice, compatibile din punct de vedere cognitiv, ele sînt raportabile la domenii de referință, la spațiile în care unitățile componente își au referenții. Analiza discursivă stabilește, din acest motiv, mai întîi, domeniul de referință al discursului avut în vedere, pentru ca, apoi, să se poată evalua statutul referențial al unităților (semnelor
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prin raportarea la el. În mod explicit, referința generică se întîlnește în cazul raționamentelor și demonstrațiilor care conduc la generalizări sau care pornesc de la generalizări, situații în care ea justifică obținerea unei concluzii. Manifestarea referinței specifice este însă și ea raportabilă la cea generică, căci, fără existența ei, nu are condiții de a fi "specifică" (particulară sau singulară). Referentul la care trimite semnul lingvistic prin referință face parte din realitatea extralingvistică în maniera în care este ea compartimentată (și interpretată) de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
directă cu realitatea pot fi totuși raportate la categoria "referinței". Pe măsură ce mijloacele de analiză și de interpretare a componentelor discursului s-au perfecționat, s-a stabilit că o mare parte dintre elementele lexicale ce nu au referință semantică, sînt totuși raportabile la ea, dar în alt mod. Astfel, există o referință anaforică, care se regăsește în contextul lingvistic, sub forma unui antecedent ce aduce un supliment de informație, adică a unui cuvînt referențial autonom legat de elementul anaforic printr-o relație
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
poate fi în stadiul de realizare completă, în cel de-al doilea caz, subiectul devenit obiect fiind transformat din agent în pacient. Din perspectiva teoriei lui G. Guillaume, reificare este un corelativ pentru esențializare a sensului, acești doi termeni fiind raportabili la activitatea intelectuală prin care dinamismul producerii sensului este eludat în favoarea unei înțelegeri imanentiste. Cînd atenția se reorientează de la procesele prin care se actualizează sensul pentru a-și produce efectul, gîndirea care se gîndește pe sine a sensului produs, fenomenul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și de stocare a informațiilor ce nu sînt accesibile direct, de ghidare și de planificare a acțiunii. Problema reprezentării este esențială și pentru lingvistică, deoarece de manifestarea ei este legată activitatea de folosire a limbii. În științele sociale, reprezentările sînt raportabile la codurile comune ale activităților colective, devenind formanți ideologici în care se înscriu aceste activități. E. Durkheim a introdus în sociologie noțiunea de "reprezentare socială", la sfîrșitul secolului al XIX-lea, pe care a denumit-o reprezentare colectivă, avînd în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
implicite greu de validat. Tipologiile situaționale evocă domeniul activității sociale în care se exercită discursul și, astfel, s-au realizat clasificări care grupează discursurile în funcție de diferite domenii sociale (școală, familie, media etc.). Se obțin în acest mod genuri de discurs raportabile la anumite locuri (genurile uzuale în școală, în spital etc.) sau în anumite sectoare (genurile jurnalistice, genurile politice etc.), însă trebuie să se țină cont de relația dintre genurile instituționalizate proprii unui loc (precum cursurile din școală) și genurile efective
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pe valoare pentru a se nreferi la conținutul unităților lingvistice, rezultat din raportarea lor unele la altele și diferit de referința la lumea materială. Astfel, așa cum o bancnotă are valoare prin faptul că servește la schimb cu un anumit echivalent (raportabil la alte mijloace de schimb), tot așa, semnul lingvistic are valoare deoarece desemnează o realitate exterioară lui și se opune în același timp celorlalte semne ale sistemului. Această valoare a cuvîntului se stabilește prin raportarea la elementele lexicale care au
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de calitatea capacității de comunicare pedagogică a profesorului dar și de capacitatea sa de conduită empatică efectivă care stimulează capacitatea de motivare socială internă a tuturor „actorilor educației”. Aptitudinea pedagogică angajează un tip de comunicare formativă care evidențiază calitățile profesorului raportabile la trei criterii de apreciere globală: a) frecvența unui comportament creativ adaptabil la schimbările la nivel de sistem și de proces; b) funcționarea acțiunii educaționale/didactice, în termeni de autoreglare continuă; c) intensitatea reacției pedagogice eficiente în condițiile unui câmp
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
de mai sus: potențialitățile lui nu se împlinesc: putea să se întoarcă acasă și să trăiască fără glorie o anumită formă deplină a vieții și n-a făcut o; putea să cucerească Troia și n-a făcut-o. Singurele potențialități raportabile la el care capătă existență sunt pierzania, zădărnicia și moartea. Câtă putere și câtă violență erau în el, și trebuia să se cheltuiască întocmai ca atare, erau prea nemăsurate și prea greu de ținut în frâu ca să ajungă la alt
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
sunete-tip, înseamnă că și imaginile acustice ale cuvintelor sînt imagini-tip sau tipuri sonore, adică ansambluri de trăsături comune tuturor variantelor realizate în mod concret în vorbire. În cazul unui cuvînt interromanic, gradul de abstractizare legat de imaginea acustică raportabilă la imaginile-tip ale limbilor individuale este pe o treaptă mai înaltă. Semnificantul unui cuvînt interromanic este o sumă de trăsături comune tuturor corespondentelor lui din diferite limbi, dar aceste trăsături, sînt mai puțin numeroase decît în interiorul aceleiași limbi și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mai mare parte standardizate, precum structurile sintactice stabile și termeni cu semnificații unice, bine definite prin înscrierea lor în clasificări riguroase, deoare-ce nu provin din tradiția marcată de particularițăți locale, ci din cunoașterea dirijată metodic, semnificațiile termenilor științifici sînt direct raportabile la sistemele conceptuale organizate rațional potrivit logicii generale. De aceea, cînd s-a pus proble-ma traducerii automate, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, cele mai multe speranțe s-au pus în transpunerea textelor repartizabile stilului științific, care ofereau cele mai multe
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
inteligenței. În ceea ce privește voința de libertate, o consideră o simplă iluzie produsă ca rezultat al repetabilității scopurilor. Astfel, în locul voinței spontane scolastice, rezultate din conștiința experienței interne, este așezată dorința, care nu-i altceva decât esența omului. Iar dorința este ceva raportabil la corp, un fenomen psihofiziologic. Astfel, ceea ce-i gândit conștient adică ceea ce-i este dat subiectului introspectiv nu poate fi decât esență și punct de plecare pentru forțele acțiunilor umane. Prioritate o au cele independente de conștiință cu obiectivitate psiho-corporală
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în perioada febrei, igiena orală și a tegumentelor. 4.3 Rujeola Definiție Rujeola (pojarul) este o boală infecțioasă acută produsă de virusul rujeolic, caracterizată prin tuse, coriză, febră, exantem maculo-papulos și enantem specific (semnul Koplick). Epidemiologie Rujeola este o boală raportabilă la UE, metodologia de supraveghere fiind adaptată fiecărei țări membre, cu obiectivul eradicării rujeolei din teritoriul european. Incidența rujeolei a scăzut semnificativ în țările în care vaccinarea antirujeolică este generalizată, inclusiv în România. Îmbolnăvirile actuale de rujeolă sunt explicate de
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
și, implicit, a tonalității interioare e prejudiciată prin introducerea unor episoade realiste cu tentă critică, nu lipsite de expresivitate, dar proprii altui tip de literatură, emoția procurată de situațiile, mult mai numeroase, ce dau scrierii caracterul individualizant, liric, rămâne covârșitoare. Raportabil - și raportat de comentatori - la Alain-Fournier (Le Grand Meaulnes), romanul creează starea de poezie pe două căi: prin proiectarea schimbărilor sufletești ale adolescenței pe fundalul unei ambianțe citadine și naturale bine conturate și prin comunicarea acestor tulburări în autenticitatea lor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
videns și care este de fapt pericolul cu care se confruntă individul de astăzi. "Întregul nostru vocabular cognitiv și teoretic, scrie Sartori, constă din cuvinte abstracte care nu au niciun corespondent în lucrurile vizibile și a căror semnificație nu e raportabilă la și nici nu e traductibilă în imagini. Oraș este un alt cuvânt vizibil; dar națiune, stat, suveranitate, democrație (...) sunt concepte abstracte, elaborate prin procese mentale de abstragere (...) sunt de asemenea abstracțiuni non vizibile conceptele de justiție, legitimitate, legalitate, libertate
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
pe de o parte, lucrarea își propune dificil demers și, la noi, nerealizat până acum la asemenea dimensiuni și cu atâta acuitate! să reliefeze dimensiunea scriitoricească a lui Soljenițîn, precum și valoarea estetică și latura ficțională nu numai a scrierilor lui raportabile la forme literare tradiționale, dar și a Arhipelagului Gulag care nu poate fi înscris în nici o structură formală literară cunoscută. Pe de altă parte, printr-un exercițiu teoretic de mare finețe și aplicație, autoarea cărții aduce limpeziri în problema literaturii
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
postindustriale, informatizate, impune avansarea unui demers epistemologic, apt să susțină corelația funcțională dintre metodele de acțiune și finalitățile activității de formare-dezvoltare continuă a personalității. Un astfel de demers impune implicarea filosofiei, cea care susține procesul de elaborare a idealului educației - raportabil la tensiunea rezumativă și anticipativă a conceptelor de natură și cultură - în cadrul unei reflecții care incumbă concomitent o dimensiune politică și științifică. Cele două trăsături care caracterizează gândirea educativă actuală nu se exclud decât în cazul spiritelor înguste sau obtuze
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]